Scrisoare de Crăciun pentru văduve (în loc de pastorală) – Deus Nobiscum!


De doi ani nu mai scriu pastorale. Nici de Crăciun, nici de Paște. Sînt membru simplu. În această seară Domnul mi-a pus pe inimă să scriu o scrisoare pentru văduve. Zăcea de mult în coacere în mintea mea. De vreo 40 de ani. Poate că odată cu ieșirea mea din pustiu pot să articulez cîteva gînduri.

mama la 27 de ani, cînd a rămas văduvă

Dragele mele, mame, surori, fiice,

Dragă mamă, Gabi, Lili, Abigail și celelealte văduve dragi,

Astăzi este Crăciunul, sărbătoare a Luminii, Păcii, Bucuriei, dar în fața voastră ezităm să spunem CRĂCIUN FERICIT! Cum poate fi, cînd umbrele singurătății vi se așează pe creștet între fire care albesc repezit?

Astăzi toți stau cu familii și tații deschid Scripturile și masa este întreagă. Vouă vi se arată un scaun gol și plîngeți în servete și umpleți batistele cu lacrimi.

Sursum corda! Sus inimile! Să le aveți la Tatăl!

Știu cum este! Am mîncat pîinea văduvei. Știu cum este să auzi sughițurile de plîns din cealaltă cameră, cînd mama se ascundea să plîngă să nu o vedem noi. Dar o auzeam.

Știu cum este! Știu cum este să gelozești familiile complete. Să te întrebi ce și cum trebuie să fie un tată în casă. Cum ar fi să fie?

Știu însă cum este să îl descoperi pe Dumnezeu ca tătă al orfanilor și apărător al văduvelor. Aceasta numai văduvele și orfanii o pot descoperi. Dumnezeu se descoperă într-un mod diferit celor fără tați ca Tată absolut și pentru noi, dragele mele, Tatăl nostru, rugăciunea, are conotații cu totul diferite. O spunem altfel. Cu totul altfel.

Veți descoperi că Jesus Victor, Isus Biruitorul, Mirele Ceresc, este cu totul diferit pentru voi decît pentru oricare altă femeie în-soțită.

Voi, nu altele, veți descoperi numele lui Isus descoperit de Încarnare – Emanuel, Dumnezeu este cu noi. Deus Nobiscum!

Radu, Nelu, Cristi, Onisim, bărbații voștri nu mai sînt cu voi, dar Dumnezeul lor este cu voi! Tații copiilor voștri nu mai sînt să-i salte în cîrcă, dar Tatăl cel ceresc își întinde Brațele prin Duhul și Cristos spre ei și pe Brațele acestea puternice îi poartă. Mai bine decît tați care îi pot scăpa sau, prea ocupați fiind, îi pot scăpa din vedere.

Astăzi Îl strigăm pe Dumnezeu pe nume, numele lui secret, ascuns ca taină de la începutul veacurilor, numele de păcăleală pentru Diavol – DUMNEZEU ESTE CU NOI! DUMNEZEU ESTE CU VOI!

Dacă lucrurile stau așa, dați-mi voie să vă îndrum în cîteva cărări, bătute acum deja:

  1. Nu deznădăjduiți! Lumea nu s-a sfîrșit. Istoria continuă. Viața merge înainte … spre ceruri. Priviți înainte, nu înapoi. Nostalgia vă va ucide bucuria și copiii vă vor fi copleșiți de negreala unui doliu prea prelungit. Da, doliul își are rostul lui. 1 an. După aceea, descerniți-vă și descrețiți-vă. Există încă viață mai departe. Nostalgiile(etimologic – durerile reîntoarcerilor) trebuie – TREBUIE – să vă părăsească treptat, dacă nu vreți să vă sufocați copiii în lacrimi. Bucurați-vă că Dumnezeu vi i-a lăsat ca mîngîiere, mîngîiați-vă atunci. Asta am învățat de la mama. S-a concentrat asupra noastră și, după o vreme, fața i s-a înseninat din nou. Am putut rîde, glumi, ne-am veselit. Am avut o copilărie fericită! REPET: RĂMAS ORFAN LA 5 ANI, AM AVUT O COPILĂRIE FERICITĂ! Foarte fericită!
  2. Aveți un viitor și o nădejde! Faceți planuri! Călătoriți, luați-vă concedii frumoase. N-am fost de acord întotdeauna cu destinațiile alese de mama pentru concediile noastre. Călimănești – Căciulata? Cumplită plictiseală chiar și pentru un copil de 10 ani. Dar și acum țin minte că am fost ÎMPREUNĂ! Mama n-a economisit banii pentru concedii. Ne-am dus și ne-am plimbat peste tot. Am mîncat ca domnii la restaurante. Am RISIPIT cu bucurie, ca un fel de compensație. De atunci mi-a rămas dorul de călătorii și hălăduire. Călătoresc ca să mă regăsesc, să mă reorientez! Sînt încă atît de multe locuri frumoase, atît de multe lucruri de văzut, atîtea melodii de ascultat, atîtea bucurii care vă așteaptă! Sînt pe drum! Dumnezeu vi le-a pregătit! Lăsați-vă surprinse de El! Nu vă învinovățiți că vă bucurați!
  3. Bucurați-vă! Iarăși zic: Bucurați-vă! Bucurați-vă de ce v-a rămas! Surprize, cadouri! Mănuși galbene? Fular roșu? Asta se găsea. Dar țin minte și acum că atunci cînd toată lumea tînjea, noi aveam banane. Crude și numai două, este adevărat, dar și acum îmi place gustul bananelor crude. Mă aruncă în timp înapoi în vremea în care eram mulțumitori că Dumnezeu ne-a dăruit ceea ce alții nu aveau. Portocalele, raritate în anii 80, ne așteptau sub pom. Mașinuța chinezească, cu roșul acela profund, vișiniu, culoare metalizat de vișină putredă, mașinuța aceea de pompieri pe care Moșul de la Grădiniță mi-a adus-o MIE (știam oricum că este cumpărată de mama și adusă educatoarei ca să îi fie dată moșului Gerilă … ), aceea a fost mai dihai și mai grozavă decît a tuturor celorlalți băieți din grupă. Mama a știut să ne bucure, nu să ne alinte, ci să ne facă să ne simțim iubiți și speciali. Eram oricum altfel decît ceilalți copii, dar eram AI EI. Ca o tigroaică se repezea să ne apere și asta ne dădea odihnă și confort sufletesc. A făcut cereri peste cereri și a insistat pînă cînd am primit apartament de la Partid. Ne-am bucurat de rezultatele luptei! Ne-am bucurat!
  4. El va purta de grijă! Fără datorii! Dacă sînteți văduve nu aveți nicio scuză să împrumutați. Aceste bucurii nu se fac din împrumuturi și din datorii. Dumnezeul vostru este bogat și vă va purta de grijă, dacă veți strînge cînd trebuie și veți risipi numai atunci cînd este necesar. Dreapta cumpănă și înțelepciunea vă vor ajuta. Se poate trăi și în belșug și în sărăcie decentă, dar întoteauna cu destulul. Niciodată n-am dus lipsă! NICIODATĂ!
  5. Nu vă încredeți în oameni, agățați-vă de Trupul Lui, de Biserică! Văduvele tinere să se căsătorească. Așa ne învață Scriptura. Dar… dar… dacă nu vă recăsătoriți (nimeni nu va trebui să vă condamne și recăsătorirea nu înseamnă trădarea soțului. Nicidecum!), DACĂ alegeți să nu vă recăsătoriți, nu vă puneți încrederea în oameni. Dacă vă ajută biserica, da, dar omul ”binevoitor” poate fi o trestie în care, dacă te sprijini, îți va străpunge mîna. Încredeți-vă în Domnul, dacă asta alegeți și nu vă lăsați purtate din grijă în grijă. Dacă nu puteți răzbi singure, rugați-vă ca Domnul să vă dea din nou sprijin potrivit. Apelați la Biserică atunci cînd aveți nevoi diferite și mai ales în cele materiale. Este datoria Ei să vă poarte de grijă. Vedeți cîte texte sînt despre văduve în Scripturi!
  6. Nu pierdeți momentele, clipele! Copiii vor crește repede. Foarte repede. Pînă vă dezmeticiți voi din durere s-ar putea să pierdeți copilăria, adolescența, tinerețea copiilor voștri. Copiii au pierdut destul prin dispariția tatălui. Nu vă pierdeți și voi precum un copil rătăcit într-o pădure, care nu mai găsește calea. Lumina Cuvîntului este o candelă pe cărare, chiar și pe o cărare mai îngustă și mai întunericită ca a voastră.
  7. Nu lăsați Cuvîntul și Rugăciunea! Chemați-vă copiii la rugă, la ruga de seară. Semănați-le sămînța Cuvîntului în inimi! Va da roade mai devreme sau mai tîrziu!
  8. Odihniți-vă! Odihniți-vă în Domnul în mod spiritual, dar odihniți-vă și fizic. Aveți dreptul! Nu vă considerați salvatoarele lumii și ale copiilor voștri. Vă puteți educa odraselele, dar nu le puteți mîntui. Nu vă epuizați în hiperresponsabilizare. Nu faceți pe eroinele. Nu trebuie să încurajați voi pe toată lumea, nu trebuie să fiți modele pentru chiar toată lumea. Aveți dreptul să fiți femei, vase slabe, să plîngeți, să rîdeți, să strigați de disperare, să bociți din cînd în cînd, să dormiți 8 ore, să vă hrăniți cum trebuie. Aveți porunca de a vă păstra Sabatul neatins.
  9. În continuare frumoase! Frumoase și îngrijite și decente. Chiar dacă ați decis să nu vă recăsătoriți niciodată ca mama, pierderea soțului nu înseamnă să fiți balcîze și lălîie ca Irinuca din povestea lui Creangă, arătînd tot timpul ochii umflați de plîns ca dovadă a iubirii supreme. Mama, după ce și-a revenit, ba chiar și acum, la 67 de ani, se poartă cochetă, elegantă, de mi-a fost drag întotdeauna să merg cu ea prin oraș. Frumusețea în decență și sfințenie este o celebrare a creației lui Dumnezeu, a modului în care El și-a arătat îndurarea față de voi și trupește. Neispititoare, dar frumoase spre Slava Lui!
  10. În slujire specială. Dumnezeu v-a dat o cruce. Nu este nefolositoare. Cu mîngîierile pe care le primiți veți mîngîia pe altele. Slujți-i pe sfinți! Slujiți-vă colegele de suferință, văduvele viitoare și cîte încă vor fi! Dumnezeu v-a dat o povară, pe care Biserica o va purta alături de voi, dar și voi sînteți Biserica și, femei în vîrstă cînd veți fi va trebui să le învățați pe cele tinere cum să se poarte cu bărbații și copiii.

E Crăciun, dragele mele, mame, surori și fiice. E Crăciun și este Lumină, o Lumină care a biruit întunericul. El a traversat Cerurile ca să fie CA noi și CU noi, pentru ca odată să fim și noi CU EL și CA EL.

Viața aceasta trece așa de rapid. Din Crăciun în Crăciun parcă pășim tot mai repede, pînă la ultimul pe care îl vom fi petrecut aici.

Sorbiți cu nesaț viața, căci VIAȚĂ aveți în El! Mergeți cu eleganță pe cărare, căci deja ați cunoscut CALEA, trăiți cu adevărurile crunte și realitățile dure ale singurătății ca unele care Îl cunoașteți ca ADEVĂR!

O, ce veste îmbucurătoare se cîntă și pentru voi! O, ce veste minunată, aceasta este și pentru voi!

Cu dragoste sfîntă,

cineva care a privit din partea cealaltă a văduviei ….

UPDATE:

Am uitat ceva important: nu vă umpleți casa de fotografii din trecut, mai ales fotografii cu cel ce este dincolo. Dor foarte tare. În primele săptămîni după moartea tatălui nostru pe aproape era tabloul tatălui meu, acela care fusese pus pe sicriu. Sora mea plîngea zilnic, mai ales seara, cu tabloul în brațe. Prea multe obiecte personale ale celui care a plecat păstrate împrejur, prea multe fotografii la vedere (le puneți în albume și le deschideți din cînd în cînd), toate acestea nu fac decît RĂU. Foarte mult rău. Închideți acest capitol din viața voastră și nu îl mai deschideți des. Faceți poze cu ai voștri copii, creați noi amintiri și noi stîlpi de aducere aminte. Nu la întîmplare era obiceiul acela de a da ”pomană” dintre obiectele celui plecat către cei în nevoie. Noi, evanghelicii, nu avem această instituție, deloc legitimabilă biblic și teologic, dar dăruirea în numele Domnului este o idee bună. Este mai bine să vă despărțiți de cît mai multe dintre aceste obiecte. Păstrați cîteva amintiri, cîteva lucruri esențiale. Atît! Fractura trebuie să fie completă. Ruperea desăvîrșită pînă la întîlnirea de dincolo de istorie. Dumnezeul oricărei mîngîieri, El să vă mîngîie!

singuratate de 1 luna

http://mariuscruceru.ro/

Căsătoria la momentul oportun


Imagini pentru familia

„Legătura familială este cea mai strânsă, cea mai duioasă şi cea mai sfântă, din câte există pe pământ. Scopul ei a fost de a fi o binecuvântare pentru Dumnezeu.

Şi ea este cu adevărat o binecuvântare, oriunde se păşeşte cu înţelepciune în legământul căsătoriei, în temere de Dumnezeu şi cu respectul cuvenit pentru răspunderile ei”.

„Pe urmele Marelui Medic” Ellen G.White

Deci, căsătoria nu este o joacă. În intenţia lui Dumnezeu a fost ca soţul şi soţia să făurească o legătură permanentă, mai strânsă decât oricare altă legătură dintre oameni:”De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mamă-sa, şi se va lipi de nevastă-sa, şi se vor face un singur trup”
Geneza 2:24. Un partener de căsătorie este, aşadar, cineva cu care vei fi pentru tot restul vieţii tale. Cu siguranţă, că orice căsătorie va avea de suportat unele probleme, „unele necazuri pământeşti” cum le spune apostolul Pavel în 1Corinteni 7:28.

Specialiştii, însă, susţin:”Dacă există o informaţie cât de cât sigură privind întrebarea dacă o căsătorie va dura sau nu, aceasta este că cei care se căsătoresc foarte tineri au foarte puţine şanse de reuşită”.

De ce eşuează atâtea căsătorii timpurii?

Ellen G.White răspunde la această problemă:”Căsătoriile timpurii nu trebuiesc încurajate. O legătură aşa de însemnată cum este căsătoria şi aşa de cuprinzătoare în urmările ei nu trebuie să se facă în grabă, fără pregătire îndestulătoare şi înainte de a se fi întărit bine puterile trupeşti şi mintale”.

„Pe urmele Marelui Medic”

„Aveam o idee foarte vagă despre ce înseamnă o căsătorie. Credeam că puteam veni şi pleca, că puteam face ce ne place, să spălăm sau nu farfuriile, însă nu este chiar aşa”. Mulţi tineri au asemenea idei imature despre căsătorie. Ei şi-o închipuie ca pe o fantezie romantică. Sau, fac acest pas pentru că doresc să devină, mai bine zis să pară adulţi. Însă alţii doresc, pur şi simplu, să scape de o situaţie neplăcută de acasă, de la şcoală sau din comunitate.

Dar, căsătoria nu este nici fantezie, nici remediu universal pentru probleme. Mai curând, ea este aceea care ridică o serie de probleme noi.

Mulţi tineri se căsătoresc în speranţa că viaţa sexuală le va da satisfacţii deosebite.
Dar, curiozitatea, odată satisfăcută, dispare şi odată cu ea şi sentimentul de noutate. Un studiu efectuat asupra unor cupluri de adolescenţi a arătat că după problemele financiare, cele mai multe certuri le provoacă relaţiile sexuale.

Fără îndoială că aceasta se datoreşte faptului că la baza unor relaţii conjugale pline de satisfacţii se află lipsa de egoism şi autocontrol, calităţi care, tinerii ades nu reuşesc să le cultive:”Bărbatul să-şi îndeplinească faţă de nevastă datoria de soţ şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat. Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpân pe trupul lui, ci nevasta”(1Corinteni 7:3-4).

Biblia îi încurajează cu înţelepciune pe creştini să se căsătorească doar atunci când au „trecut de floarea vârstei”:”Dacă crede cineva că este ruşinos pentru fata lui să treacă floarea vârstei şi, nevoia aşa cere, să facă ce vrea, nu păcătuieşte; să se mărite”(1Corinteni 7:36).

Căsătoria făcută când pasiunea este la apogeu poate să-ţi deformeze gândirea şi să te facă orb la slăbiciunile viitorului partener.

„Iubiţi prieteni tineri, luaţi pe Dumnezeu şi pe părinţii voştrii temători de El ca sfătuitori ai voştri.

Rugaţi-vă pentru lucrul acesta. Căutaţi orice simţământ şi luaţi aminte la orice trăsătură de caracter în persoana de care aveţi de gând să vă legaţi destinul vieţii voastre. Pasul pe care sunteţi gata să-l faceţi este unul dintre cele mai de seamă din viaţa voastră (…) Chiar dacă iubiţi, nu iubiţi orbeşte” Ellen G.White

A-ţi asuma rolul de soţ sau de soţie este una dintre cele mai maturi hotărâri din viaţă. Chiar dacă s-au făcut făgăduinţele în acest sens, chiar logodna, este preferabilă o ruptură imediată, decât un eşec viitor.

„Dacă ai făcut o făgăduinţă potrivnică Sfintelor Scripturi, prin orice mijloace, retrage-o fără zăbavă şi în umilinţă faţă de Dumnezeu pocăieşte-te de nebunia care te-a dus” Ellen G.White

O altă cauză majoră a neânţlegerilor familiale în cadrul cuplurilor tinere sunt banii. De fapt, acum aceasta este la noi problema situată pe primul loc, ea este cea care creează cele mai mari nelinişti.

Salariile sunt mici, şomajul în floare. Dar în Proverbe 24:27 sfatul Domnului zice:”Vezi-ţi întâi de treburi afară, îngrijeşte de lucrul câmpului, şi apoi apucă-te să-ţi zideşti casa”.
În timpurile biblice, bărbaţii munceau din greu că să fie capabili să întreţină o familie.

„Unul dintre semnele care ne arată că trăim timpurile din urmă este că copiii sunt neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie”. Aşa spunea sora White şi aşa este!

Dacă tinerii ar fi ascultători de părinţi multe ar afla şi de multe probleme s-ar uşura.

Mulţi soţi tineri de azi consideră rolul de întreţinător de familie drept o povară. Nici chiar un salariu bun nu va pune însă capăt problemei banilor dacă un cuplu are o concepţie copilărească despre lucrurile materiale. Tot ceea ce au adunat cu trudă părinţii de-a lungul anilor sunt bani munciţi din greu. Nimic din ceea ce reprezintă ani de muncă, economie şi sacrificiu, nu poate împodobi peste noapte casele, căminele tinerilor căsătoriţi.

Vă amintiţi ce spune Ellen White despre bani, problema cotată nr. 1 în ierarhia generatoarelor de neânţelegeri? Să ne reamintim împreună de această minunată soră White, mai de actualitate ca niciodată:”Banii noştri nu ne-au fost daţi pentru onoarea noastră şi preamărirea noastră proprie. Ca economi credincioşi, noi trebuie să folosim banii spre onoarea şi mărirea lui Dumnezeu. Unii cred că doar o parte din mijloacele lor ar aparţine lui Dumnezeu (…)

Aceasta este o mare greşeală. Tot ce avem aparţine Domnului… . În folosirea fiecărui ban arătăm dacă iubim pe Dumnezeu… . Banii au o mare valoare, fiindcă putem face mult bine cu ei… .”

Un cămin confortabil este o desfătare, dar oare câtă bucurie aduce Domnului o afundare tot mai adâncă în datorii, de ajung tinerii să nu se mai poată ajuta pe ei darmite pe alţii.

Lipsiţi de maturitatea de a se mulţumi să aibă cu ce să se hrănească şi să se acopere, ei au sporit tensiunea în căsnicia lor.

„Dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns. Cei care vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă- pe oameni în prăpăd şi pierzare. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, cari au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri”(1Timotei 6:8-10).

Dar, nu numai lipsa sau insuficienţa banilor aduc probleme şi dezamăgiri, ci şi alegerea propriu zisă a viitorului partener.

O înfăţişare deosebită am descoperit că este o prioritate atât la băieţi, cât şi la fete. Degeaba avertizează Proverbele 31:30 că:”Dezmierdările sunt înşelătoare şi frumuseţea este deşartă”.

Dar dacă s-ar ţine cont nu ar mai fi considerate căsătoriile un semn al sfârşitului. „Bărbaţi şi femei sunt aşa de îndărătnici, aşa de încăpăţânaţi, încât Dumnezeu este lăsat la o parte, ca şi cum n-ar avea nimic de făcut în această chestiune solemnă şi însemnată”.

Pune sau a pus Domnul preţ pe averea personală sau pe însuşirile fizice? A avut Domnul în centrul atenţiei Sale oameni frumoşi şi a considerat frumuseţea darul cel mai de seamă de care se poate bucura un om? Nicidecum. Dimpotrivă, El a avertizat că frumuseţea este trecătoare, ori omul trebuie să caute în sine şi în ceilalţi ceea ce îl îndeamnă la veşnicie. E drept, că tot ce e trecător e frumos, îţi ia ochii şi minţile dacă nu eşti vigilent, este o ispită continuă. Şi tinereţea, şi frumuseţea, şi banii. Duc ele la cele veşnice? Nu! Ele abat atenţia de la scopul pe care Dumnezeu l-a pus în faţa omului.

Nu ar fi deci logic să te examinezi în lumina Scripturilor înainte de a te angaja în ceva serios, cum ar fi o promisiune de căsătorie.

Care sunt de fapt ţelurile tale în viaţă? Cum vor fi ele afectate de căsătorie? Vrei să te căsătoreşti pentru a avea, pur şi simplu, relaţii sexuale sau pentru a scăpa de greutăţi? Şi în ce măsură eşti capabil să-ţi afirmi rolul de soţ sau soţie! Eşti capabil să conduci o gospodărie sau să-ţi întreţii familia? Dacă eşti într-un permanent conflict cu familia cum vei fi în stare să convieţuieşti cu partenerul în căsătorie? Poţi să faci faţă încercărilor şi necazurilor care apar odată cu căsătoria? Ai dat la o parte ce era copilăresc în ce priveşte administrarea banilor?
Iată un alt set de întrebări, tot la fel de utile, dar cu o mai mare importanţă pentru fete.

„Adevărata iubire este o plantă care trebuie cultivată. Femeia care doreşte o legătură paşnică şi fericită, care vrea să fie ferită pe viitor de mizerie şi întristare, să cerceteze înainte de a ceda sentimentelor sale: Are iubitul meu o mamă? Care este felul caracterului ei? Recunoaşte el datoriile lui faţă de ea? Ia el seama la dorinţele şi fericirea ei?

Dacă el nu respectă şi nu onorează pe mama sa, oare va dovedi el respect şi iubire, amabilitate şi atenţie, faţă de soţia lui?

După ce va fi trecut noutatea căsătoriei, mă va mai iubi el? Va fi el răbdător faţă de greutăţile mele, sau va fi critic, poruncitor şi dictator?”

Comportarea în casa părintească, credincioşia în căminul pământesc sunt cea mai bună pregătire. Nu parcul, nu strada, nu televizorul sau filmele, nu din reviste ilustrate vă veţi forma ca viitori soţi şi soţii. Acasă, lângă mama şi tata care mănâncă pâinea aceasta de o viaţă îţi vei face ucenicia pentru propria ta familie.

Căsătoria poate fi un izvor de bucurii mari, fie de dureri amare. Mai bine o bucurie trainică ceva mai târziu, decât una de scurtă durată dar timpurie. Răgazul, aşteptarea dacă sunt necesare, să nu se uite! Pregătirea temeinică pentru căsătoria pe care Domnul a dat-o pentru toată viaţa trebuie desăvârşită cu calm şi răbdare. Doar aşa, căsătoria va fi începutul iubirii şi nu sfârşitul ei.

Sursa: http://tinerii-crestini.blogspot.ro/

Responsabilitățile familiei creștine


Responsabilitățile familiei creștine

1.      Perspectiva Biblica a Familiei

Sfanta scriptura este clara in privinta familiei, aratand ca Dumnezeu a oranduit familia ca si institutia de temelie a societatii. Ea este compusa din persoane inrudite unele cu altele prin casatorie, sange sau adoptiune. Dictionarul Explicativ al limbii Romane (Academia Romana, Institutul de Lingvistica “Iorgu Iordan”1996) defineste familia ca” Forma sociala de baza, intemeiata prin casatorie, si care consta din sot, sotie, si din descendentii acestora”

Casatoria este legamantul stabilit intre un barbat si o femeie care se leaga sa ramana impreuna pe toata durata vietii. Casatoria este un dar unic prin care Dumenzeu realizeaza cateva scopuri cum ar fi : ilustrarea unirii dintre Christos si Biserica Sa, pune la dispozitia barbatului casatorit si a femeii casatorite un cadru pentru relatiile de intimitate in care acestia isi implinesc dorintele sexuale in conformitate cu standardele biblice si perpetueaza rasa umana.

Cu toate ca in Vechiul Testament nu gasim nici un cuvant care sa corespunda exact cu cuvantul modern “familie” totusi nucleul familiei este clar aratat in Scriptura  inca de la inceput: Gen. 1:26-28

“Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpînească peste pestii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pămîntul si peste toate tîrîtoarele cari se miscă pe pămînt.”. Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească si parte femeiască i-a făcut.  Dumnezeu i-a binecuvîntat, si Dumnezeu le-a zis: „Cresteti, înmultiti-vă, umpleti pămîntul, si supuneti-l; si stăpîniti peste pestii mării, peste păsările cerului, si peste orice vietuitoare care se miscă pe pămînt.”

Gen. 2:18-25 “18. Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” 19. Domnul Dumnezeu a făcut din pămînt toate fiarele cîmpului şi toate păsările cerului; şi le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele. 20. Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor cîmpului; dar, pentru om, nu s-a găsit niciun ajutor, care să i se potrivească. 21. Atunci Domnul Dumnezeu a trimes un somn adînc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei. 22. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om. 23. Şi omul a zis: „Iată în sfîrşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, pentrucă a fost luată din om.” 24. Deaceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup. 25. Omul şi nevasta lui erau amîndoi goi, şi nu le era ruşine.”

In Noul Testament Termenul de “familie” (greceste: patria) este mentionat ca atare numai de trei ori, si anume in Luca 2:4,” Iosif s-a suit şi el din Galilea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudea, în cetatea lui David, numită Betleem,-pentrucă era din casa şi din seminţia lui David,” Fapte 3:25 “Voi sînteţi fiii proorocilor şi ai legămîntului, pe care l-a făcut Dumnezeu cu părinţii noştri, cînd a zis lui Avraam: „Toate neamurile pămîntului vor fi binecuvîntate în sămînţa ta.” , si Efeseni 3:15 “din care îşi trage numele orice familie (greceste:patria), în ceruri şi pe pămînt,”  insa ideea de “casa” sau “cei din casa” (greceste: oikos) este intalnita de mai multe ori.

Proeminenta paternitatii poate fi vazuta clar in cel de-al treilea text (Efeseni 3:15) unde cuvantul  “patria”, adica famile are un “pater” adica “tata”  intelegand ca la originea tuturor sta paternitatea universala a lui Dumnezeu din care este derivata toata ordinea relatiilor. [2]   Biblia arata clar ca barbatul si nevasta au o valoare egala inaintea lui Dumenzeu, fiind creati amandoi dupa chipul si asemanarea Lui. Relatiile de casatorie ilustreaza felul in care se poarta Dumnezeu cu poporul Sau.

In cele ce urmeaza  ne v-om preocupa de aspectul  relatiilor din familia crestina si anume de (1) relatia dintre sot si sotie, (2) relatia dintre copii si parinti, (3) relatia dintre membrii familiei si Domnul Isus Christos, si (4) relatia dintre membrii familiei si lume.

2.      Relatia dintre sot si sotie

Efeseni 5:33 “Încolo fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat.”

Sotul – Pentru ca relatia dintre sot si sotie sa fie dupa modelui Scripturii, sotul trebuie sa invete sa-si iubeasca sotia  cu lepadare de sine. Apostolul Pavel scrie Efesenilor: Efeseni 5:25 “Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea”  Am spus “sa invete” deoarece acest fel de iubire nu vine in mod automat, firesc.Trebuie sa invatam, urmand exemplul Domnului Isus unde vedem ca dragostea autentica nu poate venii pe cale normal fireasca, ci trebuie sa izvorasca din sursa nesecata, din Dumnezeu, care este  dragoste. Apostolul ridica nivelul dragostei in familie la cel mai inalt standard, aratandune ca aceasta este o ilustratie a relatiei dintre Domnul Christos si biserica Sa.

Casatoria este de folos la toate nivelele:

  • emotional: Gen 2: 18.” Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.”,
  • social: Gen 1:28 “Dumnezeu i-a binecuvîntat, şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pămîntul, şi supuneţi-l; şi stăpîniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pămînt.”
  • fizic: 1 Cor 7: 1-3 “1. Cu privire la lucrurile despre cari mi-aţi scris, eu cred că este bine ca omul să nu se atingă de femeie. 2. Totuş, din pricina curviei, fiecare bărbat să-şi aibă nevasta lui, şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei. 3. Bărbatul să-şi împlinească faţă de nevastă datoria de soţ; şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat”., si
  • spiritual:  Efeseni 5:21-24 “21. Supuneţi-vă unii altora în frica lui Hristos. 22. Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului; 23. căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, Mîntuitorul trupului. 24. şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile.”

Dragoste Sacrificiala – Daca sotul are ca model pe Domnul Christos si dragostea Sa pentru biserica, atunci el o va iubii pe sotie cu o dragoste sacrificatoare. Dupa cum Christos s-a dat pe Sine pentru biserica, tot asa sotul , in dragoste se da sotiei sale. Adevarata dragoste “nu caută folosul său” (1 Cor 13:5), deci nu este egoista.

Dragoste Sanctificata – Efeseni 5:26-27 “26. ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvînt, 27. ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată fără sbîrcitură sau altceva de felul acesta, ci sfîntă şi fără prihană.”

Daca dragostea sotului este sacrificiala, atunci ea va fi si Sanctificata. Expresia “ca s-o sfinţească” are intelesul de a o pune deoparte. In casatorie cei doi se pun deoparte unul pentru celalalt si orice interferenta in aceasta institutie este pacat. Astazi, Domnul Cristos I-si curata biserica prin Cuvant, Ioan 15:3 “Acum voi sînteţi curaţi, din pricina cuvîntului, pe care vi l-am spus.” si Ioan 17:17 “Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvîntul Tău este adevărul.”

Dragoste Satisfacatoare – Dragostea sotului pentru sotia sa trebuie sa fie Sacrificiala, Sanctificata si totodata si Satisfacatoare. Efeseni 5:28-30 “Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta, se iubeşte pe sine însuş. 29. Căci nimeni nu şi-a urît vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica; 30. pentrucă noi sîntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui”.
In casatorie, cei doi devin un singur trup, asa ca orice se face celuilalt se face si lui personal, devenind o experienta de satisfacere reciproca. Daca ambii soti sunt supusi Domnului si unul altuia, ei vor fi in asa fel satisfacuti, incat nu vor mai fi temptati sa caute in alta parte implinire. Apostolul Pavel incheie Efeseni 5 cu rezumatul cuvintelor anterioare. Sotilor le spune” fiecare din voi” fara exceptie, sa-si iubeasca sotia ca pe sine, adica nu doar cum te-ai iubi pe tine insuti, ci in semn de recunoastere a faptului ca ea este una cu tine.[3]

Sotia – Ei Domnul ii cere respect, reverenta si supunere fata de sotul ei. Sotia trebuie sa se supuna de buna voie autoritatii sotului care o slujeste din dragoste, dupa cum si Biserica este supusa de buna voie lui Christos, Capul ei. Creata ca si barbatul dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, nevasta este egala cu el inaintea lui Dumnezeu si a primit din partea lui Dumnezeu resposabilitatea de a-si respecta barbatul, de a-l sluji ca un ajutor potrivit in administrarea casei si in formarea noii generatii.

Apostolul Pavel se adreseaza sotiilor zicand: Efeseni 5:33 “ Încolo fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat.”. El le spune, ai grija sa-ti respecti sotul si sa asculti incontinuu de el. Ce efecte extraordinare ar rezulta aceasta ascultare in Domnul. Ce s-ar intampla daca aceste instructiuni divine ar fi practicate pe scara larga in randurile crestinilor de azi? N-ar mai fi certuri, nu s-ar mai produce despartiri, divorturi, ci caminul ar fi intr-adevar un “colt de rai” (expresie  preluata din titlul cartii fratelui Pitt Popovici). Atmosfera din familie ar fi o anticipare a paradisului. Dragostea (agape) a sotului si supunerea in reverenta si ascultare a sotie pot fi realitate doar prin puterea Duhului Sfant.

Radacina problemelor maritale este pacatul. Supunerea fata de Christos si unii altora este modalitatea de a biruii egoismul propriu. Cand suntem supusi, Duhul Sfant ne poate umple cu putere de a ne iubi cu o dragoste sacrificatoare, sanctificata, satisfacatoare, o dragoste dupa modelui Domnului Christos.

3.      Relatia dintre copii si parinti.

Am  relatat mai sus ca secretul unei relatii bune in caminul crestin este trairea dupa indemnurile si puterea Duhul Sfant. Am vazut ca atunci cand sotul iubeste cu o iubire divina, sotia fiind si ea condusa de Duhul Sfant se supune autoritatii lui. In aceasta sectiune v-om vedea ca secretul relatiei bune dintre copii si parinti este o traire a copiilor familiei crestine in puterea  Duhului Sfant.

 Copiii – Datoria fundamentala a tuturor copiilor este de a asculta de parintii lor in Domnul. Nu are importanta daca copiii sunt crestini sau parintii sunt crestini. Relatia aceasta a fost randuita de Dumnezeu pentru intreaga omenire, indiferent de crez.

In Efeseni 6:1-3 apostolul Pavel se adreseaza copiilor in relatia lor cu parintii: “ Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept. 2. „Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta”-este cea dintîi poruncă însoţită de o făgăduinţă- 3. „ca să fii fericit, şi să trăieşti multă vreme pe pămînt.”

A asculta in Domnul de parinti, copiii trebuie sa asculte patrunsi de atitudinea ca facand asa, ei asculta de fapt de Domnul. Ei trebuie sa asculte in toate lucrurile care corespund cu voia Domnului. Pe baza acestui text, copiii ai caror parinti le cer sa pacatuiasca, nu li se cere supunere in acest caz.

Apostolul Pavel se adreseaza copiilor crestini si le cere ascultarea de parinti aratand patru motive.

  1.  In primul rand copiii trebuie sa asculte datorita faptului ca ei sunt crestini “ascultati in Domnul”.
  2.  In al doilea rand ei trebuie sa asculte de parintii lor in Domnul “caci este drept”. Ascultarea in Domnul este dreapta. Standardul ascultarii l-a creat Domnul, nu este subiectiv, ci drept. Ascultarea este un principiu intretesut in insasi structura vietii de familie, ca cei care sunt inca imaturi si lipsiti de experienta vietii sa se supuna autoritatii parintilor care au maturizare si intelepciune
  3.  Un al treilea motiv de ascultare este ca ascultarea este o porunca este parte din decalog. Exod 20;12 “Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentruca să ţi se lungească zilele în ţara, pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.” Deut 5:16 “Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, ca să ai zile multe şi să fii fericit în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.” A cinsti parintii inseamna mai mult decat a asculta de ei. Inseamna a le arata respect si dragoste, grija pentru ei atita timp cat au nevoie, si de a-I onora prin trairea dupa principiile scripturii
  4.  Al patrulea motiv de ascultare de parinti este ca ascultarea aduce binecuvantare “ca sa fi fericit”. Apostolul aminteste copiilor crestini care-si cinstesc parintii ca aceasta o se le faca bine si “o sa le mearga bine”. Ce s-ar intampla daca cu un copil care nu ar primi nici un fel de indrumari si indreptari din partea parintilor sai! Cand copiii asculta de parinti in Domnul, o sa fie feriti de multe caderi in pacate.  Pacatul intotdeauna ne jefuie de fericire, ascultarea intotdeauna ne inbogateste de binecuvantari. Promisiune pentru cei ce asculta si cinstesc parintii este o viata lunga fericita. In acelas fel, cei ce nu asculta si cinstesc parintii au parte de sfarsit tragic dupa exemplul dat de fii lui Eli, Hofni si Fineas: 1 Sam 4:11” Chivotul lui Dumnezeu a fost luat, şi cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, au murit.”

Parintii – Responsabilitatile parintilor in relatia lor cu copiii.

Efes 6:4 “şi voi, părinţilor, nu întărîtaţi la mînie pe copiii voştri, ci creşteţi-i, în mustrarea şi învăţătura Domnului.” Coloseni 3:21 ” Părinţilor, nu întărîtaţi pe copiii voştri, ca să nu-şi piardă nădejdea.”

Aceasta avertizare se adreseaza in primul rand tatalui, dar fara indoiala ele sunt necesare ambilor parinti. Parintii sa nu intarate pe copii la manie printr-o asprime exagerata sau printr-o sanctionare necorespunzatoare in exercitarea pedepselor. Sa dea copiilor o crestere in milostenia de tata si intr-o dragoste de mama, si a creste copiii in “ invatatura Domnului” Tatal ori este de multe ori prea aspru, ori prea indulgent, cum am aratat mai sus din exemplul lui Eli. De asemenea David a esuat in privinta aceasta in legatura cu educatia fiului sau Adonia. 1 Imparati 1:6 “Tatăl său nu-l mustrase niciodată în viata lui, zicînd: „Pentru ce faci asa?” Adonia, de altfel, era foarte frumos la chip, si se născuse după Absalom.”

Aceasta lipsa de mustrare din partea lui David conduce la inganfare pe Adonia care a vrut sa devina imparat prin inlaturarea tatalui sau de pe tron. Cu multa vreme inainte Dumnezeu si-a destainuit intentia de a pune pe Solomon ca urmas al lui David pe tronul lui Israel. Adonia, in urma lipsei de mustrare din partea tatalui sau David, pasea pe o cale contrara voiei lui Dumnezeu.

Caracterul adevarat al tatalui crestin este revelat in echilibrarea responsabilitatilor lui in pozitia autoritara in familie si felul cum aceasta este practicata. Simturile si predispozitia copiilor trebuie sa stea in atentia parintilor. Fiecare copil este unic, deci trebuie ca parintii sa aibe multa intelepciune in relatiile lor cu fiecare dintre copii.  Parintii nu au voie sa inlesneasca nimic din raspunderea lor fata de Dumnezeu in educarea copiilor, insa trebuie sa se gandeasca si la slabiciunea celor mici si sa nu puna in spate mai mult decat ar putea ei sa duca. Altfel copiii vor deveni respingatori si se vor descuraja.

Cuvantul “mustrare” din Efes 6:4 are la baza si conceptual de “ ingrijire, sfatuire, pedepsire”. Aceasta ne arata sensul si directia de crestere si de mustrate pentru a se ajunge la o stare inalta.

Ca si tatal, mama crestina are responsabilitatile sale fata de copii. In Scripturi gasim amintite multe mame care si-au educat copiii in frica Domnului. Din aceaste exemple si din observatiile zilnice ne dam seama ca mamele ocupa un loc foarte important in educarea copiilor. Mamele educa copii in spiritul moral, spre finete intre oameni, pe cand tatal educa copiii spre influenta lor in societate.

Istoria caselor imparatesti dovedeste influenta mamei, fie pozitiva, fie negativa in educarea imparatilor. Vedem cat de important este ca o mama sa-si educe copiii pentru Imparatia lui Dumnezeu. O crestere crestina este de o mare valoare si are urme adanci care nu se pot sterge din inima copiilor. Cuvantul lui Dumnezeu spune la Proverbe 22:6 “Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi cînd va îmbătrîni, nu se va abate dela ea.”  Cei “sapte ani de acasa” proverbiali au o mare influenta in inima fragile a copilului si se mentine pana la adanci batranete. La fel vedem si in Proverbe 31: 1 “Cuvintele împăratului Lemuel. Învăţătura pe care i-o dădea mamă-sa.” Mama imparatului Lemuel l-a educat si toate indrumarile ei I-au fost de folos in viata.

4.      Relatia dintre membrii familiei si Domnul Isus Christos.

Efes 1:22 “El I-a pus totul supt picioare, şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile”

Domnul Christos are stapanire universala, nu numai peste oameni si ingeri ci si peste restul creatiei sale. Un cuvant cheie ar fi  “supunere”. Pentru ca relatia dintre familie si Domnul Christos sa fie o relatie de tip divin, trebuie membrii familiei sa fie “supusi unii altora “ iar intreaga famile sa fie supusa lui Dumnezeu. Caminul crestin este locul unde poruncile dumnezeiesti sunt respectate, legaturile dintre membrii familiei sunt dupa gandurile lui Dumnezeu si fiecare membru din familie cauta glorificarea lui Dumnezeu. Pentru a avea un impact acest nucleu fundamental al societatii trebuie sa fie un exemplu positiv, un indrumar pentru altii catre Domnul. Primirea de oaspeti este un exemplu pozitiv. Casa din Betania este un astfel de camin. In timp ce Domnul Isus calatorea pe pamant fara a avea un loc unde sa-si puna capul, vedem pe Marta cum Il primeste in casa ei. Luca 10:38 “Pe cînd era pe drum, cu ucenicii Săi, Isus a intrat într-un sat. şi o femeie, numită Marta, L-a primit în casa ei.” Aceasta casa a fost fregventata de domnul Isus chiar in saptamana dinaintea mortii. Ce balsam a fost aceasta casa pentru Domnul Isus!

Tot astfel, astazi familia crestina trebuie sa stie ca poate primi pe Domnul in casa lor ca Marta odinioara. Domnul Isus a spus in Matei 10:40 “Cine vă primeşte pe voi, Mă primeşte pe Mine; şi cine Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Cel ce M-a trimes pe Mine.” Daca primim pe credinciosii Domnului in casele noastre Il primim pe insusi Domnul Isus. Matei 25:40 “Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, oridecîteori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut.” Aceasta este subiectul de baza pe care Domnul Isus Il trateaza in acest text pentru toti care au hranit, imbracat, vizitat sau primit pe frati in Domnul.

In zilele imparatului David, Domnul a binecuvanta pe Obed-Edom din pricina ca a tinut chivotul Domnului trimp de trei luni in casa lui.  2 Samuel 6:10-12a “N-a vrut să aducă chivotul Domnului la el în cetatea lui David, şi l-a dus în casa lui Obed-Edom din Gat. Chivotul Domnului a rămas trei luni în casa lui Obed-Edom din Gat, şi Domnul a binecuvîntat pe Obed-Edom şi toată casa lui. Au venit şi au spus împăratului David: „Domnul a binecuvîntat casa lui Obed-Edom şi tot ce avea, din pricina chivotului lui Dumnezeu.”.

5.      Relatia dintre membrii familiei si lume (sau convietuirea  a doua paturi sociale distincte)

Efeseni 6: 9 ”  şi voi, stăpînilor, purtaţi-vă la fel cu ei; feriţi-vă de ameninţări, ca unii cari ştiţi că Stăpînul lor şi al vostru este în cer, şi că înaintea Lui nu se are în vedere faţa omului.”

Efeseni 6: 5-8 “Robilor, ascultaţi de stăpînii voştri pămînteşti, cu frică şi cutremur, în curăţie de inimă, ca de Hristos.  Slujiţi-le nu numai cînd sînteţi sub ochii lor, ca şi cum aţi vrea să plăceţi oamenilor, ci ca nişte robi ai lui Hristos, cari fac din inimă voia lui Dumnezeu.  Slujiţi-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor,  căci ştiţi că fiecare, fie rob, fie slobod, va primi răsplată dela Domnul, după binele pe care-l va fi făcut.”

Aici apostolul Pavel se refera la relatia dintre credinciosii care traiesc in doua paturi sociale separate, insa principiul se poate aplica si la relatia familiei crestine cu lumea. Daca credinciosul se gaseste in patura sociala adresata “ Robilor”  atunci el este indemnat sa asculte de stapanii lui cu frica si cutremur ca de Christos, aratandu-I motivele de ascultare. Ascultarea, supunerea si credinciosia sant caractere care trebuie sa se gaseasca la orice rob. Aceste caracteristici au fost gasite in chip desavarsit in Domnul Christos, care de buna voie a devenit Robul desavarsit.

Primul motiv pe care apostolul Pavel il enumera in epistola catre Efeseni este ca ei slujesc indirect pe Christos. Un alt motiv este ca ei slujind pe stapani, implinesc voia lui Dumnezeu.Un alt motiv de slujire este ca v-or primi rasplata de la Domnul. Chiar si stapanii greu de multumit trebuie slujiti ca Domnului. 1 Petru 2: 18-19 “Slugilor, fiţi supuse stăpînilor voştri cu toată frica, nu numai celorce sînt buni şi blînzi, ci şi celor greu de mulţămit. Căci este un lucru plăcut, dacă cineva, pentru cugetul lui faţă de Dumnezeu, sufere întristare, şi sufere pe nedrept.”

In acelas fel, cuvantul Domnului se adreseaza categoriei “stapanilor crestini”.

Si acestia au responsabilitatile lor fata de cei care-I slujesc. Una dintre primele responsabilitati este sa caute binele slujitorilor. Efeseni 6:9 “şi voi, stăpînilor, purtaţi-vă la fel cu ei; feriţi-vă de ameninţări, ca unii cari ştiţi că Stăpînul lor şi al vostru este în cer, şi că înaintea Lui nu se are în vedere faţa omului.”

Stapanii credinciosi trebuie sa se gandeasca intotdeauna ca si ei au un Stapan in cer si ca sunt responsabili de cei care le sunt in subordine. Sa se comporte cu slujitorii lor cum se poarta Stapanul ceresc cu ei. Pentru aceasta constiinta lor trebuie sa fie totdeauna vie, sa simta duhul blindetei al harului si al milosteniei in fiecare zi. Stapanul lor ceresc nu este aspru, deci nici stapanul crestin sa nu fie aspru. In toate actiunile sale el trebuie sa reflecteze caracterul dragostei crestine. Daca va proceda in felul acesta in toate actiunile sale va fi o lumina in jurul sau. Matei 5: 16 “Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.”

Un exemplu pozitiv vedem in Boaz care se purta frumos cu slujitorii sai. Rut 2:4 “Şi iată că Boaz a venit din Betleem, şi a zis secerătorilor: „Domnul să fie cu voi!” Ei i-au răspuns: „Domnul să te binecuvinteze!”. La sosirea sa la secerat, el I-si saluta robii cu cuvinte de binecuvantare.

Levetic 25: 43 “Să nu-l stăpîneşti cu asprime, şi să te temi de Dumnezeul tău.”

Stapanii crestini trebuie sa le plateasca datoria slijitorilor “fara amenintari”. Coloseni 4:1 “Stăpînilor, daţi robilor voştri ce le datoraţi, şi ce li se cuvine, căci ştiţi că şi voi aveţi un Stăpîn în cer.”

Stapanul crestin trebiue sa fie drept fara partinire. Efeseni 6:9 “ca unii cari ştiţi că Stăpînul lor şi al vostru este în cer, şi că înaintea Lui nu se are în vedere faţa omului”

6.      Concluzii

Daca am fost atenti, toate cele aratate mai sus au o singura tema si aceasta este supunerea fata de Domnul. Supunerea in Domnul aduce armonie. Uitati ce se intampla cand supunerea fata de Domnul este practicata in familia crestina:

  • Sotia este supusa sotului “ca Domnului”, iar sotul iubeste sotia “cum a iubit Christos biserica”
  • Copiii asculta de parinti “in Domnul”, iar parintii cresc copiii “in mustrarea si invatatura Domnului”.
  • Robii asculta de stapani “ca de Christos”, iar stapanii trateaza bine slujitorii “stiind ca stapanul lor si al vostru este in ceruri”

Toate acestea sunt posibile prin Duhul lui Dumnezeu care locuieste in credinciosi. Romani 5:5 “pentrucă dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfînt, care ne-a fost dat”.

Prin puteri proprii astfel de legaturi sun imposibile, insa depinzatori de puterea lui Dumnezeu care este valabila credinciosului, acestea devin realitati “pot totul in Christos care ma intareste”. Coloseni 1:11” întăriti, cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare si îndelungă răbdare, cu bucurie”

Domnul deci ne intareste si Domnul ne sustine in acest mod de viata.  Psalm 84:5 ” Ferice de ceice-şi pun tăria în Tine, în a căror inimă locuieşte încrederea.”  Psalm 118:14 ” Domnul este tăria mea şi pricina laudelor mele; El m-a mîntuit.”

Domnul este taria noastra. Familia a fost conceputa de Dumnezeu, este intarita de Dumnezeu, sustinuta de Dumnezeu pentru a propaga principiile divine in lumea in care traim.  Dumnezeu doreste ca pacatosii prin nasterea din nou sa intre in familia Sa rascumparata pentru a trai o viata Dumnezeiasca pe pamant si vecinic cu Tatal in Imparatia Sa.

Bibliografie

  •  MacDonald, William, Comentar la Noul Testament
  •  Campbell, R.K, Viata Crestina Familiala
  •  Douglas, J.D, Editor, Dictionar Biblic
  •  Wiersbe, Warren W, The Bible Exposition Commentary, vol 2.
  •  Walvoord, John F, and Zuck Roy B, Editors, The Bible Commentary
  •  Erickson, Millard J, Introducing Christian Doctrine
  •  Hurley, James B, Man & Women in Biblical perspective
  •  Dictionar Explicati al Limbii Romana, Academia Romana
  •  Nestle-Aland, Greek-English New Testament
  •  Mesajul si Credinta Baptista, Southern Baptist Convention 2000

de: Mark Hobafcovich

Sursa: http://www.doarimpreuna.ro/

Adevăratele bogății ale vieții


Viața este atât de scurtă, dragii mei. Cu toate că noi avem de multe ori impresia că suntem veșnici pe acest pământ și simțim că avem lumea la picioare, putem cădea atât de ușor de pe piedestalul pe care ni-l ridicăm singuri din iluzii și lucruri puerile. Da, suntem tineri și putem face tot ce vrem noi, fiindcă avem toată viața în față să ne cumințim, dar nimic nu este sigur. Zicem că ne putem certa cu oamenii, deoarece va fi un timp și pentru împăcare. Credem că dacă ținem ranchiună și resentimente în inima noastră va fi mai bine pentru noi… dar vor veni anii când vom regreta clipele irosite în neiertare, ură și amărăciune. În loc să ne străduim să fim plini de afecțiune, noi devenim tot mai reci și ne retragem fiecare într-un univers singuratic creat de noi. Viața ajunge să ni se pară o corvoadă, zilele devin un chin și sufletele ni se vor îneca de la nepăsarea noastră.

Cum îți este sufletul acum? Pe cine porți pică? Pe cine nu saluți când îl vezi pe stradă? Despre cine vorbești folosind cuvinte grele, cu o plăcere veninoasă? Aș vrea să te provoc să te despovărezi de toate lucrurile care ți-au îngreunat sufletul și să lași trecutul în urmă. Știu, sunt oameni pe care nu îi vei mai avea niciodată alături, fiindcă relațiile se mai și răcesc câteodată între noi și unele prietenii se duc. Dar asta nu înseamnă că trebuie să vorbim urât despre vechiul prieten, ci mai degrabă înseamnă că păstrăm amintirile frumoase și pe cele urâte încercăm să le uităm, iar când cineva ne va întreba anumite lucruri despre acel om, noi vom încerca să evităm să vorbim urât despre el. La urma urmei, este în joc sufletul tău. Oamenii ne rănesc și ne dezamăgesc, se folosesc de noi și ne vorbesc de rău adeseori. Dar nu trebuie să lăsăm ca răutatea altora să ne înrăiască și pe noi. Noi să fim buni, iertători, miloși și să ne păstrăm zâmbetul pe buze. Sunt atâtea bucurii în viață pe care să le savurăm..

Este privirea tandră a soției care ți-a gătit felul preferat de mâncare. Sunt mâinile aspre de atâta muncă ale soțului care te mângâie cu dragoste pe obraz. Este copilul tău, care ți-a desenat cum a știut el un copăcel și un cer albastru. Este peisajul superb pe care îl ai sub ochii tăi și care-ți arată slava lui Dumnezeu. Bucuria o găsim în cântecul păsărelelor care ciripesc vesele la fereastra noastră și în lucrurile mici din viața noastră. Așa că ar fi mai bine să ne bucurăm de micile surprize  ale vieții și să lăsăm în urmă neajunsurile, supărările și nemulțumirile, fiindcă tot ceea ce avem acum este o singură clipă și de ea trebuie să ne bucurăm.

Imagine: pinterest

http://intrebarileinimii.blogspot.ro/2016/05/adevaratele-bogatii-ale-vietii.html

UN EXEMPLU DE CĂSNICIE CU DUMNEZEU !


Știu că la cununia religioasă spunem „DA” hotărât, fără să ezităm, la toate întrebările adresate de pastor, chiar dacă unele dintre întrebări sunt efectiv deranjabile (dacă ne gândim mai bine). Totuși, parcă prea puțin le dăm importanță în acele momente.

Dacă suntem sinceri, vom recunoaște că atunci când am fost întrebați de către pastor, dacă suntem gata să ne iubim partenerul de viață indiferent de situația în care se va ajunge la un moment dat în viață, chiar dacă am răspuns afirmativ, nu cred că am luat în calcul că se va ajunge la așa ceva.

Ei bine, chiar dacă astfel de situații sunt mai puține la număr, totuși din nefericire ele există.

Un vecin de-al meu care avea o familie „de invidiat” (soția și 3 copii) cu o situație financiară pe măsură, ca orice familie care se respectă, au decis să-și petrecă un week-end în Hawaii. Într-un moment de neatenție, a fost lovit de valurile oceanului, a fost izbit puternic de mal și s-a accidentat destul de tare. După acest accident, a rămas paralizat și nici astăzi când scriu acest mesaj (după 4-5 ani) încă nu și-a revenit. Umblă în cărucior și conduce o mașină specială făcută pentru el.

Dar ceea ce este și mai trist, este faptul că după aproximativ doi ani de la accident, soția l-a părăsit. În loc să stea cât mai aproape de el în aceste momente triste și grele din viața lui, ea, în egoismul ei, a plecat să-și caute fericirea în altă parte, fără să țină cont de legământul făcut cu soțul ei în momentul căsătoriei. O situație deplorabilă…

DUntitled-1ar în videoclipul de mai jos, putem asculta și de ce nu, chiar admira, o soră care trecând printr-o situație similară, a știut să-și păstreze acel legământ, pe care l-a făcut înaintea lui Dumnezeu. Anda Stanca (sora de trup a fratelui Nelu Chiriță) a dovedit o credincioșie Dumnezeiască, chiar dacă viața i-a rezervat o soartă foarte tristă. Apreciez mult astfel de soții, care nu spun în momentul căsătoriei un „DA” doar de formă, ci îl spun din toată inima. Dar mai mult de atât, dacă viața o cere, ei au știut să își respecte jurământul făcut, nu numai în fața oamenilor, ci și în fața lui Dumnezeu.

Această soră, este un exemplu demn de urmat pentru noi toți. Încurajez pe toți cei ce ve-ți vizualiza mărturia de mai jos, împreună să ne rugăm pentru această familie greu încercată.Domnul să se îndure și El să dea vindecare deplină.

Vă rog, urmăriți înregistrarea de mai jos, care este făcută de fratele în cauză (soțul Sorei Anda) cu toate că încă se găsește în multă neputință, Domnul l-a întărit și-l întărește mereu ca să poată fii o sursă de binecuvântare pentru familia lui, chiar dacă nu este ușor.

Mike Olari

https://videopress.com/embed/88OpuXJN?hd=0&autoPlay=0&permalink=0&loop=0

Sursa: :https://family2fam.com/2015/08/19/un-exemplu-de-casnicie-cu-dumnezeu/