Categorie: Întrebări-Răspunsuri

Ne răspunde Dumnezeu la rugăciuni?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Întrebări-Răspunsuri, DILEME, MEDITAŢII

Ce putem face pentru ca Dumnezeu să ne asculte rugăciunile?

Cum să ne rugăm… în aşa fel încât să ne fie ascultate rugăciunile

Ai cunoscut vreodată pe cineva care să se încreadă în Dumnezeu din toată inima? Când nu credeam în Dumnezeu, aveam o prietenă bună care se ruga adesea lui Dumnezeu. Ei bine, în fiecare săptămână îmi spunea despre o dificultate sau un lucru din viaţa ei pe care îl încredinţa în grija lui Dumnezeu. Şi, invariabil, în fiecare săptămână eram martoră la un lucru neobişnuit făcut de Dumnezeu ca răspuns la rugăciunea ei din acea săptămână. Nici nu-ţi poţi închipui cât de greu îi este unui ateu să fie nevoit să constate acest lucru săptămână de săptămână! După o vreme, nu mai merge să argumentezi că totul este o „coincidenţă”…

Dar de ce îi asculta Dumnezeu rugăciunile prietenei mele? Motivul principal: fiindcă ea avea o relaţie cu El şi voia să facă voia Lui. Şi, într-adevăr, ea asculta ce îi spunea Dumnezeu. Considera că El are dreptul de a o îndruma în viaţă şi ea chiar se bucura că aşa stau lucrurile! De aceea atunci când se ruga în legătură cu diferite lucruri, făcea ceva firesc, dată fiind legătura ei cu Dumnezeu. Venea la Dumnezeu cu toată încrederea şi-I vorbea despre nevoile, despre îngrijorările ei şi despre orice altceva se întâmpla în viaţa ei. În plus, din ceea ce citise în Biblie, se convinsese că Dumnezeu dorea ca ea să se bizuie pe El în acest mod.

Mai exact, viaţa ei demonstra ceea ce spune versetul acesta din Sfânta Scriptură: „Îndrăzneala pe care o avem la El este că dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.”1 „Căci ochii Domnului sunt peste cei neprihăniţi, şi urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor…”2

Atunci cum se face că Dumnezeu nu ia aminte la rugăciunile tuturor oamenilor?

Poate deoarece nu toţi oamenii au o legătură personală cu El… Or fi ştiind ei că există Dumnezeu, poate chiar I se închină din când în când. Cât despre cei care nu par să primească niciodată răspuns la rugăciunile lor… probabil că lucrurile stau astfel din cauză că nu au o relaţie personală cu Dumnezeu şi, mai mult, niciodată nu au primit de la Dumnezeu iertarea completă pentru păcatele lor. Te întrebi ce legătură are una cu alta?! Îţi explic imediat. „Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte!”3

Este destul de normal să simţim această despărţire de Dumnezeu. Ce se întâmplă de obicei când oamenii încep să-L roage ceva pe Dumnezeu? Îşi încep rugăciunea astfel: „Doamne, am mare nevoie să mă ajuţi cu problema asta…” Apoi fac o pauză şi reiau: „Sunt conştient de faptul că nu sunt o persoană perfectă… că, de fapt, nu amnici un drept să Te rog acest lucru…” Iată, oamenii îşi dau seama că sunt păcătoşi… şi îşi mai dau seama că nu doar ei îşi dau seama de acest lucru, ci şi Dumnezeu! Şi atunci se gândesc: „Hei, pe cine caut eu să păcălesc?” Însă ceea ce s-ar putea să nuştie ei… este cum pot primi de la Dumnezeu iertarea pentru toate păcatele. E posibil să nu ştie că pot începe o relaţie cu Dumnezeu şi că atunci Dumnezeu îi va auzi… Va lua aminte la rugăciunile lor.

Pe ce se bizuie rugăciunile noastre?

Mai întâi trebuie să ai o relaţie cu Dumnezeu. Închipuie-ţi că un student se duce la rectorul universităţii sale (pe care nici nu-l cunoaşte, de altfel) şi îl roagă să îl gireze pentru un împrumut bancar. Ce şanse de reuşită ar avea? ZERO. (Bine, pornim de la premiza că rectorul nu este un iresponsabil!) Dar dacă fiica rectorului şi-ar ruga tatăl s-o gireze pentru un împrumut bancar, totul s-ar rezolva. De ce? Fiindcă se cunosc şi, mai mult chiar, au o relaţie. Relaţiile pe care le avem cu ceilalţi schimbă totul.

Cum stau lucrurile cu Dumnezeu? Ei bine, când persoana respectivă este un copil al lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu o cunoaşte şi ia aminte la rugăciunile sale. Iisus a spus: „Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele şi ele Mă cunosc pe Mine… Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.”4

Aşadar, Îl cunoşti pe Dumnezeu cu adevărat? Dar El te cunoaşte? Ai o relaţie cu El, care să îţi garanteze că ia aminte la rugăciunile tale? Sau pentru tine Dumnezeu este departe; există mai degrabă la nivel teoretic decât practic? Dacă Dumnezeu este departe de tine sau dacă nu eşti sigur(ă) că Îl cunoşti, citeşte aici cum poţi începe o relaţie cu El chiar acum: Cunoaşterea personală a lui Dumnezeu.

Precis îmi va asculta Dumnezeu rugăciunea?

Iisus Hristos le face o ofertă extrem de generoasă acelora care Îl cunosc cu adevărat şi se bizuie pe El: „Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.”5 Sintagmele „a rămâne” în El şi „dacă rămân în voi cuvintele Mele” înseamnă să ne ducem viaţa luându-L şi pe El în calcul, bizuindu-ne pe El, ascultând ce are să ne spună. Atunci putem să-L rugăm orice dorim. Iată o altă condiţie: „Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.”6 Dumnezeu ne ascultă rugăciunile potrivit voii Sale (şi pe măsura înţelepciunii, a sfinţeniei Sale, a dragostei pe care ne-o poartă etc.).

Ştii care este punctul în care ne împotmolim? Când ne închipuim că ştim ce vrea Dumnezeu… fiindcă nouă ni se pare că un anumit lucru este foarte firesc! Noi presupunem că la fiecare rugăciune este doar un singur „răspuns” potrivit, gândindu-ne desigur că ACELA este cel dorit de Dumnezeu. Şi atunci lucrurile se complică. Noi, oamenii, nu suntem stâpâni pe timp şi nu ştim toate lucrurile. Noi deţinem doar anumite informaţii despre o situaţie şi despre efectele din viitor pe care o anumită acţiune le va avea asupra situaţiei respective. Dar Dumnezeu ne înţelege pe deplin situaţia. Numai El ştie ce efect va avea o anumită acţiune asupra vieţii noastre sau în mersul istoriei. Iar scopurile Sale s-ar putea să depăşească cu mult ideile noastre cele mai îndrăzneţe. Prin urmare, Dumnezeu nu Se va apuca să facă ceva pur şi simplu fiindcă am ajuns noi la concluzia că asta trebuie să vrea.

Ce doreşte Dumnezeu să facă pentru noi?

Aş putea umple pagini întregi cu intenţiile lui Dumnezeu în ceea ce ne priveşte. Toată Biblia ne descrie ce fel de relaţie doreşte Dumnezeu să aibă cu noi şi ce fel de viaţă vrea să ne dăruiască. Iată mai jos doar câteva exemple:

„Totuşi Domnul aşteaptă să Se milostivească de voi şi Se va scula să vă dea îndurare, căci Domnul este un Dumnezeu drept: ferice de toţi cei ce nădăjduiesc în El!”7 Ai auzit? „Domnul aşteaptă să Se milostivească de tine.” „Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite… El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El.”8 Domnul iubeşte pe cei ce se tem de El, pe cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui.”9

Şi totuşi, cea mai mare dovadă de dragoste şi de devotament pe care ne-a arătat-o Dumnezeu este aceasta, descrisă de Iisus: „Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi”10 – adică exact ceea ce a făcut Isus pentru noi. Şi atunci: „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?”11

De ce unele rugăciuni nu sunt „ascultate”?

Unii oameni se îmbolnăvesc şi chiar mor; alţii au probleme financiare; alţii se pot confrunta cu diferite alte dificultăţi. Ce se poate face atunci?

Dumnezeu ne spune să ne lăsăm grijile în seama Sa. Chiar şi când o situaţie rămâne apăsătoare: „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.”12 Chiar dacă situaţia pare scăpată de sub control, totuşi nu este… Chiar atunci când lumea întreagă pare să se prăbuşească, Dumnezeu ne poate ajuta să rămânem în picioare. În acele clipe omul poate fi foarte recunoscător că Îl cunoaşte pe Dumnezeu.

„Domnul este aproape. Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Iisus.”13 Soluţiile, rezolvările pe care le poate găsi Dumnezeu la problema respectivă depăşesc cu mult tot ce am crede noi că este cu putinţă. Probabil că orice persoană care-L urmează cu adevărat pe Hristos ar putea da exemple de acest gen din viaţa sa. Însă chiar dacă situaţia nu se îmbunătăţeşte, în ciuda problemelor cu care ne confruntăm, Dumnezeu ne poate da pace. Iisus Hristos a spus: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.”14

În această clipă (când situaţia este încă încâlcită), Dumnezeu ne cere să ne încredem în El în continuare – să „umblăm prin credinţă, nu prin vedere”, după cum spune Biblia. Dar nu este vorba de credinţă oarbă. Ci este vorba că ne bizuim pe caracterul lui Dumnezeu. Maşina care merge pe un pod solid se sprijină în totalitate pe soliditatea podului; nu contează ce crede şoferul, ce gândeşte sau ce discută cu pasagerul de lângă el. Maşina ajunge în siguranţă la celălalt capăt al podului datorită solidităţii podului, în care şoferul a ales să creadă de la bun început.

În mod asemănător Dumnezeu ne cere să ne încredem în integritatea şi în caracterul Său… în îndurarea, în dragostea, în înţelepciunea Sa. El spune: „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea.”15 „Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru.”16

În concluzie… Cum să ne rugăm

Dumnezeu ascultă rugăciunile copiilor Săi (adică ale acelora care L-au primit în viaţa lor şi caută să-L urmeze). El ne roagă să aducem în rugăciune orice ne preocupă şi El se va ocupa de problema respectivă cât mai bine, potrivit voii Sale. Când ne confruntăm cu dificultăţi, trebuie să ne aruncăm îngrijorările asupra Sa şi vom primi pace de la El, în ciuda situaţiei neprielnice. Credinţa şi nădejdea noastră se bizuie pe caracterul lui Dumnezeu: cu cât Îl cunoaştem mai bine, cu atât ne putem încrede mai mult în El.

Dacă doreşti detalii despre caracterul lui Dumnezeu, te rog să citeşti articolul „Cine este Dumnezeu?” sau alte articole de pe acest site. Motivul pentru care ne rugăm este acela că ne încredem în caracterul lui Dumnezeu. Iar prima rugăciune la care ia aminte Dumnezeu este rugăciunea prin care începi o relaţie cu El.

Articol de Marilyn Adamson

(1) 1 Ioan 5:14
(2) 1 Peter 3:12
(3) Isaia 59:1,2
(4) Evanghelia după Ioan 10:14,27-28
(5) Evanghelia după Ioan 15:7
(6) 1 Ioan 5:14,15
(7) Isaia 30:18
(8) Psalmul 18:30
(9) Psalmul 147:11
(10) Evanghelia după Ioan 15:13
(11) Epistola către Romani 8:31, 32
(12) 1 Petru 5:7
(13) Epistola către Filipeni 4:5-7
(14) Evanghelia după Ioan 14:27
(15) Ieremia 31:3 (rsv)
(16) Psalmul 62:8

http://www.everystudent.ro/

Cine poate fi mântuit? Poate fi cineva mântuit?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Întrebări-Răspunsuri, DILEME

Întrebare: Cine poate fi mântuit? Poate fi cineva mântuit? Răspuns: Isus a arătat în mod clar în Ioan 3.16 că va mântui pe oricine crede în El: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” Acest „oricine” te include pe tine şi pe oricare altă persoană din lume. Biblia spune că, dacă mântuirea ar fi fost pe baza propriilor noastre eforturi, nimeni nu ar fi putut fi mântuit: „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” (Romani 3.23). Psalmul 143.2 adaugă: „Niciun om viu nu este fără prihană înaintea Ta.” Romani 3.10 afirmă: „Nu este niciun om neprihănit, nici unul măcar.” Nu ne putem mântui pe noi înşine. Dimpotrivă, suntem mântuiţi atunci când credem în Isus Hristos. Efeseni 2.8-9 arată: „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” Suntem mântuiţi prin harul lui Dumnezeu, şi harul, prin definiţie, nu poate fi câştigat. Nu merităm mântuirea, ci pur şi simplu o primim prin credinţă. Harul lui Dumnezeu este suficient încât să acopere toate păcatele (Romani 5.20). Biblia este plină de exemple de oameni care au fost mântuiţi dintr-un trecut păcătos. Apostolul Pavel le-a scris creştinilor care mai înainte trăiseră în diferite stări de păcat, incluzând imoralitatea sexuală, idolatria, adulterul, homosexualitatea, hoţia, lăcomia şi beţia. Dar Pavel le spune că, în momentul mântuirii: „Aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru” (1 Corinteni 6.9-11). Apostolul Pavel fusese el însuşi un persecutor al creştinilor, aprobând uciderea lui Ştefan (Fapte 8.1) , arestându-i pe creştini şi aruncându-i în închisoare (Fapte 8.3). Mai târziu, el a scris: „… măcar că mai înainte eram un hulitor, un prigonitor şi batjocoritor. Dar am căpătat îndurare, pentru că lucram din neştiinţă, în necredinţă! Şi harul Domnului nostru s-a înmulţit peste măsură de mult împreună cu credinţa şi cu dragostea care este în Hristos Isus. O, adevărat şi cu totul vrednic de primit este cuvântul care zice: «Hristos Isus a venit în lume ca să-i mântuiască pe cei păcătoşi», dintre care cel dintâi sunt eu.” Dumnezeu adesea alege să mântuiască candidaţi cu puţine şanse, care să servească scopurilor Sale. El a mântuit un tâlhar pe cruce, care mai avea doar puţine minute de trăit (Luca 23.42-43), un prigonitor al Bisericii (Pavel), un pescar care s-a lepădat de El (Petru), un soldat roman, împreună cu familia lui (Fapte 10), un sclav fugar (Onisim, în Filimon) şi mulţi alţii. Nu este nimeni pe care Dumnezeu să nu-l poata mântui (vezi Isaia 50.2). Trebuie să răspundem cu credinţă şi să primim darul fără plată al vieţii veşnice pe care El ni-l oferă. Cine poate fi mântuit? Un lucru este sigur – tu poţi fi, dacă Îl primeşti pe Isus ca Mântuitor al tău! Dacă vrei să-L accepţi pe Isus ca Mântuitor al tău, poţi răspunde chiar acum cu o rugăciune asemănătoare acesteia: „Doamne Dumnezeule, îmi dau seama că sunt un păcătos şi că niciodată nu aş putea ajunge în cer prin propriile mele fapte bune. Chiar acum îmi pun credinţa în Isus Hristos, ca Fiul lui Dumnezeu, care a murit pentru păcatele mele şi care a înviat din morţi, ca să îmi dea viaţa veşnică. Te rog, iartă păcatele mele și ajută-mă să trăiesc pentru tine.” Ai luat decizia de a-L accepta pe Hristos ca Mântuitor al tău ca urmare a ceea ce ai citit mai sus? Dacă da, apasă pe butonul

„Astăzi L-am primit pe Hristos”, de mai jos. http://www.gotquestions.org/ Copy the BEST Traders and Make Money : http://bit.ly/fxzulu

Copy the BEST Traders and Make Money : http://bit.ly/fxzulu

Cum se face un îndemn la rugăciune în biserică? (7 sfaturi)

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Întrebări-Răspunsuri

Doi barbati se roaga

Întrebare:

Sunt un predicator tânăr și de câteva ori am fost invitat să îndemn la rugăciune în biserică. Cum este mai bine să prezint nevoile de rugăciune și să motivez pe credincioși să se roage în biserică și apoi pe la casele lor? Dați-mi câteva sfaturi practice cum aș putea să fac mai bine aceasta? 

 

O voi face cu plăcere. Iată ce te sfătuiesc.

1. Spune clar nevoile de rugăciune

Nu le menționa doar așa în treacăt sau ca și cum ai citi repede dintr-o listă, ci fii sigur că oamenii înțeleg bine care este nevoie de rugăciune, pentru ce să se roage. Dă toate detaliile necesare. Nu vorbi cu cuvinte înalte încât nimeni nu te intelege. Vorbește clar, pe înțelesul tuturor.  Pentru aceasta….

2. Fă-ți din timp o listă cu nevoile de rugăciune pe care le vei prezenta

În lista aceasta pune alături de fiecare nevoie toate detaliile necesare, dar nu intra in detalii care nu sunt necesare. Dă-le oamenilor din biserică toate informațiile necesare ca să fie și informați, dar și motivați pentru a se putea ruga la serviciul divin și apoi toată săptămâna, sau până va răspunde Dumnezeu la acea nevoie.

3. Limitează-te în nevoile de rugăciune pe care le prezinți

Nu crede că dacă faci o listă extrem de mare prin aceasta vei motiva mai tare pe oameni. Dacă sunt prea multe nevoi de rugăciune prezentate, s-ar putea ca credincioșii să nu rețină nici una sau foarte puțin să înțeleagă, plus să și tu vei fi forțat să treci superficial și în grabă peste ele și nu le vei explica suficient de bine. Dacă sunt mai multe nevoi și nu pot fi toate menționate în timpul care îți este oferit, folosește grupul bisericii din rețelele de socializare,  sau lista de email, sau Viber, sau WhatsApp, dacă veți la biserică așa o listă ca să le puteți comunica rapid oamenilor nevoile de rugăciune când este nevoie.

4. Nu predica

Este important să-i motivezi pe oameni la rugăciune cu un verset din Biblie sau cum este potrivit cu nevoia, dar nu urma exemplul celor care folosesc pentru a predica timpul acesta oferit lor să îndemne poporul la rugăciune. Căci în așa caz oamenii nu rămân nici cu predica și nici cu nevoile de rugăciue prezentate.  Și când predici, tot așa, nu obosi oamenii cu lucruri care nu se așteaptă de la tine și nu pentru aceasta ai ieșit în fața lor. Dacă ți-a fost încredițat să predici, atunci predică, dacă ți-a fost încredințat să faci îndemn la rugăciune, atunci aceasta fă și fă bine.

5. Dacă oamenii nu sunt obișnuiți să se roage cu voce tare în biserică

Atunci numește pe nume câte o persoană ca să se roage pentru o nevoie. Sau poți să întrebi cine și pentru ce nevoie vrea să se roage și așa vei fi sigur că nici o nevoie nu va rămâne fără să fie adusă în rugăciune.

6. Îndemnați-i pe oameni să-și facă liste de rugăciune și să se roage sistematic

În Biblie suntem învățați astfel:
Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţumiri. (Coloseni 4:2)
A stărui înseamnă a persevera, a face ceva sistematic și cu toată dedicarea. Așa trebuie să ne rugăm noi și așa să-i învățăm pe toți creștinii cărora le slujim ca să se roage și ei la fel. Iată aici mai multe articole și predici care vă pot fi utile când veți face îndemn la rugăciune:
Vă mai îndemn să faceți și următoarele studii biblice unde este bine studiat subiectul rugăciunii:
– Iacov
– Iona (acest curs îl vom studia cu toat biserica Bunăvestirea la seminarul de creștere spirituală din 27-29 mai 2016). Vă invit la acest seminar să studiem împreună.

7. Nu uitați să vă rugați și pentru autorități

De mai multe ori în Biblie ni se spune să ne rugăm pentru împărați și pentru toți cei înălțați în dregătorii ca să putem duce un trai pașnic și liniștit cu toată evlavia și cu toată cinstea. Așa să-i învățăm și noi pe creștinii din biserică să facă.
Rugați-vă și pentru mine, autorul acestui articol, ca oridecâte ori în deshid gura să vorbesc cu putere Cuvântul lui Dumnezeu, să îndemn la rugăciune  și să vorbesc ce trebuie vorbit, așa ca Cuvântul pe care îl predic, sau îl scriu, să aducă zidire sfinților, creștere Bisericii, îndemn la rugăciune și mântuire păcătoșilor.

Ce factori contribuie la creșterea grupelor de studiu biblic?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Întrebări-Răspunsuri, DILEME

Întrebare:

Conduc de mai mulți ani un grup de studiu bibilc, dar sunt unii și aceiași oameni. Unii chiar au plecat, dar foarte puțini s-au adăugat. Ce îmi lipsește și ce mai trebuie să fac pentru a avea o creștere constantă în grup? 

Eu am condus multe grupe de studiu biblic și am învățat mulți ucenici să formeze și să conducă grupe de studiu, de aceea vă voi împărtăși în acest articol lucruri pe care le-am observat sau le-am învățat împreună cu soția din experiență. Poza care urmează a fost făcută într-una din grupele conduse de soția mea.

1. Pregătirea profesorului

Oamenii vin la grupul de studiu biblic pentru că vor să studieze profund Sfintele Scripturi și ei așteaptă să primească aici învățătură temeinică. Dacă liderul nu este suficient de pregătit în general și nici în particular de lecție, foarte repede se vor dezamăgi și vor abandona grupul acesta. Institutul de Studiu Biblic Inductiv din Eurasia a fost format tocmai cu scopul de pregătire a învățătorilor pentru predarea Bibliei. Dacă nu sunteți încă student la Institut, grăbiți-vă să vă înscrieți. Intrați pe site-ul www.eurasiaprecept.org și alegeți țara unde locuiți, apoi orașul și acolo veți găsi orarul sesiunilor și persoana de contact. La Chișinău va avea locsesiunea Plantare de Biserici în perioada 28 martie – 9 aprilie și următoarea va fisesiunea Doctrinele Bibliei, pe care o voi preda eu și îi voi învăța pe studenți cum să predea cursul “Legământul”. Grăbiți-vă să vă înscrieți și puneți-vă deoparte în calendar timpul pentru pregătire. Pentru pregătirea eficientă și continuă a unui învățător al Bibliei este suficient să studieze minim 3 sesiuni de 2 săptămâni în an. Același lucru fac și eu și chiar în dimineața aceasta, după ce voi scrie acest articol, împreună cu soția mea și cu un grup de învățători plecăm la Centrul de Studii Biblice de la Surduc, România, unde vom învăța cursul “Judecători” sub conducerea învățătorilor mei, Mia și Costel Oglice. De trei ori în an merg la această pregătire.
Un alt aspect important al pregătirii este să nu te bizui pe pregătirea pe care ai luat-o la sesiune și să nu nesocotești pregătirea individuală înainte de predarea fiecărei lecții, chiar dacă ai mai predat de multe ori acest curs și îl cunoști bine. Am cursuri pe care le-am predat de sute de ori, dar totuși, de fiecare dată când trebuie să predau, mai trec o dată lecția, verific planurile vechi și văd dacă pot face planul de predare mai simplu, mai clar și mai interesant. Uneori chiar fac mai întâi din nou un plan și apoi îl verific cu planurile mai vechi. Fiecare grup este diferit, din pricina că oamenii care vin să învețe au nevoi diferite de cele pe care le-au avut oamenii din grupele anterioare. De aceea, trebuie să iai în considerație aceasta și să te pregătești bine, ca să le împlinești nevoile duhovnicești ale acestor oameni prin Cuvântul care va fi predat.

2. Dragostea pentru oameni

Motivația unui învățător trebuie să fie dragostea. În Epistola I către Corinteni, când a a scris în capitolele 12-14 despre darurile duhovnicești, apostolul Pavel a rezervat un capitol întreg acestui subiect, ca să înțelegem toți că dacă nu avem dragoste pentru oamenii pe care îi învățăm, nu le vom putea sluji într-un chip plăcut Domnului. Când iubești pe cineva, cauți să faci tot ce poți mai bine pentru acea persoană sau grup de persoane și nu vei ceda din pricina dezamăgirilor, frustrărilor etc. Dacă îi vei iubi pe oameni, vei fi totdeauna cu gândul la ei și vei dori să le aduci cea mai frumoasă și prosperă creștere duhovnicească.

3. Abordarea personală în rugăciune

Nu este suficient doar să predai bine lecția în fața clasei când vă adunați cugrupul de studiu. Trebuie să-ți pui timp deoparte să discuți cu fiecare, să afli cât mai mult despre fiecare persoană ca să-i poți da învățătură după nevoile personale. Când comunici cu oamenii și cunoști problemele fiecăruia din ei în parte, știi mult mai bine cum să-ți planifici predarea lecției, așa ca să împlinești nevoile lor prin Cuvântul care va fi predat. Roagă-te zilnic pentru oamenii din grupul tău de studiu biblic și pentru nevoile lor specifice pe care le-ai aflat. Mare putere are rugăciunea celui neprihănit și Dumnezeu va face mari lucrări.

4. Implică oamenii în lucrarea Evangheliei

În Epistola către Efeseni este scris că Domnul Isus Hristos ne-a pus pe noi, învățătorii, alături de apostoli, prooroci, evangheliști și păstori, ca să-i zidim pe sfinți în vederea lucrării de slujire pentru zidirea Trupului lui Hristos. Pune întrebări și observă care sunt darurile spirituale ale ucenicilor care învață în grupul sau grupele tale. Vezi cum slujește fiecare din ei în biserică și motivează-i să-și facă bine slujba, iar dacă nu este nicidecum implicat, vezi cum îl poți ajuta să se implice.

5. Fă continuu evanghelizare

Toți noi avem chemarea să fim martori ai Domnului Isus Hristos în orice loc și să vestim puterile minunate ale lui Dumnezeu, de aceea spune oamenilor totdeauna despre Hristos și totdeauna invită-i să studieze Biblia în grupul tău. Dacă locuiesc într-o altă localitate sau țară, ajută-i să găsească un grup de studiu biblic sau dacă nu există, măcar să facă rost de un manual și să poată studia individual. Acum este o bună opțiune să faci cu ei studiu biblic prin Skype. Profită de această posibilitate. Fă-ți niște cărți de vizită pe care să fie scrisă informația de contact și orele când se desfășoară grupul de studiu biblic și lasă-le totdeauna această informație oamenilor după ce le spui despre Hristos. O altă bună opțiune este să pui totdeauna pe Facebook invitația la lecția următoare. Nu-ți cere un efort mare, dar într-un timp foarte rapid mulți oameni pot afla despre grup și cineva din ei vor dori să vină.

6. Evită pauzele lungi

Sunt anumite perioade când pauzele se impun. Să zicem, în Republica Moldova, după Crăciun, urmează două săptămâni de vacanță pentru elevi și studenți și chiar mulți oameni își iau concediu atunci. Tot așa și la Paște, apoi vara, de obicei în luna august, mulți oameni își iau vacanță și ei vor cere o pauză. Pe cât este posibil, evită vacanțele și dacă pleacă cineva din grup la odihnă, continuă să faci cu oamenii care pot veni. Dacă va trebui să pleci tu în misiune, să ai totdeauna o persoană sau chiar mai multe care te vor putea înlocui, dar ai grijă să le pregătești bine și să le dai toate instrucțiunile pentru ca predarea să fie la cel mai înalt nivel.

7. Folosește înțelept vacanțele

Sunt anumite perioade când cea mai mare parte de oameni din grupul sau grupele tale de studiu biblic vor pleca în vacanță. În loc să te întristezi că aceasta impune o vacanță lungă care, posibil, să aducă o scădere în grup, mai bine planificați împreună din timp să petreceți vacanța împreună și în timpul vacanței să faceți studiu biblic în fiecare zi. Cu prilejul acesta vei avea posibilitate să-i înveți mult mai intensiv din Cuvântul lui Dumnezeu și timp de o vacanță poți să-i înveți mai mult decât timp de trei sau poate chiar șase luni, având doar o singură lecție în săptămână. Un alt avantaj al taberei sau seminarului pe timp de vacanță este că ucenicii din grupul tău își pot invita membrii familiei, prietenii, rudele și aceasta va aduce o foarte bună creștere grupului de studiu biblic. Noi obișnuim să facem așa și cu biserica și, cel puțin de două ori pe an, facem seminare de creștere spirituală în weekend. Următorul va fi în tabăra “Eden” din or. Călărași în perioada 27-29 mai 2016 și vom studia cursul “Iona”. Apoi, vom face un seminar și în data de 23-25 septembrie și va fi în același loc. Subiectul îl vom stabili mai târziu.
Nu te dezamăgi dacă rămâi cu un număr mic de oameni pentru o lungă perioadă. Fă tot ce te-am sfătuit în acest articol și perseverează. Mă rog să binecuvânteze Dumnezeu pe fiecare creștin și creștină care vor citi acest articol să meargă la un grup de studiu biblic, să formeze grupe și să aibă totdeauna creștere în grupe.

COMODITATE SAU INDIFERENȚĂ?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Întrebări-Răspunsuri, DILEME, MEDITAŢII

Mă gândesc care ar fi motivele pentru care creștinismul din România și nu numai este atât de puțin activ în vestirea Evangheliei. Deși acceptăm cu toții că Marea Trimitere este o poruncă pentru fiecare creștin, cu toate acestea, doresc să precizez că activitatea în câmpul evangheliei este slab văzută în multe dintre bisericile noastre, fie că sunt mai vechi, fie mai noi. Este interesant că fiecare început este plin de entuziasm, implicare, dăruire, dar cu trecerea timpului toate acestea se reduc sau chiar dispar…

Trăim într-o eră când așteptăm ca alții să facă vreun lucru pentru Dumnezeu, asteptăm ca alții să se implice in misiune, în slujire, iar noi stăm comozi și așteptăm rezultate, dacă sunt le lăudăm, dacă nu sunt atunci suntem cei mai buni critici și sfătuitori. Cursa aceasta a Satanei i-a cuprins pe mulți dintre noi, suntem doar spectatori, uitându-ne la un „joc periculos” pe care alții îl joacă pentru satisfacerea nevoii noastre, care de fapt niciodată nu este satisfăcută. Cursa aceasta este comoditatea. Este adevărat, e mai ușor să privești și să comentezi decât să te implici și să te dăruiești cu tot ce ai, cu tot ce ești.

Comoditatea merge alături de indiferență. Mulți au impresia că viața este doar o comedie, o piesă de teatru în care te implici activ pe scenă sau poți fi un simplu spectator. Cred că viața este mult mai mult decât o simplă comedie. Viața aceasta ne-a fost oferită ca să o trăim pentru Dumnezeu , nu ca s-o trăim în bezna indiferenței.

Mă întreb: cum pot fi creștinii indiferenți că fratele, prietenul, vecinul, rudele merg cu repeziciune spre iad?

Cum putem fi indiferenți față de cei săraci, de cei bolnavi, față de cei apăsați de poveri și greutăți?

De ce există indiferență privitor la cei ce se ostenesc în sfânta vestire a Evangheliei?

Este momentul  să ne trezim la realitate! Să acționăm și să ieșim din indiferență!

Liviu M.

http://www.mtu.ro/