„Legătura familială este cea mai strânsă, cea mai duioasă şi cea mai sfântă, din câte există pe pământ. Scopul ei a fost de a fi o binecuvântare pentru Dumnezeu.
Şi ea este cu adevărat o binecuvântare, oriunde se păşeşte cu înţelepciune în legământul căsătoriei, în temere de Dumnezeu şi cu respectul cuvenit pentru răspunderile ei”.
„Pe urmele Marelui Medic” Ellen G.White
Deci, căsătoria nu este o joacă. În intenţia lui Dumnezeu a fost ca soţul şi soţia să făurească o legătură permanentă, mai strânsă decât oricare altă legătură dintre oameni:”De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mamă-sa, şi se va lipi de nevastă-sa, şi se vor face un singur trup”
Geneza 2:24. Un partener de căsătorie este, aşadar, cineva cu care vei fi pentru tot restul vieţii tale. Cu siguranţă, că orice căsătorie va avea de suportat unele probleme, „unele necazuri pământeşti” cum le spune apostolul Pavel în 1Corinteni 7:28.
Specialiştii, însă, susţin:”Dacă există o informaţie cât de cât sigură privind întrebarea dacă o căsătorie va dura sau nu, aceasta este că cei care se căsătoresc foarte tineri au foarte puţine şanse de reuşită”.
De ce eşuează atâtea căsătorii timpurii?
Ellen G.White răspunde la această problemă:”Căsătoriile timpurii nu trebuiesc încurajate. O legătură aşa de însemnată cum este căsătoria şi aşa de cuprinzătoare în urmările ei nu trebuie să se facă în grabă, fără pregătire îndestulătoare şi înainte de a se fi întărit bine puterile trupeşti şi mintale”.
„Pe urmele Marelui Medic”
„Aveam o idee foarte vagă despre ce înseamnă o căsătorie. Credeam că puteam veni şi pleca, că puteam face ce ne place, să spălăm sau nu farfuriile, însă nu este chiar aşa”. Mulţi tineri au asemenea idei imature despre căsătorie. Ei şi-o închipuie ca pe o fantezie romantică. Sau, fac acest pas pentru că doresc să devină, mai bine zis să pară adulţi. Însă alţii doresc, pur şi simplu, să scape de o situaţie neplăcută de acasă, de la şcoală sau din comunitate.
Dar, căsătoria nu este nici fantezie, nici remediu universal pentru probleme. Mai curând, ea este aceea care ridică o serie de probleme noi.
Mulţi tineri se căsătoresc în speranţa că viaţa sexuală le va da satisfacţii deosebite.
Dar, curiozitatea, odată satisfăcută, dispare şi odată cu ea şi sentimentul de noutate. Un studiu efectuat asupra unor cupluri de adolescenţi a arătat că după problemele financiare, cele mai multe certuri le provoacă relaţiile sexuale.
Fără îndoială că aceasta se datoreşte faptului că la baza unor relaţii conjugale pline de satisfacţii se află lipsa de egoism şi autocontrol, calităţi care, tinerii ades nu reuşesc să le cultive:”Bărbatul să-şi îndeplinească faţă de nevastă datoria de soţ şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat. Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpân pe trupul lui, ci nevasta”(1Corinteni 7:3-4).
Biblia îi încurajează cu înţelepciune pe creştini să se căsătorească doar atunci când au „trecut de floarea vârstei”:”Dacă crede cineva că este ruşinos pentru fata lui să treacă floarea vârstei şi, nevoia aşa cere, să facă ce vrea, nu păcătuieşte; să se mărite”(1Corinteni 7:36).
Căsătoria făcută când pasiunea este la apogeu poate să-ţi deformeze gândirea şi să te facă orb la slăbiciunile viitorului partener.
„Iubiţi prieteni tineri, luaţi pe Dumnezeu şi pe părinţii voştrii temători de El ca sfătuitori ai voştri.
Rugaţi-vă pentru lucrul acesta. Căutaţi orice simţământ şi luaţi aminte la orice trăsătură de caracter în persoana de care aveţi de gând să vă legaţi destinul vieţii voastre. Pasul pe care sunteţi gata să-l faceţi este unul dintre cele mai de seamă din viaţa voastră (…) Chiar dacă iubiţi, nu iubiţi orbeşte” Ellen G.White
A-ţi asuma rolul de soţ sau de soţie este una dintre cele mai maturi hotărâri din viaţă. Chiar dacă s-au făcut făgăduinţele în acest sens, chiar logodna, este preferabilă o ruptură imediată, decât un eşec viitor.
„Dacă ai făcut o făgăduinţă potrivnică Sfintelor Scripturi, prin orice mijloace, retrage-o fără zăbavă şi în umilinţă faţă de Dumnezeu pocăieşte-te de nebunia care te-a dus” Ellen G.White
O altă cauză majoră a neânţlegerilor familiale în cadrul cuplurilor tinere sunt banii. De fapt, acum aceasta este la noi problema situată pe primul loc, ea este cea care creează cele mai mari nelinişti.
Salariile sunt mici, şomajul în floare. Dar în Proverbe 24:27 sfatul Domnului zice:”Vezi-ţi întâi de treburi afară, îngrijeşte de lucrul câmpului, şi apoi apucă-te să-ţi zideşti casa”.
În timpurile biblice, bărbaţii munceau din greu că să fie capabili să întreţină o familie.
„Unul dintre semnele care ne arată că trăim timpurile din urmă este că copiii sunt neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie”. Aşa spunea sora White şi aşa este!
Dacă tinerii ar fi ascultători de părinţi multe ar afla şi de multe probleme s-ar uşura.
Mulţi soţi tineri de azi consideră rolul de întreţinător de familie drept o povară. Nici chiar un salariu bun nu va pune însă capăt problemei banilor dacă un cuplu are o concepţie copilărească despre lucrurile materiale. Tot ceea ce au adunat cu trudă părinţii de-a lungul anilor sunt bani munciţi din greu. Nimic din ceea ce reprezintă ani de muncă, economie şi sacrificiu, nu poate împodobi peste noapte casele, căminele tinerilor căsătoriţi.
Vă amintiţi ce spune Ellen White despre bani, problema cotată nr. 1 în ierarhia generatoarelor de neânţelegeri? Să ne reamintim împreună de această minunată soră White, mai de actualitate ca niciodată:”Banii noştri nu ne-au fost daţi pentru onoarea noastră şi preamărirea noastră proprie. Ca economi credincioşi, noi trebuie să folosim banii spre onoarea şi mărirea lui Dumnezeu. Unii cred că doar o parte din mijloacele lor ar aparţine lui Dumnezeu (…)
Aceasta este o mare greşeală. Tot ce avem aparţine Domnului… . În folosirea fiecărui ban arătăm dacă iubim pe Dumnezeu… . Banii au o mare valoare, fiindcă putem face mult bine cu ei… .”
Un cămin confortabil este o desfătare, dar oare câtă bucurie aduce Domnului o afundare tot mai adâncă în datorii, de ajung tinerii să nu se mai poată ajuta pe ei darmite pe alţii.
Lipsiţi de maturitatea de a se mulţumi să aibă cu ce să se hrănească şi să se acopere, ei au sporit tensiunea în căsnicia lor.
„Dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns. Cei care vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă- pe oameni în prăpăd şi pierzare. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, cari au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri”(1Timotei 6:8-10).
Dar, nu numai lipsa sau insuficienţa banilor aduc probleme şi dezamăgiri, ci şi alegerea propriu zisă a viitorului partener.
O înfăţişare deosebită am descoperit că este o prioritate atât la băieţi, cât şi la fete. Degeaba avertizează Proverbele 31:30 că:”Dezmierdările sunt înşelătoare şi frumuseţea este deşartă”.
Dar dacă s-ar ţine cont nu ar mai fi considerate căsătoriile un semn al sfârşitului. „Bărbaţi şi femei sunt aşa de îndărătnici, aşa de încăpăţânaţi, încât Dumnezeu este lăsat la o parte, ca şi cum n-ar avea nimic de făcut în această chestiune solemnă şi însemnată”.
Pune sau a pus Domnul preţ pe averea personală sau pe însuşirile fizice? A avut Domnul în centrul atenţiei Sale oameni frumoşi şi a considerat frumuseţea darul cel mai de seamă de care se poate bucura un om? Nicidecum. Dimpotrivă, El a avertizat că frumuseţea este trecătoare, ori omul trebuie să caute în sine şi în ceilalţi ceea ce îl îndeamnă la veşnicie. E drept, că tot ce e trecător e frumos, îţi ia ochii şi minţile dacă nu eşti vigilent, este o ispită continuă. Şi tinereţea, şi frumuseţea, şi banii. Duc ele la cele veşnice? Nu! Ele abat atenţia de la scopul pe care Dumnezeu l-a pus în faţa omului.
Nu ar fi deci logic să te examinezi în lumina Scripturilor înainte de a te angaja în ceva serios, cum ar fi o promisiune de căsătorie.
Care sunt de fapt ţelurile tale în viaţă? Cum vor fi ele afectate de căsătorie? Vrei să te căsătoreşti pentru a avea, pur şi simplu, relaţii sexuale sau pentru a scăpa de greutăţi? Şi în ce măsură eşti capabil să-ţi afirmi rolul de soţ sau soţie! Eşti capabil să conduci o gospodărie sau să-ţi întreţii familia? Dacă eşti într-un permanent conflict cu familia cum vei fi în stare să convieţuieşti cu partenerul în căsătorie? Poţi să faci faţă încercărilor şi necazurilor care apar odată cu căsătoria? Ai dat la o parte ce era copilăresc în ce priveşte administrarea banilor?
Iată un alt set de întrebări, tot la fel de utile, dar cu o mai mare importanţă pentru fete.
„Adevărata iubire este o plantă care trebuie cultivată. Femeia care doreşte o legătură paşnică şi fericită, care vrea să fie ferită pe viitor de mizerie şi întristare, să cerceteze înainte de a ceda sentimentelor sale: Are iubitul meu o mamă? Care este felul caracterului ei? Recunoaşte el datoriile lui faţă de ea? Ia el seama la dorinţele şi fericirea ei?
Dacă el nu respectă şi nu onorează pe mama sa, oare va dovedi el respect şi iubire, amabilitate şi atenţie, faţă de soţia lui?
După ce va fi trecut noutatea căsătoriei, mă va mai iubi el? Va fi el răbdător faţă de greutăţile mele, sau va fi critic, poruncitor şi dictator?”
Comportarea în casa părintească, credincioşia în căminul pământesc sunt cea mai bună pregătire. Nu parcul, nu strada, nu televizorul sau filmele, nu din reviste ilustrate vă veţi forma ca viitori soţi şi soţii. Acasă, lângă mama şi tata care mănâncă pâinea aceasta de o viaţă îţi vei face ucenicia pentru propria ta familie.
Căsătoria poate fi un izvor de bucurii mari, fie de dureri amare. Mai bine o bucurie trainică ceva mai târziu, decât una de scurtă durată dar timpurie. Răgazul, aşteptarea dacă sunt necesare, să nu se uite! Pregătirea temeinică pentru căsătoria pe care Domnul a dat-o pentru toată viaţa trebuie desăvârşită cu calm şi răbdare. Doar aşa, căsătoria va fi începutul iubirii şi nu sfârşitul ei.
Sursa: http://tinerii-crestini.blogspot.ro/
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 