Categorie: „IZVOR” de GÂNDURI

Duhul Sfânt – Vindecătorul de suflete

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Duhul Sfânt, EDITORIALE

hole-in-the-heart

Intru în meditarea de astăzi pe un teren foarte sensibil, dar incursiunea aici, deşi poate fi înţeleasă greşit este necesară în contextul scrierilor despre rolul Duhului Sfânt în consilierea creştină. Ne referim la rolul de vindecător de suflete pe care Duhul Sfânt îl are. Când vorbim în contextul religios de azi despre vindecare, gândurile se pot duce repede spre miracole instantanee şi spectaculoase, spre ologi care aruncă teatral scaunul cu rotile şi o iau „la sănătoasa” , spre nevăzători care citesc dintr-o dată ziarul sau biblia, spre spectacole în care vindecările sunt filmate iar cărucioarele de invalizi sunt cărate cu camionul pentru că nu mai este nevoie de ele. De aceea spuneam că discuţia este sensibilă. Riscul să fiu înţeles greşit este mare, dar subiectul nu poate fi ocolit. În primul rând ţin să specific că sunt una din persoanele care crede în vindecări. Apoi o altă specificare este că există şi vindecări „dintr-o dată” de genul celei în care Domnul Isus îi spune slăbănogului să-şi ia patul şi să umble sau cea a orbului căruia i-a uns ochii cu tină. La fel vreau să menţionez că am văzut oameni vindecaţi de Dumnezeu  prin puterea Duhului Sfânt şi nu am dubii referitor la existenţa vindecărilor. Totuşi vreau să separ  clar de spectacol, reflectoare, scene, televiziune, acţiunile de vindecare ale Duhului Sfânt. Există un mare risc să ne ducem spre derizoriu făcând spectacole ieftine şi de doi bani din aspecte care implică credinţă sinceră şi acţiune Dumnezeiască. Consider aşa zisele vindecări televizate spectacole jalnice, demne de milă în care se spun enorm de multe minciuni şi se prezintă foarte multe cazuri fictive Mare atenţie la vindecări de tipul: „paharul cu apă în faţa televizorului”, „apă de la nu ştiu ce biserică sau mănăstire”, „repetarea de tot felul de incantaţii, fie ele şi religioase”, „plata pentru vindecare” şi alte fenomene nebiblice ducătoare în rătăcire. Este foarte mare tentaţia omului spre a dobândi fără muncă, fără efort, fără durere lucruri benefice pentru el. Îmi pare rău când aud atâtea cazuri de oameni dezamăgiţi de astfel de „procedee” şi îmi este milă. Duhul Sfânt are şi rolul de vindecător de suflete pentru că omul are suflet şi sufletul omului este partea centrală a existenţei şi astfel de vindecări se produc zilnic fie în cabinetele de consiliere, fie în biserici, fie pe stradă, fie în pat, fie în spitale şi vindecările acestea sunt reale, necontestabile, clare şi mai ales „netelevizate”. Despre ce vorbesc: Prima instanţă, cea a oamenilor care au legământ cu Dumnezeu şi sunt locuiţi de Duhul Sfânt. Oamenii pe acest pământ, datorită păcatului, cresc în medii imperfecte, ostile, generatoare de răni şi boli sufleteşti. Este aşa de gravă situaţia încât omul lui Dumnezeu ajunge să spună „nimic bun nu locuieşte în mine” sau un altul spune despre inimă că este deznădăjduit de rea. În acest context, oamenii care ajung să-L cunoască pe Dumnezeu şi primesc Duhul Sfânt încep să fie transformaţi spre vindecare. Ei bine, transformarea aceasta spre vindecare deşi este miraculoasă, în puţine cazuri este instantanee sau spectaculoasă. Este vorba de o transformare care necesită timp, implicare, credinţă, acţiune, dedicare şi încredere în Dumnezeu. De fapt, cam toată viaţa noastră de credinţă este un proces de vindecare a sufletului, mereu şi mereu Duhul Sfânt lucrează la noi ca să ne însănătoşească. În cazul celor care vin la consiliere, acţiunea Duhului Sfânt este mult mai vizibilă şi puternică pentru că acea persoană doreşte vindecarea de o afecţiune, de un obicei, păcat, tulburare şi am observat că oamenii care pun pe Dumnezeu „la treabă” în domeniul vindecării obţin ceea ce caută. Duhul Sfânt intervine şi şedinţă după şedinţă se vede cum vindecarea se produce. Cea de a doua instanţă, cea a oamenilor care nu sunt locuiţi de Duhul Sfânt. Şi în acest caz Duhul Sfânt poate lucra la vindecarea afecţiunii clientului. Aste o spun din experienţa pe care o am în consiliere. Aş fi interesat să discut cu cineva situaţia asta si din punct de vedere biblic, însă din punctul de vedere al experienţelor personale (care nu pot fi luate ca etalon) spun că Duhul Sfânt vindecă şi oameni care nu au încă un legământ cu Dumnezeu. Aici pot aduce ca mărturie oameni vindecaţi „miraculos”. Spun miraculos din cauză că, deşi am folosit toate instrumentele normale în abordarea acelui caz, vindecarea s-a produs fie mult mai repede decât normalul, fie din cauză că acele afecţiuni erau considerate nevindecabile de alţi specialişti. Ori eu sunt doar un om cu dragoste de oameni nu un guru, un maestru de vindecări, nu sunt nici măcar un credincios exemplu. Un lucru e sigur din cunoştinţele şi experienţa mea în consiliere. Duhul Sfânt vindecă suflete. De asta nu mă îndoiesc deloc. Vindecare este lentă în cele mai multe cazuri, vindecarea este dureroasă în unele din ele, vindecarea implică şi efortul clientului şi al consilierului şi mai mult implică credinţă, mai ales din partea consilierului. Da, vindecări se produc zilnic şi ele sunt considerate ca ceva „normal” că doar te-ai dus la specialist. În realitate acţiunea Duhului Sfânt vindecă suflete în fiecare zi. Puterea lui Dumnezeu de vindecare vine prin Duhul Sfânt iar acest aspect nu este pentru făcut spectacol, este spre însănătoşirea şi vindecarea oamenilor. Duhul Sfânt nu prea le are cu televiziunea dar ştie bine să împlinească poruncile lui Dumnezeu, ştie bine să descopere, să mângâie şi mai ales să vindece. Da, Duhul Sfânt este vindecătorul sufletelor. [Read more…] http://www.filedinjurnal.ro/

Nevoia de Ioani – Nicolae.Geantă

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, EDITORIALE, MEDITAŢII

Photo via

A refuzat răcoarea zidurilor din Templu şi zavera preoţilor, şi a preferat singurătatea şi dogoarea de sub tufişurile de maquis şi măslinii sălbatici. Ar fi putut să ţină cădelniţa-ntr-o mână şi tămâia în alta, dar în ziua când trebuia să-şi serbeze majoratul şi-a luat toiagul şi haina aspră din păr de cămilă, şi-a plecat înaintea Lui Dumnezeu în pustiu, lăsându-şi bătrânii părinţi pe laviţa de pe acoperişul casei, meditând. A dorit isihia din deşert. Căci Iehova, în linişte vorbeşte. Şi-a dorit să-L aibe pe Dumnezeu, în timp ce toţi ceilalţi doreau să aibă o religie. Nu ai decât ce doreşti.

A început să predice pe malul Iordanului, fără amvon şi fără microfoane. Când condamni păcatul, se va amplifica vocea ca un tunet. A predicat dur, fără dulcegării, fără să cocoloşească vreun viciu. Cine ar primi pastor un şmirgel ca el? Şi totuşi, oamenii veneau buluc să se boteze. Ştiau că sunt necuraţi. Îi ardeau cuvintele lui, căci predicile erau de foc, nu de pus pe foc! Iar când şti că ai jucat cu satana, pui de năpârcă e un compliment. Şi noaptea ai coşmaruri.

Apostaziatii l-au declarat sfânt. Până şi crudul Irod tremura când îi asculta omiliile. Dar Irod, nu s-a pocăit. A continuat să trăiască obscur, când predicatorul îi vorbise cu claritate. De aceea a fost numit vulpe. Şiret. Hoţ. Dar hoţ care-şi fură singur căciula.

A lucrat numai 6 luni. Eficienţa nu se măsoară în ani. Apoi a văzut că n-are centimetrii suficienţi, şi s-a dat din faţa Celui ce trebuia să crească. A ştiut să se smerească fără să ceară diplomă. Ştia, vorba fratelui Pustan, că vocii nu i se face statuie. Iar glasul pe care îl auzise din cer, i-a fost suficient. Înţelesese.

A sfârşit cu capul pe-o farfurie, în timp ce alţii dădeau banchet. Oricum, viaţa se trece.

A-l măsura pe Ioan Botezătorul după percepţiile noastre, este ca şi cum a-i încerca să măsori Soarele cu liniarul, spunea Ravenhill. A fost cel mai mare om care s-a născut vreodată din femeie. Şi totuşi, e mai mic în cer decât noi! Au fost destui oameni atunci, dar toţi erau mici. Pentru slujba Sa cea mare, Hristos caută oameni mari. Fi unul dintre ei!

Avem nevoie de predicatori care să deschidă Domnului, cale în pustia lumii. De predicatori îndrăzneţi. (Nu intră aici cei ce ţipă la amvon deşi n-au mâncat miere cu lăcuste uscate!). E nevoie de creştini eficienţi. De slujitori smeriţi. De botezători şi botezaţi. De Ioani care să condamne Irozii. De voci, nu de ecouri! Dar ca să-i avem trebuie că ei să aleagă între propiul lor cap şi Capul Hristos!

Nu uitaţi: Generaţia predicatorilor de azi e răspunzătoare de generaţia păcătoşilor de azi!

https://rodiagnusdei.wordpress.com

Biserica – locul în care primim putere

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Duhul Sfânt, EDITORIALE

rusalii

În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Deodată a venit din cer un sunet ca vîjîitul unui vânt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei, şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească. Fapte 2:1-4

Cei care l-au urmat pe Domnul Isus și au fost martori la răstignirea învierea și înălțarea Sa erau împreună și Fapte 1:14 spune că:   Toţi aceştia stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri, împreună cu femeile, şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii Lui. După ce au trecut prin situații dramatice și furtuni năprasnice pentru că cel în care credeau, pe care îl urmau și în care sperau fusese răstignit acum, după ce se înălțase la cer ei erau uniți, mai uniți ca niciodată și mai ales erau gata de lucrare.

Este tare adevărat că de regulă furtunile ne unesc pe noi oamenii, când e mai greu suntem mai uniți și creștinii nu fac exceptii suntem din păcate așa de divizați și unul din cele mai afectate aspecte este frecventarea bisericii. Oamenii aceștia nu aveau o clădire în care să se adune, erau adunați împreună să stăruiască înaintea lui Dumnezeu. Aveau nevoie să fie încărcați cu putere pentru a putea merge să vestească pe Hristos, aveau nevoie de curaj, aveau nevoie de vorbe potrivite, de limbi potrivite cu alte cuvinte aveau nevoie de puterea lui Dumnezeu care îi putea mandata și pregăti pentru o asemenea lucrare.

În contextul în care se aflau ei primesc Duhul Sfânt și anume când erau împreună și stăriau cu un cuget în rugăciune și în cereri. De multe ori aud frati, surori care se plâng că nu mai avem parte de puterea de altă dată, că nu mai este cum era odată dar în același timp observ că acele persoane nu frecventează biserica. Știu că nu doar acolo poate da Dumnezeu binecuvântare dar atâta vreme cât avem libertate, acolo e locul în care curge cea mai multă binecuvântare, locul în care ne vedem, în care stăruim, în care ne rugăm. Biserica e locul din care putem pleca cu puterea lui Dumnezeu în lumea care ne înconjoară, uitați-vă cum pleacă ucenicii la lucru din locul acela, uimesc lumea care îi ascultă, vorbesc cu îndrăzneală, vestesc evanghelia cu o eficiență care ne face nostalgici și visători pentru că noi ne plângem adesea că se pocăiesc puțini oameni dar uitați-vă la ce spune scriptura în acest context: Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adaus aproape trei mii de suflete.

Da biserica este locul în care Dumnezeu toarnă putere în viața noastră, locul din care putem placa îmbărbătați, locul din care primi călăuzire și răbdare.

[Read more…]

O Biserică în care sunt mereu neînțelegeri, este o Biserică fără Duh Sfant

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, MEDITAŢII

Papa-Francisc-da-o-lectie-Bisericii-demisia-arhiepiscopilor-din-Slovenia

“O biserică în care oamenii săi sunt mereu în contradicție, făcând lobby în susținerea argumentației lor, trădandu-și frații și surorile lor, este o Biserică în care nu există Duh Sfânt!”

Papa Francisc a făcut această declarație dură ieri, în timpul Messei (Liturghiei catolice) de dimineață, in Casa Santa Marta, conform Radio Vatican.

În predica sa, Papa a reflectat asupra pasajelor din Faptele Apostolilor, în special asupra modului în care comunitatea creștină s-a ciocnit cu cei care isi ziceau “creștini”, dar care rămasesera atașati de legi evreiești, dorind să se impuna primilor creștini.

În mod specific, Papa a vorbit despre Primul Sinod din Ierusalim, în care comunitatea creștină timpurie a reușit, prin Duhul Sfânt, sa aiba un dialog in rezolvarea diferențelor de opinie și să ajungă la un acord.

“Ei discuta problema, dar ca frați și surori și nu ca dușmani. Ei nu fac lobby extern pentru a câștiga, ei nu apeleaza la autoritățile civile pentru a câștiga și nu ucid pentru a triumfa. Ei caută calea rugăciunii și a dialogului”.

Discuțiile din cadrul Bisericii trebuie să caute unitatea, a spus Papa, observând că nu ar trebui să existe locuri in care oamenii sunt mereu in contradictie, trădându-se reciproc și facand lobby pentru a-si câștiga argumentatia.

Duhul Sfânt, a spus Papa, are puterea de a crea unitate între toți membrii Bisericii, Duhul aduce schimbare și face ca lucrurile sa avanseze in Biserică.

http://radiociresarii.ro/

Rolul Duhului Sfânt în Consilierea Creştină

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Duhul Sfânt

Aseară am avut o discuţie sumară cu un bun amic, după înregistrarea unei emisiuni împreună, despre modul în care cei ce fac consiliere creştină au în plus la dispoziţie un avantaj major faţă da alte abordări terapeutice. Acest avantaj, indispensabil cred eu, e Duhul Sfânt. Desigur că cei care abordează psihologia din punct de vedere umanist vor putea să fie ironici la o semenea afirmaţie şi să o considere o dovadă de slabă pregătire în psihologie. În realitate, în sutele de cazuri consiliate am experimentat evident călăuzirea şi puterea Duhului Sfânt şi am văzut lucrarea Sa în mine şi în clienţii mei.

Relaţia între între psihologie şi religie?

Se pare că nu există sau e foarte mic un conflict între cele două deşi sunt destule scrieri care pun o etichetă demonică psihologiei. Religia şi psihologia se împacă de regulă. Oponenţa sau conflictul vine din cauză că unii creştini nu ştiu definiţia psihologiei şi resping orice ştiinţă care poate descoperi ceea ce au în suflet. Unii creştini s-au obişnuit cu biserica aşa de tare încât nici emoţii nu mai au când la rugăciune trebuie să îşi mărturisească păcatele. Deja au învăţat să fenteze sistemul lor religios şi asta dă un mare grad de confort „pseudospiritual” Omul stă cu gândul că totul e în regulă, pentru că e religios, dar în acelaşi timp respinge vehement, fără să cerceteze lucrurile cum cere Scriptura, orice aspect care ar putea să-i descopere din ascunzişurile inimii. Conflictul între religie şi psihologie este mic şi de regulă este generat de oamenii religioşi nu de psihologie. Psihologii de altfel promovează şi necesitatea credinţei în ceva, într-o forţă superioară, într-un Dumnezeu fie el şi al sinelui. Deci faţă de religie nu au o problemă.

Relaţia dintre între psihologie şi creştinism?

Nu pot spune că sunt expert în psihologie sau în teologie, nu mă caracterizează expresia însă vorbesc în calitate de „urmăritor” al relaţiei dintre creştinism şi psihologie întrucât de la începuturile contactelor mele cu psihologia am fost confruntat cu acuzaţia că cele două nu sunt compatibile şi că o să mă rătăcesc preocupându-mă cu studierea psihologiei. În calitate de „observator” pot afirma că văd o oponenţă din ce în ce mai mare între psihologie şi creştinism. Nu există oponenţă între religia creştină în general şi psihologie, conflictul apare între cele două când vorbim de creştinism autentic, adică când vorbim de jertfa Domnului Isus, puterea lui de regenerare şi restaurare şi când vorbim de viaţa veşnică. Ce înseamnă conflict în acest caz? Înseamnă că, cei mai mulţi psihologi, susţin nevoia de credinţă în ceva, dar nu pot accepta lucrarea pe care Isus a făcut-o pentru oameni considerând-o de domeniul basmelor şi de neacceptat în terapia cu oamenii. Un alt lucru neacceptat de către psihologi (când spun în acest context psihologi, mă refer la contemporani de renume, la cercetători în psihologie) este faptul că Duhul Sfânt este de luat în calcul pentru vindecarea sufletelor oamenilor.

Ce treabă are Duhul Sfânt şi consilierea oamenilor cu probleme sufleteşti?

Păi are cam toată treaba J. Scriptura ne numeşte Duhul Sfânt ca fiind Mângâietorul, ca fiind Călăuzitorul. În procesele psihoterapeutice cei care fac terapie au la îndemână un set mai mic sau mai mare de instrumente la dispoziţie, pentru a lucra eficient cu acel om care le cere ajutorul. Acele instrumente îi ajută şi să evalueze şansele omului de vindecare şi să lucreze cu acel om pentru a îşi depăşi problema. Ei bine, instrumentele de lucru umaniste sunt limitate de logică, cercetare dovedită, cifre, statistică, experienţă profesională şi altele. Cu alte cuvinte psihologie antropocentrică poate merge până la un anumit nivel peste care nu va putea trece din cauză că nu are cu ce. Aşa se face că unii oameni sunt evaluaţi cu acest instrumentar şi nu li se dau şanse de vindecare (asta o ştiu din experienţa pe care o am cu astfel de cazuri). De fapt nu e neprofesional ci profesionist să evaluezi şi să recunoşti că nu ai cum sa ajuţi acea persoană. Aici vedem clar limitarea ştiinţei. Poate ajuta doar până la un anumit nivel, dincolo nici să vrea nu poate trece.

Cei care au Duhul lui Dumnezeu şi sunt conştienţi de rolul şi puterea sa în consiliere, au cu ce trece dincolo de ce este omeneşte posibil. Duhul Sfânt este o călăuzire reală şi o putere reală în consilierea oamenilor cu probleme sufleteşti fără de care personal nu aş putea face această activitate. Experienţele călăuzirii exacte ale Duhului Sfânt in cazurile avute sunt nenumărate dar şi experienţele puterii sale de vindecare în cazuri fără speranţă din punct de vedere omenesc sunt multe. Şi când afirma asta mă refer la cazurile la care am lucrat deşi psihiatrii sau psihologii nu dădeau şanse de reuşită. Nu pot să mă laud cu o vedere clară a vindecării finale. Pot să afirm doar că m-am apucat de lucru cu acele persoane dorind să aduc măcar putină acceptare, simpatizare şi iubire. Ce a făcut Duhul lui Dumnezeu a fost însă extraordinar. El a descoperit taine ascunse, El a călăuzit într-un proces terapeutic (în care am folosit instrumentele psihologice umaniste), EL a lucrat în sufletul acelor oameni ca să fie vindecaţi.

Omeneşte ne oprim acolo unde nu mai putem număra, unde nu mai putem măsura, unde nu mai putem evalua. Ne oprim unde nu mai cunoaştem, unde ni se pune barieră, unde scrie trecerea interzisă. Când ne bazăm pe puterea lui Dumnezeu şi punem toată pregătirea noastră ca şi consilieri sau terapeuţi în subordonarea Duhului Sfânt barierele să limitările pot să dispară. Nu susţin prin asta nicidecum o consiliere „după ureche”, nu susţin oamenii care fac consiliere „că doare Duhul o să le descopere”, nu susţin mediocritatea. Dumnezeu cere excelenţă, dumnezeu cere mult şi de aceea susţin necesitatea aprofundării şi studierii în domeniu. Dar clar voi susţine o subordonare totală şi necondiţionată a consilierului faţă de Duhul Sfânt. (voi reveni pe această temă)

http://www.filedinjurnal.ro/