De când a intrat păcatul în lume, avem de a face cu egoismul. De fapt, el a pornit de la însuși îngerul luminii și a continuat prin Eva și Adam. Lucifer, a voit pentru sine mai mult decât avea, și avea mult, să nu uităm asta. Eva și Adam, au dorit mai mult pentru ei, și aveau mult, toată grădina Edenului. David a dorit mai mult, și avea deja mult ca împărat, așa înțelegem din confruntarea lui Natan. Ahab avea mult și totuși a dorit și via lui Nabot. Exemple sunt multe în Scriptură, de oameni care aveau, dar cărora nu le-a ajuns deși aveau mult.
Vedeți, păcatul egoismului aduce mare nefericire. Nefericește pe cel egoist și nefericește pe cei din jurul său. Se spune că pe fața pământului 90% din resursele existente sunt deținute de 5-6% din oamenii planetei. Restul de 95% din oameni, trebuie să împartă între ei 10% din resurse. De aici și dispute, conflicte, foamete, mizerie, control al populației etc. Egoismul îl face pe un om să condamne lejer la moarte alte mii de oameni. Egoismul face pe unii oameni puternici să intervină militar, să aducă războiul, foametea, moartea în anumite țări, pentru ca ei să câștige. Egoismul face pe unii deținători de companii să provoace boli și epidemii pentru a vinde leacuri. Egoismul face ca unii oameni să arunce mai degrabă resurse, decât să le dea sărmanilor. Lumea e afectată în cele mai înalte nivele ale sale de egoism și despre asta se poate scrie mult, cu dovezi.
Dar boala egoismului mă afectează și pe mine și pe tine tot atât de urât, cât îi afectează pe cei mari. Am fi tentați să îi condamnăm pe cei care fac fapte așa oribile din egoism, considerându-ne pe noi ”sfinți” în comparație cu ei, dar, nu suntem departe. Singurul avantaj pe care îl avem, este că Dumnezeu a făcut ca noi să nu ne naștem în familiile lor, ca să deținem atâta putere. Boala e aceeași, tot așa de urâtă și periculoasă, doar că la noi se manifestă într-un cadru mai ”neprielnic” însă nu datorită nouă ci datorită lui Dumnezeu.
În realitate, boala egoismului este prezentă și afectează și oamenii cei mai săraci și efectul ei este mare. Gândiţi-vă la următoarele scenarii. Un soț care consumă resursele familiei pentru alcool și tutun. O soție care consumă resurse mari pentru a se ține în ton cu moda. Un copil alintat care pretinde jucării noi mereu. Un adolescent care își înlocuiește telefonul sau computerul imediat ca apar noutăți. Un bărbat care poftește o altă femeie decât soţia sa. Un politician care face fapte de corupție pentru a se îmbogăți. Un pastor sau un preot care primește atenții sau bani, pentru a închide ochii sau a lăuda anumiți oameni. O femeie care seduce pentru a fi văzută și a deține putere. Un bărbat dependent de pornografie. Un profesor părtinitor, care favorizează copiii cu părinți influenţi. O soție pe care o doare capul când vine momentul să facă sex. Un soț care nu ajută acasă, ci se uită la meci sau pleacă la pescuit. Așa e că vă sunt cunoscute scenariile? Ele în cele mai multe cazuri au la bază egoismul.
Ciudat este că aceste fapte de egoism ar trebui să aducă, teoretic, o împlinire și fericire egoistului dar nu o aduc. Oamenii cred că așa vor fi mai fericiți. Cred că, adunând, vor fi mai împliniți, dar nu sunt. Cred că lenevind vor avea satisfacție, dar nu obțin asta. Cred că punând pe alții la muncă în contul lor vor fi mai odihniți, dar nu sunt. Ciudat este că în cele mai multe cazuri, prin egoism, oamenii se îndepărtează mai mult de fericirea pe care o caută. Scriptura spune că e mai ferice să dai decât să primești, iar noi credem pe dos, că e mai bine să primim, cât de mult și devenim mai nefericiți.
Una din primele boli care necesită vindecare în viața noastră este egoismul. Egoismul afectează multe vieți și e o maladie, epidemie, pandemie sau cum vreți să îi spuneți. Egoismul a infestat întreaga rasă umană până acolo încât, ne naștem cu microbul. Cu alte cuvinte, nu se naște nimeni pur la capitolul acesta. Și cel mai fraged copilaș va căuta să strângă în mâini, nu să dea. Avem nevoie de altă soluție decât cele omenești. Cele omenești sunt deja infestate, nu avem capacitatea să creăm antidot pentru egoism, pentru că nici o ființă nu a rămas neatinsă de el. Avem nevoie de Dumnezeu pentru asta.
Una din cele mai importante lecții pe care Dumnezeu o ”predă” oamenilor de când e pământul, e lecția dragostei. Pentru asta a adus infinite ”materiale didactice” și resurse. Pentru asta a adus dovada și soluția cea mai eficientă și mai bună, Isus Hristos, Fiul Său, care fără egoism, ci din dragoste, a ales să moară pentru vindecarea noastră. Dacă ne-am născut egoiști și nu ne putem vindeca înseamnă că trebuie să ne naștem din nou ca să putem fi vindecați de egoism și acest lucru e posibil doar pentru Jertfa Domnului Isus Hristos.
Egoismul e o boală care aduce nefericire, neîmplinire, insatisfacție, conflict, boală, moarte în viața egoiștilor și în viața celor din jur. Avem nevoie de Dumnezeu pentru a ne vindeca de această maladie. Acceptarea Mântuitorului e primul pas pe care îl avem de făcut, ca mai apoi ascultarea de Cuvântul Său să aducă vindecare în noi și treptat să ne dezvețe de egoism.
Sursa :http://www.filedinjurnal.ro/egoismul-ca-sursa-a-nefericirii/
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 