Categorie: FAMILIE

Desigur că militez pentru a fi făcute toate eforturile în vederea salvării unei relaţii de căsnicie în pericol dar nu pot să nu prevăd şi aspectul respingerii în tot acest demers. Este aproape întotdeauna prezentă respingerea la asemenea acţiuni. Oricât de bine, corect şi biblic ai proceda, ia în calcul şi varianta că vei fi respins. Modelul nostru, Domnul Isus, s-a purtat cu o dragoste perfectă faţă de oameni şi tot a fost respins. Noi nu facem excepţie.

Este posibil ca florile trimise, încercările făcute, dragostea arătată, iertarea oferită, disponibilitatea de a continua şi multe alte etape care te costă şi aşa foarte mult, să îţi fie aruncate la gunoi. Mulţi oameni au trecut prin faza asta şi aici au renunţat. Trebuie să fii pregătit/ă să pentru o asemenea varianţă şi să o iei în calcul.

Când ai inima rănită crunt şi decizi să lupţi totuşi pentru familie iar partenerul tău te respinge şi aşa rănit cum eşti, îţi rămâne un singur punct de sprijin şi din fericire acest punct de sprijin este tot ce ai nevoie. Harul lui Dumnezeu este îndeajuns iar puterea Sa este maximă în vaţa ta care se bazează pe acest har. Dacă există hotărârea de a nu te baza pe logica umană, pe sentimente, pe ce vede ochiul ci pe Cuvântul lui Dumnezeu, cred că demersul are şanse mari de reuşită iar dacă nu reuşeşte vom primi puterea Sa să facem faţă situaţiei.

Dr. Ed. WHEAT a rugat pe clientele sale să facă o listă cu lucrurile care trebuiesc făcute şi cu lucruri care nu trebuiesc făcute pentru orice femeie care încearcă să salveze căsnicia. M-ar fi bucurat de o asemenea lista si în dreptul bărbaţilor dar nu este. Însă această listă îi include şi pe ei. Iată lista:

• Nu va avea loc nici o creştere în relaţie atâta timp cât există îndoieli cu privire la devotamentul tău faţă de căsnicia ta. Ia hotărârea da a fi devotat căsniciei voastre.
• Atunci când soţul nu îţi arată dragoste, încrede-te în Domnul ca El să îţi împlinească nevoile emoţionale.
• Dăruieşte-i soţului tău cinstea, dragostea şi respectul poruncite de Biblie chiar dacă acţiunile lui nu merită asta. Manifestă o acceptare caldă faţă de el în orice situaţie.
• Nu încerca să îţi reformezi soţul/soţia. Iubeşte-l numai.
• Trăieşte în fiecare zi concentrându-te asupra prezentului.
• Nu păstra resentimente faţă de nimeni implicat în această situaţie. Nu îţi întoarce niciodată copiii împotriva partenerului infidel. Iartă.
• Nu discuta problemele intime ale căsniciei voastre. Nu alimenta bârfele. Spune-i tot Domnului care este confident şi poate unei persoane destul de apropiate şi mature spiritual.
• Alege cu mare grijă consilierul la care mergi.
• Petrece cât mai mult timp cu Cuvântul lui Dumnezeu.
• Concentrează-te asupra ta îndreptându-ţi greşelile pe care le-ai făcut şi cerându-i lui Dumnezeu să-ţi arate cum trebuie să te schimbi în loc să te concentrezi asupra greşelilor partenerului.
• Nu te separa de partenerul tău. Fă orice ca el/ea să rămână în cămin.
• Nu da soţului/soţiei, acordul pentru divorţ. Fă tot ce-ţi stă în putere pentru a împiedica divorţul.
• Petrece timp cu oameni care să te încurajeze.
• Nu încerca să găseşti o compensare exagerată în copiii tăi.
• Nu încerca să te aperi tu de bârfă sau critică. Doar taci din gură. Dumnezeu se va lupta pentru tine.
• Nu aştepta ca partenerul să se schimbe peste noapte atunci când va decide asta.
• Aşteaptă-te că să existe tentaţia de a luneca iar şi după ce vă împăcaţi.
• Nădăjduieşte totul, crede totul, sufere totul!

Nu uitaţi că un om care îl are pe Dumnezeu în viaţa sa primeşte puterea de a lupta dar şi poate accepta rezultatul pe care Dumnezeu îl prevede deja. Lupta pentru reîntregirea familiei poate fi un succes sau poate avea şi un final diametral opus cu efortul depus de partenerul care vrea să repare relaţia. Este nevoie de bazare pe harul lui Dumnezeu printr-o ascultare totală de Cuvântul Său.

http://www.filedinjurnal.ro/

Poate veţi spune că e deja prea mult. Se cere prea mult de la cel care vrea să salveze căsnicia. Dorinţa de a salva, iertare, împăcare, să nu întrebe de detalii şi acum să fie şi desăvârşit. Însă ceea ce scriu azi face referire nu la puterea celui care vrea să refacă relaţia, ci la puterea lui Dumnezeu prin harul Său. Scriptura ne învaţă că nimic nu-i este cu  neputinţă celui care crede. De aceea este necesară desăvârşirea celui care decide repararea relaţiei. Trebuie să facă şi să fienu doar un soţ sau o soţie bună, ci trebuie să ajungă desăvârşit în comportamentul faţă de partenerul său.

Cum adică desăvârşit? Păi partenerul  cel care a greşit, nu cumva el, cel care a greşit, trebuie să se schimbe? Ce bine ar fi, dar în primul rând celui care nu a comis adulter i se cere să se schimbe pentru că e singurul prin care Dumnezeu mai poate lucra la relaţie. Ce mai mică alunecare în vorbe, acţiuni sau fapte îi poate da motive, scuze şi încuviinţări partenerului înşelător să renunţe la căsnicie. Resentimentele sunt benzină aruncată pe focul unei relaţii care se distruge. Resentimentele şi raţionamentele sunt două aspecte cheie în gândirea unui partener infidel. Chiar şi o remarcă rostită negândit suficient poate aţâţa flăcările vechilor resentimente şi să dea greutate raţionamentelor pe care partenerul le fabrică pentru a-şi scuza comportarea.

O soţie spunea:  „A trebuit ca eu să dovedesc de-a lungul unei perioade de timp că m-am schimbat, înainte ca soţul meu să poată face acest lucru. El a continuat să aştepte să fie confruntat cu mânia şi tăcerea mea nefericită atunci când intra pe uşă. Ani de zile am fost atât de capricioasă încât el nu ştia niciodată cum mă va găsi. Dar acum îşi dădea seama că mi-am format un nou tipar de comportare şi că lucrurile nu mai sunt cum erau înainte.”

Vorbind despre „desăvârşire” noi trebuie să recunoaştem întotdeauna că Dumnezeu este Cel care face posibil acest lucru dar nu în mod miraculos, ci prin implicarea noastră prin care devenim „lucrători împreună cu El”. El este cel care asigură un tipar nou de gândire, un scop nou si puterea necesară pentru realizarea unei schimbări fundamentale în purtare şi atitudini. O soţie căsătorită cu un alcoolic spunea cu durere că ani de zile a încercat prin puterea ei să îşi schimbe soţul. Avea o personalitate puternică şi nu se îndoia de reuşita ei dar a trebuit să recunoască într-o zi că de fapt ajunsese într-o codependenţă de alcoolismul soţului ei şi că avea mare nevoie de intervenţia lui Dumnezeu. Lucrul acesta s-a întâmplat într-o zi şi de atunci a început schimbarea.

Din momentul în care predăm problema relaţiei noastre frânte lui Dumnezeu, cu determinarea de a face tot de va spune El în privinţa relaţiei, începe adevărata schimbare. Trebuie să învăţăm prin puterea lui Dumnezeu şi călăuzirea Duhului Sfânt să iubim partenerul cu o dragoste care să poată salva căsnicia. Care este acest tip de dragoste? Ce reguli are?

În primul rând , fă în mod consecvent tot ce-ţi stă în putinţă pentru a-l mulţumi pe partenerul tău şi pentru a împlini nevoile şi dorinţele lui. Iubeşte-ţi partenerul într-un asemenea mod încât atitudinea ta să fie interpretată ca dragoste. Studiază-i nevoile. Documentează-te, învaţă limbajele de dragoste. Pentru a mulţumi partenerul este nevoie de acţiune, uneori acţiune drastică. Uneori e necesar să faci în sfârşit lucrurile pe care ţi le cere de ani buni.

În al doilea rând arată-i partenerului tău respectul, iubirea şi cinstea care sunt poruncite de Scriptură şi asta indiferent dacă merită sau nu. De fapt, toate poruncile şi îndemnurile biblice despre căsnicie îşi au rădăcina în acest principiu. O căsnicie în care nu există respect, iubire şi cinstire nu se va repara. Atenţie: indiferent dacă soţul sau soţia o merită.

În al treilea rând evită să-l critici pe partener. Acceptă orice face sau nu face fără comentarii sau ipocrizie. Nu sugera nici măcar o dezaprobare secretă. Nu ajută la nimic nici aşa numita „critică constructivă” În asemenea situaţii totul o poate lua razna dacă apare critica şi asta poate anula zile sau luni de muncă.

Poate crezi că se cere mult de la omul care vrea să repare căsnicia şi vreau să îţi spun că nu e doar o senzaţie, chiar se cere foarte mult, se cere imposibilul din punctul uman de vedere, tocmai de aceea e nevoie de o bazare pe harul lui Dumnezeu şi pe puterea lui şi este necesară o ascultare totală de Cuvântul lui Dumnezeu. Când vedem cât suntem de neputincioşi în realizarea  aceea ce Scriptura ne porunceşte pentru relaţia noastră realizăm implicit că avem nevoie de El pentru a birui şi îl chemăm în viaţa noastră.

Da, este cu putinţă să iubeşti Scriptural soţul sau soţia dar nu prin puterea omenească ci doar pentru puterea Lui. Da, este cu putinţă să ajungi soţ sau soţie desăvârşită dar numai prin harul Lui. Doamne ajută, Doamne dă izbândă!

http://www.filedinjurnal.ro/

Unul din aspectele implicate când căsnicia trece prin cutremure şi aceste cutremure sunt însoţite de adulter, este cel al detaliilor pe care ar trebui să le mărturisească persoana care a înşelat. Şi cum noi suntem afectaşi de păcat la acest capitol iar se greşeşte mult şi e o greşeală care va costa mult şi una din acele greşeli  pe care ţi-ai fi dorit tare să nu o faci.

Când treci prind drama infidelităţii iar partenerul îţi spune asta din dorinţa de a primi iertare, cea mai mare greşeală care poate fi făcută este căderea în capcana detaliilor mărunte. Apare aici fenomenul „spune-mi tot, nu-mi ascunde nimic” sau reversul „îţi spun tot, nu îţi ascund nimic”. Nu susţin că nu ar fi cu intenţii bune această dorinţă a aflării tuturor detaliilor, însă oricât de bune ar fi intenţiile, detaliile unei astfel de ieşiri nu trebuiesc comunicate şi nici cerute.

Ca o regulă generală trebuie să existe sinceritate între parteneri şi aventura trebuie recunoscută, însă detaliile nu trebuiesc comunicate şi nici cerute. Comunică-i partenerului că acele detalii sunt prea dureroase şi că eşti interesat/ă de aventura de dragoste pe care voi o puteţi avea în căsnicia voastră. Dacă nu eşti întrebat nu te apuca în nici un caz să faci mărturisiri de acest gen considerându-le un gest de sinceritate sau „o cercetare a Domnului”. Asemenea sincerităţi sunt pure acte de cruzime,  care vor pune o povară de suferinţă imensă pe inima şi mintea soţului sau soţiei tale.

Prin aceasta nu minimalizez păcatul adulterului şi nici nu ignor suferinţa imensă pe care o produce dar noi ar trebui să fim cei mai realişti oameni din lume şi în acelaşi timp cei mai bazaţi pe harul lui Dumnezeu în vederea iertării şi vindecării sufletelor.

Scoaterea la iveală a unor detalii de genul acesta complică foarte mult acordarea iertării şi împăcarea. În plus, acele detalii vor fi o bătălie permanentă a partenerului când actele intime vor avea loc. Nu îl vor lăsa în pace. Va ajunge să simtă puţin sau mult din acea durere la fiecare unire fizică a voastră şi la fiecare îmbrăţişare în funcţie de ce anume ştie. Detaliile mărunte nu ajută nicidecum la acordarea iertării ci mai degrabă încurcă. Povestirea detaliilor nu linişteşte ci tulbură şi mai mult. Detaliile unei astfel de aventuri nu contribuie la o înţelegere mai bună a situaţiei ci la o durere mai mare, de mai lungă durată şi mai intensă. Cei care cre sai mărturisesc asemenea detalii nu o fac din dragoste pentru partener ci din alte motive.

E normal să te doară tare, dar aflarea unor detalii te va durea şi mai tare. Verifică ce anume te motivează să afli acele detalii? Cine te împinge să le afli? Vei descoperi că nu Dumnezeu e acela. În noi este o dorinţă intensă de a „şti tot” şi asta e meteahnă veche, cam de la Adam şi Eva, dar aici nu trebuie să ştim tot. Nu trebuie pentru binele nostru, al partenerului nostru, al copiilor noştri, al sănătăţii fizice, psihice şi spirituale, al relaţiei viitoare, nu e bine să ştim „totul”. Mai mult decât că s-a întâmplat, momentul când a început şi uneori motivele infidelităţii nu ar trebui să ştim. Şi acestea sunt multe detalii deja şi orice amănunt aflat aici va face cu mult mai greu procesul de salvare a căsniciei.

Mă rog ca Dumnezeu să dea înţelepciune celor care sunt nevoiţi să treacă prin asemenea bătălii. Mă rog ca Duhul Său să fie la lucru şi să controleze total astfel de oameni ca aflarea unei astfel de veşti să fie cât mai puţin dureroasă deşi este crunt de grea.

http://www.filedinjurnal.ro/

Când scriem ieri despre suficienţa harului în probleme de felul acesta, nu mă refeream nicidecum la o resemnare în faţa realităţii adulterului, ci la o bazare totală pe modul în care Dumnezeu poate lucra în asemenea situaţii şi la o renunţare la pretenţii şi aşteptări privitoare la partenerul prins într-o asemenea capcană. Mulţi soţi, multe soţii, care au trecut pe aici nu au putut suporta gândul că celălalt a făcut aşa ceva şi i-au pus să jure că nu o vor mai face. Bineînţeles că au repetat-o, orice bazare pe puterea omenească e sortită eşecului. Capcana adulterului e una destul de ingenios alcătuită şi greu se scapă ce acolo dacă unul din soţi e prins de ea.

Este adevărat că sunt două tipuri de adulter. Unul în care totul se întâmplă o singură dată, la o ieşire undeva şi altul în care partenerul e prins, e tras, e ţinut. În situaţia de pe urmă, lucrurile sunt foarte foarte complicate. E o tehnică a celui care vrea căsniciile distruse ca să existe o legare plăcută ca mai apoi să se depisteze imposibilitatea sau extraordinara greutate de a ieşi de acolo. Exemplul lui Samson e foarte potrivit aici. Totul e un joc al seducţiei, o îmbătare, o ispită frumoasă şi promiţătoare ca mai apoi să te trezeşti legat. Credeţi că degeaba scrie Scriptura comparaţia cu boul. Cam aşa se întâmplă în realitate. Cel aflat pe panta asta nu vede capcana, nu vede nici un pericol dacă nu priveşte cu ochi spirituali, dacă nu ţine cont de principiile lui Dumnezeu – Atenţie NU VEDE NICI UN PERICOL!

În realitate Solomon surprinde destul de bine modul plăcut al atragerii în asemenea capcane. Deşi foloseşte exemplificarea având în centru femeia ca magnet al atracţiei şi cu bărbaţii e la fel. El spune că buzele celui care atrage în adulter strecoară miere şi cerul gurii e mai alunecos decât undelemnul la început ca mai apoi să surprindă realitatea unei astfel de relaţii în cuvintele „dar pe urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri. Picioarele ei se pogoară la moarte. Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei şi nu ştie unde merge” (Prov 5:3-6)

Când partenerul ţi-a ajuns în asemenea stări aminteşte-ţi de har dacă îl vrei înapoi. Nu uita că harul lui Dumnezeu îţi este de ajuns şi acolo puterea Domnului Isus Hristos se va face desăvârşită unde nu mai ai pretenţia să faci tu ceva sau partenerul tău, acolo unde laşi totul în mâna Sa. În acest punct unul din cele mai dăunătoare păcate (ale celui neadulter) este mândria. Se va simţi folosit şi îl va durea, nu va concepe cum soţul sau soţia să meargă la alta/altul şi să vină totuşi acasă să mănânce şi să fie îngrijit, se va simţi ofensat. Mândria personală va cere răzbunare, dreptate, corectitudine. Va durea extraordinar de mult să ştii că celălalt ani de zile probabil a făcut sex cu altul/alta iar tu ai stat cuminte acasă şi nu ai avut parte de ce era normal să ai. Când vei realiza „paguba” pe care ai suferit-o vei fi determinat să activezi un fel de mândrie „de siguranţă” şi din cauza ei să nu îţi mai poţi salva căsnicia. Afirmaţii de genul „Păi sunt proasta lui”, „Să se ducă la aia şi să mă lase” , „Eu sunt bătaia ei de joc”, „m-a umilit şi şi-a bătut joc de mine” şi altele surprind realităţi dar în acelaşi timp surprind şi acea „mândrie de siguranţă” cum îi spun eu.

Eşti îndreptăţit/ă să ai aceste sentimente, porniri şi bătălii dar nu uita, cu ele controlându-ţi viaţa nu îţi poţi salva căsnicia, nu îţi poţi aduce partenerul acasă. De aceea devine dintr-o dată aşa de crucială bazarea pe harul lui Dumnezeu şi pe suficienţa lui. Ştiu soţii care în lupta lor de a salva căsnicia au lăsat încă o vreme ca soţii lor să „sponsorizeze” cealaltă femeie, ştiu soţi care din dorinţa de a salva căsnicia „au îngăduit ca soţia lor să mai viziteze bărbatul cu care curvise” asta se poate doar dacă harul lui Dumnezeu ne este îndeajuns.

În plus, chiar dacă doare o spun şi pe asta, foarte, foarte rar, dacă nu chiar niciodată, cel care nu păcătuieşte prin adulter este şi nevinovat în acea situaţie. Când se ajunge în asemenea stări,de cele mai multe ori e vina ambilor parteneri. Bineînţeles că adulterul e doar vina celui care l-a înfăptuit dar ajungerea la adulter poate fi vina ambilor. Iarăşi nu ne putem baza pe noi deloc, iarăşi avem nevoie de o ascultare totală de Cuvântul lui Dumnezeu şi de o bazare maximă pe harul Său.

Mulţi înşelaţi se mulţumesc doar să se roage în asemenea situaţii şi să aştepte ca în mod supranatural Dumnezeu să îi pocăiască pe partenerii adulteri si să îi aducă acasă „cu coada între picioare” (iarăşi vorbim de o mândrie de o anumită factură) în realitate nu se va întâmpla lucrul acesta. Dacă vrei soţul sau soţia înapoi, dacă vrei căsnicia salvată, realitatea este că trebuie muncă, bazare pe harul si puterea lui Dumnezeu şi investiţie, luptă. Poate sunt cam pretenţios dar cred oamenii care spun că vor să-şi salveze căsnicia doar atunci când acţionează scriptural pentru a face asta, nu atunci când doar se roagă pentru asta. E greu, e cumplit de greu să ştii că soţia ta sau soţul tău face sex cu altcineva, îmbrăţişează pe altcineva, i se oferă altcuiva şi tu totuşi să iubeşti, să îl vrei înapoi şi să mai şi lupţi pentru asta. Omeneşte este imposibil demersul şi de aceea e nevoie de har.

Dragii mei, adulterul este o capcană, la un moment dat cei prinşi acolo realizează unde au ajuns. Dacă în acel punct partenerul arată dragoste, iubire, suport şi mai ales maturitate spirituală are mai mari şanse să îţi aducă partenerul acasă pentru totdeauna. Dacă însă în asemenea momente nu eşti ancorat/ă în Cuvântul lui Dumnezeu şi bazat/ă pe harul său şansele de salvare a căsnicie sunt zero.

Doamne ai milă şi dă izbândă. Ajută-ne să ne bazăm doar pe harul Tău ca să-Ţi vedem puterea la lucru. Scapă-ne te rugăm de orice formă de mândrie ca să putem să iubim necondiţionat.

http://www.filedinjurnal.ro/