Categorie: EDITORIALE

Bodnariu, numele unei drame

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în EDITORIALE, ESEURI

Avatarul lui sfmartianLa moara lui Felix

Sunt creștin. Dacă ar fi fost la modă, aș fi spus-o în șoaptă, să nu pară că mă laud. Dar nu mai e la modă. De mult. Ba dimpotrivă. Așa că pot să și strig, fără să fiu acuzat de lipsă de modestie.

Sunt și tată. Ambele perspective sunt canale prin care drama cu care se confruntă această familie mă afectează profund. Mă zguduie. Și dacă nu aș fi fost nici creștin, nici părinte, aș fi rămas, totuși, om. Cu rațiune și sentimente. Sentimente la care apelează chiar și cei care sfidează morala creștină.

Chiar mă ispitea un gând nebunesc: ce-aș fi făcut într-o situație similară? Am alungat cu lașitate gândul. Nu vreau să-mi evaluez nici măcar imaginar rezistența la astfel de tensiuni. Mi-e teamă să mă întreb cât ar fi rezistat zidul sentimentelor creștinești în fața durerii de fiară rănită căreia i s-au furat puii.

Sufăr alături de familia…

Vezi articolul original 422 de cuvinte mai mult

Adolescentul și iubirile sale – III

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Adolescenţă, EDITORIALE, FAMILIE

Love2

Bineînțeles că nu există o abordare standard a discuției cu adolescentul pe tema „primei iubiri”. Fiecare din adolescenți e diferit, fiecare din părinți e diferit și fiecare situație e diferită. Totuși, discuția se impune și principiile confruntării trebuie aplicate. Dacă încă nu ai aflat despre principiile confruntării e timpul, deși e târziu, să le studiezi. Vei avea nevoie de ele. Fiica ta sau fiul tău îți vor testa capacitățile la maxim.

Nu am cum cuprinde într-o postare pe blog toate principiile confruntării și toate etapele acesteia, deși intenționez să abordez pe viitor și această temă, dar câteva principii esențiale în acest context voi enunța. Ele nu sunt invenția mea, ci munca mai multor oameni de-a lungul timpului eu doar le voi menționa.

Planifică. Așa cum spuneam, o reacție de tip explozie nu e deloc eficientă. Programează să stai de vorbă cu fiica sau fiul tău. Nu doar tu să programezi, solicită și ei/lui să își stabilească o dată și oră pentru discuții. Anunță tema de discuții. Fii calm/ă și nu da impresia că acea întâlnire e amenințare.

Roagă-te. Da, ai maaaare nevoie de înțelepciune, răbdare și calm. Numai Dumnezeu ți le poate oferi în cantități suficiente. După cum menționam nu recomand să folosești această întâlnire ca să impui rezoluții ci pentru a vorbi ca între doi adulți, sau măcar să încerci. Toată relația ta cu copilul trebuie sa fie guvernată de conexiunea cu Dumnezeu, una serioasă și permanentă.

Documentează-te. Află cine este iubitul/iubita, cu ce se ocupă, cine îi sunt părinții și cât mai multe informații. Pentru asta folosește internetul și expune-te cât mai puțin. Nu te apuca să întrebi prietenii fiicei sau fiului tău, îți vei tăia șansele la un dialog echilibrat. Dacă nu găsești informații va trebui să lași această parte pentru acel moment al confruntării.

Evaluează situația „la rece”. Chiar e așa de gravă asocierea pe cât ai estimat-o inițial? În ce mod e bine să abordezi discuția? Ce variante ar putea să se ivească? Am văzut și părinți pară si foc din cauză că fiul lor „vorbește cu una de la baptiști” sau „cu unu de la penti”. Aceste cazuri sunt de abordat în altă manieră și cine trebuie să se pocăiască sunt părinții.

CONFRUNTAREA ADOLESCENTULUI.

Aici lucrurile trebuie să fie guvernate de trei reguli majore. Toate cele trei reguli țin de „a doua mare poruncă asemenea primei” să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.

Regula 1 – Dragostea. Nu te lăsa dus de furie, răzbunare, gândul că nu te-a respectat, gândul că face împotriva ta și altfel de gânduri generatoare de mânie și furie. Nu uita că tu ești adult cu mai multă experiență de viață, calmul tău trebuie să fie mai durabil decât al copilului tău. Nu lăsa ca izbucnirile de mânie să se reverse și mai ales iubește-l. De fapt, acestea toate sunt dovezi de iubire. Când îți ții în frâu porniri firești pentru că nu vrei să îl rănești pe acel copil.

Aceste este momentul când adolescentul, fie că e fată sau băiat, percepe că tu îl iubești. Nu mai ia ca dovadă de iubire telefonul cumpărat sau hainele de pe el/ea ci modul responsabil și respectuos în care îl/o tratezi.

Regula 2 – Respectul. Știu, e greu, e mai degrabă la îndemână să îți și să îi amintești de Efeseni copilului. Dar el a crescut și una din nevoile mari pe care le are este cea de semnificație. Trebuie să îl abordezi respectuos. Trebuie să porți discuțiile ca și cu un alt adult nu într-o manieră simplistă, unde tu știi cel mai bine și unde doar părerea ta contează. Propune-i să analizați împreună argumente pro și contra, să le scrieți pe o foaie, să estimați consecințele acelei relații și arată-i că îți pasă de fericirea lui sau a ei faptic, nu fără comentarii și explicații.

Regula 3 – Ascultarea. Ascultă mult. Vrei informații bune despre acel om și acea relație? Atunci ascultă. Fii gata să asculți mai mult decât să vorbești. Da, da, tendința ta este să o faci pe cunoscătorul deși nu cunoști nici persoana, nici contextul nici emoțiile. Ești tentat să spui că simți pericolul și ești tentat să închei orice discuție repede. Desigur că poți, dar nu însemnă că acea discuție va fi productivă. Poate vei reuși chiar să rupi acea relație, dar la următoarea va avea el/ea grijă să nu mai vezi tu așa de multe detalii.

Alte detalii importante.

Pregătește-te să fii surprins/ă. Pregătește-te să descoperi un om adult în devenire nu un țânc. Pregătește-te să fii proiectat/ă repede cu 20 de ani sau mai bine în urmă, când te-ai îndrăgostit și tu. Fii gata să faci concesii dacă aceste nu țin de siguranța vieții voastre. Fii pregătit/ă să discuți despre emoții, sentimente și alte stări pe care poate tu le-ai închis în răceala vieții de multă vreme. Fii gata să înveți și tu.

Știu, e puțin scris pentru o temă așa de vastă. Doar trei scurte articole de blog, dar dacă se ivesc întrebări promit să le abordez. Succes!

Sursa: http://www.filedinjurnal.ro/

Cum să păstrezi disciplina studierii Bibliei când ești încărcat cu multă slujire?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, EDITORIALE, MEDITAŢII

Întrebare:

Totdeauna mă trezesc că nu-mi ajunge timp să studiez personal Biblia. Am un volum mare de slujire și pe parcursul zilei mai apar alte lucruri și sarcini pe care trebuie să le fac și mă trezesc că trec zile în șir când nu am posibilitate să studiez Biblia. Sunt conștient că aceasta mă va afecta și pe mine ca și creștin, dar și rezultatele lucrării creștine pe care o fac. Ce sfaturi practice îmi puteți da ca să pot păstra această disciplină de a studia Biblia în fiecare zi? 

Înțelege importanța studierii Sfintelor Scripturi

Acum tocmai predau la Chișinău sesiunea “Creșterea Bisericii”, la care au venit un frumos număr de slujitori în Evanghelie și studiem Epistola lui Pavel către Filipeni. Din această epistolă și din alte cărți din Sfintele Scripturi extragem principii necesare pentru creșterea bisericilor. Unul din factorii principali care fac o biserică să crească este măsura în care pastorii, predicatorii și învățătorii acestei bisericii se dedică studierii profunde a Sfintelor Scripturi. Apostolul Pavel a scris Epistola către Filipeni când se afla în temnița din Roma și, chiar de la început, scrie că se roagă continuu pentru filipeni ca dragostea lor să crească în cunoștință și orice pricepere, ca să poată deosebi lucrurile alese și astfel să fie curați și să nu se poticnească până în ziua lui Hristos, plini de roada neprihănirii (Filipeni 1:9-11). Calitatea caracterului nostru crește și se desăvârșește pe măsura în care ne adâncim în cunoașterea Sfintelor Scripturi și aplicăm această cunoștință în viața noastră. Cunoașterea Cuvântului lui Dumnezeu ne dă înțelepciune ca să facem alegeri corecte în fiecare zi și să aducem roade care să rămână pentru viața veșnică, de aceea apostolul Pavel spune în capitolul 3 a aceleiași Epistole către Filipeni că ținta și dorința cea mai mare a vieții lui este să-L cunoască pe Hristos. (Filipeni 3:10) El a cunoscut profund Sfintele Scripturi și profund i-a învățat pe oameni, dar nu le-a studiat doar ca să-i poată învăța pe alții, ci în primul rând ca să-L cunoască El pe Isus Hristos. Altfel nu ar fi făcut sens spre sfârșitul vieții, când își aștepta executarea sentinței, să-i scrie lui Timotei să-i aducă cărțile de piele, adică Sfintele Scripturi. (2 Timotei 4:13). Nimeni din noi nu ne putem compara cu apostolul Pavel ca și volum de slujire. Deci, dacă el a căutat să păstreze prioritatea studierii personale profunde a Scripturilor, să facem și noi aceasta.

Alegerea priorităților este o luptă zilnică 

Dacă ești un slujitor credincios în Domnul, va crește câmpul și volumul slujirii tale și fiecare zi va veni cu noi provocări. O parte din ele vor fi planificate, dar vor interveni multe lucruri pe care nu le-ai avut scrise în agendă de dimineață. Este o alegere a ta de fiecare zi să-ți pui timp deoparte pentru studierea Sfintelor Scripturi și pentru celelalte lucrări duhovnicești care țin de disciplina ta spirituală, cum ar fi rugăciunea și postul. Gândește-te la Iosua care a primit această poruncă la începutul slujirii sale:
Cartea aceasta a Legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale şi atunci vei lucra cu înţelepciune. (Iosua 1:8)
În față avea un popor care număra aproximativ 2,5 milioane de oameni și care se afla în pustie în drum spre țara promisă. Încearcă numai să-ți închipui cât de solicitat era acest om și cât de încărcată era ziua lui cu slujire. Totuși, Dumnezeu i-a spus că succesul lucrării va ține de măsura în care el va cerceta Sfintele Scripturi și va căuta să facă tot ce scrie în ele. Doar așa va avea înțelepciunea necesară ca să poată avea succes în toate lucrările și sarcinile pe care le avea de făcut. Nu ar fi putut Iosua să împlinească această poruncă dacă nu ar fi considerat studierea Sfintelor Scripturi drept cea mai importantă sarcină a zilei. Așa trebuie să facem și noi. Cu aceasta să ne începem ziua și să ne punem continuu timp deoparte să studiem Sfintele Scripturi în profunzime.

Înțelege consecințele neglijării studiului personal a Sfintelor Scripturi

Cu multă întristare constat că un mare număr de pastori și slujitori nu dau importanță studiului personal al Sfintelor Scripturi, pentru că nu fac aceasta. Ei zic că este important să studieze, așa îi învață pe membrii bisericii, dar singuri nu studiază, de aceea sunt lipsiți de putere și ei și mesajele lor. Oamenii nu mai au ce primi de la ei. Unii slujitori au ajuns să părăsească lucrarea și spun: “am ars pe altar tot ce am avut de ars”. Nimeni din oamenii lui Dumnezeu despre care scrie în Biblie nu a spus aceasta. Ba invers, spre sfârșitul vieții au ars cu o flacără și mai puternică pentru Dumnezeu. Când nesocotim cercetarea Cuvântului lui Dumnezeu, rugăciunea și postul, prin aceasta nu facem altceva decât alegem să slujim în puterea noastră proprie și nu în puterea lui Dumnezeu, de aceea și ne epuizăm așa de repede.

Planifică să studiezi personal Biblia

Nu lăsa să decizi cu privire la aceasta în fiecare zi când te scoli, ci fă un plan de lungă durată pentru cercetarea Sfintelor Scripturi. Gândește-te la întrebările care te frământă, calitățile de caracter care îți lipsesc, problemele pe care le întâmpini în lucrare și fă-ți un plan personal de studiere a Sfintelor Scripturi prin care să găsești soluțiile necesare. Vă recomand să studiați după manualele de studiu biblic inductiv, căci acestea sunt unelte excepționale și de mare ajutor pentru fiecare slujitor al Evangheliei și pentru fiecare creștin. Există manuale pentru aproape toate cărțile din Biblie, așa ca să le poți studia în profunzime de la început până la urmă, cum ar fi 2 Timotei, Efeseni, Apocalipsa (patru volume),Iacov, Ezra etc. Apoi, există manuale la diferite subiecte cum ar fi: “Căsătorie fără regrete”, “Legământul”, “Darurile spirituale”, “Eliberarea de frică”, “Cum să ai o relație reală cu Dumnezeu” etc. Fiecare lecție din manual este împărțită în 5 zile de studiu, ca să fie studiată pe parcursul unei săptămâni. Vezi câte lecții sunt în manual și planifică pentru acel număr de săptămâni. Fă un plan de lungă durată. Acum suntem la început de an și este bine să-ți planifici studiul biblic personal pentru întreg anul înainte.

Planifică să mergi la conferințe, seminare și sesiuni de studiere a Bibliei

Ieri, când plecam acasă după lecții, împreună cu mine a mers un prieten care mi-a spus că tocmai s-a întors de la o conferință de misiune, unde a făcut cunoștință cu mulți oameni din Europa și din lumea întreagă, a aflat multe lucruri care țin de situația misiunii în lumea contemporană, dar nu a primit zidire și învățătură din Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că nu au fost oferite acestea acolo. Mi-a mai spus că era încărcat cu așa de multă slujire, încât până în ultima zi s-a gândit că nu va veni la sesiunea “Creșterea Bisericii”. Dar, până la urmă, a decis să vină și acum era încântat de lucrurile pe care le învăța și mai ales de felul cum Dumnezeu îi vorbea personal inimii lui și îi arăta aspecte din viață și din slujire, care necesită schimbare. Alege dinainte la ce conferințe, seminare și sesiuni vrei să mergi anul acesta ca să studiezi profund Sfintele Scripturi. Iată aici câteva sugestii:
Fă aceste alegeri importante acum și apoi rămâi tare în decizia de a păstra prioritatea studierii Sfintelor Scripturi în fiecare zi. Așa să ne ajute Dumnezeu.

Adolescentul și iubirile sale – II

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Adolescenţă, EDITORIALE, FAMILIE

adolescentul si iubirile sale

Scriam ieri că iubirile adolescentine sunt unicat și sunt extrem de importante pentru viața de adult. Unele, cele mai multe, nu se vor uita toată viața și vor influența toate relațiile ulterioare, conștient sau inconștient. Unii, datorită eșecurilor în aceste iubiri, nu mai apucă „restul vieții”. Așa că recomand abordarea de către părinți a acestui capitol, cu maximă seriozitate și nicidecum din postura că acel adolescent e oricum un „mucos” care trebuie trezit cu o ceartă zdravănă sau cu „câteva palme”.

Din start vă declar că nu sunt deloc adeptul teoriei moderne „lăsați copiii să facă ce vor”, cred că la vârsta copilăriei părinții au și gândirea necesară, și formarea necesară dar și autoritatea necesară pentru a ghida, călăuzi copilul. Ceea ce fac azi autoritățile moderne, este un abuz grosolan, e răpire de persoane, când se confiscă copiii de la părinți. Cred că ar fi mult mai înțelept să se investească în educarea părinților care sunt neglijenți cu copiii sau care sunt violenți. În fine, aste  e o altă temă. Revenind la tema noastră, noi ca părinți avem nu doar înțelepciunea necesară dar avem și obligația de a îi călăuzi prin viață, uneori, de cele mai multe ori, împotriva voinței lor. Nu-i așa că voința unui copil mic care a luat cuțitul în mână este să se joace cu el? Da, dar noi, vom acționa împotriva acelei voințe, care vine din necunoaștere și cu maximă înțelepciune îl vom determina să ne dea acel obiect periculos pentru el atunci.

Când vorbim de adolescenți situația se schimbă puțin, datorită transferului de responsabilitate. O mare parte din responsabilitățile vieții, au trecut deja la vârsta asta de la părinți la acel adolescent. De exemplu, nu îi mai unge mama feliile ca să nu se rănească cu cuțitul, ci le face el sau ea. Așa se întâmplă în multe aspecte ale vieții și adolescența este perioada în care acel omuleț descoperă că este în stare, chiar dacă uneori exagerează, să își poarte singur de grijă.

Trebuie să fim foarte atenți cu respectul pe care îl acordăm adolescentei sau adolescentului. Normalul de până acum devine anormal. Adică ar trebui să încetăm să îl tratăm ca pe un copil prostuț care nu știe nimic și să îl abordăm ca pe un adult care trebuie respectat. Abordarea în acest fel îi crește și stima de sine dar îl și responsabilizează mult. Este motivat să ia decizii mai înțelepte și aspectul cel mai frumos este că vine spre tine, să ceară sfat pentru că are convingerea că problemele sale sunt abordate serios nu ironic. Cu cât crește gradul de respect, cu atât e mai posibil ca el sau ea să vă ceară sfatul și să tină cont de el. Atenție, respectul e la început, în cele mai multe cazuri, aproape unilateral, depinde cum ați educat copilul până atunci. Dar, să fim sinceri, cea mai bună metodă de a îl învăța pe adolescent respectul este să îi dai exemplul tău de viață.

Scriam în meditarea de ieri că iubirile băiatului tău sau ale fetei tale sunt în mare parte rezultatul educației si formării primite până acum. Nu voi insista foarte mult pe asta, dar află că el sau ea, vor iubi fie asemănător fie împotriva a ceea ce le-ați arătat voi ca și cuplu. Aici am zeci de povești de la clienții consiliați. Cele mai multe din ele dramatice de tot. Copii care au vrut orice altceva dar nu o relație ca a mamei cu tata. Și vorbesc de familii „pocăite”. Dacă la ecuația asta adăugăm și teribilismul specific adolescenței vă puteți trezi acasă (considerați-vă fericiți în acest caz) cu tot felul de „iubiți” sau „iubite” care nu seamănă nici unu la mie cu ceea ce vă așteptați dumneavoastră. Ei bine? Cum procedați atunci?

Prima tendință este să explodați sau să implodați. Cum se poate? Cu ce am greșit? Ce e cu acesta sau asta aici? Altul/alta nu ai găsit? Și expresii vă las pe voi să mai adăugați. Este foarte important însă ce se întâmplă la prima discuție cu fata sau băiatul dumneavoastră după ce ați aflat acest detaliu. O explozie rar va funcționa, de regulă așchiile explozive care zboară vor produce răni foarte greu de uitat sau de vindecat. De aceea varianta cea mai rodnică, chiar dacă nu va duce neapărat la respectarea 100% a opiniei dumneavoastră, este provocarea la o discuție serioasă. Atenție, nu sub amenințare, nu sub presiunea judecății apocalipsei, nu de pe poziția că îi băgați mințile în cap. Această discuție trebuie să fie guvernată de dragoste și mai ales de respect. Da, tu tata sau tu mama sau voi care l-ați crescut trebuie să îi arătați respect, nu e o inversare a valorilor Scripturii e o datorie pe care o aveți față de orice om, inclusiv față de copiii voștri.

În următoare parte vom privi puțin la modul în care poate decurge această discuție astfel încât rezultatele să fie cât mai corecte. Corect însemnând determinarea adolescentului să gândească responsabil și să își asume și consecințele acelei relații.

Sursa: http://www.filedinjurnal.ro/

Botezul în apă

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Botez, EDITORIALE

Photo credit

Botezul în apă este unul din sacramentele bisericii creștine. Cuvântul vine de la grecescul baptizo, care înseamnă a fi scufundat, deci a fi botezat în apă înseamnă a fi scufundat complet în apă.

Cuvintele lui Isus din Evanghelia lui Matei 28:19 sunt: „Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.”

În Faptele Apostolilor 2:38 citim: „”Pocăiți-vă”, le-a zis Petru, „și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veți primi darul Sfântului Duh.””

Creștinul biblic este persoana ‘născută din nou’ prin har, prin credință, prin Cuvântul și prin Duhul lui Dumnezeu. Botezul în apă este mărturisirea publică a intrării credinciosului în legământ cu Dumnezeu prin credința în Isus Cristos și acceptarea jertfei Lui. Simbolizează moartea, îngroparea și învierea credinciosului cu Cristos, identificarea cu El, dedicarea de a-L urma și de a fi discipolul Lui.

Botezul în apă deci, este doar pentru credincioși. Botezul unui necredincios nu are nici o valoare. Trebuie să crezi din toată inima mesajul Evangheliei. Botezul nu are nici o contribuție la mântuirea unei persoane. O persoană este mântuită prin credința în Isus Cristos. Apostolul Pavel a spus: „De fapt, Hristos m-a trimis nu să botez, ci să propovăduiesc Evanghelia: nu cu înțelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Hristos să fie făcută zadarnică” (1 Corinteni 1:17). Trebuie să existe o pocăință reală în inima persoanei înainte de botez, urmată de mărturisirea păcatelor și recunoașterea nevoii de a fi iertat de Dumnezeu prin intermediul Fiului Său, Isus Cristos.

Prin botez, îți afirmi dedicarea de a face fapte demne de Cel căruia îi datorezi mântuirea, împăcarea cu Dumnezeu și viața veșnică. Cine crede din toată inima că Isus Cristos este mântuitorul său personal, trebuie să fie botezat. Chiar dacă acest lucru nu contribuie la mântuire, este un simbol extern al unei schimbări interioare.

www.alfaomega.tv – http://alfaomega.tv/viata-spirituala/bazele-crestinismului/curs-bazele-crestinismului