Categorie: Întrebări-Răspunsuri

Care este poziţia corectă pe care trebuie să o adoptăm atunci când ne rugăm?

Problema poziţiei la rugăciune este dezbătută în multe biserici, de mulţi ani.

Cred că doar în veşnicii vom afla care este răspunsul „corect” la aceasta întrebare.

În Sfânta Scriptură găsim, ce-i drept, diverse situaţii în care închinătorii se rugau în poziţii ale corpului diferite. Aş putea spune că nu exista o poziţie impusă la rugăciune. Există doar una recomandată.

Conform Bibliei se pot adeveri mai multe poziţii în care omul se se închine:

 

1. Poziţia pe genunchi:

– 2 Cronici 29:27-29 – Ezechia şi cei ce erau cu el au îngenunchiat;

– Psalmi 95:6 – „sa ne plecam genunchiul”;

– 1 Împăraţi 8:54 – Solomon, la binecuvântarea Templului a îngenunchiat la rugăciune.

– Filipeni 2:10-11 – în Numele lui Isus să se plece orice genunchi…

 

2. Poziţia în picioare:

– 1 Împăraţi 8:14 – adunarea la sfinţirea Templului era în picioare;

– Matei 6:5 – fariseii se rugau în picioare;

– Marcu 11:25 – „staţi în picioare şi vă rugaţi”

 

3. Alte poziţii: 

– Psalmii 6:6 – în pat, în aşternut, noaptea;

– Geneza 17,3; 24:52; 1 Samuel 1:19; 1 Cronici 21:16; Ezra 10:1, etc. – până la pământ (poziţia musulmanilor la rugăciune – plecaţi cu faţa la pământ)

Cred că cea mai smerită poziţie este cea cu faţa la pământ – despre care aş putea să afirm că a fost cea mai des utilizată de închinătorii Bibliei şi o recomand în rugăciunea individuală.

Urmează cea pe genunchi – recomandată şi de autoarea Ellen White pentru rugăciunile individuale (dar nu obligatoriu) sau publice – oridecâterori este posibil.

„Atât în închinarea publică, cât şi în cea particulară, e privilegiul nostru să ne plecăm pe genunchi înaintea Domnului, când Îi prezentăm cererile noastre. Isus, exemplul nostru, „a îngenuncheat şi S-a rugat”. Pavel declară: „Îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos”. Mărturisind înaintea lui Dumnezeu păcatele lui Israel, Ezra a îngenuncheat. Daniel „de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga şi lăuda pe Dumnezeul lui.” (E.G.White – Solii către tineret – pag. 251)

„Trebuie să fiţi bărbaţi şi femei ale rugăciunii. Cererile voastre nu trebuie să fie slabe, făcute de formă şi dacă vă aduceţi aminte, ci din toată inima, perseverente şi continue. Nu este întotdeauna necesar să vă plecaţi pe genunchi pentru a vă ruga. Cultivaţi obiceiul de a vorbi cu Mântuitorul când sunteţi singuri, când mergeţi în drumul vostru şi când sunteţi ocupaţi cu munca zilnică. Inima voastră să se înalţe neîncetat, cerând în tăcere ajutor, lumină, tărie, cunoaştere. Fiecare respiraţie să vă fie o rugăciune.” (E.G.White – Divina vindecare – pag. 511)

Aici există însă un mare amendament:

„Cei care se pleacă pe genunchi la altarul familial nu trebuie să-şi pună feţele în mâini şi să se cufunde în scaunul pe care se sprijină, când se adresează lui Dumnezeu. Ci ei să-şi ridice capetele şi, cu respect sfânt şi îndrăzneală, să vină la tronul de har.” (E.G.White – Căminul Adventist – pag. 435)

Pentru o adunare aglomerată nu reprezintă un păcat nici rugăciunea în picioare.

Nu se poate impune însă o anumită poziţie la rugăciune.
Eu, în bisericile pe care le păstoresc, recomand rugăciunea pe genunchi – la ora de rugăciune. Şi aici, recomand celor care nu se pot pleca pe genunchi să rămână pe picioare. La celelate servicii divine, deschidere sau închiderea, o facem rămânând pe picioare.

http://www.intrebariimportante.ro/

Întrebare:

Cum comentați pasajele din Evanghelii in care Isus pe de o parte ne sfătuiește sa iertam aproapelui nostru de un număr nelimitat de ori, însa pe de alta parte ne zice sa-l mustram daca ne greșește. Asta înseamnă ca trebuie sa iertam, însa sa nu-l lăsam pe respectivul sa persiste in greșeala, e corect? Mai mult, el trebuie sa si ceara iertare ori sa recunoască greșeala când noi il mustram, nu? Nu înseamnă aceasta a judeca pe semeni, ceea ce ii este permis doar lui Dumnezeu? Aşi dori sa faceți un comentariu pe baza acestor versete daca puteți. Mulțumesc anticipat si Doamne ajuta!

Aşa este, Domnul Isus ne spune să-i confruntăm pe fraţii noştri care păcătuiesc ca să-i ajutăm astfel să se pocăiască şi să-şi repare relaţiile lor cu Dumnezeu şi cu oamenii. În acelaşi timp, Domnul Isus ne spune să iertăm, totdeauna şi pe toţi, aşa cum ne-a iertat El pe noi. Confruntarea nu înlocuieşte şi nu anulează iertarea.

Despre judecata nedreaptă

Nu orice judecată este greşită. Biblia vorbeşte despre judecată dreaptă pe care suntem datori să o facem şi despre judecată nedreaptă de care trebuie să ne ferim. De obicei oamenii se referă doar la următorul pasaj unde Domnul Isus a vorbit despre judecata nedreaptă şi a spus următoarele:

Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu ce judecată judecaţi veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi vi se va măsura. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? Sau, cum poţi zice fratelui tău: „Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău”, şi, când colo, tu ai o bârnă în al tău?… Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. (Matei 7:1-5)

Adevărurile importante despre judecată din acesta pasaj sunt următoarele:

• Judecata este o măsură după care îl condamni pe cineva.
• Este nedrept să condamni pe o persoană atât timp cât tu eşti vinovat de aceleaşi păcate şi poate într-o măsură mai mare.
• Judecă mai întâi şi confruntă păcatul din viaţa ta şi apoi vei şti cum poţi ajuta pe alţii să confrunte şi să biruiască păcatul.
• Scopul judecăţii  drepte este şi trebuie să fie înlăturarea răului şi a păcatului.

Creştinii sunt datori să judece

Cel mai bine va fi să prezint întreg capitolul 5 al Epistolei I către Corinteni. Aşa vom înţelege mai bine datoria noastră ca şi creştini să judecăm şi să confruntăm pe păcătosul care se complace în păcat. Iată ce spune textul:

Din toate părţile se spune că între voi este curvie; şi încă o curvie de aceea care nici chiar la păgâni nu se pomeneşte; până acolo că unul din voi trăieşte cu nevasta tatălui său. Şi voi v-aţi fălit! Şi nu v-aţi mâhnit mai degrabă, pentru ca cel ce a săvârşit fapta aceasta să fi fost dat afară din mijlocul vostru! Cât despre mine, măcar că n-am fost la voi cu trupul, dar fiind de faţă cu duhul,am şi judecat, ca şi când aş fi fost de faţă, pe cel ce a făcut o astfel de faptă. În Numele Domnului Isus, voi şi duhul meu, fiind adunaţi laolaltă, prin puterea Domnului nostru Isus, am hotărât ca un astfel de om să fie dat pe mâna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului Isus. Nu vă lăudaţi bine. Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată plămădeala? Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat; căci Hristos, Paştile nostru, a fost jertfit. Să prăznuim, dar, praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăţiei şi adevărului. V-am scris în epistola mea să n-aveţi nicio legătură cu curvarii. Însă n-am înţeles cu curvarii lumii acesteia, sau cu cei lacomi de bani, sau cu cei hrăpăreţi, sau cu cei ce se închină la idoli, fiindcă atunci ar trebui să ieşiţi din lume. Ci v-am scris să n-aveţi niciun fel de legături cu vreunul care, măcar că îşi zice „frate”, totuşi este curvar, sau lacom de bani, sau închinător la idoli, sau defăimător, sau beţiv, sau hrăpăreţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncaţi. În adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru? Cât despre cei de afară, îi judecă Dumnezeu. Daţi afară, dar, din mijlocul vostru pe răul acela. (1 Corinteni 5:1-13)

Din acest text vedem că:

• În Biserica din Corint un bărbat care se pretindea creştin trăia în curvie (incest) cu mama lui vitregă.
• Creştinii nu au judecat şi nu au luat nici o atitudine faţă de acest păcat şi faţă de păcătosul respectiv.
• Apostolul Pavel când a auzit despre curvarul din Corint, imediat a şi judecat lucrul aceasta şi a luat hotărârea ca un astfel de om să fie exclus din Biserică şi să fie dat pe mâna Satanei.
• Judecata Bisericii faţă de păcătosul acesta şi alţii care se pretind a fi fraţi (adică creştini) dar continue să trăiască în păcat se va manifesta prin întreruperea oricăror relaţii, nici la o masă cu ei  nu vor putea să stea creştinii.
• Este o datorie a creştinilor să judece pe cei din Biserică care se pretind creştini dar trăiesc în păcat şi să-i condamne dacă nu se pocăiesc.
• Creştinii nu trebuie să judece în acelaşi fel pe oamenii necredincioşi, ci să menţină relaţii cu ei şi să le vestească Evanghelia.

Dumnezeu să ne dea înţelepciune ca să deosebim bine când suntem datori să judecăm şi când să nu judecăm.

http://moldovacrestina.md/doctrina/judecata-mustrarea-pacatosului

Întrebare:

Omul care este membru de biserică se poate numi pe sine sfânt? Este el un sfânt?

Sfânt este cel care a fost sfinţit prin sângele sfânt al Domnului nostru Isus Hristos şi care a fost socotit neprihănit în Numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Sfânt. Aş vrea să încep răspunsul meu cu un pasaj din Epistola I a lui Pavel către Corinteni care scrie astfel:

Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru. (1 Corinteni 6:9-11)

Din acest text vedem că:

• Creştinii Bisericii din Corint au fost spălaţi, au fost sfinţiţi şi au fost socotiţi neprihăniţi în Numele lui Isus Hristos şi prin Duhul Sfânt.
• Sfinţirea lor a avut loc prin Duhul Sfânt, El este cel care-i face pe oameni sfinţi.
• Unii din sfinţii din această biserică, înainte ca să fie sfinţiţi au fost curvari, închinători la idoli, preacurvari, malahi (bărbaţi care se prostituau cu homosexualii), sodomiţi (homosexuali), hoţi, lacomi, beţivi, defăimători, hrăpăreţi, etc.
• Sunt sfinţi pentru că prin credinţă în Domnul Isus Hristos şi prin sângele Lui au fost spălaţi de toate aceste întinăciuni şi păcate.

La începutul Epistolei I către Corinteni, Apostolul Pavel spune despre creştinii acelei biserici că au fost sfinţiţi şi au fost chemaţi să fie sfinţi:

Pavel, chemat să fie apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Sosten, către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei ceau fost sfinţiţi în Hristos Isus, chemaţi să fie sfinţi, şi către toţi cei ce cheamă în vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul lor şi al nostru: (1 Corinteni 1:1-2)

La începutul Epistolei către Efeseni îi numeşte sfinţi pe creştinii din Biserica acelui oraş:

Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, către sfinţii care sunt în Efes şi credincioşii în Hristos Isus: (Efeseni 1:1)

La începutul Epistolei către Filipeni Apostolul Pavel îi numeşte sfinţi pe toţi membrii Bisericii din acel oraş:

Pavel şi Timotei, robi ai lui Isus Hristos, către toţi sfinţii în Hristos Isus care sunt în Filipi, împreună cu episcopii şi diaconii: (Filipeni 1:1)

Când le transmite salutări creştinilor din Filipi, Apostolul Pavel îi numeşte sfinţi pe creştinii care erau cu el la Roma şi scrie:

Toţi sfinţii vă trimit sănătate, mai ales cei din casa cezarului. (Filipeni 4:22)

Concluzia pe care trebuie să ne o facem este că orice creştin adevărat este un sfânt şi dacă nu trăieşte o viaţă sfântă, nu este nici creştin pentru că…

Ştim că oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, ci Cel născut din Dumnezeu îl păzeşte, şi cel rău nu se atinge de el. (1 Ioan 5:18)

Tu eşti un sfânt? Este viaţa ta trăită în sfinţenie? Dacă nu, de ce? Poate nu ai fost nici odată încă sfinţit pentru că nu ai întrat în Noul Legământ cu Domnul Isus Hristos? Grăbeşte-te să întri în Noul Legământ ca să fii sfinţit.

Dumnezeu să ne ajute pe toţi să trăim în sfinţenie potrivit cu chemarea pe care am primit-o să fim sfinţi.

http://moldovacrestina.md/