Duhul Sfânt – Motiv al consilierii creştine


Duhul Sfânt – Motiv al consilierii creştine

Din seria „Rolul Duhului Sfânt în consilierea creştină” astăzi abordăm primul din rolurile pe care eu consider că le are Duhul lui Dumnezeu în consiliere şi mă refer la motivatorul consilierii. Desigur că multe persoane în lumea aceasta fac consiliere sau terapie, fiecare dintre ele are motivele sale şi scopurile sale. Unii oameni sunt mânaţi de pasiuni, alţii de carieră, alţii de dorinţa sau de modelul părinţilor, alţii de perspectiva bănoasă a meseriei, alţii de dorinţa de control şi multe, multe alte motive.  Am putea spune că sunt aproape tot atâtea motive câţi terapeuţi sunt.

Când vorbim de consilierea creştină lucrurile stau puţin diferit pentru că pică unele din motivele enunţate anterior. De exemplu, motivaţia financiară, deocamdată nu poate fi luată în calcul, cel puţin în România, din cauză că puţini sunt dispuşi să ofere bani pentru consiliere. Dar şi din cauză că există motivaţii în plus faţă de cele omeneşti, care pornesc din o dorinţă sau nevoie umană. Când vorbim de consilierea creştină putem vorbi şi de o trimitere divină a acelor oameni în asemenea lucrări şi de asemeni putem vorbi şi de o înzestrare a unor oameni pentru asemenea lucrări.

Motivaţia corectă a celor care vor să facă consiliere creştină trebuie să fie chemarea lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt la o aşa lucrare. Oamenii care intră în legământ cu Dumnezeu nu sunt chemaţi într-un ţarc bine împrejmuit unde ar trebui să fie în siguranţă şi fericiţi. Oamenii care intră în legământ cu Dumnezeu dobândesc din ce în ce mai mult din caracterul lui Dumnezeu şi urmează din ce în ce mai mult exemplul Mântuitorului din viaţa Sa pământească şi aceste lucruri se realizează prin Duhul Sfânt care ne locuieşte.

Ei bine, unii creştini sunt chemaţi de Duhul lui Dumnezeu la astfel de lucrări de mângâiere şi îmbărbătare a celorlalţi şi pentru asta primesc în dar şi abilităţile necesare să facă treaba aceasta în mod eficient. Cu  toate că fiecare creştin e chemat să fie milos, bun, preocupat de cei căzuţi, unii au daruri speciale în acest sens şi se pot dedica unui astfel de scop. Cu alte cuvinte ei, aceşti oameni, pot studia şi pricepe sufletele oamenilor mult mai bine decât ceilalţi pentru că Dumnezeu este cel care prin Duhul Său i-a hăruit în acest sens. Vor descoperi că pot să înveţe foarte uşor noţiuni din domeniu, vor descoperi că simt atracţie sănătoasă şi responsabilitate faţă de consilierea celor căzuţi, vor descoperi că au eficienţă şi greutate în discuţiile pe această temă şi de asemeni vor simţi clar călăuzirea divină în procesele de consiliere.

Pericolul mare în consilierea creştină este ca să faci această treabă dintr-o motivaţie greşită. Cred că orice altă motivaţie în afară de chemarea lui Dumnezeu la o asemenea lucrare este greşită şi limitează pe consilier la instrumente de lucru omeneşti. Cel mai des întâlnită motivaţie este de departe o dorinţă bolnavă de a cunoaşte secrete murdare ale oamenilor. Există o asemenea dorinţă în cei mai mulţi dintre oameni şi ea poate activa o „pasiune” pentru consiliere dar motivaţia asta e greşită pentru că, după ce omul s-a deschis, a mărturisit din problemele sale, „consilierul” îl provoacă să mai dea detalii, iar când omul a spus cam tot, „consilierul” nu mai are pasiune şi interes din cauză că scopul său a fost atins. Mai departe îl sfătuieşte doar la post,  citirea Bibliei şi rugăciune şi nu-l poate călăuzi practic în procesul de vindecare. Un consilier chemat de Dumnezeu la o asemenea lucrare ştie că nu are nevoie de toate detaliile unui păcat şi îşi înfrânează dorinţa de a cunoaşte astfel de amănunte.

Când Duhul Sfânt este cel care te cheamă într-o asemenea lucrare, Dumnezeu este alături, ai la dispoziţie călăuzirea Lui şi puterea Lui. Atenţie, nu vorbesc aici de vreo putere magică de a atinge un om şi acesta să se facă sănătos deşi Dumnezeu poate asta. Când Duhul Lui e cel care motivează şi când consilierul e în continuare călăuzit total de El atunci, la timpul potrivit el primeşte călăuzire referitor la paşii de urmat şi descoperire cu privire la amănunte pe care omul le ascunde voit sau nu. Este vorba despre nevoia ca omul chemat la lucrare să nu rămână doar cu chemarea ci să se supună în permanenţă călăuzirii Duhului Sfânt. Acel om nu devine un guru, nu devine un mare maestru spiritual, nu devine o forţă, nu devine un super specialist. Marele Maestru doar lucrează prin omul care stă la dispoziţia Sa, Duhul lui Dumnezeu este specialistul care lucrează şi în acest fel, consilierul creştin se poate lăuda doar cu Hristos, nicidecum cu capacităţile sale extraordinare.

Este nevoie ca toţi cei chemaţi de Duhul la o asemenea lucrare să se lase călăuziţi clipă de clipă de El ca să îşi poată împlini bine chemarea pe care o au. Da, unul din rolurile Duhului Sfânt în consiliere este cel de motivare la lucrarea aceasta şi oamenii care vin în asemenea lucrare din acest motiv, că au fost chemaţi de Duhul Sfânt sunt şi cei învredniciţi şi împuterniciţi să facă bine şi eficient treaba asta de doctori de suflete pentru că Marele Doctor lucrează prin ei.

http://www.filedinjurnal.ro/

 

Duhul Sfânt – Alte roluri în procesul de consiliere creştină


Încerc să finalizez această serie despre rolul Duhului Sfânt în consiliere, dar se pare că găsesc tot mai multe. Iată sumar ultimile conştientizate de mine:

[dropcap type=”rounded” color=”green”]G[/dropcap]arantul menţinerii sănătăţii psihice şi sufleteşti

Orice om care la un moment dat are de a face cu medicii știe că după procesul de vindecare medicul îl sfătuiește spre un stil de viață mai sănătos și spre chibzuință, cumpătare, evitarea situațiilor periculoase, evitarea exceselor de orice fel și câte și mai câte indicații menite să ajute acea persoană să-și mențină sau îmbunătăţească sănătatea în permanență. Se știe destul de clar acum că e mai ieftin să întreții decât să tratezi.

În ”bolile sufletului” situația nu diferă deloc. După ce vindecarea s-a produs este nevoie de o permanentă menținere sau îmbunătățire a acelei sănătăți. Trebuiesc evitate situațiile provocatoare de afecțiuni, trebuiesc evitate excesele, trebuie atenție în construirea unui stil de viață sănătos și în permanență este nevoie de respectarea limitelor în ce priveşte stilul de viață. Să tot stai să estimezi în permanenţă ce e normal și ce este exagerat e o treabă grea și e foarte greu de făcut omenește. Este nevoie de ceva sau de cineva care să ne atenționeze cu privire la ce trebuie sau nu trebuie făcut.

În acest sens Duhul Sfânt este acel călăuzitor în trăirea unui stil de viaţă frumos, fără excese, preventiv şi mai ales este garantul unei trăiri „ca la carte” adică respectând instrucţiunile Creatorului pentru  viaţa omenească.

Trăim în medii foarte stresante, foarte toxice din punct de vedere psihic, fizic şi spiritual, trăim la viteze ameţitoare, viteze atât de mari încât avem dificultăţi în a ne adapta aşa de repede schimbărilor, suntem dezrădăcinaţi de tradiţii şi repere sigure, familiile sunt aşa de fragile, oamenii sunt aşa distanţi şi reci şi bisericile parcă nu mai sunt preocupate de suflete ci de clădiri, brand, renume etc. În acest context, menţinerea sănătăţii psihice este o reală provocare. Fără ajutorul Duhului Sfânt e imposibil, mai ales pentru cineva care deja este sensibil pentru că a trecut printr-o afecţiune sufletească.

[dropcap type=”rounded” color=”green”]D[/dropcap]escoperitorul adevărului

Scriptura, prin evanghelistul Ioan, care surprinde vorbele Mântuitorului, ne spune „atunci când Mângâietorul, Duhul Adevărului va veni, El îi va conduce în tot adevărul”. De ce este aşa de important un asemenea amănunt? Pentru că mintea noastră omenească ajunge să creadă adesea neadevăruri. Exemple: „Dacă beau un pahar voi fi mai fericit” sau „dacă mă culc cu altă femeie voi fi mai iubit” sau „dacă fumez ierburi nu se poate întâmpla nimic rău” sau „dacă ies din casă se poate întâmpla o dramă” sau „sunt urât pentru că am acnee” sau „sunt urâtă pentru că am kilograme în plus” şi multe multe alte minciuni. Aceste minciuni ne fac să acţionăm greşit şi să ne construim un stil de viaţă eronat care nu va aduce stabilitate, echilibru şi bucurie niciodată.

În acest sens este vital ca „cineva” să ne descopere în permanenţă adevărul. Acest important Cineva este Duhul Sfânt care ne conduce în tot adevărul nu doar în viaţa spirituală şi în relaţia cu Dumnezeu ci şi în aspectele mărunte ale vieţii de zi cu zi în care ne ducem existenţa. Aşa se face că acest rol al Duhului sfânt este şi el vital în procesul de consiliere dar şi în trăirea vieţii echilibrate şi cumpătate.

[dropcap type=”rounded” color=”green”]P[/dropcap]roducătorul de roade bune

Desigur că orice consilier care are în vedere ajutarea unui om în nevoie nu se preocupă doar să panseze rana ci merge mult mai departe în funcţie de dorinţa clientului, însă un lucru negativ, un obicei negativ nu poate fi doar tratat, varianta corectă este să fie înlocuit cu unul bun. Scriptura surprinde asta în Efeseni 4 prin înlocuirile existente acolo, cine a furat nu doar că nu mai trebuie să fure, ci trebuie să înveţe să dea, cine spunea minciuni trebuie să spună adevărul, să înlocuiască cuvintele stricate cu cuvinte bune etc. Adică e vorba de o înnoire nu de o reparare. Ei bine, în Galateni 5 Pavel ne spune tocmai acest adevăr şi anume Când El locuieşte în noi, apar roade bune în viaţa noastră, dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea şi înfrânarea poftelor.

[dropcap type=”rounded” color=”green”]P[/dropcap]uterea de care oamenii au nevoie pentru a trăi frumos

Rolul Duhului Sfânt in consiliere1Oamenii au nevoie de Dumnezeu pentru că păcatul le răpeşte tot ce e mai frumos şi Duhul Sfânt este tocmai acel glas care le vorbeşte oamenilor de necesitatea împăcării cu Dumnezeu. Fără Dumnezeu şi fără Duhul Său oamenii nici dacă vor nu pot trăi frumos, nedistructiv, echilibrat. Unii e adevărat, par a reuşi o  vreme, dar viaţa aceasta nu se termină aici, bătălia este mare, sufletul omului e miza aşa că avem nevoie de putere să trăim „ca în timpul zilei”. Ei bine când vorbim de pornografie, dependenţe de alcool si droguri, dependenţe de masturbare, curvie şi alte „fapte ruşinoase” şi demolatoare acolo e nevoie neapărată de acest „motor puternic” spre un trai frumos şi curat. Aici ar fi încă multe de scris pentru că e iarăşi un rol vital al Duhului Sfânt acesta de „putere” despre care Luca ne spune în FA „Dar veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi.”

De fapt, cu cât meditez mai mult la rolurile pe care Duhul Sfânt le are în procesul de consiliere cu atât găsesc mai multe. E ceea ce oamenii au nevoie pentru a fi conectaţi cu Dumnezeu şi când eşti conectat cu Dumnezeu, El preia controlul vieţii şi lucrează în chip minunat pentru reconstrucţia şi salvarea sufletelor. Avem nevoie de Duhul Sfânt şi noi care facem consiliere şi clienţii noştri.

http://www.filedinjurnal.ro/

Duhul Sfânt – Vindecătorul de suflete


hole-in-the-heart

Intru în meditarea de astăzi pe un teren foarte sensibil, dar incursiunea aici, deşi poate fi înţeleasă greşit este necesară în contextul scrierilor despre rolul Duhului Sfânt în consilierea creştină. Ne referim la rolul de vindecător de suflete pe care Duhul Sfânt îl are. Când vorbim în contextul religios de azi despre vindecare, gândurile se pot duce repede spre miracole instantanee şi spectaculoase, spre ologi care aruncă teatral scaunul cu rotile şi o iau „la sănătoasa” , spre nevăzători care citesc dintr-o dată ziarul sau biblia, spre spectacole în care vindecările sunt filmate iar cărucioarele de invalizi sunt cărate cu camionul pentru că nu mai este nevoie de ele. De aceea spuneam că discuţia este sensibilă. Riscul să fiu înţeles greşit este mare, dar subiectul nu poate fi ocolit. În primul rând ţin să specific că sunt una din persoanele care crede în vindecări. Apoi o altă specificare este că există şi vindecări „dintr-o dată” de genul celei în care Domnul Isus îi spune slăbănogului să-şi ia patul şi să umble sau cea a orbului căruia i-a uns ochii cu tină. La fel vreau să menţionez că am văzut oameni vindecaţi de Dumnezeu  prin puterea Duhului Sfânt şi nu am dubii referitor la existenţa vindecărilor. Totuşi vreau să separ  clar de spectacol, reflectoare, scene, televiziune, acţiunile de vindecare ale Duhului Sfânt. Există un mare risc să ne ducem spre derizoriu făcând spectacole ieftine şi de doi bani din aspecte care implică credinţă sinceră şi acţiune Dumnezeiască. Consider aşa zisele vindecări televizate spectacole jalnice, demne de milă în care se spun enorm de multe minciuni şi se prezintă foarte multe cazuri fictive Mare atenţie la vindecări de tipul: „paharul cu apă în faţa televizorului”, „apă de la nu ştiu ce biserică sau mănăstire”, „repetarea de tot felul de incantaţii, fie ele şi religioase”, „plata pentru vindecare” şi alte fenomene nebiblice ducătoare în rătăcire. Este foarte mare tentaţia omului spre a dobândi fără muncă, fără efort, fără durere lucruri benefice pentru el. Îmi pare rău când aud atâtea cazuri de oameni dezamăgiţi de astfel de „procedee” şi îmi este milă. Duhul Sfânt are şi rolul de vindecător de suflete pentru că omul are suflet şi sufletul omului este partea centrală a existenţei şi astfel de vindecări se produc zilnic fie în cabinetele de consiliere, fie în biserici, fie pe stradă, fie în pat, fie în spitale şi vindecările acestea sunt reale, necontestabile, clare şi mai ales „netelevizate”. Despre ce vorbesc: Prima instanţă, cea a oamenilor care au legământ cu Dumnezeu şi sunt locuiţi de Duhul Sfânt. Oamenii pe acest pământ, datorită păcatului, cresc în medii imperfecte, ostile, generatoare de răni şi boli sufleteşti. Este aşa de gravă situaţia încât omul lui Dumnezeu ajunge să spună „nimic bun nu locuieşte în mine” sau un altul spune despre inimă că este deznădăjduit de rea. În acest context, oamenii care ajung să-L cunoască pe Dumnezeu şi primesc Duhul Sfânt încep să fie transformaţi spre vindecare. Ei bine, transformarea aceasta spre vindecare deşi este miraculoasă, în puţine cazuri este instantanee sau spectaculoasă. Este vorba de o transformare care necesită timp, implicare, credinţă, acţiune, dedicare şi încredere în Dumnezeu. De fapt, cam toată viaţa noastră de credinţă este un proces de vindecare a sufletului, mereu şi mereu Duhul Sfânt lucrează la noi ca să ne însănătoşească. În cazul celor care vin la consiliere, acţiunea Duhului Sfânt este mult mai vizibilă şi puternică pentru că acea persoană doreşte vindecarea de o afecţiune, de un obicei, păcat, tulburare şi am observat că oamenii care pun pe Dumnezeu „la treabă” în domeniul vindecării obţin ceea ce caută. Duhul Sfânt intervine şi şedinţă după şedinţă se vede cum vindecarea se produce. Cea de a doua instanţă, cea a oamenilor care nu sunt locuiţi de Duhul Sfânt. Şi în acest caz Duhul Sfânt poate lucra la vindecarea afecţiunii clientului. Aste o spun din experienţa pe care o am în consiliere. Aş fi interesat să discut cu cineva situaţia asta si din punct de vedere biblic, însă din punctul de vedere al experienţelor personale (care nu pot fi luate ca etalon) spun că Duhul Sfânt vindecă şi oameni care nu au încă un legământ cu Dumnezeu. Aici pot aduce ca mărturie oameni vindecaţi „miraculos”. Spun miraculos din cauză că, deşi am folosit toate instrumentele normale în abordarea acelui caz, vindecarea s-a produs fie mult mai repede decât normalul, fie din cauză că acele afecţiuni erau considerate nevindecabile de alţi specialişti. Ori eu sunt doar un om cu dragoste de oameni nu un guru, un maestru de vindecări, nu sunt nici măcar un credincios exemplu. Un lucru e sigur din cunoştinţele şi experienţa mea în consiliere. Duhul Sfânt vindecă suflete. De asta nu mă îndoiesc deloc. Vindecare este lentă în cele mai multe cazuri, vindecarea este dureroasă în unele din ele, vindecarea implică şi efortul clientului şi al consilierului şi mai mult implică credinţă, mai ales din partea consilierului. Da, vindecări se produc zilnic şi ele sunt considerate ca ceva „normal” că doar te-ai dus la specialist. În realitate acţiunea Duhului Sfânt vindecă suflete în fiecare zi. Puterea lui Dumnezeu de vindecare vine prin Duhul Sfânt iar acest aspect nu este pentru făcut spectacol, este spre însănătoşirea şi vindecarea oamenilor. Duhul Sfânt nu prea le are cu televiziunea dar ştie bine să împlinească poruncile lui Dumnezeu, ştie bine să descopere, să mângâie şi mai ales să vindece. Da, Duhul Sfânt este vindecătorul sufletelor. [Read more…] http://www.filedinjurnal.ro/

Nevoia de Ioani – Nicolae.Geantă


Photo via

A refuzat răcoarea zidurilor din Templu şi zavera preoţilor, şi a preferat singurătatea şi dogoarea de sub tufişurile de maquis şi măslinii sălbatici. Ar fi putut să ţină cădelniţa-ntr-o mână şi tămâia în alta, dar în ziua când trebuia să-şi serbeze majoratul şi-a luat toiagul şi haina aspră din păr de cămilă, şi-a plecat înaintea Lui Dumnezeu în pustiu, lăsându-şi bătrânii părinţi pe laviţa de pe acoperişul casei, meditând. A dorit isihia din deşert. Căci Iehova, în linişte vorbeşte. Şi-a dorit să-L aibe pe Dumnezeu, în timp ce toţi ceilalţi doreau să aibă o religie. Nu ai decât ce doreşti.

A început să predice pe malul Iordanului, fără amvon şi fără microfoane. Când condamni păcatul, se va amplifica vocea ca un tunet. A predicat dur, fără dulcegării, fără să cocoloşească vreun viciu. Cine ar primi pastor un şmirgel ca el? Şi totuşi, oamenii veneau buluc să se boteze. Ştiau că sunt necuraţi. Îi ardeau cuvintele lui, căci predicile erau de foc, nu de pus pe foc! Iar când şti că ai jucat cu satana, pui de năpârcă e un compliment. Şi noaptea ai coşmaruri.

Apostaziatii l-au declarat sfânt. Până şi crudul Irod tremura când îi asculta omiliile. Dar Irod, nu s-a pocăit. A continuat să trăiască obscur, când predicatorul îi vorbise cu claritate. De aceea a fost numit vulpe. Şiret. Hoţ. Dar hoţ care-şi fură singur căciula.

A lucrat numai 6 luni. Eficienţa nu se măsoară în ani. Apoi a văzut că n-are centimetrii suficienţi, şi s-a dat din faţa Celui ce trebuia să crească. A ştiut să se smerească fără să ceară diplomă. Ştia, vorba fratelui Pustan, că vocii nu i se face statuie. Iar glasul pe care îl auzise din cer, i-a fost suficient. Înţelesese.

A sfârşit cu capul pe-o farfurie, în timp ce alţii dădeau banchet. Oricum, viaţa se trece.

A-l măsura pe Ioan Botezătorul după percepţiile noastre, este ca şi cum a-i încerca să măsori Soarele cu liniarul, spunea Ravenhill. A fost cel mai mare om care s-a născut vreodată din femeie. Şi totuşi, e mai mic în cer decât noi! Au fost destui oameni atunci, dar toţi erau mici. Pentru slujba Sa cea mare, Hristos caută oameni mari. Fi unul dintre ei!

Avem nevoie de predicatori care să deschidă Domnului, cale în pustia lumii. De predicatori îndrăzneţi. (Nu intră aici cei ce ţipă la amvon deşi n-au mâncat miere cu lăcuste uscate!). E nevoie de creştini eficienţi. De slujitori smeriţi. De botezători şi botezaţi. De Ioani care să condamne Irozii. De voci, nu de ecouri! Dar ca să-i avem trebuie că ei să aleagă între propiul lor cap şi Capul Hristos!

Nu uitaţi: Generaţia predicatorilor de azi e răspunzătoare de generaţia păcătoşilor de azi!

https://rodiagnusdei.wordpress.com

Biserica – locul în care primim putere


rusalii

În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Deodată a venit din cer un sunet ca vîjîitul unui vânt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei, şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească. Fapte 2:1-4

Cei care l-au urmat pe Domnul Isus și au fost martori la răstignirea învierea și înălțarea Sa erau împreună și Fapte 1:14 spune că:   Toţi aceştia stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri, împreună cu femeile, şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii Lui. După ce au trecut prin situații dramatice și furtuni năprasnice pentru că cel în care credeau, pe care îl urmau și în care sperau fusese răstignit acum, după ce se înălțase la cer ei erau uniți, mai uniți ca niciodată și mai ales erau gata de lucrare.

Este tare adevărat că de regulă furtunile ne unesc pe noi oamenii, când e mai greu suntem mai uniți și creștinii nu fac exceptii suntem din păcate așa de divizați și unul din cele mai afectate aspecte este frecventarea bisericii. Oamenii aceștia nu aveau o clădire în care să se adune, erau adunați împreună să stăruiască înaintea lui Dumnezeu. Aveau nevoie să fie încărcați cu putere pentru a putea merge să vestească pe Hristos, aveau nevoie de curaj, aveau nevoie de vorbe potrivite, de limbi potrivite cu alte cuvinte aveau nevoie de puterea lui Dumnezeu care îi putea mandata și pregăti pentru o asemenea lucrare.

În contextul în care se aflau ei primesc Duhul Sfânt și anume când erau împreună și stăriau cu un cuget în rugăciune și în cereri. De multe ori aud frati, surori care se plâng că nu mai avem parte de puterea de altă dată, că nu mai este cum era odată dar în același timp observ că acele persoane nu frecventează biserica. Știu că nu doar acolo poate da Dumnezeu binecuvântare dar atâta vreme cât avem libertate, acolo e locul în care curge cea mai multă binecuvântare, locul în care ne vedem, în care stăruim, în care ne rugăm. Biserica e locul din care putem pleca cu puterea lui Dumnezeu în lumea care ne înconjoară, uitați-vă cum pleacă ucenicii la lucru din locul acela, uimesc lumea care îi ascultă, vorbesc cu îndrăzneală, vestesc evanghelia cu o eficiență care ne face nostalgici și visători pentru că noi ne plângem adesea că se pocăiesc puțini oameni dar uitați-vă la ce spune scriptura în acest context: Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adaus aproape trei mii de suflete.

Da biserica este locul în care Dumnezeu toarnă putere în viața noastră, locul din care putem placa îmbărbătați, locul din care primi călăuzire și răbdare.

[Read more…]