Categorie: FAMILIE

Care este datoria unei familii într-o societate?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în FAMILIE

”Familia este un factor important şi de răspundere al educaţiei. Părinţii o conduc şi răspund de ea în faţa societăţii, a fericirii lor şi a vieţii copiilor”    

Se spune că familia este baza societăţii şi aceasta poate fi dovedit prin faptul că oriunde în lume fiecare societate este structurată in acelaşi mod. Un bărbat şi o femeie se căsătoresc şi formează o familie. Acest proces este repetat de multe ori formând familii multe care formează sate, regiuni şi desigur ţări. Când se unesc mai multe ţări se formează continentul, iar toate continentele formează lumea. Fundamentul acestui intreg proces este familia.

Ca oameni, noi suntem creaţi cu necesitatea de a vedea lucruri, modele ilustrate care sunt importante in vieţile noastre. Familia funcţionează in acelaşi mod. De exemplu, copiii care au văzut că părinţii lor beau alcool sau arată violenţă unul faţă de altul, ajung să practice aceleași activițați ca ei.

Rolul familiei este un model astfel încît alţii in societate să poată lucra la înălţarea sufletească a societăţii.

Un alt rol al familiei este de a arata nevoia unei iubiri necondiționate intre soţ şi soţie. Este nevoie mare de astfel de modele in societate pentru că in majoritatea cazurilor este lipsă de familii modele şi indivizi care să vadă şi să imite. Dacă aceste principii ar fi aplicate, atunci societatea s-ar schimba radical in mai bine, dând fericire generaţiilor viitoare.

Pe parcursul multor ani în istorie, în timp ce valorile morale sunt decăzute, familia trebuie să iubească valorile morale trăind conform lor şi promovându-le în societate. Sunt multe valori care ar putea fi scrise, dar ne vom concentra la cele care sunt subiecte feirbinţi in ziua de azi: imoralitaea sexuală, homosexualitatea şi avortul.

Familia trebuie să fie un model şi să demonstreze faptul că relaţia sexuală trebuie să aibă loc doar in căsătorie dintre un soţ şi o soţie. Parinții trebuie să-i inveţe pe copii despre importanţa virginităţii pină la căsătorie. Familia trebuie să promoveze căsătoria dintre un bărbat şi o femeie şi orice alt tip de relaţie sau căsătorie este păcat în fața Domnului. Ei trebuie să descurajeze avortul pentru că acesta ia vieţi inocente.

Deci, familia are un rol decisiv având capacitatea şi responsabilitatea de a schimba întreaga societate prin exemplul ei pozitiv. Părinţii trebuie să-şi arate dragostea faţă de copiii lor petrecând timpul impreună cu ei şi construind relaţii personale. Pentru a-şi indeplini rolul ei in societate, familia să educe copiii în valori morale astfel incât ei să crească şi să transmită aceste valori generaţiilor viitoare făcând societatea un loc sigur şi fericit pentru toţi oamenii ca să trăiască şi să se bucure.

Familia trebuie să fie una din cele mai influente puteri a societăţii și trebuie să promoveze valorile creștine în orice loc. Datoria familiei este să păzească generațiile și să prezinte frumusețele moralei creștine.

http://moldovacrestina.md

Ce faci dacă soţul nu-ţi este credincios?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în DILEME, FAMILIE

Trăim vremuri când curvia nu mai este numită curvie, ci „concubinaj”, destrăbălarea nu mai este numită destrăbălare, ci „orientare sexuală”… Oare schimbarea numelor, schimbă esenţa lucrurilor? Oare, dacă numim curvia „concubinaj”, aceasta anulează gelozia, durerea şi dezamăgirea soţiei sau soţului înşelat? Nu, dar aceasta linişteşte conştiinţa celor ce trăiesc în imoralitate şi încurajează pe alţii s-o ia pe calea desfrâului sexual. Înţeleptul Solomon scrie la Proverbe 21:11 „Când este pedepsit batjocoritorul, prostul se face înţelept.” Ne mai mirăm acum că cei răi şi stricaţi se înmulţesc?

Zilele trecute cineva mi-a povestit un caz, care în zilele noastre a ajuns să fie ceva ordinar. Soţul, un tânăr om de afaceri, şi-a anunţat soţia că nu o mai iubeşte şi că s-a îndrăgostit de o tânără mult mai frumoasă şi mai drăguţă. El i-a cerut să decidă dacă vrea sau nu să mai rămână cu el (au un copil mic). Dacă decide să rămână cu el, trebuie să ştie, că de acum încolo banii lui vor fi împărţiţi în trei: pentru ea, pentru el şi pentru iubita lui. Iar la 8 martie va cumpăra două cadouri: unul pentru ea şi altul pentru iubita lui. Pentru iubita lui va cumpăra un cadou mai scump, pentru că pe ea o iubeşte mai mult!

Cum credeţi că s-a simţit această tânără? Cum te-ai simţi dacă ai nimeri într-o situaţie similară? Cum să procedezi în aşa situaţie? Ce ai putea-o sfătui pe această tânără?

În general ar fi trei opţiuni. Una ar fi să-l ierte şi să trăiască cu el în continuare de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic, alta ar fi să divorţeze fără să stea la discuţii cu el şi a treia opţiune ar fi să stea cu el la dialog şi să caute împreună să soluţioneze problema. Să medităm puţin la fiecare din aceste opţiuni.

Iertare fără a cere pocăinţă

Sunt mulţi cei care propovăduiesc această iertare fără a cere pocăinţă. Motivele sunt diferite. Unii se gândesc la aspectul financiar şi material al problemei, alţii la aspectul social (ce va zice lumea), alţii la aspectul religios (Dumnezeu urăşte despărţirea în căsătorie. Maleahi 2:16). Dietrich Bonhoeffer, un mare teolog, martirizat de către nazişti într-un lagăr de concentrare în 1945, numea aceasta

… Iertare ieftină… care duce la justificarea păcatului fără justificarea păcătosului pocăit.

Uneori oamenii fac greşeli în viaţă fiindcă nu-şi dau seama ce fac (cum S-a rugat şi Domnul Isus pe cruce pentru cei care L-au răstignit „Doamne, iartă-i căci nu ştiu ce fac”). Dar când omul este confruntat cu păcatul, realizează problema şi atunci poate să se gândească la felul cum să o soluţioneze. Dacă vei ierta soţul, care ţi-a fost necredincios, fără ca el să-şi ceară iertare, prin aceasta îl vei lipsi de şansa de a medita asupra faptelor sale şi de a se îndrepta. Chiar dacă în unele biserici se încurajează această formă de iertare, totuşi ea nu este deloc biblică. Dumnezeu iartă doar pe păcătoşii care se pocăiesc (recunosc păcatul, le pare rău de el şi nu mai vor să-l repete) şi îşi cer iertare. Iată cum se prezintă Dumnezeu lui Moise:

Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui (a lui Moise) şi a strigat: ,,Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie, care Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat, (Exod 34:6-7)

Lucrul acesta îl vedem clar şi la 1 Corinteni 6:9-11:

Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos, şi prin Duhul Dumnezeului nostru.

Domnul Isus a murit pe cruce pentru păcatele întregii omeniri, dar pot beneficia de iertare numai cei care cred în Evanghelie. .

Divorţ fără dialog

Unele persoane când află că au fost înşelate de partenerii de căsătorie, dau la divorţ şi nici nu vor să audă despre iertare şi împăcare. Nu vor nici cum să-şi ierte soţul sau soţia necredincioasă. De fapt, căsătoria este un legământ între două persoane: un bărbat şi o femeie. Când două persoane se căsătoresc ei îşi jură credincioşie unul altuia până la moarte: şi la bine şi la rău. Dacă o persoană nu mai respectă condiţiile legământului, prin aceasta rupe acest legământ. (De exemplu: dacă o întreprindere angajează o persoană şi persoana respectivă nu-şi îndeplineşte responsabilităţile, atunci întreprinderea poate rupe contractul de muncă. În acest caz, chiar dacă întreprinderea rupe contractul, totuşi iniţiatorul este angajatul care nu şi-a îndeplinit responsabilităţile.)

Biblia vorbeşte foarte mult despre Legământ. (V-aş recomanda să studiaţi cursul „Legămânul” din seria „Învăţătură peste învăţătură”. Este un studiu pe subiect care vă ajută să înţelegeţi cum Dumnezeu îşi realizează planul Său de mântuire prin intermediul legămintelor şi ce vă oferă El în Noul Legământ.). Dumnezeu zideşte relaţia Sa cu poporul Israel în bază de Legământ. De fapt, căsătoria în sine este o imagine a relaţiei lui Dumnezeu cu poporul Său Israel. Dumnezeu de multe ori în Biblie numeşte pe Israel nevasta Sa. Dar o numeşte preacurvă, fiindcă nu I-a fost credincioasă şi a călcat legământul cu care s-a legat în pustie, la ieşirea din Egipt. Iată ce spune Dumnezeu prin prorocii Ezechiel şi Ieremia (aceştea sunt doi proroci care au prorocit în perioada de până la robia Babiloneană şi în timpul acestei robii, Ezechiel în Babilon şi Ieremia in Iudea):

Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,,Îţi voi face întocmai cum ai făcut şi tu, care ai nesocotit jurământul, rupând legământul! (Ezekiel 16:59)

Şi la Ieremia 23:33 Dumnezeu vorbeşte din nou poporului Israel:

,,Dacă poporul acesta, sau un prooroc, sau un preot te va întreba: ,Care este ameninţarea Domnului?” să le spui care este această ameninţare: „Vă voi lepăda, zice Domnul.”

Vedem că poporul Israel, prin faptul că a nesocotit pe Dumnezeu şi nu a respectat Legământul cu care s-a legat, a rupt acest legământ şi Dumnezeu l-a lepădat.

Deci, când o persoană căsătorită începe să trăiască în curvie, prin aceasta ea calcă legământul căsătoriei şi, indirect, ajunge să fie iniţiatorul divorţului. Am văzut că Dumnezeu Şi-a lepădat poporul Său, dar legământul a fost rupt de poporul care a nesocotit jurământul prin care s-a legat. Totuşi, dacă privim în Biblie vom vedea că Dumnezeu nu Şi-a părăsit poporul ales la prima neascultare a acestuia.

Soluţionarea problemei prin dialog

Ce înseamnă soluţionarea problemei prin dialog? Aceasta înseamnă să discuţi cu soţul, să-l ajuţi să înţeleagă că ceea ce face nu este bine, să-i arăţi la ce poate duce această despărţire în viitor (fie că este vorba de un divorţ sau o separare emoţională). Pe de altă parte aceasta înseamnă să faci tot ce ţine de tine ca să-l întorci pe soţ în familie. Să vedem lucrul acesta din felul cum a căutat Dumnezeu să soluţioneze problema cu poporul Său şi cum a reuşit să restabilească relaţia cu el.

Am văzut mai sus că Dumnezeu nu tolerează infidelitatea, dar acum să vede
m ce a făcut Dumnezeu până a rupe legământul cu poporul Său Israel şi ce a făcut după.

Mai întâi de toate Dumnezeu, prin proroci, a confruntat poporul şi i-a arată la faptele lui nelegiuite, l-a chemat la pocăinţă şi i-a arătat ce se va întâmpla dacă nu se va opri din căile lui. Dumnezeu aşteaptă ca poporul să se pocăiască şi să se întoarcă din căile lui aşa ca El să-lpoată ierta.

Dacă privim de-a lungul istoriei vedem ce a însemnat pentru evrei faptul că Dumnezeu i-a lepădat. Şi totuşi, Dumnezeu Îşi iubeşte poporul Său, după cum este scris: ,,Domnul mi Se arată de departe: Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!” (Ieremia 31:3). Şi chiar când poporul era în robia Babilonului, iată ce-i spune Dumnezeu:

Căci Eu ştiu gândurile, pe cari le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. Voi Mă veţi chema, şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta. Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima. Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul, şi voi aduce înapoi pe prinşii voştri de război; vă voi strânge din toate neamurile şi din toate locurile, în cari v-am izgonit, zice Domnul, şi vă voi aduce înapoi în locul de unde v-am dus în robie.” (Ieremia 29:11-14)

Cum o va face?

,, … o voi ademeni şi o voi duce în pustie, şi-i voi vorbi pe placul inimii ei. Acolo, îi voi da iarăşi viile, şi valea Acor i-o voi preface într-o uşă de nădejde, şi acolo, va cânta ca în vremea tinereţii ei, şi ca în ziua când s-a suit din ţara Egiptului. În ziua aceea, zice Domnul, Îmi vei zice: „Bărbatul meu!” şi nu-Mi vei mai zice: „Stăpânul meu!” (Osea 2:14-16)

Care a fost preţul care L-a plătit Dumnezeu pentru a-Şi întoarce înapoi nevasta necredincioasă? Dumnezeu S-a întrupat şi în persoana Domnului Isus şi a murit pe cruce pentru păcatele poporului Său. Apoi le-a dat din Duhul Său cel Sfânt ca să poată trăi o viaţă fără păcat.

Eşti gata să depui tot eforul pentru a-l câştiga pe soţul tău necredincios pentru tine şi pentru veşnicie?

Dumnezeu a plătit preţul cel mai scump posibil şi, totuşi, nu toţi s-au întors…

http://moldovacrestina.md

„Divortul este mai rau decât moartea.” – interviu cu pastorul Petru LASCAU

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în FAMILIE, Interviuri

Povestiţi-ne puţin despre familia dvs. Oamenii vă cunosc din conferinţe, din cărţile pe care le-aţi scris, dar poate nu cunosc prea multe despre familia dvs.
Ne-am cunoscut în timpul studenţiei şi imediat după terminarea facultăţii ne-am căsătorit, în 1974. Povestea noastră de dragoste din timpul studenţiei s-a materializat într-o familie frumoasă, pe care am construit-o de-a lungul anilor în diferite părţi ale lumii, pot spune acum. După ce am stat în Arad, ne-am mutat la Oradea, apoi în 1984 ne-am mutat în Statele Unite ale Americii. Avem trei copii, trei băieţi. Soţia mea o să fie o soacră cu trei nurori. În America am slujit în două biserici. Am fost 17 ani pastorul bisericii Filadelfia din Chicago, şi în ultimii ani păstoresc biserica Elim din Phoenix, Arizona.

Care au fost cele mai grele momente din viaţa de familie?
Cu trecerea anilor tot ce a fost greu se pare că se uită, totuşi aş putea menţiona schimbarea aceasta dramatică provocată de mutarea în America; cu copii mici, adaptarea la o nouă cultură, la o nouă limbă, la o nouă lume… Probabil, un episod foarte dramatic este divorţul prin care a trecut unul dintre copiii mei. Cam atât.

Cunoaşteţi acum două culturi; pe cea românească şi pe cea americană. Puteţi să faceţi o comparaţie şi să ne spuneţi cum îi găsiţi acum pe românii din ţara lor faţă de cei din America?
N-aş putea spune că le cunosc bine pe amândouă. Pe cea românească, de aici din ţară, am cam uitat-o, iar pe cealaltă nu am reuşit să o cunoaştem destul de bine. Sunt două lumi foarte diferite. Românii, în general, sunt tot români, oriunde ar fi. Există totuşi o diferenţă între românii din România şi cei din America; noi, cei din America, nu mai suntem români sută la sută, pentru că deja ne-am americanizat, ne-am adaptat la o altă lume, cu alte pretenţii. Însă, în general, românul este acelaşi: primitor de oaspeţi, bun la suflet, familist, şi lucrul acesta este îmbucurător.

Cum priviţi iniţiativa unei conferinţe de familii, a unei reviste, a unei lucrări specifice pentru familii?
Cred că este de o importanţă covârşitoare această educaţie a familiei cu scopul de a-şi îmbunătăţi climatul şi relaţiile de familie. Mă bucur să văd că există interes, că lumea vine la asemenea conferinţe. A petrece la Băile Felix două zile nu este doar în beneficiul educaţional al familiei, ci şi o bună ocazie de relaxare şi părtăşie a celor doi.

Aţi pomenit despre divorţul fiului dvs. Cum v-aţi raportat la acest episod şi care este, în general, părerea dvs. despre divorţ?
După ce am trecut printr-o asemenea experienţă, am o simpatie deosebită pentru victimele acestei tragedii. Nu a fost şi nu este intenţia lui Dumnezeu ca bărbatul să se despartă de soţie. Victimele numărul unu sunt copiii, care vor suferi enorm în urma acestui eveniment. Apoi, din exeprienţa mea şi din ceea ce am văzut pe teren în calitate de pastor, un divorţ este mai rău decât moartea unuia dintre parteneri, pentru că relaţia cu fosta soţie, sau cu fostul soţ, va trebui să continue pentru tot restul vieţii. Rănile nu se vor închide niciodată. Dacă sunt şi copii la mijloc, trebuie să participi la festivitatea de absolvire a şcolii, la căsătoria copilului etc. Astfel, contactul cu fostul/a soţ/soţie este un contact permanent şi dureros; dureros şi pentru celălalt partener după recăsătorire.

Se duc românii la consiliere în America? În România este multă reticenţă. Este nevoie de consiliere?
Când vorbim de consiliere, peste tot este reticenţă la români, pentru că noi suntem o naţiune care ţinem la faţadă, ţinem la ceea ce cred oamenii despre noi şi nu ne ducem să ne spunem problemele de familie până când ele sunt extreme de grave. De aceea consilierea aproape că nu foloseşte la nimic, pentru că nu mai poţi să faci nimic când ai chemat pompierii; casa este în flăcări, paguba va fi enormă. Consilierea ajută la începutul problemelor care se nasc într-o familie. Cred că la români funcţionează mai mult prevenirea situaţiilor grave prin conferinţe de genul Voia lui Dumnezeu în familie, sau printr-o educaţie foarte susţinută în biserici, pentru că acolo unde se predică o Evanghelie autentică şi consecventă cu Scriptura, vor fi tot mai puţine probleme. Evanghelia ne ajută să prevenim problemele din familie.

În contextul secular, unde se redefineşte conceptul de cuplu, încercaţi să daţi o definiţie a familiei. În luna februarie, Parlamentul României a stipulat în Codul Familiei că o familie nu este formată din „soţi”, un termen devenit ambiguu şi interpretabil, ci familia este formată dintr-o femeie şi un bărbat. Cum vedeţi în acest context familia?
Din Scriptură este clar că Dumnezeu a intenţionat ca familia să fie formată dintr-un bărbat şi o femeie. Mă bucur când aud că sunt ţări ca România care, prin lege, fac clar lucrul acesta. Definiţia familiei devine tot mai largă, tot mai ambiguă, crează tot mai multă confuzie din cauza agendelor homosexualilor care vor să redefinească complet familia. Sunt unele ţări care au redefinit familia atât de larg, încât să poată încăpea în ea orice relaţie umană sau mai puţin umană.

Care ar fi sugestiile pentru ca bărbatul să fie aşa cum îl descrie Scriptura, tot mai asemănător cu Isus Hristos?
Ceea ce văd eu în societatea contemporană, solicitările la care este supus bărbatul de astăzi sunt multiple şi diverse faţă de cele ale vremurilor trecute. Pe lângă slujba de aprovizionare a celor necesare familiei, pe lângă rolul de preot al casei lui, de lider al familiei sale, el este supus astăzi la o presiune specială care vine din feminismul foarte agresiv în spiritul căruia sunt educate femeile de astăzi, şi care pune în discuţie tocmai aceste chemări şi roluri date de Dumnezeu bărbatului. Pe lângă toate acestea, ispitele cu care este confruntat bărbatul sunt mult mai puternice şi mai diverse decât cele care au fost. De aceea, la presiunile acestea atât de mari, foarte mulţi bărbaţi cedează sub presiunea responsabilităţilor şi nu şi le mai îndeplinesc. Sunt o serie de familii abandonate de bărbaţii care fug de responsabilităţi. În America sunt milioane de bărbaţi care nu îşi plătesc pensiile alimentare, care şi-au abandonat familiile. În contextul unei culturi care te învaţă să fii fericit, să îţi cauţi propria ta împlinire, un bărbat trebuie să caute în Scriptură menirea pe care o are de la Dumnezeu şi să se achite de ea cu cinste şi cu demnitate.

Gustă viaţa

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în FAMILIE

“Gustă viaţa cu nevasta pe care o iubeşti…”(Eclesiastul 9:9)

Spuneam că nu e usor să trăieşti clipa şi nici să trăieşti viaţa dar e foarte frumos să reuşeşti asta şi e posibil. Uşor este să „ucizi clipa” prin anumite evenimente imorale în viaţă şi să nu-ţi trăieşti viaţa „donând” zilele tale muncii, ineficienţei, corporaţiilor, băncilor, activismului religios sau firii pământeşti cu orgoliile sale infantile.

Trăirea vieţii este o mare artă şi se pare că puţini o cunosc. Specialiştii au aflat din sondaje că doar 20% din cuplurile chestionate declară că sunt fericite împreună, deci în cele mai multe cazuri relaţia dintre soţi nu este tocmai o „savurare” a vieţii. Nu este tocmai deliciul acela deosebit, aroma despre care spune Scriptura şi realitatea pentru mulţi e departe de versetul care spune: Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!

Bancurile cu neveste nefericite şi cu bărbaţi nefericiţi sunt multe şi reflectă mentalitatea noastră cu privire la relaţie. Lipsa educaţiei cu privire la căsătorie şi cu privire la relaţii şi cu privire la sexualitate devin obstacole majore în a „gusta viaţa cu nevasta”. Egoismul ne focalizează greşit în relaţie şi oricât am vrea să fim fericiţi, nu vom putea fi, pentru că punem în centru pe domnul Eu în loc să îl punem pe partenerul de viaţă.

Aşadar să guşti viaţa cu nevasta, cu bărbatul pe care îl iubeşti nu e treabă tare simplă dar merită cu prisosinţă efortul. Merită să investeşti în acest ideal. Cum este relaţia ta cu soţia ta? Cu soţul tău? Reuşiţi să vă bucuraţi măcar unul de altul pe pământul acesta? Reuşiţi să vă dăruiţi unul altuia fericire şi împlinire? Cum este viaţa voastră relaţională? Dar viaţa voastră intimă? Ce rol are sexul în relaţia voastră? Vă aduce împlinire sau frustrare? Iată câteva întrebări necesare pentru a verifica cât de „gustoasă” e viaţa alături de cel/cea pe care Dumnezeu l-a lăsat ca să dea gust vieţii tale.

Dumnezeu a lăsat şi fericire pe acest pământ doar că noi din cauza ochelarilor egoismului nu o vedem şi nu o putem oferi. Fericirea partenerului trebuie să fie în topul preocupărilor noastre pe pământ. Pavel spune: Dar cine este însurat, se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă nevestei. Tot aşa, între femeia măritată şi fecioară este o deosebire: cea nemăritată se îngrijeşte de lucrurile Domnului, ca să fie Sfântă şi cu trupul şi cu duhul; iar cea măritată se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă bărbatului ei. 1 Corinteni 7:33 – 34. Asta înseamnă că nu e nimic „ilegal” ci este foarte logic şi normal ca soţul să se îngrijească să placă soţiei sale şi soţia să se îngrijească să placă soţului său.

Prea adesea „o dăm pe cea evlavioasă” şi presupunem că o viaţă de biserică activă poate suplini o relaţie proastă cu soţul sau soţia şi ne amăgim tare de tot. La Dumnezeu nu merge cu gândiri de genul: Doamne Tu eşti dragostea mea că un asemena bărbat… o asemenea femeie… e imposibil/ă. Scriptura spune clar că nu putem pretinde că îl iubim pe Dumnezeu pe care nu-L vedem dacă nu iubim pe cel pe care îl vedem.

Apoi o altă deviere este munca. Scuza, aparent perfectă, de a fugi rde responsabilitatea relaţiei. Şi ia soţul una două slujbe doar ca să nu mai ajungă acasă la cicălitoarea de nevastă-sa. Ia soţia un serviciu suplimentar doar să nu-l mai vadă pe nătângul cu care e măritată. La o întrebare simpă în ambele cazuri pertenerii vor răspunde că pentru casă şi familie muncesc ei. Serios?

Să ştiţi: cine samănă puţin, puţin va secera; iar cine samănă mult, mult va secera spune Scriptura. Asta este valabil în special în relaţii. Nu ai cum semăna bani în relaţie dacă vrei să culegi calitate. Banii pentru relaţii se investesc la alt gen de femei. Acolo cu cât dai mai mult cu atât îţi e mai bine. În relaţiile maritale trebuie investit timp, iubire, afecţiune, tăcere, răbdare, apreciere, dăruire, laudă, intimitate, curăţie şi alte lucruri de felul acesta.

Tu ce semeni în relaţie ca aceasta să devină „savuroasă”, „delicioasă”?

http://www.filedinjurnal.ro/gusta-viata/

Cu cine (ce) comunici mai mult?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în DILEME, FAMILIE

Trăim în secolul celor mai avansate şi sofisticate mijloace de comunicare, dar, paradoxal este că un mare număr de oameni suferă de lipsă de comunicare. De ce aşa? În acest articol vreau să împărtăşesc câteva metidaţii personale în baza celor observate în jur.

Comunicarea la (cu) telefonul mobil

Zilele trecute am mers cu familia la o cafenea ca să avem un timp plăcut acolo. Am discutat despre multe lucruri interesante, dar la un moment, am privit în jur şi am văzut o scenă care a devenit foarte frecventă în ultima vreme. Alături de noi sta un bărbat cu doi copii. Se pare că a hotărât să le facă plăcere copiilor lui şi să-i servească cu îngheţată la acea cafenea. Dar, în timp ce copiii mâncau îngheţată şi discutau unul cu altul, bărbatul era total rupt de discuţia lor şi foarte preocupat de telefonul său mobil. Telefona, şi apoi iar ceva căuta în cartea de adrese, întroducea numere, îmi vine greu să cred că se juca. Am privit la masa din partea opusă. Acolo stau două domnişoare şi fiecare din ele era foarte preocupată de telefonul ei mobil. Nu discutau nimic una cu alta. La altă masă din sală părinţii discutau ceva şi copiii se jucau la telefoanele lor mobile. Am privit atunci în toată sala şi am văzut că aproape jumătate din cei ce erau acolo într-un fel sau altul comunicau cu telefonul mobil sau erau mai mult preocupaţi de acest instrument de comunicare, decât de comunicarea cu persoana sau persoanele pe care i-au invitat. Mi-am pus întrebarea: De ce atunci au mai invitat familia, sau prietenii, sau copiii la cafenea, dacă nu au timp să discute cu ei nimic? Sunt sigur că aceeaşi întrebare şi-au pus-o şi invitaţii lor…

Comunicarea cu televizorul

Pentru că ziua părinţii sunt plecaţi la servici şi copiii sunt la şcoală, este necesar pentru toată familia să aibă un timp plăcut de comunicare şi aceasta este posibil, în cele mai multe cazuri, doar seara. Cu părere de rău, sunt multe familiile unde televizorul monopolizează tot timpul de seara. El oferă multe canale. Dacă altă dată erau 2-3 acum sunt oferite sute de canale. Mai pui că uneori membrii familiei încep să se certe unii cu alţii cu privire la ce canal să privească. În felul acesta, oamenii trăiesc în aceeaşi casă şi nu comunică unul cu altul, nu comunică nimic afară de certuri, iar certurile nu sunt comunicare, ele distrug comunicarea.

Comunicarea cu computerul

Dacă mai înainte erau puţine casele unde puteai găsi un computer, azi a crescut mult numărul celor ce au computer personal acasă, sau chiar un laptop care poate fi purtat oriunde merge posesorul lui. Computerul oferă şi el multe posibilităţi (muzică, filme, internet, etc.) Săptămâna trecut cineva ne-a spus despre copilul lor de 5 ani care a început să aibă o dependenţă exagerată de computer şi oridecâte ori este limitat în timpul pe care îl petrece la computer, face isterică. Bine este că părinţii şi-au dau seama repede şi au hotărât să curme acest obicei rău care deja s-a dezvoltat la o fragedă copilărie. Tot săptămâna trecută, am mers la şcoală la o adunare de părinţi. Când profesoara a spus că nu au suficiente computere în clasă pentru toţi copii, cineva din părinţi nu s-a abţinut şi a spus cu voce tare: “Să nu le daţi voie la computer!…” Atunci profesoarei i-a luat timp să explice că la şcoală nu-i învaţă pe copiii jocuri, ci cum să folosească cu adevărat computerul pentru activităţi folositoare, cum să tasteze, cum să creeze documente, rapoarte, etc. Ai un computer personal? Aveţi computer acasă? Cu cine comunici mai mult: cu computerul sua cu membrii familiei?

Dă prioritate comunicării cu oamenii

Când ajungi acasă seara, gândeşte-te la cei din familie, petrece timpul ca să comunici cu ei, să afli despre ei, să zideşti relaţii cu ei. Timpul trece prea repede. Copiii cresc şi parcă mai ieri erau mici, iar acum a venit vremea să plece din casa ta. De aceea, nu pierde timpul şi nu comunica cu lucruri care nu merită, ci comunică cu copiii tăi, comunică cu soţia ta, cu oamnii dragi şi astfel zideşte relaţii cu ei.

http://moldovacrestina.md