Respectul în cuplu


Respect (1)

Din păcate, una din cele mai lipsite de respect zone, de la care se porneşte cu lipsa de respect în societate, e tocmai familia. De fapt, un cuplu în care partenerii se respectă poate rezista chiar dacă iubirea romantică nu mai este. Poate că, respectul porneşte de la iubire sau respectul e o dovadă a iubirii. Hai să nu filosofez. Voiam să spun că relaţia dintre doi oameni care se respectă este una care inspiră, una în care cei doi au libertatea de a trăi frumos şi în acelaşi timp relaţionează bine unul cu altul.

Am avut ocazia săptămâna trecută să văd exemple din ambele variante de cupluri. Unul din ele în care doi soţi trecuţi bine spre partea a treia a vieţii vorbeau puţin, îşi alegeau cuvintele cu grijă şi le rosteau cu echilibru. Alt cuplu in care situaţia era la polul celălalt în care soţia îşi umilea soţul faţă de ceilalţi numindu-l incapabil, prost, tăntălău etc. Diferenţa era aşa de mare parcă.

De fapt, dacă stau bine să meditez, din cuplurile care vin la consiliere cred că lipsa de iubire e mai puţin vizibilă decât lipsa de respect. Cei care se respectă ajung împreună şi încearcă rezolvarea problemelor dintre ei iar cei care nu se respectă de regulă vin separat sau vine doar unul singur (excepţie fac cei care sunt ruşinoşi). E o imagine foarte diferită intre cele două categorii. Dacă soţii se respectă unul pe altul procesul terapeutic e mult mai eficient şi şedinţele de consiliere se desfăşoară într-un climat mult mai plăcut.

Dacă soţii ajung să nu se respecte atunci acela este punctul de plecare şi pentru copiii nerespectuoşi, este punctul de plecare pentru lipsa de respect la muncă, şcoală, biserică, autorităţi etc. Cred că din familie lipsa de respect se răspândeşte repede la toate celelalte capitole.

Întrebarea care îmi „ţopăie” prin minte este: Ce îi determină pe parteneri la lipsă de respect unul faţă de altul?

La această întrebare un răspuns poate fi dat doar în alte zeci de foi de scris. Oricum, câteva din cele mai evidente motive ale lipsei de respect sunt: educaţia primită, modelul parental timpuriu, mediul în care a crescut respectivul adult, obişnuinţa, stresul pentru că la stres oamenii tind să vorbească mult mai dur şi să nu mai filtreze foarte bine acţiunile şi comportamentele şi neatenţia. Toate ar merita abordate dar nu am locul acum. Oricare ar fi cauza lipsei de respect pentru partenerul de viaţă, pentru soţ sau soţie, lucrurile trebuiesc corectate urgent.

Mai există şi cazul celor la care, lipsa de respect e întreţinută de partener şi atunci lucrurile se complică. Dacă partenerul te provoacă prin lipsa sa de respect eşti foarte tentat să „îi dai ce merită”. Nu e uşor să rezişti provocărilor unui partener care nu te respectă şi chiar te agresează cu lipsa sa de respect. Totuşi undeva, cineva, trebuie să facă sacrificiul de nu răspunde firesc celuilalt ci să întoarcă şi obrazul celălalt. Adică, în loc de a răspunde partenerului cu aceeaşi obrăznicie la „complimentele” sau „binecuvântările” sale să alegi să îl faci conştient cu dragoste, prin puterea exemplului, că acel lucru este dureros şi că nu îţi place. De exemplu, ai putea întreba: „Tu cum te-ai simţi să-ţi spună cineva că nu eşti bun de nimic?” sau „Tu cum te-ai simţi să fii umilit/ă de faţă cu alţii?”

Pentru a ieşi din zona aceasta urâtă a lipsei de respect e nevoie de un plan şi de perseverenţă. Un comportament deja „cimentat bine” nu dispare peste noapte, e de muncă acolo dar se merită. Se merită să trăieşti într-o relaţie în care respectul are locul de cinste. Să se vorbească frumos în cuplu, să se poarte frumos partenerii, să arate răbdare şi îngăduinţă unul cu altul, să se stăpânească la nervi şi la mânie ca să poată cântări bine vorbele sunt mari binecuvântări. Un partener care respectă este unul pe care oricine şi-l doreşte. Un partener care ajunge să fie respectat mai mult în afara căsniciei decât în căsnicie cu siguranţă va trage mai mult să fie plecat dar un soţ sau o soţie care primeşte respect acasă, se va întoarce cu plăcere de fiecare dată, se va simţi bine să stea împreună cu partenerul de viaţă.

Ce mediu ai tu acasă? Cât respect arăţi soţiei tale, soţului tău? Cât de tentantă faci tu casa pentru comportamentul tău pentru partenerul tău? Eşti un partener respectuos sau unul fără respect, de nedorit, de evitat? Rămâne ca fiecare să ne răspundem şi să acţionăm în relaţiile noastre. Succes!

http://www.filedinjurnal.ro/

Tinerelor mirese eu le scriu..


191ef67aefe4ed3d8ae3cb475f88bca5

Stau chiar acum și mă gândesc la multe dintre fetele pe care le cunosc și alături de care am crescut, cu care m-am jucat și am povestit, am râs și am ieșit împreună, cum viețile lor iau o întorsătură neașteptată. Cum și-au găsit într-o zi frumoasă pe cineva special și cum câteva luni mai târziu mă opresc din drumul meu ca să-mi înmâneze o invitație de a le fi alături în cea mai specială zi din viața lor, ziua în care emoționate și fremătând de nerăbdare vor îmbrăca rochia albă de mireasă, simbol al purității lor, și se vor îndrepta cu pași înceți, dar nerăbdători spre o nouă viață. Poate că fetele își imaginează că de acum totul va fi roz și vor avea alături de ele pe cineva care le va fi întotdeauna alături, pe cineva alături de care vor împărtăși frământări și gânduri și el va fi acela care va înțelege perfect starea lor. Dar adevărul este că cerul nu va fi mereu senin deasupra lor și că vor fi zile în care va mai și ploua. Poate că în acele zile veți fi tentate să dați înapoi și să vă refugiați în singurătatea sufletului vostru de crunta realitate care v-a lovit dintr-o dată. Fetelor, nu renunțați și luptați pentru căsniciile voastre tinere! Nu vă lăsați dezamăgite până într-acolo încât să ajungeți să regretați ziua nunții voastre, ci rămâneți pe câmpul de luptă și încredeți-vă în Dumnezeu.

Iubiți fără rezerve și dați ce aveți mai bun. Știu că inimile vă sunt pline de iubire ce așteaptă să fie împrăștiată în fiecare colțișor al căminului vostru, așa că răspândiți ce aveți mai bun. Străduiți-vă să fiți bune, pline de fapte bune și clădiți pe stâncă ceva de valoare. Nu luați parte la lucrurile lipsite de valoare ale acestei lumi și nu vă umpleți cu răutate și nemulțumire, ci cu bunătate și mulțumire. Acum că v-ați căsătorit, îndreptați-vă toată ființa spre cel pe care l-ați ales să vă fie mereu aproape până la sfârșitul vieții și investiți cu sufletul în el. Dați la o parte tot ce vi se pare că v-ar sta împotrivă și tot ce ar putea roade din relația voastră. Lucruri, persoane sau resentimente. Acum el vă va fi cel mai bun prieten. Și nu lăsați pe nimeni să schimbe asta!

Aveți grijă de voi, tinere soții, și nu lăsați deoparte găteala pentru soții voștri. Fiți frumoase nu numai în interior, ci și în exterior. Îmbrăcați-vă decent, dar frumos. Aranjați-vă pentru el. Apoi faceți din căminul vostru un mic colț de rai în care să vă regăsiți. Apelați la imaginația voastră și faceți ca spațiul în care locuiți să vă reprezinte pe amândoi. Nu uitați că lucrurile mici sunt cele mai importante și ele alcătuiesc un întreg. Complimentați-vă soțul când face ceva demn de laudă și atunci când greșește, iertați-l și arătați-i cum se poate schimba în bine. Mai presus de toate, luptați pe genunchi pentru voi doi. Păstrați-vă vie legătura cu Cerul și întotdeauna să se vadă în viața voastră lumină pentru cei ce sunt în întuneric. Într-o măsură cât de mică, fiți un exemplu pozitiv pentru cei ce vă cunosc. Fetelor, vă doresc să fiți fericite și să nu vă dați bătute în ce privește căsnicia voastră. Fiți înțelepte și mai de preț decât multe mărgăritare! Vă doresc toate bucuriile cerești și pământești alături de cel pe care-l puteți numi ”preaiubitul meu”.

Scris de Milena Cismașiu – sursa:  intrebarileinimii.blogspot.ro

Cum ar putea Biserica să îți „ucidă” familia?


„Știu că n-aș divorța de tine. Și cu siguranță nu te-aș ucide. Cu toate acestea, nu mă pot abține să cred că mie și copiilor ne-ar fi fost mai bine dacă nu mai erai în viață.” Acestea au fost afirmațiile unei soții de pastor, adresate soțului ei după 18 ani de slujire în biserică. Cu siguranță, ceva nu pare a fi în regulă. Poate implicarea în viața Bisericii să distrugă familia?, se întreabă Cristianity Today.

Știu că n-aș divorța de tine. Și cu siguranță nu te-aș ucide. Cu toate acestea, nu mă pot abține să cred că mie și copiilor ne-ar fi fost mai bine dacă nu mai erai în viață.” Acestea au fost afirmațiile unei soții de pastor, adresate soțului ei după 18 ani de slujire în biserică. Cu siguranță, ceva e complet neînregulă. Poate implicarea în viața Bisericii să distrugă familia?, se întreabă Cristianity Today.

Tendința de sacrificare a familiei în interesul bisericii reprezintă una dintre dilemele care persistă în discursul teologic și care poate afecta armonia vieții de cămin. Într-un articol scris pentru Christianity Today, un grup de pastori sesizează că este ceva în neregulă cu termenii în care este formulată această problemă.

Efectele slujirii în Biserică asupra căsniciei pastorului și efectele căsniciei pastorului asupra slujirii sunt rareori discutate, cu toate că ele se află într-o relație de interdependență, constată autorii articolului. Din discuțiile purtate cu alte familii implicate în mod activ în viața bisericii, ei au identificat două provocări principale cu care se pot confrunta familiile creștine.

Primul factor stresant: slujirea ca stil de viață

„Biserica nu este un loc de muncă. E un stil de viață. Însă, mă simt ca și cum mă prefac față de copii de mult timp”, afirmă un pastor, citat de către autori. După consumarea energiei în activități de consiliere și activitate spirituală, interesul și disponibilitatea pentru ceea ce se întâmplă în viața celorlalți membri ai familiei sunt destul de reduse. Problema este că, în ciuda presiunii interioare, mulți dintre pastori continuă în același ritm, ignorând consecințele până în momentul în care apare o criză.

Una dintre soluțiile sugerate de către autorii articolului este ca cei care sunt implicați activ în slujire să își ia timp pentru exerciții fizice, vacanțe, concedii, hobby-uri. Nu în ultimul rând, trebuie să își impună limite ferme și să își implice familia în activitățile pe care ei le desfășoară, ceea ce ar putea crea multe beneficii.

Al doilea factor stresant: disputa de prioritate între biserică și familie

Presiunea de a fi disponibil în interesul bisericii creează un conflict de loialitate între aceasta și familie. Pastorii, preoții sau orice slujitor al bisericii poate fi preocupat de a „face lucrarea lui Dumnezeu” până la nivelul la care să își neglijeze viața de familie. Confruntate cu o asemenea situație, multe soții consideră că este de datoria lor să se sacrifice pe sine, inclusiv aspirațiile personale. În contrast cu această percepție, autorii o citează pe Diane Langberg, specialistă în psihologia familiilor creștine: „Multe soții de pastor adoptă o mentalitate de martir. Abandonul nu este o dovadă de spiritualitate în nicio circumstanță. Abandonarea soției este opusă intențiilor lui Dumnezeu. Sintagma «răstignirea eului» a acoperit o mulțime de păcate”, a afirmat psihologul american.

Confuzia fatală

Mulți creștini răspund, fără să ezite, „Dumnezeu” atunci când sunt întrebați care ar trebui să fie prima prioritate în viață. Și, desigur, răspunsul este corect. Însă, aceasta poate constitui o provocare deosebită pentru cei implicați în slujirea religioasă pentru că există tendința de a-L confunda pe Dumnezeu cu Biserica, susține Ministry Today. Aceasta nu este o simplă eroare, ci este expresia unei înțelegeri greșite a priorităților spirituale, ce poate avea consecințe negative, consideră analiștii revistei americane.

Pentru a genera echilibru, slujitorii Bisericii trebuie să își dezvolte abilitatea de a rămâne disponibili nevoilor enoriașilor, dar nu de a-și modela atitudinile și comportamentele în funcție de aceștia. Aici trebuie exercitată o negociere eficientă de care ambele părți trebuie să fi conștiente. O ierarhizare adecvată a rolurilor spirituale și o percepție corectă a implicațiilor acestora poate regenera viața de familie, astfel încât slujirea față de Biserică să devină un ideal marcat de perspectiva echilibrului.

http://semneletimpului.ro/

Cum să-ţi zideşti o familie puternică?


salveaza-ti-casicia-singur

Fiecare om visează să aibă o familie puternică, pentru că aceasta îţi dă siguranţă, bucurie şi împlinire pe acest pământ. Cele mai multe familii, însă, nu pot fi trecute la categoria de familii puternice. De ce? Pentru că oamenii nu-L cunosc pe Cel ce este definit în Scriptură ca fiind Ziditorul (Matei 19:4) şi nu ştiu cum se zideşte o familie.

Manualul Zidirii familiei este Biblia. Acest manual conţine multe principii şi sfaturi practice pentru zidirea unui cămin trainic, iar Psalmul 127 ne pune în faţă câteva dintre ele.
Nu încerca să zideşti o familie puternică doar prin propriile eforturi.
Primele două versete folosesc de trei ori cuvântul “degeaba”. Banii, frumuseţea, poziţia socială, talentele, abilităţile profesionale, hărnicia – toate acestea desigur, sunt bune, de dorit, dar, fără implicarea Lui Dumnezeu, vor conduce, în timp, la un imens şi inevitabil degeaba!
Nu poţi zidi o familie puternică atunci când ai priorităţi greşite.
Mulţi oameni nu-L caută pe Dumnezeu, din pricina priorităţilor pământeşti sugerate în versetul 2. Acest verset nu încurajează lenea, ci doar arată că este o diferenţă între cel ce aleargă toată ziua fără Dumnezeu şi cel ce munceşte, acordându-I primul loc în inimă şi în familie Lui Dumnezeu.
Nu se va zidi cu adevărat familia, dacă nu sunt preţuiţi membrii ei.
Preţuieşte membrii familiei mai mult decât meseria sau averea.
De la versetul 3 sunt prezentaţi copiii prin două comparaţii. Ei sunt ca o moştenire de mare preţ, de la Domnul, şi ei sunt ca nişte săgeţi pe care trebuie să le direcţionăm, cu grijă, spre ţinta cerului. Ambele imagini ne transmit un gând esenţial: zideşte-ţi familia investind în copii, întrucât ceea ce semeni acum vei culege mai târziu.
Ordinea corectă a priorităţilor omului binecuvântat, potrivit cu acest psalm şi cu întreg Cuvântul lui Dumnezeu, este: Dumnezeu, membrii familiei şi apoi profesia sau lucrurile materiale. Care sunt valorile şi priorităţile tale? Pentru ce alergi? Cât de puternică este familia ta? Care este rezultatul eforturilor şi alergărilor tale?
Să ne oprim, deci, puţin din alergarea noastră, pentru a lua sau a relua decizii drepte şi înţelepte, care să conducă la zidirea familiilor noastre!

Petrică Vrăbioru

www.filadelfiasv.ro

Salvează-ţi căsnicia (11) – În concluzie – Se poate


relatii reparate

Când sunt întrebat de cuplurile consiliate dacă este posibil să îşi salveze căsnicia răspunsul meu este „Da” fără ezitare şi nu răspund aşa dintr-un exces de zel sau dintr-o dorinţă de a încuraja persoana sau cuplul respectiv ci din convingerea că orice relaţie de căsnicie aflată în turbulenţe sau orice relaţie de căsnicie distrusă poate fi salvată dacă măcar unul din soţi vrea să lupte pentru salvarea ei şi dacă acea persoană este gata să adopte „tehnica” biblică pentru aceasta.

Problema cea mai mare nu este dacă se poate ci dacă se vrea. Desigur că odată ajunşi în astfel de probleme unii soţi spun că au făcut tot ce se putea face, din dorinţa de a fi absolviţi de alte eforturi aşa de dureroase, şi înţeleg dorinţa lor de a renunţa, omeneşte e inuman să faci un asemenea demers. Asta nu înseamnă însă că nu se mai poate face nimic, asta nu înseamnă că nu mai există nici o soluţie, asta ar putea însemna doar că e pregătită acea persoană să vadă puterea lui Dumnezeu.

Singura cale corectă şi validă pe care o au la dispoziţie oamenii care vor repararea relaţiei lor este bazată pe Cuvântul lui Dumnezeu şi implicit pe harul Său. Când ai făcut tot ce era posibil omeneşte şi nu ai reuşit decât să aduni mai multă amărăciune şi frustrare, când eşti extenuat de atâta dezamăgire, umilinţă şi efort Biblia ne spune că întruneşti condiţiile pentru ca puterea lui Dumnezeu să fie desăvârşită în viaţa ta şi pentru ca Dumnezeu să fie lăsat să lucreze după principiile sale pentru repararea acelei relaţii.

De aceea am scris această serie de articole bazată după cum am spus pe cartea lui Ed. WHEAT „Viaţa de dragoste” pentru că militez şi cred că orice relaţie frântă poate fi îngrijită să se vindece dar şi pentru a arăta cât de avantajos este să menţii relaţia pentru a fi scutit de efortul, chinul şi durerea prin care trec cei cu relaţiile frânte.

Pentru cei interesaţi pun aici un sumar al seriei şi vă doresc mult har în încercarea voastră de a repara relaţia sau în dorinţa voastră de a o menţine vie. Se ştie că e mult mai uşor să previi decât să tratezi.

Poate eşti descurajat/descurajată. Poate eşti la pământ. Poate ai încercat tot ce se putea pentru repararea relaţiei şi te-ai săturat de toate. Astăzi vreau să îţi spun că Dumnezeu prin harul Său îţi vine în ajutor. Bazându-te pe harul Său şi aruncându-te în braţele Sale vei dobândi şi liniştea necesară şi luciditate şi putere de luptă şi mai ales succesul pe care l-ai aşteptat atât de mult în acest proces. Dumnezeu să dea izbândă!

http://www.filedinjurnal.ro/