Categorie: FAMILIE

Cât valorezi pentru alţii?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Adolescenţă, FAMILIE

Acum aproape un an am avut un schimb de mesaje cu o femeie care se gândea mereu la suicid şi nu vedea nici o altă şansă pentru viaţa ei. Deşi avea sănătate, loc de muncă, locuinţă şi cam tot ce îi trebuia din punct de vedere material ea cocheta foarte mult cu ideea suicidului pentru că nu se simţea importantă pentru cei din jur. Avea 45 de ani şi nu era căsătorită şi asta o afecta extraordinar de mult. Pentru ea, totul părea gri sau negru, nimic nu mai avea sens din cauză că nu găsise un partener pentru căsătorie. Singura „scăpare” pe care o vedea din situaţia asta era să-şi ia zilele.

Poate veţi zice că e moft să ai de toate şi din cauză că nu eşti căsătorit să vrei să mori, dar să ştiţi că situaţia e dramatică pentru astfel de oameni, pentru că una din marile nevoi fundamentale ale noastre ale oamenilor este nevoia de semnificaţie. Oamenii care nu sunt importanţi pentru nimeni, nu mai sunt atraşi de viaţă, nu le mai place, toate lucrurile devin fără sens. Vă redau cu acordul acestei persoane câteva propoziţii concludente: „Ce folos să vii cu salariul acasă în fiecare lună şi să nu ai un copil al tău căruia să-i duci o jucărie sau o bomboană? Ce folos să ai casa frumoasă, dacă nu ai o persoană iubită căreia să-i serveşti un ceai? Ce folos să ai de toate, când casa ţi-e goală şi rece în fiecare seară, când nimeni nu te strânge în braţe, când nimeni nu te sărută? Ai habar ce înseamnă să vezi la 45 de ani cupluri fericite de sărbători? Ai habar ce înseamnă să ai bani de cadouri şi să trebuiască să le oferi străinilor pe toate? Ai habar ce înseamnă să-ţi fie frig noaptea şi să nu ai de cine te lipi? Ştii ce înseamnă să-ţi doreşti să fii mamă şi să realizezi că niciodată nu vei fi? Te apucă o disperare soră cu moartea. Nu-ţi mai doreşti să trăieşti şi uneori urăşti că te-ai născut.”

E un scurt fragment din ceea ce acea femeie îmi scria la acea vreme. După consiliere persoana aceasta şi-a revenit însă nu datorită mie ci datorită providenţei lui Dumnezeu. La un moment dat pe parcursul perioadei în care am ţinut legătura, a apărut în biserica lor o altă femeie care se mutase în oraş. Această doamnă, era căsătorită dar gustase din singurătate, se căsătorise destul de târziu aşa că îmbrăţişa şi încuraja pe toate cele singure din biserică de fiecare dată când le întâlnea. Nu spunea multe dar le strângea tare în braţe. După o lună de astfel de tratament clienta mea manifesta îmbunătăţiri majore ale „poftei de viaţă” şi nu ştiam de unde. Vindecarea a venit sub forma unei discuţii în care o altă persoană i-a mărturisit cât de importantă este pentru ea această femeie. Ajutase ani în şir o familie mai săracă, dar aceştia niciodată, sau aproape niciodată, nu au ştiut să-i mulţumească până când în urma unui mesaj oamenii aceia au realizat că trebuie să fie recunoscători şi s-au întors spre această persoană cu mulţumire.

Nu s-a căsătorit, dar pentru că era importantă pentru cineva situaţia s-a schimbat foarte mult în bine. A revenit pofta de viaţă, a revenit voioşia, a revenit dorinţa de a se implica doar pentru că a simţit că pentru cineva ea este o valoare.

Poate nici tu nu îţi simţi valoarea, poate nu eşti căsătorit/căsătorită, poate eşti marginalizat, poate nu te îmbrăţişează nimeni dar cu siguranţă pentru cineva eşti important.

Dumitru Stăniloaie spunea: „Nimeni nu îşi poate da seama cât valorează el pentru altul , dar îşi poate da seama cât valorează altul pentru el” De fapt de la rândurile astea au pornit gândurile mele azi şi de la un articol citit de colega mea ieri despre câte îmbrăţişări avem nevoie pentru a fi sănătoşi.

hug 3Acum vă provoc pe toţi cei care sunteţi căsătoriţi, cei care vă găsiţi motive de a trăi, cei care aveţi parte de apreciere şi valoarea vă este recunoscută, vă rog, uitaţi-vă în jurul vostru la cei singuri. O vorbă caldă, o invitaţie la masă, o bătaie pe umăr sau o îmbrăţişare poate însemna o viaţă de om. Hai că nu e aşa de mult să îmbrăţişezi pe cineva dar valorează enorm pentru acel om. Ştiţi că puteţi cu o îmbrăţişare să motivaţi un om la viaţă, puteţi schimba dramatic în bine viaţa sa? Ştiţi că sunt oameni care nu au parte de lucruri simple de care voi deja v-aţi plictisit? Hai nu mai plecaţi ca racheta din biserică când se gată. Prindeţi unul din  singuratici şi conversaţi cu el dar mergeţi şi mai departe  spre gesturi de apreciere, o îmbrăţişare acolo unde este permis, o bătaie pe umăr etc.

Cred că omenirea ar fi mai bună dacă ar avea parte fiecare de două îmbrăţişări pe zi minim. Sunt convins de asta, dar nu suntem dispuşi să le oferim se pare. Oamenii nu mai au empatie sau nu mai sunt dispuşi să o arate. Oamenii nu mai ştiu să-şi arate dragostea unul faţă de altul sau nu mai au dragoste de aceea a venit Isus. Oamenii aveau şi au nevoie de importanţă, de semnificaţie şi cei din jur oricât de mult ar vrea să dea semnificaţie vieţii celui de lângă ei, nu va reuşi într-un mod deplin. Singura variantă care rămâne este Isus, El a murit şi din cauză că ne-a considerat pe toţi foarte valoroşi. Dacă ne dă cineva pe pământul acesta semnificaţie, acela este Isus care a dovedit cât de dragi îi suntem şi cât de importanţi. După ce El ne-a dat un exemplu şi noi avem datoria să îl urmăm. Să dăm aşadar dragilor, celor din jurul nostru importanţa cuvenită . Iar voi, cei care vă simţiţi singuri, nu uitaţi că cea mai importantă persoană din univers v-a considerat atât de valoroşi încât a renunţat la viaţă şi pentru voi. Evrei 13:5  …căci El însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi.”

Ce zici? Dai şi tu o îmbrăţişare azi? Cine are nevoie? Soţul/soţia, copilul tău, nepotul, un copil singur, o persoană singură, bunicul, bunica, părinţii, un frate, o soră, un bolnav, un prieten şi ….

http://www.filedinjurnal.ro

RELATIA PARINTE – COPIL

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în FAMILIE

Dorința fiecărui părinte și copil este să găsească fericirea în viață și să trăiască într-o familie iubitoare, având o relație familială fericită. Totuși, conflictul, rebeliunea, lipsa disciplinei, confuzia și anxietatea, de cele mai multe ori strică pacea și bucuria relațiilor care ar trebui să domnească în familie. Creștinul care caută cum să restabilească relațiile de cele mai multe ori este cel care trebuie să meargă la ceilalți membri ai familiei.

Dorința lui Dumnezeu este ca toți să ajungă la cunoștința adevărului, să fie mântuiți, împuterniciți pentru viață și creștere în plinătatea lui Hristos. Acest lucru cere disciplină și supunere față de alții. În cazul copiilor, supunerea este mai întâi față de părinți, în Domnul. Întotdeauna, fie că este vorba de părinte sau copil, în cinste, fiecare să dea întâietate altuia. (Romani 12:10).

Ce spune Scriptura?

„Păzește și ascultă toate aceste lucruri pe care ți le poruncesc, ca să fii fericit, tu și copiii tăi după tine, pe vecie, făcând ce este bine și ce este plăcut înaintea Domnului, Dumnezeului tău” (Deuteronom 12:28).
„Cel neprihănit umblă în neprihănirea lui; ferice de copiii lui după el!” (Proverbe 20:7).

„Copii ascultați în Domnul de părinții voștri, căci este drept. Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta – este cea dintâi poruncă însoțită de o făgăduință – ca să fii fericit, și să trăiești multă vreme pe pământ” (Efeseni 6:1-3).

„Copii, ascultați de părinții voștri în toate lucrurile, căci lucrul acesta place Domnului” (Coloseni 3:20).

Ce să fac?

Mai întâi, ca și părinte/copil, trebuie să fi mântuit și botezat cu Duhul Sfânt. Cere-I lui Isus să te mântuiască și să te umple cu Duhul Său cel Sfânt. Ca și creștin plin de Duhul Sfânt care manifestă roada Duhului: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor, vei fi un exemplu pentru ce este bun în familia ta. Promisiunea din Fapte 16:31este că toți cei care cred în Isus, împreună cu casa lor, vor fi mântuiți.

Cere și acționează bazat pe siguranța împlinirii promisiunii. Dacă ești copil și ești un creștin în casa părinților tăi, aceeași promisiune se aplică și pentru tine. Când te supui și îi respecți pe părinții tăi, te supui și respecți ordinea pe care Dumnezeu a pus-o în casa ta. Promisiunea lui Dumnezeu este că mărturia ta va lucra și îi va atrage pe părinții, frații și surorile tale la Isus pentru mântuire. A nu te supune părinților tăi este a nu te supune lui Dumnezeu și acest lucru aduce dezordine, confuzie și anxietate.

Ca și părinte creștin, trebuie să fii un exemplu sfânt și să fii responsabil pentru creșterea și disciplinarea copilului tău în căile Domnului (Deuteronom 6:6,7; Evrei 12:5,6,11). Pentru a face acest lucru, trebuie să exprimi dragostea lui Dumnezeu copiilor tăi, dragoste care îi va aduce într-un loc al acceptării lui Isus Hristos în viețile lor. Există principii spirituale care fac diferența în felul în care Dumnezeu lucrează în problemele tale. Un principiu este a-I da laudă lui Dumnezeu și întâietate în toate problemele și relațiile tale. Când o persoană slujește lui Dumnezeu, Dumnezeu slujește înapoi (1 Samuel 2:30b).

Un alt principiu este cel al mijlocirii. În timp ce mijlocești pentru copiii/părinții tăi, amintește-ți promisiunile lui Dumnezeu de a aduce mântuirea fiecărui membru al familiei tale. Mulțumește-I și laudă-L pentru aceasta. Un mijlocitor se apropie de Dumnezeu în numele persoanei pentru care se roagă. De asemenea, acesta intră în război spiritual împotriva lui Satana și a înșelăciunii lui (Efeseni 6:12). Când te rogi în mijlocire, porți poverile acelora pentru care te rogi. În timp ce porți aceste poveri, vei avea o mai bună înțelegere a persoanei, înțelegere care va conduce la o mai mare dragoste pentru ea. În timp ce dragostea domnește și mijlocirea este făcută, disciplina, ordinea în casă, pacea și bucuria în familie vor urma cu siguranță.

Citeste mai mult la http://alfaomega.tv/viata-spirituala/cursuri-si-articole/110-familie-relatii/1963-relatia-parinte-copil#ixzz2fi1HVxyU

Ce volum de muncă le revine soțului și soției în căsătorie conform Bibliei?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în DILEME, FAMILIE

Întrebare:

Cum se relatează munca bărbatului și a femeii din primele 3 capitole din Geneza, cu capitolul 31 din Proverbe? Căci în primele capitole ale cărții Geneza îi este dat bărbatului să muncească din greu, iar în Proverbe 31, o femeie mai de preț decât mărgăritarele este cea care muncește din greu. Iar bărbatul, în cazul dat, este acel care stă la porțile orașului. Și, comparând aceste 2 texte, mi se împarte în 2 lucrurile pe care ar trebui să le facă bărbatul și cele pe care ar trebui să le facă femeia. Nu înțeleg, cum este împărțit lucrul în cuplu, în fiecare din cazuri.

În capitolul 1 al cărții Genesa atât bărbatul cât și femeia au primit aceleași responsabilități. Capitolul 2 ne relatează cu mai multe detalii despre crearea bărbatului și a femeii și despre motivul pentru care a creat Dumnezeu femeia este scris:

Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” (Geneza 2:18)

Deci, femeia a fost creată ca să-i fie un ajutor potrivit bărbatului în reponsabilitățile pe care le-a primit de la Dumnezeu. Și este greșit să credem, cum zic unii, că munca este o consecință a căderii în păcat. Nicidecum. Dumnezeu lucrează. Și Domnul Isus lucrează până în ziua de azi. Munca nu este o consecință a păcatului și când a fost creat omul…

Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească. (Geneza 2:15)

Deci, femeia trebuia să-i ofere bărbatului ajutorul potrivit în păzirea și lucrul care trebuia să-l facă el.
Genesa 3 ne relatează despre tragedia căderii primilor oameni în păcat și una din consecințe avea să fie și felul cum avea să arate munca lor de acum înainte.

Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.” Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: „Să nu mănânci deloc din el”, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale; spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarba de pe câmp. În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.” (Geneza 3:16-19)

Aceste consecințe ale păcatului nu au anulat rolul pe care îl avea femeia să-i fie un ajutor potrivit bărbatului ei.
În capitolul 31 al cărții Proverbele lui Solomon este prezentată o femeie model care muncește și își administrează bine casa și afacerile:
Cine poate găsi o femeie cinstită? Ea este mai de preţ decât mărgăritarele. Inima bărbatului se încrede în ea, şi nu duce lipsă de venituri. Ea îi face bine, şi nu rău, în toate zilele vieţii sale. Ea face rost de lână şi de in şi lucrează cu mâini harnice. Ea este ca o corabie de negoţ; de departe îşi aduce pâinea. Ea se scoală când este încă noapte şi dă hrană casei sale şi împarte lucrul de peste zi slujnicelor sale. Se gândeşte la un ogor şi-l cumpără; din rodul muncii ei sădeşte o vie. – Ea îşi încinge mijlocul cu putere şi îşi oţeleşte braţele. Vede că munca îi merge bine, lumina ei nu se stinge noaptea. Ea pune mâna pe furcă, şi degetele ei ţin fusul. Ea îşi întinde mâna către cel nenorocit, îşi întinde braţul către cel lipsit. Nu se teme de zăpadă pentru casa ei, căci toată casa ei este îmbrăcată cu cărămiziu. Ea îşi face învelitori, are haine de in subţire şi purpură. Bărbatul ei este bine văzut la porţi, când şade cu bătrânii ţării. Ea face cămăşi şi le vinde şi dă cingători negustorului. Ea este îmbrăcată cu tărie şi slavă şi râde de ziua de mâine. Ea deschide gura cu înţelepciune, şi învăţături plăcute îi sunt pe limbă. Ea veghează asupra celor ce se petrec în casa ei, şi nu mănâncă pâinea lenevirii. Fiii ei se scoală şi o numesc fericită; bărbatul ei se scoală şi-i aduce laude zicând: „Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate.” Dezmierdările sunt înşelătoare, şi frumuseţea este deşartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată. Răsplătiţi-o cu rodul muncii ei, şi faptele ei s-o laude la porţile cetăţii.(Proverbe 31:10-31)
Să nu se înțeleagă greșit că bărbatul acestei femei model nu face nimic. Scopul acestui capitol este să o prezinte pe ea și nu pe bărbatul ei. Menționarea care se face despre bărbatul ei că este bine văzut la porți, când șade cu bătrânii țării, nicicum nu trebuie înțeleasă că el nu face nimic și stă doar la porți cu alți bărbați. În contextul acelor vremuri, porțile cetății era locul unde se aduna consiliul orășănesc pentru a lua decizii importante (citește Rut 4) și când spune că bărbatul ei este bine văzut la porțile cetății vrea să ne arate că este un om foarte respectat de toată lumea din oraș și de membrii consiliului și că acest respect îl are și datorită caracterului și purtării frumoase a soției lui. Și femeia și bărbatul descriși în capitolul 31 al cărții Proverbele lui Solomon sunt oameni harnici și înțelepți. Bine este în orice căsătorie în care le place să muncească spre slava lui Dumnezeu și bărbatului și soției.  Așa să ne ajute Dumnezeu pe toți.

MARSUL PENTRU VIATA; COPIII TREBUIE CRESCUTI NU NUMAI FACUTI…

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în FAMILIE

O DATORIE A  FIECARUI PARINTE,DAR NU NUMAI.

In educarea copiilor un gram de exemplu cantareste  mai mult decat o tona de sfaturi.(dutu)

-Nu marca cu creta inaltimea la care vrei sa ajunga copii in crestera lor,ci mai degraba urca tu primul..pana la locul marcat…

*Cuvantul de aur: Ascultati, femeilor, cuvantul Domnului si sa prinda urechea voastra ce spune gura Lui! Invatati pe copiii vostri cantece de jale, invatati-va plangeri unele pe altele! Caci moartea s-a suit pe ferestrele noastre, a patruns in casele noastre imparatesti, a nimicit pe copii pe ulita, si pe tineri, in piete.(Ieremia.9:20-21).

Copii sunt binecuvantari date de Dumnezeu pe care suntem obligati sa le protectam in toate zilele vietii noastre.

1.O OBLIGATIE A  FIECAREI MAME (a fiecarui parinte)

Femeile sunt obligate sa asculte cuvantul lui Dumnezeu si sunt datoare sa invete pe copiii sa stie de ce trebuie sa se fereasca pentru a fi protejati.Invatand copiii despre dezastrul pe care diavolul este pregatit sa  il faca aducandui intr-o stare de jale.

2.Diavolul e dusmanul numarul unu a tuturor famililor,el insa nu lucreaza de unu singur ci are agenti lui de care se foloseste.

De aceea fiecare parinte trebuie sa fie plin de vigilenta,si  sa  apara copii pe care ia daruit Dumnezeu.

3.Sa fim gata sa blocam orice intrare prin care diavolul ar putea sa intre ca sa ne distruga copiii nostri. Orice usa ,fereastra ,prin care diavolul poate sa intre trebuie sa fie blocate… Verificam si controlam,Televizorul si canalele pe care copii le urmaresc,controlam si verificam computerul si siturile pe care copiii nostri  intra…

Casa crestinului trebuie sa fie un colt de rai ,de aceea trebuie sa fim gata sa blocam orice fisura in zidul caselor noastre ori cat ar fi de mica ca diavolul sa nu poata patrunde in casele noastre imparatesti.

4.Ochi parintilor  trebuie sa vada drumurile copiilor lor. Trebuie sa le cunoastem prieteni copiilor nostri, anturajul lor,activitatile zilnice si sa ii invatam sa stie ca sunt urmariti la orice pas,pentru ca le dorim un viitor stralucit.

Fiecare parinte trebuie sa stie activitatea zilnica a fiecarui copil ,iar copilul trebuie sa stie caci pana si timpul ii este controlat de parintii lui.(Luca 11:7) si daca, dinauntrul casei lui, prietenul acesta ii raspunde: “Nu ma tulbura; acum usa este incuiata, copiii mei sunt cu mine in pat, nu pot sa ma scol sa-ti dau paini”

5.Copilul trebuie invatat calea pe care sa o urmeze: Invata pecopil calea pe care trebuie s-o urmeze, si cand va imbatrani, nu se va abate de la ea. – (Prov.22:6)     -Trebuie sa stie de respect si sa aiba in ei sadita frica de Dumnezeu,facandu-I constienti ca sunt responsabili pentru felul lor de traire :Bucura-te, tinere, in tineretea ta, fii cu inima vesela cat esti tanar, umbla pe caile alese de inima ta si placute ochilor tai; dar sa stii ca pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecata. (Ecl.11:9).                                                                                  

 -Ceea mai buna metoda de a invata pe copil calea pe care trebuie sa o urmeze este “calea exemplului personal”.

In practicarea acestei arte a cresterii copiilor un gram de exemplu insemneaza mai mult decat o tona de sfaturi.                                 

  -Nu marca cu creta inaltimea la care vrei sa ajunga copii in crestera lor,ci mai degraba urca tu primul..pana la locul marcat…

6.Petrece timp cu copii tai in fiecare zi ,este cel mai binecuvantat timp de care copiii nu vor uita niciodata. Copilul trebuie sa stie ca parintele isi face timp pentru el fie ca e o activitate sportive sociala,ori o simpla iesire cu familia. De asemena parintele trebuie sa considere intrunirile familiei ca cele mai importante intalniri de unde copilul nu trebuie sa lipseaca,daca e vorba de rugaciune,copilul trebuie sa fie prezent,vorba de o cantare copilul e acolo,o petrecere familiara copilul e in centrul atentiei ,trebuie sa stie caci familia lui e o familie importanta.

7.Copiii sunt copia vietii noastre, asa, dar sa fim un original perfect .Fii prieten cu copilul tau si nu o sa regreti niciodata…

http://strainisicalatori.wordpress.com

De ce părinții nu-și mai aduc copiii la biserică?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în DILEME, FAMILIE

Întrebare:
Dacă puteți face un articol cu privire la ceea ce mă macină de ceva timp, despre aducera copiiilor la biserică. Cred că e un „virus” ceva: părinții își aduc copilul la binecuvântare, iar după, nu-și mai aduc copilul la biserică, dar nu se aduc nici pe ei înșiși. Ca mamă a 4 copii știu ce înseamnă importanța aducerii copiilor la casa Domnului din fragedă pruncie. Mulțumesc. 
Și eu sunt întristat să văd că sunt mulți părinți care nu-și mai aduc copiii la biserică și nu se aduc nici pe ei. Știu că nu este ușor să fii mamă și să îngrijești de copii, dar sunt sigur că nu este acum mai greu ca în vremurile dinainte. Dar atunci, indiferent de greutăți, mamele știau cât de important era să vină la biserică și să-și aducă copiii. Mergeau prin frig, ger, ploi, distanțe lungi pe jos și toate acestea le făceau ca să se poată închina împreună cu toată familia și să-i învețe pe copiii sfințenia și cum să fie evlavioși închinându-se lui Dumnezeu totdeauna.
Biblia ne relatează despre Timotei, că era fiul unui tată grec și mamă iudeică al cărei nume era Eunice. Mama și bunica Lois l-au învățat pe acest tânăr din pruncie Sfintele Scripturi și așa el a ajuns să aibă un frumos caracter și a fost folosit cu putere de Dumnezeu în Evanghelie. Pavel l-a întâlnit pe Timotei la biserica din Listra.
Prin anii 60 ai secolului trecut, conducerea comunistă a Uniunii Sovietice au scos legi prin care interziceau categoric copiilor să frecventeze serviciile divine ale bisericii. Făceau aceasta pentru a-i împiedica să crească în sfințenie și ca să-i abată de la credință. Atunci, părinții îi aduceau pe ascuns și copiii singuri veneau pe ascuns, ca să ia parte la închinare și nu și-au pierdut credința. Să nu se trezească părinții azi că ei singuri îi lipsesc pe copiii lor de învățătură și închinare creștinească. Mai târziu, părinții vor plânge când vor vedea că copiii lor nu se interesează de cele sfinte, nu vin la biserică și nu doresc să urmeze învățătura Mântuitorului. Vor plânge părinții, dar nu vor putea schimba nimic atunci, pentru că ei au nesocotit sfatul lui Dumnezeu, care spune:
Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i în mustrarea şi învăţătura Domnului. (Efeseni 6:4)

Și mai este important ca în timpul serviciilor divine mamele să se uite după copiii lor și să se asigure că ei iau parte la închinare și nu se ocupă de alte lucruri, sau se plimbă prin sală, sau se joacă unul cu altul. De fiecare dată când sunt invitat să predic la bisericile de la țară rămân plăcut impresionat să văd cu stau copiii în primele bănci și ascultă atent mesajul predicii, participă la închinare prin cântări și la rugăciune.

Dumnezeu să ne ajute să înțelegem importanța aducerii copiilor la biserică și să-i învățăm adevărata închinare prin exemplul și învățătura noastră.