Ioan 11: 25,26 Isus i-a zis: „Eu sunt Invierea si Viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai. Si oricine traieste, si crede in Mine, nu va muri niciodata. Crezi lucrul acesta?
Când Domnul Isus a exclamat triumfător la cruce: „S-a isprăvit!“, a păşit ca Învingătorul de pe Golgota. Prin lucrarea Sa de pe cruce a biruit păcatul, lumea şi pe diavolul. Nimeni nu a înţeles acest lucru, când Mântuitorul a murit, a fost luat de pe cruce şi a fost pus într-un mormânt. Se părea că diavolul şi oamenii lui obţinuseră victoria.
Domnul Isus a înviat însă a treia zi şi astfel a ieşit la iveală toată biruinţa câştigată de El pe cruce. El a fost înviat prin slava Tatălui. Prin învierea Fiului Său, Dumnezeu a exprimat deplina Sa satisfacţie în legătură cu lucrarea Domnului Isus. El, care n-a făcut niciodată păcat, care a împlinit în totul voia lui Dumnezeu şi care a suferit şi a murit pentru păcatele altora, nu putea rămâne în mormânt. Dumnezeu L-a înviat.
Acum, toţi oamenii credincioşi sunt părtaşi ai acestei victorii. Ei nu trebuie să se teamă de moarte, nici nu sunt fără mângâiere, când un om iubit lor este luat de la ei prin moarte. Ei ştiu că Domnul Isus a nimicit pe acela „ce are puterea morţii, adică pe diavolul, şi izbăveşte pe toţi aceia, care prin frica morţii erau supuşi robiei toată viaţa lor“. „Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?“
Este recomandat sa fie ascultata aceasta predica (30 de minute), e mult mai ziditoare auzita. Dumnezeu sa va binecuvanteze! Cateva notite din predica:
FLORIN IANOVICI: Nu te du atat de departe incat sa nu te mai poti intoarce la Dumnezeu. Suflete drag, te-ai maniat, ai fost de atatea ori nemultumit, de atatea ori ai purtat in sufletul tau amaraciune. Ai vorbit si ai spus, ai criticat si ai judecat. Si ai zis: Nu mai pot si nu mai vreau. Te rog in numele Domnului Isus Hristos, nu te tu mai departe de locul de unde nu te mai poti intoarce. A venit Moise si a zis, “Ce frumos e Canaan, Doamne, vreau sa intru si eu in el. Vreau sa intru si eu in tara asta, care numai in inchipuire mi-am zugravit-o, timp de 40 de ani, cat am mers prin pustie… vreau si eu sa intru acolo. Sa-i conduc pe unii 40 de ani si eu sa nu intru si eu? Vreau si eu un Canaan.” Si, Domnul a zis, “Nu, nu intri.” “De ce Doamne?” “A fost o zi cand ai mers prea departe. Nu m-ai sfintit inaintea poporului si ai zis: Ascultati razvratitilor. Poate Dumnezeu sa va dea apa din stanca asta?’ Ai mers prea departe Moise.” Crestine, e sarbatoare. Sarbatoarea te ajuta sa gandesti cat de departe esti tu. Si as vrea in dimineata aceasta gandul acesta sa fie, gand simplu: Daca te-ai dus un pic mai departe de locul in care e El, daca te-ai maniat mai mult decat trebuie- acuma, Dumnezeu intelege, intelege si supararile noastre, intelege si scaparile noastre, intelege si luptele noastre- Dar, nu te du mai departe!! E punctul de la care te poti intoarce, cu lacrimi pe ochi si sa spui, “Doamne, iar am gresit. Te rog sa ma ierti.” Ca nu cumva inima ta sa nu mai simta.
Mare lucru e sa simti cercetarea Domnului. Ierusalime, am venit la tine si am dorit sa te strang sub aripile mele, cum isi strange gaina puii. Ii rau sub aripa lui Dumnezeu? Zi-i tu. De cand nu ai mai simtit ca te strange Dumnezeu in brate? Ia spune. Si a zis Domnul Isus Hristos, “Dar n-ai cunoscut ziua cercetarii tale. Te-ai dus prea departe. Unul dintre lucrurile dureroase pe care le traim: Dumnezeu poate sa fie departe de noi si noi sa mai avem zile. Vor veni zile peste tine Ierusalimule, nu vei muri azi, acuma cand am zis ca nu M-ai cunoscut. Nu, azi vei trai. Te vei duce acasa… asta-i paradoxul vietii noastre. Vei manca, ca si cum nimic nu s-ar fi schimbat, vei fi tot in casa ta, vei purta haine, dar tu nu sti ca eu am trecut pe la tine si tu nu m-ai primit, nu te-ai lasat cercetat, nu m-ai recunoscut. Am venit sa zic ceva si nu m-ai cunoscut.
Eu am venit in casa ta, in viata ta, in momentul in care tu nu te-ai asteptat. Am venit la tine si nu m-ai cunoscut. Vor mai veni zile, o s amai traiesti. O sa traiesti ca un om care nu va mai fi cercetat. Sa nu te duci prea departe, prea departe! Opreste-te astazi. Ce inseamna, frate Florin, prea departe? Prea departe, dragul meu, inseamna sa ranesti oamenii. Tu te lupti si eu ma lupt, in viata personala, cu ispite, cu probleme. Tu in dreptul tau, eu in dreptul meu. Sunt intre mine si Dumnezeu atatea lucruri. Da? Nu stiu, poate ca esti un om care de o bucata de vreme incoace iti merge greu si nu mai ai bucurie. E o ispita a ta. Te lupti tu sa capeti bucurie. Treaba ta, cum iti procuri tu bucuria pana la urma. Dar, eu te rog frumos, in numele Domnului Isus, nu mergi prea departe ranind oamenii. Nemantuit e acela care nu mai are timp sa se impace. Nu pleca in vesnicie certat. Spune cuvantul lui Dumnezeu: Sa nu datorati nimic nimanui.
Cel mai simplu tablou din Biblie. Uitati cum vad eu Sarbatoarea Floriilor. Simon leprosul l-a invitat pe Domnul Isus acasa. I-a facut bucate, le-a pus pe masa. Dupa ce a facut bucatele s-a simtit exonerat, eliberat de orice tip de responsabilitate. Nimic nu mai avea de facut. “Pai nu ti-am facut de mancare? Aveti mancare pe masa, hai, bucurati-va ca-i sarbatoare.” A intrat Domnul Isus in casa lui si nu i-a zis nimic, s-a uitat la el. Era un fruntas Simon, nu un oarecare. De ce se numea Simon- leprosul? Cu siguranta candva a avut lepra. Probabil ca a fost un lepros vindecat de Isus. Datora ceva lui Isus- s afi vindecat de lepra nu-i putin lucru si i-a zis, “Pentru ca m-ai vindecat, pentru ca esti un mare profet, hai sa mananci la mine acasa.” Da, Duminica Floriilor- hai la masa. Acolo erau prietenii si a venit si o femeie si le-a stricat petrecerea. A venit o femeie si a ruinat Duminica Floriilor. A intrat. Nici nu a zis “Buna Ziua”, nici n-a zis nimic, nu avea nici invitatie, n-a avut absolut nici o legatura cu Simon. S-a dus direct la Isus, s-a prabusit la picioarele lui Isus. I-a strans picioarele lui Isus, a inceput sa planga pe picioarele lui Isus, a inceput sa-I sarute picioarele lui Isus si sa I le stearga cu parul. Asta da deranj. Mare deranj, asa-i?
In momentul acela, Simon, care l-a chemat pe Domnul Isus la sarbatoare s-a enervat. Vine asta, imi strica petrecerea. Si asta, daca era un prooroc, cum zice, ar fi stiut ca femeia asta-i pacatoasa. Ce prooroc e asta? Ce om al lui Dumnezeu este asta, care nu stie ca femeia asta e pacatoasa? Nervos si in sarbatoare. Sarbatoare inseamna pace. Tu nu poti sa fi nervos si in sarbatoare. Lasa nervii, lasa stresul, ca nu poti sa fi si in sarbatoare si sa fi si nervos. Cum adica? Asta este incompatibil. Primul lucru pe care i l-a reprosat Domnul Isus, a zis, “Tu nu esti in pace, Simone. Tu esti framantat.” De ce sa zici ca e sarbatoare daca esti framantat? Stiti cum este sarbatoarea, dragii mei? Sa fi mai intai linistit cu Dumnezeu. “Sarutare Mi-ai dat Simone? Ti-a trecut prin minte? Picioarele Mi le-ai spalat? Dar, capul Mi l-ai uns cu untdelemn?”
Spalatul picioarelor insemenaza urmatorul lucru, dragii mei: Sa racoresti inima lui Dumnezeu. Sti cum racoresti inima lui Dumnezeu? Iubindu-ti sotul, iubindu-ti sotia. Iubindu-ti copiii, iubind vecinul ala rau, care da muzica tare. Iubind pe mama si pe tata. Iubind pe cel ce te uraste. Spunand oamenilor ca in Dumnezeu exista iertare. Asa racoresti inima Domnului. Bucuria in cer si racorirea inimii lui Dumnezeu e sa te duci sa spui oamenilor c aexista Dumnezeu. Du-te si predica-L pe Hristos. Amin
Untdelemnul nu-l gasesti nicaieri. Nici la parfumerie… Sti unde gasesti untdelemnul? Cand il strangi cu Domnul de la loviturile pe care le incasezi. Fa din fiecare lovitura si din fiecare zdrobire o picatura de untdelemn. Pune-l in sticla si cand se prezinta Domnul Isus Hristos, unge-L si spune-I: Doamne, din zdrobirea mea am inteles ca Tu esti acela care le ingadui pe toate. Si dragii mei, in dimineata aceasta sa ne gandim la urmatorul lucru: Nici o ‘Buna ziua, Doamne’? Nici un ‘Ce mai faci Isuse?’ Sa te arunci sa picioarele Domnului Isus, fara un cuvant. Sa nu-ti ceri voie sa intri in casa, sa te prabusesti in plans la picioarele Lui. Ce nepoliticos! Dar, cat de uman si de simplu! Asa-i? Si sa te ridici de acolo, ridicata nu de oameni, ci sa te ridici de acolo de Isus Hristos, care a spus, “Femeie, du-te in pace. Pacatele tale, cele multe, au fost iertate.”
Vreau si eu o sarbatoare astazi. Si stiti ce astept eu de la sarbatoarea asta? Stiti ce inseamna OSANA? In traducere: ajuta. Osana inseamna ajuta. Ajuta-mi Doamne! O sa ma duc acasa ca sa mananc mancarea pe care a pregatit-o sotia si am sa ma bucur cu familia mea, dar, pentru asta, ridica-ma. Eu nu pot sa fiu la sarbatoare cu poveri in inima. Si nu pot sa fiu la sarbatoare daca n-am pace. Osana! Ajuta-mi Doamne!
Zgomot. Forfotă. Mulțimi. Finici. Osanale. Strigăte de bucurie. Miros de aprilie. Dar și mulți ochi invidioși. Fariseism autosatisfăcut săgetând invidie printre garduri. Mirele călare pe-un măgăruş. “Nu te teme fiică… Vine, vine la tine!”. Exact de pe dealul de unde se retrăsese Șekina cea sfântă cu ceva sute de ani în urmă.
Mirele se oprește pe deal. Înlăcrimat. Face un semn cu mâna. Popoarele tac. Ce poți să faci în fața unui Rege care plânge? Își rotește privirea spre fiica Sionului, cea mai răsfățată Mireasă a lumii. Ea e în vale. E pregătită de nuntă? “O, de ai fi știut tu clipa cercetării?”
Mireasa râde. Își ridică voalul. Fața, fața ei, e zbârcită. E o expresie de retor fără răspunsuri. “Cine este Acesta?”, se mira fiica Sionului ai căror ochi erau împiedicați să-L vadă? Orbire care o împiedicau să-L îmbrățișeze, să-i iasă înainte cu inelul pe deget. Să-i cadă la picioare, în leșin.
El plânge pentru ziduri. Ea stă ascunsă îndărătul porții! De ani de zile îl așteptase. El e gata s-o strângă la piept, s-o vâre în sân, s-o pitulească sub aripi. Ea e gata de primire? Să-i pavoazeze un drum cu trandafiri? E gata să-L sărute “cu sărutările gurii ei?”. Ori e gata să-L… răstignească?
El venea pentru ultima dată. Însoţit de alai. Ea nu l-a primit. A ratat ultima şansă. Mirele „a plecat şi s-a ascuns de ei”. Ani de zile mai târziu, Mireasa îl striga asediată de Vespasian, de Titus. Era prea târziu…
Sărbătorim Floriile. Mirele e ridicat din nou pe ziduri. Pe zidurile inimii. Plânge. Pentru mine, pentru dvs. E sărbătoare? Strigăm “Osana”, “Aleluia”, ori pregătim ignorarea?
Nu-i de ajuns decât să-ţi vezi Mirele. Trebuie să fi a Lui. Să-L urmezi. Nu-i de ajuns să vorbeşti numai despre Împărăţie.Trebuie să trăieşti în ea, pentru ea. Nu-i de ajuns să te numeşti creştin, să săruţi crucea lui Hristos. Trebuie şi s-o porţi. Zi de zi. E mai uşor să trăieşti pentru Hristos, decât să mori pentru El!
Am văzut de Florii cum oamenii merg la biserică cu crăci de salcie verde, cu muguri, cu narcise… Închinare ieftină. Şi amară. (Salcia e aşa de amară că nici iepurii n-o mănâncă!). Apoi ne mirăm de ce n’avem în România o viaţă dulce…
Să fiţi Mirese pregătite! Dar, şi dulceaţa lui Hristos!
DOMNUL ISUS HRISTOS – Marea Lui Suferinţă dinaintea Biruinţei !!!
3 Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.
4 Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.
5Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. (Isaia 53:3-5).
Dupa vreo 700 de ani, aceasta proorocie transmisa de DUMNEZEU prin proorocul Isaia, s-a implinit matematic, spre binele tuturor oamenilor care accepta jertfa DOMNULUI ISUS HRISTOS!
11 Dar preoţii cei mai de seamă au aţâţat norodul să ceară lui Pilat să le sloboadă mai bine pe Baraba.
12 Pilat a luat din nou cuvântul şi le-a zis: „Dar ce voiţi să fac cu Acela pe care-L numiţi Împăratul iudeilor?”
13 Ei au strigat din nou: „Răstigneşte-L!”
14 „Dar ce rău a făcut?”, le-a zis Pilat. Însă ei au început să strige şi mai tare: „Răstigneşte-L!”
15 Pilat a vrut să facă pe placul norodului, şi le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat să fie răstignit.
17 L-au îmbrăcat într-o haină de purpură, au împletit o cunună de spini şi I-au pus-o pe cap.
18 Apoi au început să-I ureze şi să zică: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!”
19 Şi-L loveau în cap cu o trestie, Îl scuipau, îngenuncheau şi I se închinau.
33 La ceasul al şaselea, s-a făcut întuneric peste toată ţara, până la ceasul al nouălea.
34 Şi, în ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eloi, Eloi, lama sabactani”, care tălmăcit înseamnă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?
37 Dar Isus a scos un strigăt tare şi Şi-a dat duhul.
38Perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos. ( Marcu 15, versetele mentionate ).
In Exodul capitolul 12 ni se arata cum au fost instituite Pastele de catre DUMNEZEU, cand fiecare familie trebuia sa sacrifice ” un miel fara cusur, de parte barbateasca de un an “ , cu ocazia scoaterii Israelului din robia egipteana, de catre DUMNEZEU, prin Moise.
Acest miel IL prefigura, cu 1500 de ani inainte, pe FIUL LUI DUMNEZEU, DOMNUL ISUS HRISTOS, ” Mielul Lui DUMNEZEU care ridica pacatul lumii! “(Ioan 1:29), pe care DUMNEZEU L-a sacrificat pentru a scoate din robia pacatului pe toti cei care vor accepta jertfa LUI, din intreaga omenire!
Invierea Domnului ISUS HRISTOS, Pastele de azi, este o Sarbatoare a Bucuriei, si e normal sa fie asa, pentru ca e biruinta VIETII asupra mortii! E bine sa fim bucurosi la aceasta sarbatoare si mai ales e important ca motivul bucuriei noastre sa fie nu atat hainele noi, cadourile, etc. cat Invierea Domnului ISUS!
Daca bucuria invierii Domnului Isus a fost mare atunci pentru ucenicii Sai si e mare si azi pentru cei care-L servesc pe El, tristetea si drama dinaintea invierii a fost pe masura! Pentru ca Invierea Domnului Isus presupune mai intai moartea Lui, iar inainte de moarte, marea Lui suferinta! Aceasta a avut semnificatii si implicatii deosebite.
Toti cei patru evanghelisti (Matei, Marcu, Luca, Ioan), care descriu rastignirea, arata ca Domnul Isus inainte de a fi rastignit, a fost mai intii batjocorit, scuipat, batut, torturat. Batjocurile si torturile au fost manifestarea exterioara a urii din inimile celor care au dorit, si au indeplinit actul rastignirii Domnului. (Privind in lumea animalelor, vom observa ca ele nu au astfel de comportare).
Dar uitati-va si vedeti Cine a fost batjocorit: FIUL LUI DUMNEZEU, PRINTUL
9 De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume;
10 pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ,
11şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.
El e, asadar, Cel care a contribuit la crearea Universului si a omului (1 Cor. 8:6), adica chiar a fiintei care-L batjocorea! E parca incredibil, dar din nefericire, e adevarat! Ce groaznica scena!
Locul unde a fost batjocorit si rastignit Isus Hristos, este Pamantul, o mica planeta din Sistemul Solar, Calea Lactee, o farama a Universului.
Cine sunt, in fond, cei care L-au batjocorit pe Fiul lui Dumnezeu?
Vorbind la modul general, omul a fost in stare de asa ceva, adica fiinta creata de Dumnezeu sa-L serveasca pe El si sa-I aduca slava Lui si Fiului Lui. Creatura si-a batut joc de Creator! Un “nimic” s-a gasit sa-si bata joc de cel Atotputernic! Am vrut sa fac o comparatie cu ceva din lumea noastra, sau din universul cunoscut de noi, dar nu am gasit nimic care sa poata fi comparat cu acest eveniment.
Specific vorbind, Biblia ne arata toate categoriile de oameni care s-au comportat intr-un mod incalificabil.
Ea ne spune ca si-au batut joc de El, trecatorii, cei carora Domnul Isus nu le facuse nici un rau, ba dimpotriva. (Poate ca printre ei au fost si din aceia pe care Domnul Isus i-a vindecat de boli, i-a hranit, i-a invatat, etc.). Oricum toti cei din jurul Lui primisera cel putin un lucru pretios de la El, si anume, viata. In loc sa-I multumeasca, ei Il scuipau, Il batjocoreau!
Alta categorie de batjocoritori si tortionari au fost soldatii romani (Imperiul Roman se intindea atunci si peste Israel). Acestia erau pagani si nu aveau de-a face cu Dumnezeul adevarat. Ei parca ar avea o scuza, dar numai la prima vedere, pentru ca ei preferau sa se inchine unor lucruri facute de ei – zei din aur, argint, lemn, etc. -, in loc sa se inchine Dumnezeului adevarat si Domnului Isus de ale carui minuni ei au avut ocazia sa auda, sau poate chiar sa le vada!
De asemenea, ne spune Cuvantul Sfant, ca isi bateau joc de El, oameni din poporul evreu – descendentii lui Avraam -, cei care purtau un nume minunat: oameni din “Poporul lui Dumnezeu”! Cind strainii isi bat joc de tine desigur ca te doare, dar cind ai tai, cind rudeniile, poate chiar cei din familia ta, te batjocoresc, atunci asta te doare mult mai mult. Biblia confirma asta cand spune:
“A venit la ai Sai, si ai Sai nu L-au primit.(Ioan 1:11).
Printre cei ce si-au batut joc de Domnul Isus a fost si unul dintre cei doi talharicare au fost rastigniti alaturi de El. Ultimul om, pleava societatii, plaga societatii, s-a incumetat sa-L ironizeze pe Fiul lui Dumnezeu! Poate credeti ca nefiind “dus pe la biserica”, cum se spune, nu stia cine este Cel rastignit! Din dialogul celor doi talhari se vede clar ca ei au stiut cine era cel rastignit alaturi de ei (Luca 23: 39-42).
La urma amintesc citeva grupuri de oameni care s-au facut vinovati in mai mare masura de evenimentele dinaintea rastignirii, si a rastignirii propriu zisa a Domnului Isus. Aceste categorii sunt:
Fruntasii poporului evreu. Cei care erau in fruntea poporului, conducatorii, cei care ar fi trebuit sa conduca poporul in directia buna, au instigat, au directiont oamenii spre rau, spre crima (Luca 23:35).
Carturarii. Cei cu scoala, cei care cunosteau Scripturile, cei culti, care au stiut ca Mesia va veni, au facut pe ignorantii, au derutat cu buna stiinta pe oamenii simpli (Matei 27:41).
Batranii poporului. Barbatii cu parul alb, cei care ar fi trebuit sa fie intelepti, retinuti si echilibrati, un bun exemplu pentru popor, au fost tocmai cei care au induplecat poporul ca sa ceara lui Pilat sa-L condamne pe Isus Hristos la moarte. (Matei 27:20).
Preotii cei mai de seama. Capii religiosi ai vremii, cei care slujeau in Templu (pe Dumnezeu, ziceau ei ca-L slujesc), cei care cunosteau Scripturile si astfel aveau menirea sa invete poporul frica de Dumnezeu si respectul pentru semeni, au fost cei mai inversunati,cei mai dornici sa-L vada pe Fiul lui Dumnezeu, mort.(Marcu 15:11)
Cardasia celor patru grupe de oameni, a fost redata asa de clar de evanghelistul Marcu (15:1), care a scris:
“Dimineata, preotii cei mai de seama au facut indata sfat cu batranii, carturarii si tot Soborul. Dupa ce au legat pe Isus, L-au dus si L-au dat in miinile lui Pilat “.
Acestia sunt oamenii (daca-i putem numi asa) care L-au batjocorit, L-au scuipat, L-au batut si apoi L-au rastignit pe Fiul lui Dumnezeu- Domnul Isus Hristos -, pe Cel care nu a avut nici o vina. Istoria poporului Israel, confirma ca fapta lor josnica, precum si cuvintele usuratice spuse atunci de ei:
“Singele Lui sa fie asupra noastra si asupra copiilor nostri”
(Matei 27:25), a avut urmari si implicatii deosebit de grave de 2.000 de ani asupra acestui popor care purta cel mai frumos nume.
Desigur consideram ca cei de atunci au fost oameni falsi, rai, josnici, calai, criminali.
Intrebarea pe care ar trebui sa ne-o punem fiecare din noi acum, este, daca nu cumva eu, care ma consider om religios – fie ca sunt preot ori simplu enorias, fie ca sunt un om in varsta sau tanar, ca sunt cu multa scoala sau cu mai putina, ca sunt fruntas al poporului sau om de rand (doar un simplu trecator prin viata aceasta) , iL batjocoresc pe Fiul lui Dumnezeu, pe urmasii Lui, sau pe semenii mei.
Aceasta intrebare se impune pentru ca felul in care iL putem batjocori pe Isus Hristos imbraca o multime de forme si metode: de la simpla indiferenta fata de suferinta Lui, pana la vorbele urate la adresa Lui; de la injuraturi pina la fapte reprobabile, poate chiar crime.
Daca ai facut asta pana acum, te indemn chiar in momentul in care citesti aceste rinduri, sa te opresti in a-L mai batjocori si rastigni a doua oara pe Isus Hristos, prin purtarea ta sau prin indiferenta ta, si sa vii cu credinta, pocainta si multumire inaintea Lui! Numai astfel te vei putea bucura de Invierea Domnului ISUS HRISTOS, si de Propria-TI Inviere la o viata noua,
Ioan Burca – robul DOMNULUI
Doctor in Teologie
P.S.: Sublinierile din textele Biblice aparţin scriitorului articolului.
“Cercetaţi toate lucrurile şi pastrati ce este bun”, adică BIBLIC.
[…..] Femeia păcătoasă care a schimbat mirosul din casa lui Simon avea un PĂR tare frumos.
N-a găsit la nici un magazin un ștergar mai de calitate ca să-i șteargă picioarele lui Isus ca si părul ei. Mulți vor să stea la masă cu Isus dar prea puțini la picioarele lui.
Absalom avea și el PĂR de calitate. Dar mai mult pentru freze decât pentru șters lacrimi. Mi-l imaginez cum își trecea cu mândrie mâna prin păr tot la câteva secunde când vorbea cu cei care veneau la palat să ceară câte un sfat. I-a fost de mare folos când a trecut dincolo. Atârnat între cer și pământ ca să vadă țoți că poți fi fără cusur în trup, dacă ai cancer în suflet și rebeliunea te stăpânește, nu ajuta la nimic frumusețea exterioară….
[…..]
Să ne verificăm azi ceea ce avem. Nu contează în viață cât de mult sau de puțin ai ci cum folosești ceea ce ai. Ateul adună, creștinul împarte. Egoistul se gândește la el, creștinul la frații lui.
Într-o zi vom da socoteală de bunurile avute. Să folosim ce avem în așa fel încât la final să auzim:
“ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri…” (Matei 25:21)
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 