Categorie: FAMILIE

Ce spune Biblia despre sărbătoarea Sfântul Valentin – 14 februarie?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Adolescenţă, FAMILIE

Întrebare:

Ce spune Biblia despre Ziua Îndrăgostiţilor care mai este numită şi Sfântul Valentin? Cum este şi cum nu este corect să sărbătorim?

Nu este scris în Biblie despre o astfel de sărbătoare şi nici nu este ataşată aceasta de vreun eveniment din Biblie. Se crede că…

Cel puţin trei sfinţi, purtând numele Valentin, au fost martirizaţi, data comemorării lor fiind fixată în jurul anului 498, pe 14 februarie. Unul dintre ei a trăit în timpul Împăratului roman Claudiu al II-lea, în sec. III. În acea epocă, Roma era angajată în campanii militare sângeroase, iar împăratul, numit şi Claudiu cel Crud, le interzicea soldaţilor lui să se căsătorească, considerând că bărbaţii nu mai vroiau să plece la luptă din cauza ataşamentului pentru soţiile lor. În ciuda ordinelor Împăratului, preotul Valentin a continuat să celebreze căsătorii, în secret, motiv pentru care a fost decapitat.

Dacă această istorie stă la originea Sărbătorii Îndrăgostiţilor, atunci este evident că aceasta trebuie să fie o celebrare a căsătoriei care a fost instituită de Dumnezeu pentru a fi cadrul în care poate şi trebuie să fie manifestată dragostea între un bărbat şi o femeie. Căsătoria este un legământ pentru toată viaţa şi poartă imaginea legământului pe care l-a încheiat Domnul Isus cu Biserica Sa pe care a venit să o mântuiască jertfindu-se la Golgota. Tocmai de aceea, orice cuplu de căsătoriţi trebuie să înveţe dragostea de la Domnul Isus, aşa cum scrie:

Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţat-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană. Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta se iubeşte pe sine însuşi. Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica; pentru că noi suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui. „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup.” Taina aceasta este mare – (vorbesc despre Hristos şi despre Biserică). – Încolo, fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat. (Efeseni 5:25-33)

Este foarte trist să vedem că ziua aceasta a rămas cu numele de Sărbătoarea Îndrăgostiţilor, dar de fapt este celebrat desfrâul care distruge căsătoria. În loc să auzi istorii frumoase de dragoste în căsătorie, în această zi la radio este menţionată regina Cleopatra care încă la vârsta de 12 ani întreţinea relaţii sexuale cu 5 bărbaţi pe noapte. Aceasta voi numiţi dragoste? De ce se încurcă lucrurile şi este întinată semnificaţia acestei zile? De ce într-o zi ca aceasta la centrul comercial MallDova din Chişinău se face competiţie la cel mai îndelungat sărut ca învingătorii, care poate nici nu s-au cunoscut unul pe altul până în seara aceea, să primească un certificat de căsătorie pentru o zi şi o vacanţă la munte pentru o săptămână? Aceasta numiţi voi adevărata dragoste? Ce are a face cu dragostea adevărată şi căsătoria cu faptul că în farmaciile din oraş încă cu două săptămâni înainte de aşa zisă Ziuă a Îndrăgostiţilor se cumpără toate prezervativele? Cum poţi tu crede că eşti creştin adevărat (pentru că ai fost botezat când erai mic şi pentru că porţi cruciuliţă la gât) şi să sărbătoreşti desfrâul acestei zile înecând sufletul tău şi mai mult în desfrâu? Nu te înşela şi dă crezare cuvintelor Scripturi care spun:

Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. (1 Corinteni 6:9-10)

Dacă eşti creştin adevărat, ia bine seama la cuvintele Scripturii care spun:

Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de curvie; fiecare din voi să ştie să-şi stăpânească vasul în sfinţenie şi cinste, nu în aprinderea poftei, ca Neamurile care nu cunosc pe Dumnezeu. (1 Tesaloniceni 4:3-5)

Dumnezeu să te binecuvânteze cu adevărata dragoste şi cu o căsătorie în care să domnească adevărata dragoste care vine de la Dumnezeu.

http://moldovacrestina.md/casatorie/biblia-despre-ziua-sfantul-valentin

TRASATURI ALE UNOR PARINTI BUNI ! Viorel Udriste

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, EDITORIALE, FAMILIE

Photo credit

Familiile crestine care au copii, trebuie sa-si insuseasca rolul de buni parinti crestini atat in afara familiei, cat si in sanul acesteia. In general se poate intampla ca, ce nu stiu altii despre noi, nici Biserica, nici cei de la locul de munca…etc. , stiu copiii nostri… care convietuiesc impreuna cu noi si care ne sunt cel mai aproape. Orice comportament deviant al unui parinte este sau poate fi taxat de propriul copil, chiar daca copilul nu ne arata acest lucru. Aceste lucruri se imprima in memoria copilului si mai tarziu cand acestaViorel Udristeva fi mai mare, acele lucruri pot vor fi impartasite de acesta ori catre proprii parinti, ori catre persoana cu care se va casatori….sau altor persoane dupa caz. Trebuie stiut ca, orice parinte credincios trebuie sa aiba in vedere ca propriul copil este un mic „vanator” ale propriilor noastre greseli, aici ne referim la viata de credinta de zi cu zi. Parintele trebuie sa fie autoritar fata de copil, atat spiritual, etic si moral, nu copilul este modelul pentru parinte , ci invers ! Parintii trebuie sa fie asemenea Domnului Isus, aici trebuie mers, inspre directia aceasta. A fost Domnul Isus permisiv cu pacatul…? …categoric NU, atunci trebuie sa fim si noi la fel ! …implicandu-ne astfel in viata educativa si de buna crestere a propriilor copii.

PETRECE TIMP CU COPIII TAI – aceste clipe se vor transforma in amintiri placute. Copiii au nevoie de tine, de aceea trebuie sa-ti faci un program in care sa incluzi si copiii tai cu prioritate ! Copiii trebuie ascultati, mangaiati, intelesi, indrumati, indreptati. Acestora le trebuiesc povete bune, sanatoase pe care sa le poate aplica in viata lor de zi cu zi. Asa cum pentru noi este greu in activitatile extrafamiliale si suntem ispititi in orice mod, trebuie sa gandim ca asa este si pentru copilul nostru, practic…nici o diferenta !

ROAGA-TE CU COPIII TAI – cu toate ca Disciplina rugaciunii este des mentionata de cei mai multi,ca si practica in viata lor de credinta, totusi adevarul si crunta realitate este ca parintii NU se roaga impreuna cu copiii lor. Fiecare are programul lui separat. Normal ca nici un studiu nu poate arata foarte exact care ar fi procentele, dar in general aceasta practica este lasata de cei mai multi la o parte, si este ceva demodat, rusinos chiar…sa te rogi alaturi de propriul tau copil, fie pe genunchi, fie in picioare, fiind toti la un loc ! De aici „pleaca” totul intr-o familie crestina ! Lucrul acesta nu trebuie facut ca si o conditie, ca proprii copii sa ne respecte si sa ne urmeze in credinta si sa ne insoteasca la Biserica…..lucrul acesta trebuie facut pentru ca intreaga familie sa fie sub protectia lui Dumnezeu si binecuvantarea Lui sa o lase peste familia respectiva si toti la un loc. parinti si copii, sa fie intariti in credinta si sa fie biruitori din orice ispita in Numele lui Hristos. Rugaciunea este parte integranta din formarea lor. Fa-ti timp pentru asta !

DU-TI COPIII LA BISERICA – este cel mai bun mediu in care sa-ti cresti copilul. Fa toate eforturile pentru a avea proprii copii in Biserica. Cand vor creste mari ….aceste lucruri vor ramane intiparite in mintea lor si vor avea efect in viata lor pe mai departe ! Principiile cu care au crescut, cu care s-au alimentat cand au fost mici, pe acestea nu le vor uita niciodata !

„Invata pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, si cand va imbatrani, nu se va abate de la ea” Prov. 22:6

https://rodiagnusdei.wordpress.com/2016/01/30/trasaturi-ale-unor-parinti-buni-viorel-udriste/

CUM putem înțelege adolescenții și cum să comunicăm cu ei…

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, FAMILIE, MEDITAŢII

•trunchiul cerebral, situat la baza cutiei craniene și conectat direct cu măduva spinării, controlează acțiunile involuntare precum respirația, termoreglarea, tensiunea arterial
•lobul temporal, care controlează secreția de hormoni și memoria
•lobul frontal, responsabil cu gândirea rațională, auto-controlul și capacitatea de a evalua consecințele propriilor
Cea mai importantă trăsătură a creierului adolescenților este că acesta nu se dezvoltă uniform în toate părțile enumerate mai sus. Aceasta poate explica schimbările hormonale copleșitoare și exploziile emoționale pentru care adolescenții sunt faimoși. De asemenea, lobul frontal fiind încă în plin proces de dezvoltare, acest fapt îl lipsește pe adolescent de capacitatea de a reflecta la consecințele acțiunilor pe care le întreprinde. De aceea adolescenții sunt predispuși la comportamente de risc și devin atât de vulnerabili la presiunea grupului.
Creierul adolescentului se situează doar la 80% din capacitatea creierului adult. Aceasta înseamnă că nu numai lipsa de experiență a tânărului este explicația pentru care el face greșeli, ci pur și simplu este vorba și de o conexiune mai proastă a sinapselor, ceea ce împiedică adolescentul să raționeze corect.
Adolescenții își folosesc mai puțin cortexul prefrontal – tot din cauză că lobul frontal este încă la ei în plin proces de dezvoltare. Aceasta îi împiedică să interpreteze corect emoțiile celorlalți și
Dar cum să facă părinții pentru a rămâne disponibili, fără a știrbi prea mult din independența tânărului?
10 sfaturi practice pentru părinții de adolescenți:
1. Adolescentul are nevoie de multă odihnă pentru refacere și de mâncare sănătoasă, integrală, care să le hrănească creierul: acizi grași, minerale.
2. Părinții trebuie să arate că sunt disponibili pentru sprijin și sfat la cerere, dar și să stabilească limite și reguli clare, sănătoase. Aceasta îi va ajuta pe copiii lor adolescenți să se simtă în siguranță.
3. Evitați abordarea: „Fă așa, pentru că așa zic eu”.
4. În loc de predică, încercați o conversație.
5. Nu atacați. Dacă puștiul se simte acuzat, va deveni defensiv și comunicarea reală se va întrerupe.
6. Respectați-i opinia. Adolescentul se va deschide foarte mult dacă părintele se arată interesat de punctul lui de vedere.
7. Vorbiți esențialul, nu vă lungiți într-o predică, altfel veți pierde atenția interlocutorului.
8. Fiți dumneavoastră înșivă, nu încercați să vorbiți și dumneavoastră ca un adolescent. Nu veți păcăli pe nimeni și vă puteți pierde și respectul datorat din partea copilului.
9. Nu stabiliți pedepse când sunteți supărat, ca să nu spunți ceva ce ați putea regreta mai târziu. Și nu impuneți pedepse pe care nu vă simțiți pregătiți să le puneți în aplicare.
10. Prindeți momentul. O conversație spontană în mașină seara târziu, când nu vă grăbiți nicăieri, poate fi un moment extraordinar cu adolescentul dumneavoastră.
Află mai multe despre „meseria de părinte” de la

http://m.activenews.ro/stiri-educatie/Cum-putem-intelege-adolescentii-si-cum-sa-comunicam-cu-ei-P-127986

Părinții necalificați!

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, EDITORIALE, FAMILIE, MEDITAŢII

balanta

E ciudat, foarte ciudat pentru mine cum părinții în zilele noastre sunt considerați cei mai necalificați în materie de educare, formare, creștere a copiilor. Ei sunt considerați cel mai periculos mediu. Citesc consternat pe internet comentarii și articole așa-zis științifice și constat că:

Protecția copilului știe mai bine decât părinții. E clar, doar de asta s-a înființat. Se crede că „by default” protecția copilului va duce spre fericire orice copil de care se ocupă. În realitate eșecurile sunt colosale. În afară de protecția de abuz fizic, în cele mai multe cazuri nici asta concretizata, nu poate oferi protecție, nu pentru că nune în stare ci pentru că nicăieri nu e un mediu mai bun pentru copil decât în familia în care s-a născut. Nu se vorbește de abuzul emoțional al ruperii de frați surori, părinți, familia lărgită. Se vorbește doar de afurisita aia de palmă, pe care unii neinspirați o scapă unui copil. Dar palma se consideră a fi traumatizantă „pe viață” în timp ce ruperea de familie e considerată traumă minoră. Dar cine să conteste că tu „protecția copilului” cu numele pompos și nedrept pe care ți l-ai luat, ești calificat să faci asta. Îi protejezi de îi distrugi.

Psihologii și sociologii știu mai bine cum se crește un copil. Nu am nici o problemă cu oameni ci cu sistemul, eu fiind unul care iubesc psihologia. Dar este clar pentru multă lume că un psiholog e mult mai în măsură să se pronunțe asupra creșterii copiilor decât părinții. Aproape toată lumea va considera că e așa. Nu contează deloc ce succes a avut acel psiholog cu copiii săi sau dacă are copii sau dacă e căsătorit sau dacă are o altă orientare sexuală.

Știu mulți psihologi, sociologi și am toată aprecierea pentru ei, dar când văd așa de mulți „specialiști” care știu despre copii doar din cărți sau poate nici de acolo, mă înfurii. Accept de la cei care lucrează într-o grădiniță, un centru de îngrijire copii, sau de la cei care au copii la rândul lor, care fac terapie cu copiii, dar văd unele persoane care bat câmpii fără milă până sângerează, deși ele nu au copii, nu lucrează cu copiii, nu sunt căsătorite și unele declară că nici nu au de gând. Ei da cine te face specialist în cazul acesta? Dar na, ești calificat? Ești!

ONG-urile umaniste. Ei da, acești ONG-isti consideră că părinții sunt tâmpiți și nu sunt în stare să le spună copiilor despre sex. Ei vor să introducă educare sexuală de la 3 ani în grădinițe. Ei arată că, deși sunt în majoritate zdrobitoare necăsătoriți, cu orientări anti-familie și clar anti-credință, au priceperea, cunoștința, abilitatea și puterea să educe copiii altora. Eu părintele sunt considerat prea tâmpit să fac asta. Vine el, specialistul ONG-ist să îmi educe copilul la grădiniță despre sex, orientări sexuale, erecție și copulație. Dar na, ești ONG, păpător de fonduri europene, cine poate să îți conteste calificarea de părinte bun?

Unii blogări și comentatorii lor sunt mai calificați decât părinții naturali. Asta e clar ca lumina zilei. Tu preamărite blogăr de renume al României, tu preacurată blogăriță în atotștiința voastră, că oricum scrieți pe absolut toate domeniile deci vă știți, considerați clară treaba cum trebuie educați copiii. Știți că e traumă să dai o nuia, că e monstruos, că e inacceptabil, că e animalic, dar nu știți că o nuia îi poate salva viața.

Voi știți la fel ca mulți din urmăritorii voștri cum se educă copiii, aveți voi sursele voastre, ați citit voi pe un nu știu ce specialist acum cinci ani. Deci clar, nu mă pot pune cu voi, sunteți mai calificați decât mine care am dat în copiii mei de 5 ori în viață (și asta simbolic prin haine) și după asta, în aceeași secundă am plâns cu ei, am cerut iertare și le-am explicat despre pericolul în care erau. De asta țin minte acele instanțe, ele au însemnat pentru mine consum, durere și preocupare, nu nervi, descărcare și răzbunare. Dar na, eu am lovit copilul, tu nu, că nu ai. Eu intru în „tristele statistici despre părinții care abuzează copiii” iar tu nu, deci ești mai tare în materie decât mine. Tu oricum te consideri mai deștept că nu ai făcut. Dar na, și așa, tot ești mai calificat decât mine, amărășteanul, slab de minte care am fost așa slab de minte că am făcut un copil fără să vin la tine să mă califici.

Acești specialiști în parenting cred că eu, tatăl care petrec ore, zile, săptămâni, luni și ani cu copilul meu sunt nepotrivit sunt un părinte primitiv și înapoiat că mi-am pedepsit copilul. Ei cred că de nebun consum ore în rugăciune pentru ei, ore muncind pentru ei, ore jucându-mă cu ei, ore ajutând să înțeleagă ce nu prind la școală. Ei cred că eu, pot fi decăzut din drepturi pentru că l-am mustrat mai aspru sau pentru că i-am dat o nuia simbolică peste pantaloni și mai cred că e cea mai mare dramă care putea fi trăită de copil. Pentru o lovitură de nuia sau o palmă cred că îi pot lua copilului: dragostea părintească, iubirea necondiționată, îmbrățișarea inimii de tată și mamă, îmbrățișarea de surioară sau frățior, relația cu bunica și bunicu, relația cu copiii din vecini cu care a legat prietenii de la începutul vieții, resursele financiare investite, nopțile nedormite la căpătâiul lor, efortul făcut de a fi un model pentru ei, căldura sufletească, dedicarea părinților, moralitatea, echilibrul emoțional, siguranța psihică și emoțională. Da, ei își permit să arunce la gunoi toate astea pentru o palmă și mai sunt și super specialiști pentru asta. E trist. Vom ajunge să ni se ia copiii de la naștere, așa, ca să fie în siguranță, că numai un debil mintal ar mai putea face copii, deci ar fi bine să ni se ia.

Vă rog mult să îmi iertați răbufnirea! A fost din preaplinul meu din aceste zile. Nu susțin și nu recomand nici o formă de abuz asupra copilului dar urăsc când se vorbește despre pai și nu se vede bârna.

Sursa: http://www.filedinjurnal.ro/

Adolescentul și iubirile sale – III

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Adolescenţă, EDITORIALE, FAMILIE

Love2

Bineînțeles că nu există o abordare standard a discuției cu adolescentul pe tema „primei iubiri”. Fiecare din adolescenți e diferit, fiecare din părinți e diferit și fiecare situație e diferită. Totuși, discuția se impune și principiile confruntării trebuie aplicate. Dacă încă nu ai aflat despre principiile confruntării e timpul, deși e târziu, să le studiezi. Vei avea nevoie de ele. Fiica ta sau fiul tău îți vor testa capacitățile la maxim.

Nu am cum cuprinde într-o postare pe blog toate principiile confruntării și toate etapele acesteia, deși intenționez să abordez pe viitor și această temă, dar câteva principii esențiale în acest context voi enunța. Ele nu sunt invenția mea, ci munca mai multor oameni de-a lungul timpului eu doar le voi menționa.

Planifică. Așa cum spuneam, o reacție de tip explozie nu e deloc eficientă. Programează să stai de vorbă cu fiica sau fiul tău. Nu doar tu să programezi, solicită și ei/lui să își stabilească o dată și oră pentru discuții. Anunță tema de discuții. Fii calm/ă și nu da impresia că acea întâlnire e amenințare.

Roagă-te. Da, ai maaaare nevoie de înțelepciune, răbdare și calm. Numai Dumnezeu ți le poate oferi în cantități suficiente. După cum menționam nu recomand să folosești această întâlnire ca să impui rezoluții ci pentru a vorbi ca între doi adulți, sau măcar să încerci. Toată relația ta cu copilul trebuie sa fie guvernată de conexiunea cu Dumnezeu, una serioasă și permanentă.

Documentează-te. Află cine este iubitul/iubita, cu ce se ocupă, cine îi sunt părinții și cât mai multe informații. Pentru asta folosește internetul și expune-te cât mai puțin. Nu te apuca să întrebi prietenii fiicei sau fiului tău, îți vei tăia șansele la un dialog echilibrat. Dacă nu găsești informații va trebui să lași această parte pentru acel moment al confruntării.

Evaluează situația „la rece”. Chiar e așa de gravă asocierea pe cât ai estimat-o inițial? În ce mod e bine să abordezi discuția? Ce variante ar putea să se ivească? Am văzut și părinți pară si foc din cauză că fiul lor „vorbește cu una de la baptiști” sau „cu unu de la penti”. Aceste cazuri sunt de abordat în altă manieră și cine trebuie să se pocăiască sunt părinții.

CONFRUNTAREA ADOLESCENTULUI.

Aici lucrurile trebuie să fie guvernate de trei reguli majore. Toate cele trei reguli țin de „a doua mare poruncă asemenea primei” să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.

Regula 1 – Dragostea. Nu te lăsa dus de furie, răzbunare, gândul că nu te-a respectat, gândul că face împotriva ta și altfel de gânduri generatoare de mânie și furie. Nu uita că tu ești adult cu mai multă experiență de viață, calmul tău trebuie să fie mai durabil decât al copilului tău. Nu lăsa ca izbucnirile de mânie să se reverse și mai ales iubește-l. De fapt, acestea toate sunt dovezi de iubire. Când îți ții în frâu porniri firești pentru că nu vrei să îl rănești pe acel copil.

Aceste este momentul când adolescentul, fie că e fată sau băiat, percepe că tu îl iubești. Nu mai ia ca dovadă de iubire telefonul cumpărat sau hainele de pe el/ea ci modul responsabil și respectuos în care îl/o tratezi.

Regula 2 – Respectul. Știu, e greu, e mai degrabă la îndemână să îți și să îi amintești de Efeseni copilului. Dar el a crescut și una din nevoile mari pe care le are este cea de semnificație. Trebuie să îl abordezi respectuos. Trebuie să porți discuțiile ca și cu un alt adult nu într-o manieră simplistă, unde tu știi cel mai bine și unde doar părerea ta contează. Propune-i să analizați împreună argumente pro și contra, să le scrieți pe o foaie, să estimați consecințele acelei relații și arată-i că îți pasă de fericirea lui sau a ei faptic, nu fără comentarii și explicații.

Regula 3 – Ascultarea. Ascultă mult. Vrei informații bune despre acel om și acea relație? Atunci ascultă. Fii gata să asculți mai mult decât să vorbești. Da, da, tendința ta este să o faci pe cunoscătorul deși nu cunoști nici persoana, nici contextul nici emoțiile. Ești tentat să spui că simți pericolul și ești tentat să închei orice discuție repede. Desigur că poți, dar nu însemnă că acea discuție va fi productivă. Poate vei reuși chiar să rupi acea relație, dar la următoarea va avea el/ea grijă să nu mai vezi tu așa de multe detalii.

Alte detalii importante.

Pregătește-te să fii surprins/ă. Pregătește-te să descoperi un om adult în devenire nu un țânc. Pregătește-te să fii proiectat/ă repede cu 20 de ani sau mai bine în urmă, când te-ai îndrăgostit și tu. Fii gata să faci concesii dacă aceste nu țin de siguranța vieții voastre. Fii pregătit/ă să discuți despre emoții, sentimente și alte stări pe care poate tu le-ai închis în răceala vieții de multă vreme. Fii gata să înveți și tu.

Știu, e puțin scris pentru o temă așa de vastă. Doar trei scurte articole de blog, dar dacă se ivesc întrebări promit să le abordez. Succes!

Sursa: http://www.filedinjurnal.ro/