Nu lasati ca neintelegerile sa va desparta de acei oameni de care v-a legat Dumnezeu prin Duhul Sfant – Adi Mocan


Adi Mocan

Nu lasati ca neintelegerile sa va desparta de acei oameni  de care v-a legat Dumnezeu prin Duhul Sfant.

Text Faptele Apostolilor 15:36-41

36 După câteva zile, Pavel a zis lui Barnaba: „Să ne întoarcem şi să mergem pe la fraţii din* toate cetăţile în care am vestit Cuvântul Domnului, ca să vedem ce mai fac.”
37 Barnaba voia să ia cu el şi pe Ioan*, numit Marcu,
38 dar Pavel socotea că nu este bine să ia cu ei pe acela care îi* părăsise din Pamfilia şi nu-i însoţise în lucrarea lor.
39 Neînţelegerea aceasta a fost destul de mare, ca să-i facă să se despartă unul de altul. Barnaba a luat cu el pe Marcu şi a plecat cu corabia la Cipru.
40 Pavel şi-a ales pe Sila şi a plecat după ce a fost încredinţat* de fraţi în grija harului Domnului.
41 El a străbătut Siria şi Cilicia, întărind* bisericile.

Subiectul pe care l-am ales in aceasta zi este un subiect greu. Si, vreau sa vorbesc despre relatii, in general si o sa ma refer putin si la relatia in familie. Si cand e vorba de familie, este foarte, foarte greu sa definesti ce este familia. Eu am avut in minte o multime de definitii legate de familie. FAMILIA ESTE UN DAR CARE L-AM PRIMIT DE LA DUMNEZEU PENTRU LUMEA ACEASTA. In cer e un alt nivel de existenta. Cu certitudine, in relatiile noastre, nu stim 100% ce va fi acolo. Dar stiu un lucru 100%, ca familia este un dar pe care l-am primit din partea lui Dumnezeu pentru lumea aceasta. De aceea, in paranteza fie spus, Invatati sa-i apreciati pe cei dragi cata vreme traiesc. E un scriitor, Virgil Carianopol, mi se pare, e un poet roman de undeva din sudul Romaniei,  care dupa ce nu si-a vizitat mama ani de zile si a lasat-o intr-o saracie crunta, scrie o poezie la inmormantarea ei si zice:

Ce pacat ca nu mai esti, maicuta,
Ca te-ai dus fara de timp in lut.
Ce pantofi ti-as fi luat acuma,
Si, ce haina, azi, ai fi avut!

Exista o vreme cand in raport cu familia, regretele sunt degeaba. Sigur, teologic, teoretic vorbind, eu am inteles ceea ce voia Mantuitorul sa spuna in Marcu 12:25, studiind. Dar, practic, am invatat-o de la un teolog adevarat de la noi din jud. Bihor, fratele Florian, care locuieste undeva intr-un sat de munte, asezat la marginea judetului nostru, care e membru intr-o micuta biserica penticostala. Si ori de cate ori ma duc acolo la evanghelizare, fratele Florea sta pe primul rand, si intotdeauna il auzi insufletind adunarea cu „vorbeste, Doamne”, „da-i cuvinte, Doamne”. Imi amintesc ca intr-o seara de duminica era iarna, in biserica aceea micuta era o liniste mormantala, motiv pentru care i-am dat un cot pastorului de langa mine si  i-am zis: „Unde-i Florea, ca-i prea liniste la voi in biserica?” Si mi-a zis: „De cand i-a murit sotia, este intr-o stare de descurajare totala si n-a mai venit de ceva vreme la biserica.”

I-am spus: „Dupa ce termin predica, obligatoriu, vreau sa merg sa-l vizitez.” Si m-am dus, dupa ce am terminat predica. Am ajuns la casa omului acesta. Avea un catel afara, nu stiu cum am reusit sa trecem de el. L-am gasit pe fratele Florea stand in fata focului ce ardea linistit in soba, tacut, teologic, filosofic privind la flacarile ce ardeau linistit in soba. Eu i-am zis: „Pacea Domnului,” frate Florea. I-am zis tare ca nu auzea prea bine. Si el n-a zis nimic. Pentru ca n-a zis nimic, nici eu n-am mai spus nimic. Si m-am asezat si am stat langa el, reusind performanta sa tac vreo 20 de minute.

Si dupa 20 de minute, am vrut si eu sa vorbesc ceva. Mi-am luat aer in piept si cand am fost gata, gata sa vorbesc ceva, fratele Florea a ridicat o mana sus, asa, un fel de time-out, si mi-a zis: „Frate Adi, inainte sa vorbesti dumitale, lasa-ma sa te intreb si eu ceva. Si dupa aia, poti predica pana te saturi,” mi-a zis el. Si s-a uitat la mine si mi-a adresat cea mai trista si retorica intrebare pe care am auzit-o eu in legatura cu familia. A zis: „Frate, de ce n-a facut Dumnezeu lumea in felul urmator? Daca ar fi fost dupa mintea mea, eu asa as fi facut lumea.  In cazul oamenilor, care s-au inteles bine, cum m-am inteles eu cu sotia mea, de ce n-a facut Dumnezeu sa moara si sotul si sotia in acelasi timp?” Si intrebarea lui m-a lovit in plex, spiritual vorbind, evident. Asa ca, cu toate ca aveam o gramada de chestii  interesante, pregatite sa-i spun, n-am mai spus nimic. Si am tacut si mai profund si mai teologic. Ca de multe ori tacerile sunt mai teologice decat cuvantarile. Si am tacut.

Dupa ce fratele a vazut ca m-am intristat de-a binelea, dupa o vreme, mi-a zis: „Nu uita ca in cer va fi ca ingerii. Invata sa-i apreciezi pe cei pe care Dumnezeu i-a asezat in casa ta cata vreme traiesc.” Am iesit din casa acestui om cu un zambet pe un colt de gura si cu o lacrima intr-un colt de ochiSi am invatat actunci in mod practic ceea ce, sigur, la nivelul mintii mele, teoretic, teologic stiam deja. In aceasta zi, o sa va spun voua inca odata si o sa-mi spun mie, si copilasilor, daca o sa inteleaga, si celor tineri de aici si celor ce sunteti mai in varsta, inca odata si inca odata: „Nu lasati ca neintelegerile sa va desparta de acei oameni  de care v-a legat Dumnezeu prin Duhul Sfant.”

Cum e posibil ca doi oameni spirituali  sa ajunga intr-o situatie conflictala

Eu ma tot mir privind la textul pe care l-am citit, cum e posibil ca doi oameni spirituali  sa ajunga intr-o situatie conflictala? Cum e posibil ca Barnaba, despre care aflam in Faptele Ap. 4:36 ca numele lui real este Iosif, si ca el primeste numele acesta, Barnaba, care inseamna fiul mangaierii (extraordinar nume), deci era un om pozitiv cu care ti-ar fi placut sa vorbesti, un om generos despre care aflam din urmatorul verset din Faptele Ap. 4, ca atunci cand are o bucata de pamant, toti banii, dupa ce vinde bucata asta de pamant, ii aduce si-i daruieste Domnului, la Casa Domnului. Aflam despre el din Fapte 11:24 ca este un om plin de Duhl Sfant si de credinta, un om de bine. Deci, omul acesta ajunge intr-o situatie conflictuala cu un alt om. Numele lui este Saul, sau Pavel, sau ‘cel mic’ sau cel smerit. Si, despre Pavel, nu trebuie sa va mai spun, ca toti stim cine a fost omul acesta.

Si asta este extraordinar, cum doi oameni spirituali  ajung la un moment dat intr-o situatie conflictuala atat de mare incat spune vers. 39, ca neintelegerea aceasta este destul de mare ca sa-i faca sa se desparta unul de celalalt. Si stiti de ce imi aduce aminte cand citesc textul acesta? Cei doi, cand au fost la Listra, si oamenii de acolo au vrut sa li se inchine, ei au spus: „Si noi suntem oameni ca si voi.” Si, in textul acesta, ne demonstreaza lucrul acesta din plin.

Citind Cartea Faptele Apostolilor am ajuns la concluzia ca aceasta carte  este istoria unor oameni spirituali cu personalitati imperfecte, dar care slujesc un Dumnezeu perfect. Si, adeseori, cand privim la bisericile de astazi, ne cuprinde asa un sentiment de cosmica descurajare cand vedem ca de multe ori, oameni spirituali, pe care i-am considerat ca atare, ajung in situatii conflictuale. Si cand ma uit in Cartea Faptelor Apostolilor, inteleg acest lucru. Si istoria bisericii, de altfel, este istoria  unor oameni spirituali cu personalitati imperfecte, dar care slujesc un Dumnezeu perfect. Slavit sa fie numele Domnului! Asa ca, nu va descurajati de lucrul acesta. Biblia e foarte realista. Mie imi place foarte mult, Cuvantul lui Dumnezeu ne aduce cu picioarele pe pamant. In Romani 12:18 zice – Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii. Cat depinde de voi- si asta mi se pare foarte frumos. Cuvantul lui Dumnezeu este foarte realist din punctul asta de vedere. Adica, exista situatii conflictuale pe care n-ai cum sa le eviti. Oricat ai vrea, oricat ai fi de pocait, oricat ai fi de duhovnicesc, oricat ai fi de rugativ, oricat de mult ai posti, cat de plin de Duhul Sfant ai fi, daca Scriptura ne spune despre Barnaba si om de bine, si om de Duhul Sfant si de credinta… Ap. Pavel, nici nu mai vorbim. Cand vorbeste despre sine, zice: „Eu vorbesc in limbi mai mult decat voi toti. Deci, amandoi, doi oameni plini de Duhul Sfant.

Cine ar trebui sa mearga intai sa-si ceara iertare?

Acuma, intr-o situatie conflictuala, totdeauna sunt intrebat  ca si pastor, cine ar trebui sa mearga intai sa-si ceara iertare? Si raspunsul ni-l da Scriptura in Matei 5. Mantuitorul ne spune  in vers. 23 si 24, ca cel care-si aduce darul la altar trebuie sa aiba initiativa asta. Stiti cine-i ala? Ala mai pocait. Ala mai aproape de Domnul. Cel care vine si canta in adunare. Cel care se roaga. Eu intotdeauna, ca si pastor, am un raspuns cand ma intreaba cineva. De obicei, oamenii vin cu teoriile lor si fiecare-si prezinta punctul de vedere si ma intreaba: „Frate, acuma, cine ar trebui sa mearga si sa aiba initiativa impacarii? Si eu intotdeauna am un singur raspuns: Tu. Mi s-a intamplat cand cineva a venit si mi-a spus, un frate mi-a zis: „Frate, recunosc ca am gresit fata de sotia mea. Dar, acuma, eu is barbatul. Acuma, eu ar trebui sa am duc sa-mi cer iertare?” Si am zis: „Frate, tu.” Si a venit data viitoare. Abia a asteptat o situatie marunta conflictuala in care sa-mi spuna: „De data asta, ea a gresit, frate. Acuma, cine ar trebui sa mearga sa-si ceara iertare?” Si am zis: „Tu.” A zis: „Frate, tu, alt raspuns n-ai invatat?” „Nu. E unul singur, pentru ca Biblia spune foarte clar. Domnul Isus spune foarte clar in Matei 5:23-24 Acela care isi aduce darul la altar, trebuie sa aiba initiativa impacarii.” Ala care–i mai pocait, care-i mai credincios. Ala care se considera plin de Duhul Sfant. Ala care citeste Biblia mai mult. Si ar trebui sa fie o concurenta in privinta asta in dreptul nostru, al tuturor.

Asadar, titlul predicii este asta –  Nu lasati ca neintelegerile sa va desparta de acei oameni  de care v-a legat Dumnezeu prin Duhul Sfant. Si o sa privim la subiectul acesta din trei din trei perspective. Cand privim la conflict –

  1. mai intai, vreau sa privim la radacina conflictului.
  2. apoi, vreau sa privim la cateva reguli pentru stabilizarea unui conflict.
  3. si apoi, vom incerca sa vedem care este raspunsul pe care un crestin trebuie sa-l dea unei situatii conflictuale, indiferent in ce zona s-ar afla acest conflict.

Mai intai, radacina conflictului: de ce ajung oamenii pocaiti in situatii conflictuale. Oameni plini de Duhul Sfant, oameni care vorbesc in alte limbi, oameni care au o multime de calitati duhovnicesti. Acuma, ne uitam la Pavel si Barnaba.

Din primele 18 minute, mai sunt aprox. 40 min din mesaj.

Biserica Penticostală Română Elim din Phoenix, Arizona (13.03.2016). Predici pentru vremuri grele – http://www.fiti-oameni.ro

Neintelegerile – by Adi Mocanu,

Elim, Arizona – 13 martie, 2016

VIDEO by Fiti Oameni TV

https://rodiagnusdei.wordpress.com

Confruntarea – Gânduri de final


confruntarea111

Confruntarea e una din părțile componente ale vieții. E acel act, care dacă este făcut cu dragoste și respect și primit tot așa, poate salva un suflet de la a trăi chinuit, poate salva relații de la distrugere, poate salva comunități de la dezintegrare. Confruntarea este o disciplină menționată clar de Sfânta Scriptură și încurajată. Ea arată că ne pasă de aproapele.

În același timp trebuie să admitem că din confruntare se face adesea motiv de război, pentru că nu e făcută cu scopul de a stabili adevărul și nu e guvernată de dragoste și respect. E folosită adesea ca și o coasă de dărâmat frați și surori, pentru ca doar unii să rămână în picioare. Uneori e folosită doar ca să excludă membri din biserici. În viața de familie e iar în cele mai multe cazuri folosită necorespunzător și iese cu ceartă, conflict și dezastru.

Dacă am învăța cum să confruntăm corect, am avea familii mai fericite, mai stabile și mai sănătoase. Soțul și soția s-ar feri unii pe alții de pericole și în același timp amândoi pe copii lor. De biserică nu mai spun, confruntarea făcută imparțial, la timpul potrivit și cu dragoste de om, nu cu dragoste de „brandul bisericii” poate uni comunitatea, preveni dezastre și chiar crește grupul de oameni.

Sper din toată inima ca aceste meditări pe care le-am scris să clarifice unele lucruri dar mai ales spre să deschidă apetitul pentru o mai profundă cercetare a temei. Eu sunt limitat, spațiul este limitat, cuvintele sunt limitate dar Duhul Sfânt care ne locuiește poate descoperi fiecăruia din noi ce trebuie să facem. Menționez iar, și la sfârșitul acestei serii, că materialul scris nu este neapărat un produs al meu, e rezultatul cărților citite, în aceasta serie a contat foarte mult June Hunt, a cazurilor consiliate, a citirii Scripturii și a experienței puține de viață. Intenția nu e nicidecum de a îmi asuma ceva ci aceea de a contribui cu ce Dumnezeu mă luminează la răspândirea veștii că se poate și mai bine, se poate mai corect și se poate mai armonios. Dumnezeu să ne ajute!

Iată lista cu articolele scrise pe această temă:

http://www.filedinjurnal.ro/

 

Fără motor ajungi la Remat! Nicolae.Geantă


Poto credit www.ukresistance.co.uk

Nici n-am apucat să spun bine „Aminul” după o intâlnire de tineret, și comitetul bisericii m-a împresurat ca pe-o cetate ce trebuie atacată. Atacată, nu salutată! „Nu-i bine că le dați apă la moară frate Nicu, că le dați prea mult nas tinerilor…, m-a apostrofat cel mai îndrăzneț dintre ei.

Nicolae GeantaAți spus că ei sunt motorul bisericii! Or fi la dvs, la noi nu…, nu suntem de acord! Or fi ei motorul dar noi suntem șasiul, volanul, direcția”. „Nu vreau să vă contrazic frate, am spus uimit de abordare, dar țineți minte un singur detaliu: oricât de rezistent șasiu ar avea, oricât de chivernisit volan ar avea, fără motor orice mașină e dusă direct la Remat!”.

Nu vreau să dau apă la moară tinerilor. Oricum cele mai mari probleme în biserici ei le fac. Nu vreau nici să scot batrânii pe tușă. Cele mai multe victorii în biserici ei le-au adus. Dar mi se pare extrem de greșit să crezi că pot înainta numai tinând volanul în mână!  Poate că tocmai de aceea bisericile stau pe loc! Kilometrii îi face motorul.

Și ar mai fi ceva: volanul nu îl ținem noi! Ci Hristos!

Cred că e timpul să coborâm din scaunul șoferului și să ne uităm atenți dacă biserica mai are motorul. Verificați bine și „uleiul”…

Nicolae.Geantă

Sursa – http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2016/03/fara-motor-ajungi-la-remat.html

Confruntarea – De pe cealaltă parte


Muses-with-David-in-studio

Am scris mult despre cei care trebuie să confrunte, dar oricum e insuficient la câte situații specifice pot apărea și la câte feluri de oameni există. Consider însă că cei ce vor să confrunte cu respect și dragoste, vor fi călăuziți de Duhul Sfânt, în toată înțelepciunea și dragostea față de aproapele. Aș vrea să scriu câteva aspecte pentru cei ce se află în postura de a fi confruntat. E delicată treaba și e greu tare să și se aducă păcatul al lumină și să ți se ceară socoteală. O astfel de acțiune produce rușine, jenă, supărare și multe emoții și sentimente pot să preia controlul vorbirii și acționării atunci. E necesar să fim pregătiți și pentru astfel de episoade.

Să greșim este în natura noastră păcătoasă. E inevitabil și neplăcut, chiar dacă ne străduim să cinstim pe Dumnezeu cu viața noastră. Omul este supus greșelii și uneori, alții văd aceste greșeli. Sunt situații în care le vedem și noi dar nu le putem abandona, și sunt situații în care nici nu realizăm că greșim sau în care ni se pare normal un astfel de comportament. Greșelile noastre sunt văzute de mulți oameni. Unii din ei stau și se bucură de ele, alții bârfesc la greu, alții reacționează lipsiți de dragoste și respect ca să se dovedească ei mai sfinți dar sunt și unii cărora chiar le pasă și care vor să ne atenționeze în dragoste.

 

Confruntarea – Desfășurarea discuțiilor


confruntarea-desfasurarea -discutiilor

Sunt încă multe aspecte de scris despre confruntare, dar nădăjduiesc în Dumnezeu ca fiecăruia din noi să ne descopere prin Duhul Sfânt care ne locuiește metoda și aspecte care să o facă eficientă și cât mai puțin dureroasă. Azi am ales să scriu puțin despre ceea ce se întâmplă practic, spun puțin, pentru că aici pot exista mii de variante, dar voi menționa doar câteva aspecte ce țin de generalități, nicidecum nu vorbesc despre particularități.

Iată câteva aspecte importante care îmi vin acum în minte și care își au originea în materialele studiate de mine despre care tot am mai spus în această serie.

Alege locul și timpul. Trebuie să găsești un loc cât mai neutru, neintimidant pentru niciunul, de exemplu, biroul păstorului nu e un astfel de loc pentru că e intimidant. Trebuie să fie un loc cât mai neutru, nu la casa unuia dintre voi. La fel trebuie să fie un timp bun, în care de regulă nu sunteți solicitați telefonic și nu sunteți „pe fugă”. Locul trebuie să fie cât de puțin poluat cu televizor, radio, muzică, calculator, telefon etc și în același timp să asigure o intimitate decentă.

Discuția propriuzisă trebuie să se desfășoare în liniște și calm și e recomandat să se înceapă cu afirmații pozitive, aprecieri ale calităților, compliment sau ceva de acest gen. Exemplu de abordare al bisericilor din apocalipsa e un model bun. I se subliniază fiecărei biserici partea bună, e apreciată pentru ea, apoi i se aduc mustrările.

Vorbirea trebuie să fie directă, fără a fi nevoie de subînțelesuri, fraze necompletate, sau situații în care este neclaritate. În același timp trebuie să fie sinceră și guvernată de respect pentru om păstrând conversația personală, fără a ataca persoane sau grupuri care nu sunt prezente. A se evita expresiile „unii au observat că…” sau „se vorbește că…” sau „mi-a spus cineva că…” folosiți expresii de genul „eu am observat că…” sau „eu am auzit de la tine…” Trebuie să îți asumi responsabilitatea pentru ceea ce faci, nu plasa prin astfel de afirmații greutate pe alții.

Mare atenție la ce vorbim. Nu trebuie vorbit despre caracter ci despre comportament și întâmplări concrete. Evitați expreșii care au de a face cu chestii generelista întrucât confruntarea sa ace ca urmare a unor fapte concrete nu ca urmare a faptului că nu ne place „de moaca” unuia sau a altuia, nu facem confruntare ca să ne aflăm în treabă, ci pentru a stabili adevărul în vederea restaurării persoanei și relației. Tot aici e de menționat să se evite folosirea afirmațiilor sau cuvintelor „totdeauna, niciodată” mai ales precedate de „tu”.

Atenție mare la ascultare. O ascultare cu interes și cu atenție, generată de dragostea de aproapele nu de lege, poate schimba complet situația sau dacă nu o schimbă îți poate corecta cuvintele, tonul vocii și abordarea. Nu te du cu gândul că ce știi tu e categoric, definitiv si irevocabil. Dacă nu ești dispus să asculți nu e bine să confrunți. Ascultarea face enorm de mult bine chiar dacă situația e exact cum ai bănuit-o tu, omul care e ascultat, se simte respectat și altfel reacționează. Dar tot aici aș atenționa să fii pregătit să întâlnești ostilitate. De cele mai multe ori se întâmplă asta. Cine ar fi așa de „pocăit” să se bucure din prima de o mustrare. Biblia ne spune că mai întâi aduce întristare mustrarea primită ca mai apoi să aducă vindecare. Confruntarea are nevoie de timp ca să aibă efecte așa că nu fi presant, nu forța șa bucurie și împăcare, lasă omului timp să-și trăiască durerea și lasă lui Dumnezeu posibilitatea de a lucra.

Oferă speranță, încurajare și stabiliți dacă se poate un plan de restaurare, împăcare sau consiliere. Dacă „ne doare sufletul” pentru cel confruntat, trebuie să îi dăm speranță în acea confruntare, oricât de grav ar fi fost păcatul lui. De fapt noi nu o dăm, noi o reafirmăm, Dumnezeu dă speranță pentru că El dă vindecare și restaurare în sângele Mântuitorului. Nu confruntați oamenii pentru a îi bloca, pentru a le da „șah” ci pentru a restaura, restabili, împăca. Dumnezeu vrea ca noi să avem milă și să veghem unii asupra altora și chiar oferă „recompensă” unui om care întoarce un suflet de la pierzare.

Nu uita nici o clipă de dragoste și respect. Fără ele, ceea ce faci tu nu e bine. Nu căuta dreptatea ta, răzbunarea, să te simți tu bine că ai descoperit păcatul lui. Caută să salvezi, să vindeci, să iubești și să respecți.

Sursa: http://www.filedinjurnal.ro/category/meditatii/