Amiciţia și Prietenia – Relaţia dintre un băiat și o fată


ianovici 26 martie 2013 rodiagnusdei

Suntem in al treilea capitol pe care ni l-am asumat cu privire la relatii. Primul capitol a fost – Relatia cu tine insuti. Pentru ca, pe pamantul acesta nu vei putea niciodata sa iubesti pe aproapele tau, atunci cand tu nu poti sa te respecti pe tine insuti. Biblia spune sa ne iubim pe aproapele nostru ca pe noi insine, si atunci, intrebarea pe care ne-am pus-o la primul capitol a fost: Cum poate cineva iubi, atunci cand pe el insusi se dispretuieste? Al doilea capitol a fost acela al relatiei cu Dumnezeu, pentru ca unul din apostolii Domnului Isus Hristos a exclamat la un moment dat, “Domnul meu si Dumnezeul meu”. Relatia cu Dumnezeu nu este o relatie mostenita. Relatia cu Dumnezeu este o relatie personala.

Acum, in aceasta seara, intram in cel de al treilea capitol pe care l-am asumat. Probabil ca vor merge aceste niveluri ale relatiei mult mai adanc, incepem relatia dintre un baiat si o fata. Dumnezeu stie cand vom termina. De ce este important sa discutam acest lucru, dragii mei si va rog sa fiti atenti. Nu va fi o predica lunga, dar nici scurta. Unde sa te uiti in Biblie? E putin cam dificil pentru ca atunci cand vorbim despre relatia intre un baiat si o fata, nu se gaseste un capitol in Biblie care se numeste “Relatia dintre un baiat si o fata”. De regula, parintii sunt primii care ne educa si ne spun, si sunt primii care gestioneaza tineretea, adolescenta, si de obicei parintii se impart in doua categorii. Unii care spun, “Nu ai voie,” si unii care spun, “Ai voie, dar ai grija,” asta e in cazul in care ii intrebi.

Exista, de asemenea o opinie care ti-o exprima prietenii. Dar, si aici prietenii se impart dupa mediul pe care-l frecventezi. Daca vei intreba prietenii de la scoala, cum trebuie sa fie o relatie dintre un baiat si o fata, iti vor spune parerea lor. Daca vei intreba prietenii de la biserica, s-ar putea sa aiba o opinie diferita. Depinde acuma pe cine intrebi. Acuma, ce spune Biblia despre relatia dintre un baiat si o fata? E foarte dificil si am sa va spun de ce. Poate sa-mi spuna cineva, ce varsta avea Adam cand Dumnezeu i-a adus-o pe Eva? Nu poti sa sti. Puteti sa-mi spuneti cat timp a curtat Isac pe Rebeca? Spune Biblia ca a vazut-o si a luat-o. Ea si-a ridicat ochii, el si-a ridicat ochii, a placut-o si a zis, “Gata”. Poti sa zici, “Pai, Iacov a curtat-o pe Rahela 7 ani.” O fi bine sa fi 7 ani logodit? (Photo via http://us.123rf.com/)

Vorbim despre compatibilitate in relatii. Trebuie sa aiba statute, cat de cat egale. Dar, cum pui problema intre Rut si Boaz? Statut social. Cum pui problema diferentelor de varsta? Nu stiu daca stiti, Boaz era mai ‘nascut de vreme’. Exista timpul acesta in care noi spunem, “Eu iubesc pe cine vreau.” Te uiti in Biblie. Ce ne poate spune Estera de ‘eu iubesc pe cine vreau?” Ce alegere a avut Estera? N-a avut. Vedeti, nu-i usor sa te duci in Biblie , sa spui, “Aici este capitolul care mi se potriveste”. Timpul nostru este un timp dificil. Are o dinamica aparte. Putem extrage si am vazut foarte multe situatii in care oamenii au luat din Biblie anumite secvente pe care au inceput si au incercat sa le aduca la timpul nostru present. De obicei se refera la atitudini caracteriale. Spre exemplu: Va spuneam despre o imprejurare in care Iacov, fiind politicos, si scotand apa de la fantana a castigat-o pe cea mai frumoasa fata din tinut. Si iata ce inseamna politetea, bunul simt, cat mult castig poate sa aduca. Dar, inca odata spun: Cand vorbim despre relatia dintre un baiat si o fata, nu veti gasi un capitol in Biblie, care sa numeasca relatia dintre un baiat si o fata:

  1. Cand incepe?
  2. Cum trebuie sa fie cei doi?
  3. Ce trebuie sa spuna mama si tata?
  4. Ce parere are pastorul?

Nu-i usor, si cineva, pana la urma, trebuie sa-si asume o responsabilitate, pentru ca timpul nostru este un timp dificil. Mi-am notat eu cateva coordonate ale timpului nostru. Fetele cocheteaza deja de la 12 ani. La 18 ani au deja 2-3 prieteni fosti. Eu nu va spun lucrul asta ca imi place. Va spun lucrul asta cu durere in suflet. La 16 ani, daca ii spui cuiva, “De ce te ti de mana?” Iti spune, “Dar tu dupa ce planeta ai coborat?” Tinutul de mana la 16 ani pare desuet. Sa pui alte intrebari, deja, e rusinos. Nici n-ai dreptul sa o spui. Suntem si facem parte intr-un timp in care suntem extrem de preocupati de imaginea de sine. Intreaga societate este preocupata de imaginea de sine. Este o lume care construieste putin inlauntru. Dar este o lume care sia-r da totul ca sa construiasca la nivel de imagine. Imaginea este totul.

Exista un timp in care am vazut ca adolescentii, si sa fiti atenti la ce va spun in seara aceasta, ne grabim sa ne maturizam. Adolescentele vor sa arate precum femeile si adolescentii vor sa arate precum barbati. Ne grabim sa ne maturizam si ma uit, cat chin si cata truda ca adolescentii sau adolescentele sa arate, daca se poate, cat mai maturi. E o graba in privinta aceasta. Mentalitatea timpului nostru si in special cat priveste tineretea, este ceva de genul “Ia tot si da cat mai putin”. Sau daca vrei, maximul de rezultat, cu minimum de efort. Cam asta ar fi tendinta generala pe care eu o observ.

Cel mai mare atac al societatii astazi, pentru ca ceea ce vrea sa desfiinteze cel rau si ceea ce nu-i place diavolului este Biblia. Intotdeauna, cand cel rau a reusit sa inchida scriptura, pentru constiinta omului, batalia-i castigata. Atacul cel mai puternic in ziua de astazi este atacul pe care l-am numit uniformizarea. O fel de nivelare. Au icercat-o cu succes comunistii si au reusit-o. Spuneam eu intr-una dintre seri, cand am ajuns in armata, pe toti ne-au tuns zero. Nimeni nu arata frumos tuns zero. Jumate de ora am ras unii de altii si apoi am plans. Dar, de ce au facut lucrul asta? Sa ne niveleze. Un om care are parul cret si mai des e mai frumos ca un om care nu are. Sa zicem, ca o ideie. Cand il tunzi, toti is la fel. Ne-au imbracat in uniforme, ne-au dat un numar matricol si aveam bocanci in picioare. Dar nu mai era nici o diferenta. De odata nu mai conta.

Si societatea va cauta tot timpul sa uniformizeze, sa niveleze. Si acesta este atacul cel mai puternic al zilei de astazi. Este un atac fara de precedent, pentru ca un atac de felul acesta loveste in ordinea naturala. Atacul se da acolo unde este baza, la ordinea naturala a creatiei, pentru ca Dumnezeu ne-a facut diferiti, cand ne-a facut pe noi. Pentru ca Dumnezeu vrea sa fim diferiti. Pentru ca Dumnezeu se bucura de diversitate, pentru ca Dumnezeu ne-a construit intr-un fel in care trebuie sa cautam sa ramanem asa cum Dumnezeu ne-a facut. (Continuare sub video)

A-ti auzit de haine unisex? Cum sa nu auziti? Nu mai conteaza acuma. Deci exista haine mixte, exista zone mixte, exista preocupari mixte si daca se poate sa fie lucrurile cat mai putin diferentiate. Uitati-va la vocea democratiei astazi. Vocea democratiei este aceea in care sa se stopeze diferentele dintre oameni. In baza acestui cuvant, acestei sintagme, egalitati e sansa, femeia, daca se poate, sa fie egala cu barbatul in toate. Spuneam eu, asa, putin amar, ca revolutia asta a feminista a reusit sa adauge femeii care avea deja sort de bucatarie si o salopeta. Foarte interesant. Ea a fost si este egala cu barbatul, ca munceste cot la cot. Dar, nici odata barbatul nu va spala vasele in bucatarie. El ramane ce a fost intotdeauna. Numai ca femeia, pe langa ceea ce a fost menita sa faca, sau zic eu, i se atribuia acest rol si le mai lua si pe altele suplimentare. Si uitati-va dumenavoastra la aceasta tendinta generala: Egalitate de sansa.

Daca vorbesti azi despre diferenta dintre barbat si femeie, vor sari femeile si vor spune: Noi vrem sa fim egale cu barbatii. Dumnezeu din ceruri se uita si spune, “Niciodata n-am vrut sa fie asa”. Cand zic despre egalitate de sansa, nu vorbesc despre discriminare. Nu vorbesc de acea ideie, dincolo de care sa dispretuiesti. Vorbesc despre bogatia diferentelor. Vorbesc despre farmecul diferentelor. Vorbesc despre fascinatia faptului ca suntem diferiti si ar trebui sa ramanem diferiti. Ar trebui ca baietii sa nu caute sa se efeminizeze si nici fetele sa nu caute sa se masculinizeze. Traim o societate in care ii vad pe baieti “dandy”. Asa o alura de parca nici nu mai sunt baieti. Vreau sa va spun ce ciudat mi se pare mie. Biblia spune ca femeia are o podoaba (parul) si uitati-va la tendinta de a rasturna ordinea creatiei lui Dumnezeu. Si ce credeti ca se afla in spatele ei? Acest nou conformism, care noi il promovam si ni se pare cool, Aceasta tendinta de a iesi in decor, acest efort permanent ca eu sa fiu mai cu mot. Pentru ca vreau sa fiu vazut. Te vad toti , dar ce nu sti tu e ce gandesc ei. Oamenii nu gandesc bine. A iesit in fata un baiat astfel si stiti ce am gandit eu? Ca e ultima data cand iese in fata, ca doara eu sunt pastorul bisericii, deocamdata.

Noi traim intr-o societate in care, daca se poate sa fim cumva nediferentiati, asta si-ar dori cel rau. Parca mergem de multe ori in hoarde, in haite (iertati-mi expresia). Eu mai ma duc sa-mi iau copii (de la orfelinat) si cand ies de la liceu, se napustesc, de-a valma, fara nici o logica. Ele baietoase, ei mm, ca sa nu zic altceva. Si ma tot duc si spuna asa, “Ceva rau se intampla si ceva nu este bine in tot ceea ce se intampla. Pentru ca in relatia dintre un baiat si o fata– Dumnezeu din ceruri s-a uitat si a zis, “Voi trebuie sa fiti diferiti. Cred ca orice baiat isi doreste o fata care sa fie feminina. Cand spun o fata feminina, nu inteleg cineva care sa se pisiceasca. Dar, inteleg cineva care sa aiba gratie. Cineva care sa aiba farmec. Nu-mi doresc in casa pe cineva care sa joace rugby. Si-mi doresc pe cineva care sa semene cu creatia lui Dumnezeu. (14)

Tendinta aceasta de uniformizare aduce cu ea un alt aspect. Bucuresti este orasul in care usor poti sa te ascunzi in umbra anonimatului. Nu-i mama, nu-i tata. Nu mai esti in orasel, nu mai esti in provincie. Si de cele mai multe ori, tendinta aceasta te face sa lasi garda jos. Cand te vede cineva, de a carui parere iti pasa, tu incerci sa te controlezi. Cand in jurul tau nu mai exista nimeni de care sa-ti pese, tu pur si simplu lasi garda jos. Si am vazut asa, cum din ce in ce mai mult, glumele proaste, dialogurile care incep de la nimic si merg spre nimic, o gandire din asta bolovanoasa caracterizeaza din ce in ce mai mult relatiile dintre un baiat si o fata.

Intotdeauna Dumnezeu a vrut, ca atunci cand un baiat se intalneste cu o fata, sa aiba acel tremur si acea fascinatie, pe care Dumnezeu a facut-o sa existe intre cele doua creatii diferite. Dar noi din pricina faptului ca nu mai tinem cont de modul in care Dumnezeu ne-a structurat, coboram lucrurile la un nivel, dincolo de care nu mai conteaza. (15 )

De ce am ales acest subiect? Datorita ranilor. De obicei, ea vine la mine, daramata, suparata. Sunt dese situatile astea. Dar si el, nu numai ea. Zice, “Frate-s amarat”. Zic, “De ce?” Zice, “Iubesc o fata”. Si zic, “pai ce e rau in asta?” “Pai e rau,” zice, “pentru ca am vorbit cu ea si ea mi-a zis, ‘Nu, eu nu te iubesc’. Pai da, dar …” “Pai,” zice ea, “noi suntem decat frati”. Sau zice ea, “Frate, dar mi-a dat semnale si cand am vorbit cu ea, mi-a zis, ‘Da, tu nu esti decat un frate’”. Dragii mei, unde este amicitie si unde este iubire? Care sunt limitele, cum incepe? Cum devine? Care-i diferenta dintre astea doua? Pentru ca baietii nostri, (ai bisericii) in mai multe situatii, pe care le-am cunoscut eu, au un fel de a fi, un fel de Don Juan, un fel de flirtare din aceasta permanenta. Si in relatiile pe care le au unii cu altii, dau de inteles foarte multe lucruri, dar cand sunt intrebati, zice, “Ah, nu!”

1. Natura noastra esentiala:Baiatul ramane baiat,fata ramane fata

In biserica, cui ii e foame si nu mananca, foame o sa-i fie si la iesire. Dumnezeu nu e obligat ca in biserica sa suspende legile. Cui e sete in biserica, va trebui sa bea apa, nu sa se roage la Dumnezeu sa nu-i mai fie sete. Dumnezeu nu anuleaza legile naturale. Si in biserica un baiat ramane baiat si o fata ramane fata. Asta e natura noastra esentiala. Si apoi este sora si apoi este frate. Noi avem aceasta gresita intelegere a lucrurilor si spunem in felul urmator, “Daca esti sora mea, sau daca esti fratele meu, atunci ar trebui sa ma inteleaga, ar trebui sa ma pot exprima cum doresc, pot sa fiu cat de relaxat vreau eu… Nu-i asa. Inainte ca o sora sa fie sora, e fata. Inainte ca un frate sa fie brate, e baiat. Bagati bine de seama cum vorbiti intre voi cand mergeti in lucrare. Bagati bine de seama cum va relationati unii cu altii in grup. Cand luati microfonul in mana si cantati, dincolo de faptul ca ea e sora si tu esti frate, el e baiat si tu esti fata. Intodeauna povestile incep in asa fel: Mergem in lucrare impreuna, discutam, dupa care incepem sa avem discutii private, conversatii mai apropiate.

Ne impartasim, la inceput, de lucrare. Ce playlist avem astazi. Cum ai cantat. Si-i spui, “Bine ai canta”. Si spune si ea, ‘Bine ai cantat si tu”. Si apoi, mergeti sa beti o cafea sa va spuneti ce bine a-ti cantat. Si de la grup, facei perechi, doi cate doi. Dragii mei, nu-i rau ca prieteniile care duc spre casatorie trebuie sa se formeze din launtrul lucrarii. Dar, in momentul in care voi doi v-ati dat seama ca amicitia, lucrarea din grup nu mai este ea prioritara si acuma prioritari sunteti voi, care care trebuie sa aveti o relatie in privirea casatoriei, faceti un pas inapoi si nu amestecati lucrurile intre ele. In momentul in care voi va-ti cunoscut altfel decat tovarasi in lucrare, in momentul acela in care stiti ca v-ati uitat unul la altul si s-a aprins ceva, faceti un pas in spate si din momentul acela concentrati-va pe voi insiva, evaluati-va, masurati-va si nu-i mai zapaciti de cap pe ceilalti, pentru ca dati semnale gresite.

2. Cand sunt amic cu cineva?

si cand dau eu semnale ca as vrea sa fiu prieten? Amicitia are zone de interes comun. Amicitia cauta afinitati. Amicitia cauta schimb de idei. Amicitia cauta sa schimbe adevaruri. Cand vorbim despre amicitie nu avem in vedere, in mod deosebit persoana ci zonele de interes comun. Intotdeauna amicita va cauta acea zona comuna. Daca vreti: Amicitia are o intrebare- Si tu esti preocupat de lucrul asta? Si tie iti place lucrul asta. Prietenia nu se concentreaza pe schimb de idei. Prietenia care are la baza iubirea nu se caracterizeaza prin zone comune de interes. Prietenia cauta un om. E diferenta. Amicitia iti aduce prieteni. Pe cand, prietenia cauta un om. Intotdeauna omul care intra intr-o relatie de prietenie se va concentra partener. Cel ce doreste sa iaba o relatie de prietenie, va cauta sa aiba langa el un om. Pe cand, amicitia inseamna schimb de idei, inseamna afinitati, zone compatibile in care stam, schimbam idei si avem diferite discutii.

Numai ca, atunci cand noi nu delimitam bine ariile, intram in confuzie, ne pacalim pe noi insine si trimitem semnale false si catre cei din jurul nostru. Amicitia, de cele mai multe ori are in vedere discutii. Cand eu am insa un prieten, ma concentrez pe el. Amicitia se bucura de oricine si imparte cu oricine. Iubirea nu imparte- adica, cum sa ti-l dau tie? E al meu. Deci, intr-o amicitie e bine venit oricine, si al treilea, si al patrulea, si al cincilea. Intr-o prietenie, cum iti dai seama ca fata aceea il place pe ala? Pai, ai sosit tu langa ea si de odata s-a schimbat la fata. Atunci nu e amicitie. Inseamna ca tu ai alte asteptari. Intotdeauna, intr-o relatie intre doi, vezi ca te-ai apropiat si vezi ca nu esti bine venit, atunci nu sunteti amici, atunci este o prietenie. Dragii mei, delimitati-va bine in seara aceasta zona amicitiei si zona prieteniei si stati de vorba si dati niste semnale foarte clare. Vezi articol in engleza –Can Men and Women be just friends? photo via www.brucesallan.com

 

Poate fi un baiat si o fata doar amic?

Aceasta este teza biblica. Poate fi un baiat si o fata doar amic?
Argumente PRO:

  • Pentru ca prietenia este bazata pe incredere si nicidecum pe invidie, cum se obisnuieste la fete. Zic ele: Mai bine e sa fi prietena cu un baiat, ca la fete este invidie si sunt nesincere. Dar, un baiat nu e invidios si spune adevarul pe fata.
  • Prietenia intre un baiat si o fata este trainica, pentru ca ei se sfatuiesc reciproc. Cu alte cuvinte, de regula, contrariile sudeaza relatia.
  • Exista mai multa transparenta si comunicare mult mai buna
  • Exista prietenie deoarece baietii sunt mult mai obiectivi si mai reali intr-o relatie, ca sa dea cu parerea asupra unor probleme.
  • E mai bine sa fi prietena cu un baiat, ca daca ti se strica ceva, repara gratis.
  • Fetel sunt mai sentimentale, dramatizeaza foarte usor, pe cand baietii judeca totul la rece. Cantaresc bine lucrurile inainte de a le face publice. Baietii, daca au ceva de zis o zic. Fetele tin totul in ele si apoi izbucnesc.

Dar, 80% dintre oameni intervievati zic ca o relatie intre baiat si fata nu poate sa existe.

Argumentele CONTRA:

  • Nu poate exista prietenia intre un baiat si o fata, deoarece, ea totdeauna sfarseste cu suferinta. Adica, unul din cei doi se poate indragosti. Adica, in cele mai multe povesti din acestea “Eu sunt frate si tu-mi esti doar sora”, s-a terminat cu faptul ca unul dintre ei s-a indragostit de celalalt.
  • Nu se poate pentru ca nu poti sa-i spui chiar fiecare detaliu. Prietenia in care ai ascunzisuri nu e prietenie. Aceea e servitude. Prietenia in care nu spui totul robeste, iar prietenia in care spui totul elibereaza.
  • Dace el este prieten cu ea, si el are o alta relatie de prietenie, in sensul de a se casatori, apare gelozia. Sa pun o intrebare simpla. Cum ar fi tu, casatorit, sa vina sotia sa-ti spuna, “Eu am un prieten bun.” Cred ca iei foc. “Am un prieten bun si nu esti tu”. Cum adica sa nu fiu eu?
  • Prietenia unui baiat si o fata dureaza pana la casatoria unuia din ei, pe cand relatia intre doua fete si doi baieti poate dura o vesnicie. (32)

Pe ce poszitie ma situez eu si care e sfatul pe care il dau eu? Nu exista nici un exemplu biblic in care un baiat sa fie prieten cu o fata. De ce vrei sa fi tu prieten cu un baiat la 14, 15, 16 ani? De cele mai multe ori vrei sa fi prietena cu el pentru ca asa e moda. Si tie iti este clar ca raman sanse foarte mici ca tu sa ramai prietena cu el pana la casatorie. Stau si ma framant deseori. De ce incep fetele prietenia la 14, 15 ani? Sau baiat la 15 ani cauta prietena. Ma framanta intrebarea asta teribil. Va spun eu de ce. Pentru ca este moda. Pentru ca este presiunea sociala, pentru ca asa fac toti in liceu. Pentru ca asa fac toti pe strada ta si este cool, este extraordinar. De cele mai multe ori cautarea aceasta de un prieten sau prietena la o varsta frageda, sa fie o expresie ca acasa, nu ai primit din partea parintilor acea nevoie de ocrotire si n-ai primit acea stare de statut pe care parintii trebuie sa ti-o acorde tie.

Multi spun ca se simt singuri si singure. Aceasta singuratate e obiectiva. Nu e mama, nu e tata, sunt ocupati, nu-ti dau atentie. Dar, mai exista o singuratate vinovata, care se datoreaza plictiselii. Si sa stiti dragii mei ca plictisit la 14 ani se intelege astfel- puturos, comod, pentru ca singuratatea aceasta pe care o ai la 14-15 ani si vrei sa o umpli cu o prietenie, se datoreaza faptului ca n-ai investit in nimic. O multime de adolescenti, habar nu au de lucruri elementare. Nici nu mai vorbesc si nici nu am vreo pretentie de cultura. Dar, macar lucrurile elementare din viata nu le fac. Stiti care e proba cea mai buna? El e plictisit, vrea o prietena, dar camera lui e un dezastru. In fiecare zi e tsunami in camera lui.

Inca un lucru, dar sa ma priviti in ce va spun, ma doare sufletul: Nici o relatie cu Dumnezeu. Vin la biserica multi dintre ei, dar nici o relatie cu Dumnezeu. Nu-i acorda lui Dumnezeu exclusivitatea pe care trebuie sa i-o acorzi lui Dumnezeu. Dumnezeu nu e prioritar. Dumnezeu este esential in viata. Dumnezeu nu este marginal in viata, Dumnezeu este central in viata noastra. Tu la 15 ani nu ai o relatie cu Dumnezeu, ca nici nu poti sa il intelegi pe deplin, dar tu vrei sa ai atentie din partea cuiva intr-un mod exclusiv. Dar, tu nu esti capabil sa acorzi atentie lui Dumnezeu intr-un mod exclusiv. Cineva zicea: Cand doi “vai de mine se intalnesc”, atunci devin “vai de noi”.

Cand incepeti o relatie la o varsta imatura, ca faceti un rau extraordinar, pentru ca structura voastra nu poate duce ceea ce voi a-ti inceput. In cartea Cantarea Cantarilor, care este singura sintagma care apare de 3 ori? “Nu straniti dragostea pana nu vine ea”. Nu o starniti, de ce? Nu o puteti duce. Urmele care se lasa sunt adanci. Ce presupune o relatie? Presupune timp, disponibilitate si efort. Nu creste o relatie fara timp, disponibilitate si efort. Si tu ai 15 ani. Tu ai teme, o gramada. Tu trebuie sa mergi la scoala. Te duci in mall si stai cu prietena sau prietenul tau. In detrimentul a ce? Educatie, care si asa e precarie. O multime de oameni s-au nenorocit pentru ca la 16 ani are copil. Ce se va intampla cu un astfel de om? Zece ani de acum va train la limita saraciei. Zece ani de acum incolo va fi povara pe statul roman. Va da copilul la orfelinat, sau copilul va sta acasa. Si uite asa, cu succes vine Satana si nenoroceste o intreaga tara.

Aceasta e puternica interventie a celui rau, care nu suporta si vrea sa intoarca toata ordinea naturala a lucrurilor. Nu suporta modul in care Dumnezeu l-a facut pe om. Cum? Responsabil, matur, care sa-si asume o iubire intr-un mod responsabil. Este o diferenta enorma intre a iubi si a avea o patima oarba, datorita faptului ca sunt doua sisteme in lume: Hollywood-ul care ne-a inebunit de cap, si ar trebui sa fie Holy Bible, care ar trebui sa ne restructureze. Noi traim datorita unei imaginatii starnita de filme. Ganditi-va bine ce faceti, prietenia la ce varsta o aveti si de ce aveti aceasta prietenie.

Nu va mai lasati purtati de sentimentalismul asta ieftin. La 15 ani, nu mi-a trecut prin cap sa am prietena. CIteam carti cu sacul. Eu nu spun ‘faceti ca mine”, dar intelegeti ca la varsta asta nu-i prietenie, este un simulacru, este o comedie urata. Omul care vrea sa aiba o prietenie trebuie sa fie matur, sa fie responsabil, sa fie ancorat in Dumnezeu, sa aiba o educatie, sa poata sa dea ceva in mod real. Sa nu cadeti in capcana faptului de a crede ca o fata si un baiat sunt ‘doar prieteni’. Eu nu crde lucrul asta. O fata si un baiat sunt tsructural formati diferit. Mai de vreme sau mai tarziu, ochii se vor deschide. Si sa nu uitati niciodata. Puneti limite, fiti cuvinciosi. Si ultimul lucru: Nu starniti dragostea pana puteti sa o duceti. Emotional, nu sunteti capabili. Intelectual nu o puteti duce. Responsabil, din punct de vedere social-economic nu o puteti duce.

https://rodiagnusdei.wordpress.com

Personalitatea multiplă la creștini


personalitatea multipla la crestini

Deși e puțin cunoscută, este destul de răspândită afecțiunea asta în care, dacă ar fi să o definesc, oamenii care o au, trăiesc două vieți distincte, uneori mai multe,  într-una singură. De obicei, oamenii care sunt afectați de personalitate multiplă fug de o traumă, inconștient, astfel își mai crează o personalitate, a unui alt individ și ajung să le trăiască pe ambele. Uneori afecțiunea e așa de gravă, încât omul nu poate să își amintească anumite acțiuni făcute când este în cealaltă personalitate. Recent a fost mediatizat cazul unei tinere cu 15 personalități destul de bine conturate fiecare. E o extremă,  e un caz aparte, dar vreau să scriu despre cum poate afecta acest aspect viața credincioșilor.

Caracteristica principală este trăirea la dublu sau mai mult. Adică în acel om, primesc ”spațiu” două personalități destul de diferite de obicei. Asta înseamnă că omul respectiv, oscilează în funcție de anumite condiții, între cele două personalități. Acum este un om, iar dacă se simte în pericol sau dacă factorii declanșatori apar, poate comuta, automat, pe celălalt ”om”.

Apare deci un comportament schizoid, care face pe acel om să trăiască viața fracționat și să nu fie conștient deplin de ceea ce se întâmplă cu el. De altfel, comportamentul schizoid poate fi și una din cauzele personalității multiple.

Dacă e să ne referim la creștini, în multe cazuri apare trăirea asta schizoidă care ne afectează rău de tot. Trăim o viață socială așa de diferită de viața religioasă încât ne afectează. Mulți dintre creștini sunt foarte diferiți duminica față de restul săptămânii. Trăiesc o viață socială fără o prezență constantă a omului spiritual, apoi merg la biserică și comută așa de brusc ”pe cele sfinte” încât ai impresia, și e posibil să fie așa, că suferă de personalitate multiplă.

Viața noastră socială e una activă, conectată la tehnologie, viteză, culoare, sunet, senzații, ispite, lipsa timpului, glume, viață aglomerată. Pur și simplu trăim cât se poate de bine ancorați în viața asta socială, din care venim duminica în biserică, unde tehnologia e limitată sau inexistentă, viteză nu este, că uneori ai impresia că cele 3 ore sunt o eternitate, culoare nu e decât dacă mai prezintă careva un clip, sunet este dar nu prea are ritm și bas, senzații se tot caută, dar nu prea ai voie să te lași în voia lor, ispitele sunt sau nu sunt, glume… numai dacă apare vreun glumeț în grilă și asta face ca viața de biserică să fie îngrozitor de diferită față de viața socială.

Pur și simplu ajungem să ne întrebăm ce căutăm noi acolo. Habar nu avem de ce căscăm a somn tot programul și uneori ne enervăm de atâta liniște și lentoare încât căutăm o biserică ”mai activă”.

Începem să trăim la dublu și asta ne va afecta foarte mult. Trebuie să luăm decizii repede. Oscilăm între două lumi, între doi stăpâni, între două vieți și asta nu ne este deloc benefic. Trebuie să încetăm cu viața schizoidă. Trebuie să trăim viața de credință în fiecare clipă nu doar duminica. Trebuie să ne hotărâm azi cui vrem să slujim. Dorința de a împăca și capra și varza ne duce clar spre eșec. Dumnezeu vrea de la noi totul sau nimic. Dușmanul nostru se mulțumește și cu o părticică. Asta înseamnă că prin acest comportament îl vom satisface pe dușman.

Comportamentul schizoid aduce multe probleme. Ne face să fim nefericiți în viață, ne face să ne ferim, să ne ascundem când de creștini să nu ne vadă trăind fără Hristos, când de lume să nu ne vadă trăind religios. E o fugă permanentă, un stres continuu, o viață cu potențial mare de îmbolnăvire. De asta nu suntem fericiți. De asta trebuie să ne rugăm ca Dumnezeu să ne elibereze de dragostea pentru lume. Din păcate, cu un asemenea comportament reușim să fim mai nefericiți decât cei fără Dumnezeu deși am avea infinit mai multe motive să ne bucurăm.

Fă-L pe Hristos parte din viața ta de fiecare zi, fă-L parte din existența ta. Să nu îți fie greu să te rogi și să citești Scriptura zilnic. Să nu te ferești să îl arăți pe El prin viața ta. Să nu îți fie rușine cu El pentru că El este Salvatorul tău. Nu avem motive de rușine, ci motive de laudă, motive de bucurie. Viața trăită ”la două capete” te va duce mai repede în mormânt și mai mult, va fi una tensionată, nefericită și frustrată. Nu merită trăită o astfel de viață când avem la dispoziție puterea lui Dumnezeu de eliberare, când Dumnezeu ne numește fii a Săi. Fă-L pe Hristos parte a fiecărei clipe a vieții tale și vei vedea cum prezența sa îți va călăuzi viața și îți va oferi satisfacția vieții eliberate.

Foto: AYWI

http://www.filedinjurnal.ro/

Ce se intampla cu lumea asta? Exact ceea ce Isus ne-a avertizat!


theend

Fiecare dintre noi ne-am intrebat sau am auzit pe altcineva strigand in disperare: “Ce se intampla cu lumea asta?” In fiecare zi asistam la cataclisme si evenimente care ne cutremura si ne infioara prin gravitatea lor. Statisticile ne arata ca sexualitatea la copii este mai precoce decat oricand in istorie si ca 70% dintre copii vor debuta in viata sexuala inainte de absolvirea liceului!

Egoismul oamenilor a atins culmi nebanuite, rapoartele indicand de exemplu ca 45% dintre americani cred ca Dumnezeu vrea ca ei ca indivizi sa fie fericiti in sensul de a avea bunastare materiala, excluzand orice altceva!

Sondajele arata ca frecventarea bisericii este la cel mai scazute cote in ultimii douazeci de ani! Studiile indica faptul ca administratiile prezidentiale si guvernele tarilor lumii urmeaza un trend anti-crestin in epoca moderna…

Cand auzim aceste rapoarte si statistici, instinctul nostru uman ne poate pune in ipostaza de a gesticula de disperare, panica sau dezgust. Suntem socati de comportamentul tinerilor din zilele noastre. Socati de nivelul inalt de imoralitate din scoli si universitati. Socati de apatia oamenilor fata de lucrurile spirituale. Socati de avalansa de casatorii intre personae de acelasi sex si permisivitatea guvernelor in legatura cu acest aspect… Ce se intampla oare cu lumea asta?!?

Ce s-a intamplat cu vremurile bune, atunci cand se putea lasa masina descuiata, fara teama de a o gasi sparta sau furata? Ce s-a intamplat cu zilele in care copiii ii tratau cu respect pe cei mai in varsta?
Ce s-a intamplat cu vremurile bune, atunci cand tinerii, barbati si femei, se comportau cu decenta si curtoazie, in loc de a incerca sa doarma impreuna preacurvind? Cu toate acestea, crestinii nu ar trebui sa fie socati sau consternati. In lume se intampla ceea ce Isus ne-a spus ca se va intampla si acest fapt ne ofera multa speranta.

TRAIM INTR-O LUME ATEE

Realitatea este simpla; traim intr-o lume fara Dumnezeu. Nu in sensul ca nu exista un Dumnezeu, sau ca Dumnezeu Cel viu si vesnic nu este activ in lumea noastra, ci in sensul ca starea naturala a fiecarei persoane este o stare de nelegiuire. Nelegiuire si rautate. Asa a fost intotdeauna si asa va fi pana la revenirea Mantuitorului nostru.
In Geneza 6:05, ni se spune ca Dumnezeu a privit in jos pe pamant si a fost intristat de ceea ce a vazut: “Domnul a vazut ca rautatea omului era mare pe pamant si ca toate intocmirile gandurilor din inima lui erau indreptate in fiecare zi numai spre rau.”

Dumnezeu a adus potopul pe pamant pentru ca rautatea omului era mare. Fiecare intentie, fiecare dorinta, fiecare gand, erau orientate doar spre rau. Nu este deloc diferit de lumea actuala.
In Faptele Apostolilor 17:16 se spune: “Pe cand ii astepta Pavel in Atena, i se intarata duhul la vederea acestei cetati pline de idoli.”

Cand Pavel a trecut prin Atena, a devenit constient de faptul ca orasul era intesat de dumnezei falsi. Atena nu a fost un oras moral, virtuos, a fost un oras idolatru in care oamenii nesocoteau legea divina si actionau in spiritul mizer al traditiilor omenesti iubind pacatul si desfraul.

Cand vedem mizeria si rautatea in lume, nu ar trebui sa disperam. Nu trebuie sa fim socati sau surprinsi. Rautatea, egoismul, iubirea de bani si de lucruri materiale nu reprezinta o anomalie; asa a fost intotdeauna. Raul pe care-l vedem in lume nu este un fenomen nou. Nu e ca si cum lucrurile au scapat brusc de sub control in ultimii cincizeci de ani. Rautatea intre oameni a fost o practica standard pe care o vedem incepand de la Cain care l-a ucis pe fratele sau Abel.

VA FI DIN CE IN CE MAI RAU

Fara sa fim prooroci, vedem si spunem ca starea de lucruri se va inrautati. Inainte de Marea Revenire a lui Isus rautatea si pacatul vor creste in intreaga lume. Referindu-se la zilele din urma, Mantuitorul ne-a avertizat in Matei 24.12: “din pricina inmultirii faradelegii, dragostea celor mai multi se va raci.”
Faradelegea si rautate nu vor scadea ci vor creste. De fapt, ele vor creste atat de mult incat multi crestini se vor raci chiar in iubirea lor pentru Hristos.

In 2 Tesaloniceni 2:9-1, Pavel vorbea despre “omul faradelegii”: “Aratarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne si puteri mincinoase si cu toate amagirile nelegiuirii, pentru cei ce sunt pe calea pierzarii, pentru ca n-au primit dragostea adevarului ca sa fie mantuiti.”

“Cel nelegiuit” a venit, este deja in lume si la un moment dat va face mari semne si minuni false. Va fi atat de impresionant si atat de puternic, incat multi oameni credinciosi si necredinciosi vor fi inselati de el. Rautatea promovata si perpetuate de cel nelegiuit va fi la un nivel nemaintalnit, colosal si dezgustator. E deja rau in lume si se va inrautati si mai mult. Dar, cu toate acestea, nu trebuie sa disperam. Exista si o veste buna …

NU DISPERA

Vestea buna este ca in ciuda rautatii care inunda lumea, Evanghelia lui Isus Hristos continua salvarea pacatosilor! Da, raul este puternic, dar Isus este mult mai puternic! Da, Satana bantuie ca un leu care racneste, dar Isus este marele vanator al leului. Isus l-a incurajat pe Petru ca biserica este biruitoare in vecii vecilor chiar in fata iadului. “Si Eu iti spun: tu esti Petru, si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea, si portile Locuintei mortilor nu o vor birui.” (Matei 16:18)

Cu toate ca faradelegea va domina lumea, Isus a promis ca Evanghelia va fi proclamata tuturor natiunilor: “Evanghelia aceasta a Imparatiei va fi propovaduita in toata lumea, ca sa slujeasca de marturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfarsitul.” (Matei 24:14)

Iar atunci cand apare marele rau, omul faradelegii, Isus va avea grija sa implineasca ceea ce este scris in Scriptura: “Si atunci se va arata acel nelegiuit pe care Domnul Isus il va nimici cu suflarea gurii Sale si-l va prapadi cu aratarea venirii Sale.” (2 Tesaloniceni 2:08) Cand Isus va reveni, el va birui o data pentru totdeauna pe omul faradelegii.

NU PIERDE SPERANTA

Ar trebui sa fim preocupati de cresterea imoralitatii in scoli, pe strazi, la televiziune, in politica, in viata noastra de zi cu zi? Bineinteles! Noi trebuie sa stam de partea Celui drept si sfant. De partea Celui care ne iubeste si ne vrea binele.
Trebuie sa ne invatam copii cum sa gandeasca biblic si cum sa biruiasca pacatul. Dar daca suntem in mod constant revoltati, dezgustati, descurajati, sau intam in panica de ceea ce se intampla in jurul nostru, atunci inseamna ca nu am inteles Biblia, nu am inteles mesajul lui Dumnezeu.

Descrierea in culori sumbre a lumii, fara sa ne punem speranta in promisiunile Mantuitorului nostru nu ne face cinste si denota lipsa noastra de credinta si de dragoste pentru Domnul nostru. Da, e rau in lume. Si va fi si mai rau. Dar Evanghelia va continua sa triumfe, iar Isus va reveni pe nori de slava si va scapa in cele din urma lumea de rautate.

Sursa: Christianpost

Read more: http://afirmativ.com/2014/04/04/ce-se-intampla-cu-lumea-asta-exact-ceea-ce-isus-ne-a-avertizat/#ixzz3RPnYk7G8

Pentru tine cine se roagă? Nicolae.Geantă


P

Dimineața ne-am strâns roată familia la rugăciune. Una din fete are un test greu de trecut. E timidă. Inima îi bate. Ochii-i sunt umezi. Va fi singură. Am strigat la Hristos: “Arată iar că ești Dumnezeu în Biserică?”. Ne-am rugat 10 km în mașină. Ea a coborît, noi ne-am dus la treburile noastre…

Fata a rămas în stradă. Singură. Temătoare. Februarie. Zăpadă. Frig. O privesc de pe scările liceului cu coada ochiului. Mi-a fost teamă. Dacă nu trece examenul?

Abia trecuse de 8. Am deschis telefonul. Am sute de numere. Frați. Prieteni. Cunoștințe. Tineri care mă iubesc. Și eu pe ei! Am scris un sms, să le cer sprijinul. Cui să-l trimit? “Ăsta se roagă. Ăsta nu se va ruga.

Ăsta nu a facut nicio rugăciune în viața sa. Ăsta e necredincios. Ăsta nu are putere, are viața franjuri.

Ăsta nu e treaz la ora asta”. A fost prima dată în viață când m-am gândit că am o mulțime de prieteni care nu mă pot ajuta nici măcar c-o rugăciune!

Am dat totuși suta de send-uri. Mulțumesc Doamne că am destui frați care încă se roagă!

Marcat de constatare, mai târziu am întrebat elevii: “Pentru voi cine se roagă? Câți prieteni aveți ce vă pot ajuta în mijlocire la Dumnezeu?”. “Nimeni. Niciunul”. “Dar voi, pentru cine v-ați rugat în 2014?”. Tăcere de mormânt. Numai o tipă de-a doișpea a zâmbit fericită: “Mă rog pentru fetița mea!”. “Dar pentru voi înșivă de când nu v-ați rugat?”. Liniște de Sahara.

Asta e drama majorității românilor. Nu au pe nimeni care să-i susțină în rugăciune. De fapt nu se roagă nici măcar ei pentru ei. Părinți care nu se roagă pentru copii. Dar îi blesteamă toată ziua. Copii care nu se roagă pentru părinți, pentru bunici. Frați ce nu se susțin în rugăciune. Prieteni care nu se pot ruga nici măcar “Tatăl nostru”. Pentru că nu-l știu. Nici pe Tata, nici rugăciunea.

Lot a scăpat din Sodoma nu pentru că a fost neprihănit (cum spun unii), ci datorită rugăciunilor lui Avraam (Gen. 19:29). Fiul risipitor nu a sfârșit în troaca porcilor pentru că tatăl s-a rugat pentru pierdut, acasă. Petru a rezistat pe cruce, Pavel în închisoare, martirii în arene. Pentru că în odăița de sus, în catacombe, creștinii strigau la Cer pentru ei. Aveau rugăciune baraj de foc!

Cine se roagă pentru tine? Ai un Avraam care să te scape de Sodoma? Un tată, o mamă care se topesc pe genunchi? Sau nici măcar tu nu te rogi?

Fiți mijlocitori în rugăciune! Fiecare rugă e o proptea către cer. Mai trezește un păcătos, mai ridică un împiedicat, mai întoarce un risipitor! Rugăciunea ne ține aproape, uniți. Ce bine e să fi prieten cu oamenii rugăciunii!

La amiază am primit răspunsul favorabil. Dumnezeu ne ascultase rugăciunea! Am trimis sms-uri de mulțumire sprijinitorilor. Un frate mi-a scris “Nici nu m-am îndoit că va fi altfel!”. Iar altul a zis: “Ne bucurăm că ne-ai găsit vrednici să apelezi la rugăciunile noastre!”

Caută degrabă rugătorii! Începe cu tine! Altfel nu vei birui!

Nicolae.Geantă

Citeste blogul lui Nicolae Geantă aici – http://nicolaegeanta.blogspot.com

Barfa in biserici, o problema spirituala


images

Nu cred ca exista credincios care sa nu se fi confruntat cel putin o data cu aceasta problema acuta, aceasta epidemie a vorbariei inutile si ofensatoare, care se numeste barfa. Si cate probleme a generat in biserici aceasta obisnuinta a unora de a barfi, denigra, ofensa pe cei cu care impart aceeasi credinta, caci despre frati este vorba aici.

Definitia barfei include: zvon sau o vorba de natura intima ce este personala si senzationala. Ceva rostit de o persoana care raspandeste in mod obisnuit zvonuri private sau intime sau diferite fapte. A barfi inseamna a vorbi de rau pe cineva, a calomnia, a defaima pe cineva si a ajunge, de obicei, la a scorni sau a spune minciuni despre cineva, de cele mai multe ori cu o anumita intentie. Calomnia inseamna vorbire de rau la adresa cuiva cu intentia vadita de a-i atinge onoarea si reputatia. Rezultatul barfei este defaimarea si ponegrirea pentru a face pe cineva de ras, a compromite, a batjocori.

„Sunt o barfitoare”, admite Callie Glorioso-Mays pe Relevant. Si nu doar ea se lupta cu acest pacat, ci ea insasi a fost subiectul unor barfe destul de urate. Dupa cum relateaza Callie, crestinii au o problema cu barfa si trebuie facut ceva in acest sens. De ce este barfa asa de toxica pentru sufletele noastre? Pentru ca la baza, barfa este o manifestare a doua pacate: mandria si idolatria. Cei care barfesc sunt plini de mandrie pentru ca barfa ii face sa vrea sa arate ei mai bine comparatie cu altii, scrie in Crosswalk. Odata cu mandria, barfa este idolatrie, care practic dezvaluie ceea ce ne place si ce consideram cu adevarat valoros.

Barfa este o problema actuala in biserica Domnului din zilele noastre. A existat in vechime printre oameni si continua sa existe si acum, ca o epidemie care face rau bisericilor si crestinilor, fie mai noi sau mai vechi in credinta. Barfa e un mijloc de amagire folosit de cel rau pentru a darama sau a distruge o biserica, un cerc de prieteni sau o prietenie simpla.

Barfa schimba realitatea

Barfa si vorbirea de rau pot conduce la soaterea in evidenta a unor lucruri ascunse care poate în realitate nu ar arata chiar asa. Dar sub influenta nefasta a barfei si a intentiilor ascunse si rauvoitoare ale unor oameni care schimba valorile lucrurilor prin cuvintele lor, barfa va face ca anumite lucruri sa para cu totul altceva decat sunt in realitate, si asta se intampla in cele mai multe dintre cazuri.

Efectele barfei:

Barfa este foarte daunatoare si raneste. Proverbe 25:18. “Ca un buzdugan, ca o sabie si ca o sageata ascutita, asa este un om care face o marturisire mincinoasa impotriva aproapelui sau.”

Barfa rupe relatiile. Exod 23:1. “Sa nu raspandesti zvonuri neadevarate. Sa nu te unesti cu cel rau, ca sa faci o marturisire mincinoasa pentru el.”

Barfa iroseste un timp pretios. 2Tesaloniceni 3:11-12. “Auzim totusi ca unii din voi traiesc din trandavie, refuzand sa munceasca si irosindu-si timpul cu flecareli. In Numele Domnului Isus Hristos, ii îndemnam pe oamenii acestia – le poruncim! – sa se linisteasca, sa se apuce de lucru, si sa-si castige singuri existenta.
Barfa poate ruina prieteniile. Proverbe 16:28. “Omul neastamparat starneste certuri si paratorul dezbina pe cei mai buni prieteni.”

Barfa are in primul rand la baza zvonistica Proverbe 11:13. “Cine umbla cu barfeli da pe fata lucruri ascunse, dar sufletul credincios tine ce i s-a incredintat.”

Aceia care isi pazesc limba, se pazesc de necazuri (Proverbe 21:23). Asadar, cel mai bun lucru ar fi sa ne pazim gura si sa ne infranam de la pacatul barfei, fiindca oricine poate fi prins cu usurinta intr-o astfel cursa daca nu este atent. Unii fac acest lucru constient, altii fara sa isi dea seama. Barfa nu face bine nimanui si pe cei care se ocupa cu ea Biblia ii numeste nebuni. Fie ca noi toti sa ascultam invataturile Bibliei despre barfa si sa ne tinem gura inchisa cand trebuie si s-o deschidem cand este de folos.

Pentru iubitorii Sfintei Scripturi, urmariti o predica care explica pe larg cat de daunator este acest obicei, de a barfi:

 

 

Si un clip referitor la efectele barfei, de asemenea:

http://afirmativ.com/2014/04/23/barfa-in-biserici-o-problema-spirituala/