Categorie: FAMILIE

Comunicarea, “Ce spun eu” vs “Ce înțelegi tu”

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în FAMILIE

“Știu că tu crezi că ai înțeles ceea ce crezi că am spus dar eu nu sunt sigur că tu realizezi că ceea ce ai auzit nu este și ceea ce am intenționat să spun.” President Richard M. Nixon

Nu o dată ne e dat să descoperim, cu uimire, că se crează adevărate prăpăstii între ceea ce intenționăm să spunem și ceea ce oamenii aud de la noi. Baza de la care putem porni este aceea că fiecare comunicăm diferit. Diferit transmitem și codificăm informația, diferit o decodăm atunci când o recepționăm de la ceilalți. În funcție de criterii ce variază ne diferențiem între noi atunci când vine vorba de comunicare. Spre exemplu, există diferenţe de a comunica între bărbaţi şi femei. Unora le place să asume că spun ceea ce intenționează să spună, logic și articulat, intențional, în timp ce pentru ceilalți (sau celelalte) nuanțele, aparențele, intențiile, sentimentele, tonul, pot transforma radical întregul mesaj.

Pe vremea când eram mai tânăr, nu că acum aș fi foarte bătrân, excepție face, poate, începutul de chelie, aveam tot timpul probleme cu fetele. Să nu mă înțelegeți greșit… La o adică, cine este acela care NU are probleme cu fetele? Problemele mele erau, cel puțin așa credeam eu la acea vreme, unice și aparte. Mă aflam în perioada în care, cu mâna pe inimă și sătul de imoralitate, strigasem și jurasem înaintea lui Dumnezeu că nu mă voi mai complace în flirt, jocuri și teste romantice. Eram absolut serios cu privire la aceasta și, din punctul meu de vedere, nu făceam nimic greșit, care să mă pună în situația de a-mi încălca promisiunile, ori de a aduce suferințe inutile în viața frumoaselor ce apăreau la tot pasul în jurul meu. Cu toate acestea însă, o dată la ceva vreme, eram acuzat de faptul că dau speranțe și așteptări nerealiste fetelor din jurul meu, unele căzând în capcana viselor romantice. Cum numai Făt Frumos nu eram, singurele-mi atuuri fiind o viață transformată de Duhul Sfânt și dorința de a crește, mă întrebam, cu tulburare, ce anume generează asemenea reacții. Atunci a fost prima dată când am înțeles că băieții sunt diferiți de fete. Ok, aveți dreptul să râdeți: nu mă refer la diferențele fiziologice, cele ascunse cu pudoare, ci la faptul că gândim, relaționăm, comunicăm diferit. În încercarea de a mă face plăcut, eu comunicam mesaje aparent banale într-un fel care rezona diferit în mintea sexului opus. Pentru că, așa cum aveam să înțeleg mai târziu, ELE nu înțeleg în mod faptic și rațional cele spuse, ci încearcă, de cele mai multe ori, să găsească adevăratul înțeles şi acuns din spatele cuvintelor. De aici și până la a decodifica total diferit ceea ce EI spun, nu este decât un pas…

”Ce-o fi vrut să spună cu faptul că ar dori să mă ajute mai mult în munca mea? Dar la faza aia cu frizura care mă prinde? Ups, cred că îi place de mine…”

Înțelegerea aceastor realități a fost ca o revelație, atât de profundă, că m-a afectat până la lacrimi. Prin modul meu de a comunica răneam, neintenționt, ființe dragi, la care țineam enorm, dar pentru care niciodată nu aș fi avut niciodată alte gânduri în afara celor de amiciție. Am înțeles că trebuie, cumva, să ne acordăm ”decodoarele” pentru a fi pe aceeași lungime de undă cu celălalt.

Este valabil, dragi băieți, și reversul medaliei. Comunicarea, atunci când vine de la iubita noastră, trebuie înțeleasă prin filtrul și decodorul propriu al acesteia. Ceea ce pentru noi ar trebui să fie logic și articualt, pentru ele are semnificații și înțelegeri adânci, subînțelese uneori. Trebuie să ne facem timp și să avem disponibilitatea de a le înțelege, cunoscând persoana care ne stă înainte.

Vârsta poate fi de asemenea un element definitoriu atunci când ne diferențiem unul de celălalt, dar și trecutul, mediul și cultura din care ne tragem, personalitatea ori  nivelul educației. Mimica, gestica, postura, tonul, toate acestea pot distorsiona și mai mult calitatea recepției celui ce ne stă înainte.

Atunci când suntem interesați de a accepta aceste diferențe și de a comunica într-un mod care să ducă la îmbunătățirea relației noastre, vom face eforturi de a înțelege paradigma de comunicare a celuilalt, cunoscându-i personalitatea și înțelegându-i modul de lucru al propriului decodor.

Cu speranța că ceea ce se dorea o conștientizare a faptului că transmitem și recepționăm diferit informația, nu s-a pierdut printre termeni tehnici și, inerent, mai reci, vă invit să meditați la modul în care în propria relație de cuplu sunt transmise și recepționate mesajele de la unul către celălalt şi înapoi.

http://cuplulcrestin.wordpress.com

Căsnicia de succes. De ce este asemănarea vitală pentru un cuplu NOU

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în FAMILIE

“Cine se aseamănă se adună” sau „opușii se atrag” conturează veșnica dilemă a ingredientelor pentru succesul în căsnicie. În condițiile în care specialiștii în psihologia cuplului susțin păreri contradictorii, Semnele timpului te invită să evaluezi opiniile ambelor tabere, într-o mini-serie despre „Căsnicia de succes”.

Asemănările sunt mai importante decât diferențele în alegerea unui partener de viață. Unul dintre argumentele recent aduse acestei filosofii este studiul „The Politics of Mate Choice” („Politica alegerii partenerului”), efectuat de cercetătorii americani de la Universitatea Rice şi Universitatea din Nebraska.

Religia, prima pe listă

Potrivit studiului lor, cele mai importante valori luate în calcul în evaluarea unui posibil partener sunt religia (mai exact nivelul participării la slujbele religioase), convingerile politice și frecvența consumului de alcool. Cercetătorii spun că un grad ridicat de asemănare la aceste capitole poate compensa diferențele de personalitate și chiar pe cele care țin de aspectul fizic.

„Soţii seamănă între ei, de la aspectul fizic (înălţime, greutate, culoarea pielii, circumferinţa gâtului şi mărimea lobului urechii) până la statutul social – educaţie, venit, vârstă, ocupaţie – şi alte trăsături precum personalitatea şi inteligenţa”, spun oamenii de știință.

Punctele în care partenerii au căutat cel mai des să se asemene au fost, conform cercetării:

– frecvenţa de participare la slujba religioasă
– convingerile politice
– frecvenţa consumului de băuturi alcoolice
– educaţia
– înălţimea
– frecvenţa fumatului
– greutatea
– durata de somn
– aspectul fizic

De asemenea, cercetătorii au descoperit că a fost foarte important pentru parteneri să aibă perspective armonioase în privința unor subiecte controversate precum:

– religia în şcoli
– avortul
– drepturile homosexualilor
– pedeapsa cu moartea
– emanciparea femeii
– energia nucleară
– astrologie
– predispoziţia de a lua un drog periculos
– arta modernă
– cenzura
– credinţa că este bine să respecte regulile
– plăcerea de a intimida alţi oameni

Cu toate acestea, autorii studiului subliniază că similaritățile nu garantează fericirea în cuplu și că cercetarea lor a vizat ponderea diverselor valori în formarea cuplului.

Ochi frumoși și hobby-uri comune

Această compatibilitate se construiește doar pe atracție fizică și celelalte caracteristici clasice ale compatibilității (simțul umorului, cititul, puterea de muncă și orientarea religioasă). De exemplu, dacă două persoane împărtășesc aceeași credință, ele tind să presupună că sunt automat compatibile în toate lucrurile. „De cele mai multe ori nu sunt,” avertizează dr. Warren. De fapt, susține el, această impresie greșită este motivul principal pentru rata mare de divorțuri printre cei religioși.Unii oameni rezolvă superficial problema compatibilității, avertizează dr. Neil Clark Warren, psiholog și expert în probleme maritale într-un articol pentru Huffington Post. El spune că multe cupluri cad în capcana așa-numitei compatibilităţi înguste“.

După sute de interviuri cu numeroase cupluri, Warren a concluzionat că este important ca soții să nu aibă doar aceleași gusturi, ci și aceleași viziuni, aceleași valori și personalități complementare. Într-o căsnicie de succes, dacă unul dintre parteneri este ambițios și celălalt va tinde să fie la fel, dacă îi place să petreacă mult timp în familie și celuilalt la fel. Iar dacă un soț e foarte implicat spiritual, celălalt nu se poate lăsa mai jos.

Mai mult decât atât, e necesar ca această compatibilitate a valorilor să fie extinsă în planurile practice, în activităţile de zi cu zi. Compatibilitatea se referă și la energia și pasiunea pe care cei doi le investesc chiar și în lucrurile mai puțin importante. De exemplu, dacă unuia îi place să își țină mașina curată și iarba tunsă, atunci ar avea nevoie de cineva care apreciază aceste lucruri în egală măsură. Unui soț s-ar putea să îi placă baletul sau muzica simfonică mai puțin decât celuilalt, dar sunt rare cazurile de căsnicii reușite în care unul să fie un devotat al lucrurilor care îl plictisesc pe celălalt.

Potrivirea sexuală

Compatibilitatea este vitală, se pare, nu doar pentru fericirea de ansamblu a cuplului, ci și pentru respectarea cercului sacru al familiei. Sentimentul de incompatibilitate sexuală cu partenerul crește cu 2,6%-2,9% riscul ca o femeie să înșele, susține Kristen Mark, doctorand la Universitatea Indiana, într-un studiu publicat de jurnalul Archives of Sexual Behavior.

„Am văzut că aspectele demografice sunt importante,” a concluzionat Mark, confirmând că există indicii potrivit cărora persoane predispuse să înșele în alte domenii ale vieții vor înșela și într-o relație de cuplu.

Interesant a fost că în urma sondajului, Mark a descoperit că șansele ca cei care au înșelat să fie religioși erau cu 50% mai scăzute decât în cazul celor care nu și-au înșelat partenerul.

Admirație + imitație

 

Deși este adevărat că fericirea în cuplu este proporțională cu numărul de trăsături comune pe care cei doi le împărtăşesc încă de la începutul relației, specialiștii evidențiază că admirația și imitația pot crește asemănarea între parteneri. Atunci când unul dintre parteneri vrea să devină mai asemănător cu celălalt, diferențele se transformă în motive de admirație. (Rubsult et al., 2009). Oamenii sunt adesea atrași de persoane care au caracteristici pe care ei înșiși și le doresc. (Klohnen & Luo, 2003; Klohnen & Mendelsohn, 1998).

http://neclintit.com

Mariajul: Casnicie sau Caznicie?( Partea a IV a)

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în DILEME, FAMILIE

De la-nceput n-a fost aşa. Câţi aţi crescut cu Biblia pe telefonul mobil, cu cântări pe „negativ”, cu televizorul mergând până la miezul nopţii? Câţi v-aţi căsătorit cunoscând fete pe Internet? Câţi aţi degerat la uşa liceului, sau a bisericii cu o floare, să vă conduceţi aleasa până la poartă? Şi atât. Dar acum? Cine a desacralizat Biserica, cine adaugă învăţături Scripturii? Nu, nu suntem învechiţi, cu mentalităţi precambriene. Ori, dacă susţinem vehement ceea „ce-a fost la început”, suntem catalogaţi prea rigizi, prea strâmţi, prea neciopliţi? Ia meditaţi, poarta cerului e lată?

De ce lipsesc căsătoriile binecuvântate? Pentru că, aşa cum afirma Vladimir Pustan, astăzi se acceptă reţetele sigure de faliment în mariaj: căsătoria prematură, căsătoria făcută din frica de a nu scăpa trenul, căsătoria din interes, căsătoria oarbă (prin recomandarea cuiva), căsătoria din dragoste la prima vedere… Pentru cei necăsătoriţi, vă recomandăm: evitaţi. Iar pentru ceilalţi: suportaţi.

Atâta vreme însă cât vom fi munciţi de minţi prea strâmte şi inimi prea seci pentru a înţelege şi practica Scriptura, să nu ne mai mirăm de creşterea violurilor, a infidelităţii, a procentului de divorţuri, a abandonului familial. De apariţia copiilor nedoriţi. Pentru că învârtită în acestă mocirlă, doctrina divină despre căsătorie e înlocuită de învăţături asemănătoare cu ideile lui Isidoro Loi: „Primul an este mai greu, ceilalti sunt imposibili…”. Această învăţătură a prins rădăcini. Pentru că e una liberală. Uşoară. Dar, de la-nceput n-a fost aşa. Vrei cerul la tine în casă şi casa ta să fie în cer?Atunci: „Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună întunericul cu lumina?”( 2 Corinteni 6:14).

Sfarsit

Articol scris de Nicolae GEANTĂ

http://crestintotal.ro

Mariajul: Casnicie sau Caznicie? ( Partea a III a)

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în DILEME, FAMILIE

Prin căsătorie omul stabileşte o nouă prioritate: partenerul său. Ne îngrijim pentru partenerul nostru, nu pentru noi! (1 Corinteni 7:34). Nu mai suntem noi centrul, importanţa numărul unu. Din nefericire erupem cu atâta narcisism spiritual, cu atâtea păreri bune despre noi, despre arborele nostru genealogic, avem atâta grijă pentru persoana noastră, investind numai în noi. Întâlnim atâtea cazuri de exploatare a celuilat, de subestimare, de nepreţuire. Evaluari care inevitabil produc rupturi. Aşteptările irealiste faţă de celălalt partener constituie una dintre cele mai serioase probleme care pot interveni într-o căsnicie creştină, şi pot produce unele dintre cele mai îndelungate şi mai adânci frustrări. Ele încep să distrugă armonia şi legătura familială. Ca un adevarat iceberg(cea mai mare parte a gheţarului se gaseşte în apă!), se dezvoltă în timp, undeva sub interfaţa altor conflicte, fără să fie totdeauna vizibile. Să evităm astfel de comportamente, pentru că ele nu numai că „îngheaţă apele”, dar distrug şi „nava”. Dacă nu, ne autocondamnăm să trăim filosofia lui Helen Rowland : „În antichitate, sacrificiile se făceau în faţa altarului. Şi în prezent e la fel”. Noi dorim să avem o căsnicie nu o căznicie! Dumnezeu a pregătit partenerului nostru un ajutor, nu trebuie să ne transformăm într-o povară! Familia trebuie să fie o binecuvântare nu un blestem.

Înţelegem acum de ce nu mai sunt căsătoriile binecuvântate? Pentru că nu se respectă standardele impuse de Cel ce le-a orânduit. Talmudul spune că înainte să ne naştem, Dumnezeu stă în cer şi pregăteşte un partener pentru noi. Unul singur. Iar aici, în viaţa pământească după ce îl acceptăm ca „din mâna Sa”, la scurt timp ne declarăm nemulţumiţi şi încercăm să-l substituim. Dar nu mai este altul! Nu e garantat succesul, bucuria, sentimentul de iubire, decât cu partenerul nostru unic. Aventurile, infidelitatea sunt plăceri trecătoare cu urmări dezastruoase. Oare degeaba a fost îngăduit lui Solomon – cel mai înţelept şi mai bogat om care a existat vreodată pe Pământ, să experimenteze „iubiri amăgitoare”, „aventuri” cu femei din toate castele sociale? Viaţa sa a fost torpilată de o mică „plăcere” care a rupt digul, apoi un potop de alte compromisuri i-au inundat inima: întâi fiica Faraonului, apoi caii, haremul de ţiitoare, averea, aurul şi argintul, luxul, flota, carele de război… Toate au condus la închinarea la idoli. L-au depărtat de Dumnezeu! Nu e valabil şi pentru noi?

Nu avem spaţiu în aceată revistă pentru a umple golurile apărute în pereţii casei binecuvântate. Prin care şuieră diavolul frig. Astăzi fetele nu mai roşesc la faţă când întâlnesc băieţii, nu îşi mai ascund sânii sub cămaşă ci îi lasă jucăuşi sub body-uri cu decolteuri, poartă blue-jeanşi strânşi pe corp, vin seara târziu acasă, pierd ore-ntregi la oglindă aranjându-şi şuviţele nărăvaşe, dorm cu reviste de modă sub pernă… Iar băieţii… Ies cu maşinile la plimbare, merg cu prietenii la o pizza, ascultă muzică rock creştină (!?), au Biblia pe telefon cu mp3. Nu mai citesc literatură creştină, nu mai vin la studii premaritale, nu mai ştiu să ofere flori, nu mai aşteaptă o fată s-o conducă acasă, nu mai au maniere de sfinţi. Ne îngrozim de aceste comportamente? Cine le permite? Ori, cine le ascunde? Nu cumva, noi?

Articol scris de Nicolae GEANTĂ

http://crestintotal.ro

Cum sa convietuiti mai multe generatii sub acelasi acoperis

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în DILEME, FAMILIE

Fenomenul generatiilor multiple care convietuiesc sub acelasi acoperis este global. Traversam o perioada grea din punct de vedere economic, iar lucrurile par sa degenereze. Tot mai multi oameniraman fara job si sunt pe cale sa-si piarda si casele din cauza faptului ca nu mai au cum sa-si achite datoriile. Pentru a evita acest deznodamant, cei mai multi dintre ei aleg sa se mute cu parintii, iar propriile locuinte sa le inchirize pentru a putea sa-si achite ratele la banci.

 

Si nu doar in Romania. Mai multe generatii sunt nevoite sa traiasca sub acelasi acoperis, tinerii nemaigrabindu-se sa plece din casa parinteasca, bunicii vin sa aiba grija de nepoti, iar copii adulti trebuie sa-si ingrijesca parintii batrani. Cum noi nu avem cifre, vom aminti despre ce se intampla in SUA, o tara in care tineri sunt incurajati sa-si ia viata in propriile maini imediat ce au depasit adolescenta, uneori chiar mai devreme. Dupa declansearea crizei, 49 milioane de americani sau peste 16% din totalul populatiei traiesc intr-o casa cu cel putin 2 generatii de adulti. Iar numarul continua sa creasca.

 

Nu este un lucru usor sa convietuiesti sub acelasi acoperis cu parintii si bunicii, fiecare generatie avand conceptii diametral opuse despre viata. In plus, la noi exista vorba: „Cat stai la mine in casa faci cum spun eu”, ceea ce ingreuneaza si mai mult lucrurile. Iar sa locuiesti in aceeasi casa cu socri nu este chiar visul unor tineri insuratei, dar vremurile grele cer masuri disperate. Pentru ca lucrurile sa n-o ia razna este indicat ca fiecare generatie sa se preocupe de problemele sale si sa nu intervina in nici un fel in discutiile celor mai tineri. Oricat de bune le-ar fi intentiile mai bine este sa-i lase fiecare cuplu sa-si traiasca propria viata, chiar si daca gresesc uneori. Este adevarat ca se spune ca este indicat sa inveti din greselile altora, dar totodata este bine sa gresesti cand ai de rezolvat probleme marunte, iar experienta te ajuta sa depasesti momentele mai grele in viitor tocmai datorita greselilor de acum.

Insa orice moneda are doua fete asa ca exista si lucruri bune atunci cand traiesti alaturi de persoane mai in varsta. Mai jos vom aminti cateva dintre lucrurile pozitive traiului in comun a catorva generatii, precum si partile negative ale unui astfel de trai.

 

 

Plusurile convietuirii mai multor generatii sub acelasi acoperis

 

1. Financiar

Veti putea economisi ceva in perioada in care veti locui impreuna cu familia. Absolut toate cheltuielile legate de intretinere si asa mai departe vor fi impartite, astfel ca toata lumea va avea de castigat.

 

2. Veti avea toti membrii familei in jurul vostru

Astfel legaturile dintre membrii familiei vor deveni mult mai stranse.

 

3. Copiii mici

In cazul in care aveti copii mici atunci nu trebuie sa va mai faceti griji, are cine sa se ocupe de ei cand sunteti plecati. In plus, generatiile mai in varsta pot oferi sfaturi pretioase, mai ales in cazul in care copilul abia a venit pe lume.

 

4. Suport reciproc

Toti cei care stau in casa vor oferi si, in acelasi timp, primi ajutor. Spre exemplu, cei mai in varsta vor fi scuti de muncile mai grele sau de cararea cumparaturilor de la piata, o activitate solicitanta pentru ei.

 

5. Antidot impotriva singuratatii

Persoanele mai in varsta se pot simti izolate mai ales daca partenerul de viata a plecat dintre cei vii. Traind alaturi de copii si de nepoti ii poate ajuta sa depaseasca aceste momente, pentru ca au mereu pe cineva aproape pe care se pot baza.

 

 

Minusurile traiului in comun:

 

1. Lipsa independentei

Unele persoane ar putea simti ca nu au spatiu suficient, ca nu pot fi nici o clipa singuri

 

2. Intruziune in viata altora

Parintii si bunicii ar putea simti ca le controlezi viata, sau tu ai putea avea aceeasi parere: ca se baga in viata ta si incearca sa te faca asemeni lor.

 

3. Copiii

Nepotii le-ar putea da mari batai de cap bunicilor mai ales daca acestia sunt bolnavii, iar cei mici au prea multa energie si se manifesta zgomotos.

 

4. Relatii prea stranse

O relatie prea stransa intre copil si parinti nu este intotdeauna un lucru excelent (femeile urasc din tot sufletul sa fie comparate cu soacrele – mda, nimeni nu poate gati la fel de bine ca mama).

 

5. Conceptii diferite

Diferite generatii inseamna conceptii diametral opuse despre viata iar ajungerea la un numitor comun poate fi imposibila. Insa, cat timp fiecare se margineste la enuntarea propriilor pareri fara sa incerce sa-l determine pe celalat sa-si schimbe optica, lucrurile nu vor degenera in scandaluri.

http://sfatulparintilor.ro/familie-parinti