Categorie: „IZVOR” de GÂNDURI

Trei drumuri prin biserica care nu duc in cer …

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, EDITORIALE, MEDITAŢII

 

 

Imagini pentru calea domnului

1. Drumul de la maternitate la biserica pentru botezul unui prunc. In toata scriptura lui Dumnezeu se vorbeste despre botezul omului adult care poate decide asupra botezului si nu se vorbeste despre copii care au fost botezati de biserica. Cel mai puternic este exemplul Domnului Isus Hristos care a fost botezat la 30 de ani, Mantuitorul Insusi mergand la Iordan pentru a primi botezul lui Ioan. Nu exista crestinare impotriva propriei vointe, pentru ca am vazut mii de cazuri de oameni atei botezati in biserica traditionala la varsta copilariei care in viata lor de maturitate s-au intors cu spatele la Dumnezeu nerecunoscand-ul ca si Creator.

Linistit poti sa mergi in iad cu botezul facut la varsta prunciei daca in viata de adult nu te-ai intalnit personal cu Dumnezeu pe cararea vietii tale, si daca Isus Hristos nu a devenit Domnul tau si Dumnezeul tau.

2. Drumul de acasa la biserica pentru oficierea casatoriei.
Slujba de binecuvantare a unei casnicii de catre un preot sau pastor crestin nu duce in cer pe niciunul dintre miri, nici pe mireasa nici pe mire. Este o taina a unirii pe care trebuie sa  o faca Dumnezeu, si s-o binecuvanteze un slujitor al lui Dumnezeu din biserica, dar Slujba de binecuvantare si drumul pana la biserica nu te duce in cer. Te vei intreba cum asa? In Cuvantul lui Dumnezeu este scris ca Isus este calea, adevarul si viata, usa prin care se poate intra in cer, asadar usa si calea spre cer nu este drumul la biserica si nici slujba pe care o asculti, ci raspunsul sufletului tau la ceea ce primesti din partea lui Dumnezeu. De-alungul istoriei sunt miliarde de oameni care s-au pierdut la a intra in cer gresind intelegerea lucrurilor.

3. Drumul de la morga la biserica.
Obligatoriu la sfarsitul drumulului pe acest pamant omul ajunge in biserica pentru ultima slujba daca nu este ateu. Gresit spus ultima slujba, deoarece ultima slujba este cea pe care ai auzit-o cu urechile tale si ai respins-o sau ai primit-o in inima ta. Daca esti mort atunci inseamna ca nu mai auzi niciun cuvant din toata slujba. Ultimul drum pentru iertarea sufletului prin slujba bisericeasca cu tine in cosciug nu te duce in cer, de fapt nu mai are nici-o putere spirituala asupra ta, ci numai asupra celor care asculta si iau seama sa se pocaiasca de pacatele lor. Vad oamenii ca viata este doar un abur care trece ca floarea campului, ca o vara este viata mea si a ta, doar un anotimp avem la dispozitie sa ne alegem viitorul, in cer sau in iad, fiecare decidem asupra vesiniciei noastre numai cat traim.

Articol scris de Vasile Iancu

Sursa: https://crestintotal.ro/2011/02/21/trei-drumuri-prin-biserica-care-nu-duc-in-cer/

Ce vrei să ne spui prin hainele cu care te îmbraci?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Adolescenţă, EDITORIALE, MEDITAŢII

 

Ce vrei să ne spui prin hainele cu care te îmbraci?

Îmbrăcămintea din adunările noastre a ajuns să fie un subiect tabu—un subiect despre care nimeni nu mai îndrăznește să vorbească. De altfel, cu privire la acest subiect, împărțim oamenii și adunările în două: legaliștii, care accentuează o îmbrăcăminte cât mai modestă, și liberalii, care acceptă cam tot ce este pe piața modei.

Argumentele care se aduc pentru o mare libertate în îmbrăcăminte au rămas aceleași:

1. Primul argument e că „inima contează”, adică poți să ai o inimă foarte credincioasă și dedicată lui Dumnezeu și să îți permiți o îmbrăcăminte cât mai firească. Se uită că Domnul zice în Marcu 7:21 că din inimă ies lucrurile rele și ceea ce ai în interior se va vedea și în exterior.

2. „Ce! Suntem la musulmani? Bărbații să nu se lase ispitiți de femeii!” Chiar dacă femeile vin îmbrăcate provocator este tot vina bărbaților creștini că se lasă ispitiți de femei. Totuși Biblia este clară și în această privință. Matei 18:6-7: „Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din acești micuți, care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară, și să fie înecat în adâncul mării. Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire; dar„vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!”
Unul din lucrurile care deseori este trecut cu vederea este faptul că îmbrăcămintea și înfățișarea exterioară sunt un indiciu al caracterului, al valorilor morale pe care noi le prețuim. Noi suntem ceea ce purtăm și prin îmbrăcămintea noastră spunem fără cuvinte multe lucruri care, dacă am fi conștienți de ele, nu ne-ar place. Chiar și cercetările științifice ale oamenilor din societatea senzuală din ziua de astăzi atrag atenția asupra faptului că „hainele spun ce se întâmplă cu adevărat înăuntrul tău, gândurile și sentimentele tale se află în dulap, trebuie doar să te uiți la ele.” Acestea sunt cuvintele psihologului american Jennifer Baumgarten spune în cartea ei: „Ești ceea ce porți: Ce dezvăluie hainele despre tine.” Sunt și alți cercetătorii care au analizat mesajele transmise prin haine.

Vreau să vă prezint câteva mesaje care se transmit prin haine și care probabil dacă ați fi conștienți de ele, le-ați transmite mai puțin:

1. „O fustă prea scurtă, un top prea mulat trădează o fire ostentativă, agresivă și imprudența” (www.libertateapentrufemeii.ro) spun oamenii din lume. O tânăra care alege o fustă prea scurtă dorește mai multă atenție, dar dacă o femeie mai în vârstă face aceeași alegere, spune că îi este dificil să accepte că numai este copil ci o femeie adultă, deci are probleme cu maturitatea.

2. Purtarea deasă a unor culori aprinse în special roșu transmite că ești o persoană agresivă, autoritară și că îți place să fii în centrul atenției. Îmbrăcarea preponderentă în negru arată că ești o persoană autoritară și dorești să domini. Albul în exces este considerat demodat.

3. Îmbrăcămintea hippy, alături de pantalonii lăsați pe vine înseamnă respingerea valorilor tradiționale și o atitudine de răzvrătire pornită încă din casa părintească.

4. Îmbrăcarea unor haine foarte scumpe împreună cu bijuterii și podoabe poate să dezvăluie că ai probleme materiale și că vrei să faci paradă cu bogăția pe care nu o ai, vrei ca oamenii să creadă că o posezi.

5. Adoptarea modei fără să faci distincție dacă te prinde bine sau nu, arată că ești o persoană neîncrezătoare în ea însăși și care nu are principii clare și determinate.

În general se poate spune că îmbrăcămintea senzuală arată că vrei să atragi atenția asupra ta însuți și că pui un mai mare preț pe valorile exterioare decât pe cele interioare. Ceea ce e uimitor e faptul că lucrul acesta îl spun oamenii din lume pe care noi îi numim fără Dumnezeu și fără cunoașterea principiilor lui Dumnezeu.

Cum spune Bibilia că trebuie să se îmbrace un creștin?

1. Îmbrăcămintea trebuia să Îl slăvească pe Domnul, 1 Corinteni 10:31 „Deci, fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva: să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu.” O îmbrăcăminte senzuală care atrage atenția asupra sinelui nu poate fi pentru slava lui Dumnezeu.

2. Împodobirea cu bijuterii, haine scumpe, cosmetice este asociată în Biblie cu mândria, vanitatea și păcatul. În Apocalipsa 17:4 desfrânata cea mare este îmbrăcată în purpură și stacojiu, acoperită cu aur, pietre scumpe și mărgăritare. Iar biserica, mireasa lui Hristos în Apocalipsa 19:7-8 este îmbrăcată modest cu in subțire și curat și fără podoabe.

3. Creștinul trebuie să urmărească valorile interioare și nu pe cele exterioare. 1 Petru 3:3-4: „Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu.” 1 Timotei 2:9: „Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu rușine și sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe.”

Cuviincios, (grecescul „kosmios” – ceea ce înseamnă modest, cuvânt ce provine de la ordonat, demn, cineva care te disciplinează și care este privit ca moral și respectabil); cu rușine (grecescul „aidos” – reverență, respect față de Dumnezeu și rege, ceea ce cere o îmbrăcăminte decentă ce evidențiază calitățile spirituale); sfială (grecescul „sophrosure”, format din două cuvinte „sos” (sunet) și „phrenes” (minte) – vigilența minții, autocontrol, sănătate mintală, echilibru, sobrietate, moderarea dorințelor și pasiunilor, opusul frivolității și a tot ceea ce ar putea trezi pasiuni nesfinte”). http://www.dragostepentruadevăr.ro

Concluzie:

Îmbrăcămintea pe care o purtăm ne arată cât curaj avem—curajul de a ne opune modei, curajul de a urmări poruncile lui Hristos, de a nu ne potrivi chipul veacului acestuia, curajul de a da slavă lui Dumnezeu și de a nu urmări să atragem atenția asupra noastră, curajul de a ne lăsa transformați de învățăturile lui Dumnezeu și de a evita să urmărim tendințele senzuale ale societății de astăzi, care merg spre pierzare, ci de a urmări valorile veșnice.

Îți doresc ca Domnul să te întărească și să-ți dea mult curaj!

 

Daniel Lucuţa

Sursa: http://www.apavietii.at/ro/1557-2/

Cu ce se confruntă tânărul crestin?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Adolescenţă, DILEME, EDITORIALE

 

Cu ce se confruntă tânărul crestin?

Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea; ci fii o pildă pentru credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie.

Acest verset din 1 Timotei 4:12, doresc să fie motto-ul următorului text, deoarece conţine în el toate confruntările din viaţa unui tânăr din zilele de astăzi. Pavel scrie acest verset sau mai bine spus, acest principiu de viaţă, tânărului Timotei, acum ceva mai puţin de 2000 de ani. Poate îţi pui întrebarea, ce sens mai are pentru mine în lumea de azi acest verset? Aş vrea să prezint câteva principii, care ASTĂZI încă sunt la fel de actuale ca şi atunci.

În prima parte Pavel scrie ceva foarte interesant: „Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea.” Acest nimeni implică în mod automat un cineva, din cauză că fără să existe cineva, de exemplu alţi oameni, în jurul tău, Pavel nu ar fi putut face referinţa la nimeni în verset. Alftel zis, acest fragment din verset nu ar avea nici un sens, dacă nu ar fi cineva în preajma ta, care ar putea să-ţi dispreţuiască tinereţea. De ce este acest lucru important pentru noi? Psihologia o dovedeşte, iar noi o trăim în fiecare zi: Omul nu poate trăi fără relaţii umane. De mic copil relaţiile cu semenii noştri sunt de o importanţă majoră, având influenţă asupra dezvoltării psihice şi fizice. Începând cu adolescenţa aceste relaţii primesc o importanţă şi mai mare, deoarece simţul social începe să ia amploare. Necesitatea subconştientă de a avea contact cu alţii devine una conştientă, iar pentru un tânăr este deosebit de important, mai mult decât la orice altă vârstă, de a fi într-o „grupă”, de a avea prietenii lui, cu care să împartă bune şi mai puţin bune. Înţelegi unde bate  Pavel? Vrea să te avertizeze şi să-ţi spună: „Relaţiile tale să nu-ţi dispreţuiască tinereţea.” Nu cred că este nevoie să explic în detalii ce înseamnă această dispreţuire în sine, pentru că fiecare om ştie şi simte când este dispreţuit. Dacă simţi că te confrunţi cu dispreţ din partea celor din jurul tău, verifică-te dacă nu cumva comportamentul tău neadecvat a pricinuit acest dispreţ şi dacă nu acesta este motivul, atunci depărtează-te de ei şi roagă-te Domnului pentru prieteni adevăraţi. Aceste relaţii adevărate sunt legate de următoarea parte din verset: „Ci fii o pildă pentru credincioşi”. De ce nu scrie Pavel pentru toţi? De ce aici în acest context se referă doar la credincioşi? Pavel a fost conştient că o mare parte din zi, noi o petrecem în mijlocul lumii şi atunci şi acum cu atât mai mult. Fiecare din noi este la şcoală, la facultate, la locul de muncă sau în alte locuri probabil mai mult de jumătate din orele în care nu dormim. Problema este că lumea aceasta „zace în cel rău”, după cum redă Ioan în 1 Ioan 5:19. Altfel exprimat, Pavel încearcă să spună: „Dacă vrei să nu fii dispreţuit, atunci caută-ţi relaţiile adevărate printre cei credincioşi.” Adică toate relaţiile tale, unde trebuie să „fii o pildă”, ar trebui să fie printre credincioşi. Pavel nici nu-şi pune problema să ai relaţii strânse în afara cercului de credincioşi. Aici este vorba de relaţii de prietenie apropiate,    pentru că dispreţuirea doar din partea celor apropiaţi are greutate. Nu-i aşa, ca dacă profesorul la şcoală te dispreţuieste, altfel reacţionezi, decât dacă te dispreţuieşte cel mai bun prieten sau cea mai bună prietenă? Deci Pavel afirmă în primele două părţi ale versetului că tinerii se confruntă cu căutarea şi găsirea relaţiilor bune, ceea ce în vremurile de acum este tot la fel de actual ca atunci, ba poate chiar şi mai actual.

Ultima parte din verset descrie lucrurile pe care un tânăr creştin trebuie să le îndeplinească, fiind o pildă: „în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie.” Când am citit această aliniere de substantive m-am întrebat, de ce sunt oare aşa de explicit prezentate? Pavel putea să scrie simplu: „Fiţi o pildă în tot ce faceţi.”Totuşi el explică în detaliu ceea ce el putea cuprinde în acest tot. Dacă nu ar fi avut importanţă nu cred că ar fi intrat el în detalii, dar mă gândesc că prin inspirarea Duhului Sfânt i-a fost posibil să vadă lucrurile cu care tinerii creştini au avut de luptat în mod deosebit şi continuă poate chiar într-un mod şi mai greu să aibă de luptat. Dacă te vei uita, vei recunoaşte că vorbirea, comportamentul, dragostea, credinţa şi curăţia sunt atât de diferite în această lume faţă de a creştinilor.

În fiecare zi auzi vorbe murdare şi vezi comportament urât la şcoală, la facultate, la locul de muncă sau în alte locuri. Aici apare confruntarea tânărului creştin, pentru că el altfel este învăţat decât cum acţionează lumea, sau mai bine zis răul din lume. Pavel îti spune: „Tu, să ai o vorbire si purtare sfântă! Fii o pildă în vorbire şi purtare!”

La fel şi dragostea. Cel Rău a transformat-o într-un stil de viaţă în care Eul tău este pe prim plan. Ceea ce contează este doar să-ţi împlineşti poftele şi dorinţele, fără să mai pui preţ pe cel de lângă tine. Că este partenerul de viaţă sau prietenul cel mai bun, egocentrismul este noua dragoste – „fă totul, ca ŢIE să-ţi meargă bine”. Lumea crede că de la 14 ani poţi să te îndrăgosteşti şi să duci o relaţie intimă, dar Dumnezeu nu aşa a gândit dragostea. Într-o astfel de lume, tânărul creştin se confruntă cu dragostea falsă. Într-o astfel de lume Domnul prin Pavel spune: „Tu, să ai o dragoste desăvârşită! Tu, să iubeşti cum şi mai ales când trebuie! Fii o pildă în dragostea pe care o trăieşti!”

Despre credinţă se poate spune că lumea a ajuns într-un punct unde nu mai crede. Tânărul creştin se confruntă cu o apostazie la nivel global. Este o lume în care este ruşine să crezi ceva, ori că în Dumnezeu sau în anumite valori. Nu se mai ţine cont de aşa ceva. Lumea preferă să-şi adore propriile ei valori, care sunt false şi ştiinţa, care a devenit noul zeu. În această lume dezorientată Domnul te cheamă şi-ţi spune: „Tu, să ai o credinţă vie! Fii o pildă în credinţă!” Curăţia din această lume este destul de scurt de descris, deoarece este pe cale de dispariţie. Figurativ vorbind, la toate colţurile stau oameni la pândă pregătiţi să înghită pe alţii. Fie că eşti în politică, la şcoală, la muncă, în oraş sau la ţară, peste tot unde sunt oameni se uită tot mai mult de curăţie. Parcă tot mai mult oamenii caută propriul avantaj şi menţinerea acestuia cu orice posibilitate. Nu se opresc nici de la împlinirea poftelor trupeşti, ci caută să-i dea trupului tot ce-și doreşte. Cu astfel de situaţii se confruntă tânărul creştin. Situaţii asemănătoare cu a lui Iosif, care nu și-a ascultat trupul, ci a fugit, şi a bogatului din Luca 12, care şi-a construit grânarele mai mari pentru că nu i-au fost deajuns cele vechi. Cu astfel de oferte se confruntă tineretul creştin în ziua de azi. Dar în lumea în care trăieşti, Pavel îţi scrie clar şi răspicat: „Tu, să fii curat! Să fii o pildă în curăţie!” Concluzionând, putem vedea cât de bine este că Pavel a spus fiecărui punct pe nume, ca noi să ştim unde avem de luptat. Astfel putem vedea căci, confruntările tânărului creştin sunt multe şi dese. De aceea rugăciunile şi sfaturile pentru el sunt foarte impor-tante pentru ca să iasă învingător şi să moştenească viaţa veşnică alături de Domnul şi pentru că lumea, care nu doarme şi care caută prin tot felul de oferte să acapareze pe cât mai mulţi, să nu reuşească să-l ducă în pieirea veşnică. Speranţa noastră este Dumnezeu şi când mai vine Cel Rău pentru ca să te confrunte, nu uita: „POT TOTUL ÎN HRISTOS, CARE MĂ ÎNTĂREŞTE.” (Filip. 4:13)

Emanuel Vlas

Sursa: http://www.apavietii.at/ro/cu-ce-se-confrunta-tanarul-crestin/

 

Vă apreciați pastorul?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, DILEME, EDITORIALE, MEDITAŢII

istock_000002698721small_3_1_

Îmi surprind, din vreme în vreme, o parte dintre prietenii ori colegii de serviciu chemându-ne entuziaşti la biserică. Nu la biserica lor, ci de regulă la alte biserici, pe la care umblă la ocazii. Şi nu ca să aibă părtăşie cu fraţii lor, ci ca să audă vorbind ori să vadă vreuna dintre „vedetele” evanghelice arhicunoscute. Să nu citiţi ironie în ghilimelele mele, pentru că nu e! Noi le conferim acest statut, cu care oamenii smeriţi ai lui Dumnezeu nu se simt deloc confortabil!

„Ai auzit? Vii şi tu? Nu? Vine Pustan!” (l-am ales pe dumnealui ca exemplu doar pentru că sunt sigur că va înţelege ce zic şi nu se va supăra; sunt mulţi alţii, ce vin mai de departe, oferind exemple cel puţin la fel de relevante).

De cele mai multe ori răspund simplu: NU. Toţi se miră. Dar nu prea mult, ca să nu întârzie la porţia de emoţie. Dacă am vreme îi întreb şi: de ce? De cele mai multe ori răspunsul se rezumă la priviri sfinte, duhnind a dojană…

Ce căutăm la Adunare? De ce mergem acolo? De ce nu ne mai place adevărul curat şi nefardat al Lui Dumnezeu? “Cum a fost la Biserică?”, întrebăm. „Super tare. A predicat unu’ haios, nu mai ştiu din ce, nici de unde vine, dar ne-am distrat de numa…”. Într-una dintre cărţile lui Tozer ne vorbeşte despre Marele Zeu Amuzament. Şi, vai, câtă dreptate are! Într-o generaţie focalizată pe instant şi viteză, nu ne mai dorim să plătim preţul, nu mai suntem dornici de hrană tare. Vrem să apasăm butonul sfinţeniei şi aceasta să apară în 3 puncte sau cerem cu lehamite hrana cât mai mestecată, activând ca simpli consumatori, căpuşe ale celorlalţi. Suna dur, ştiu. Îmi cer iertare faţă de voi şi faţă de mine pentru tupeul din postare: mă acuză în egală măsură…

Să fie din vina slujitorilor Bisericii? Tot ce se poate, uneori, şi doar până la un punct. Este însă culpa fiecăruia dintre noi, căutătorii de amuzament, de carismă, de show… Ne zbatem în mediocritate şi aşteptăm trezirea, fără a fi gata să oferim nimic în schimb! În plus, păcătuim constant, comparându-ne păstorii, ce slujesc săptămână de săptămână o turmă nemulţumită şi cu microscopul îndreptat asupra lor, cu aceste ratităţi excepţionale, care nu sună rău deloc, dar a căror simplă carismă şi inteligenţă nu ne oferă mereu și garanţia unei vieţi trăite în dependenţă şi ascultare de Dumnezeu.

VIDEO: Vă invit să urmăriţi un interviu al lui Paul Washer, doar în engleză din păcate, intitulat sugestiv: „Do You Appreciate Your Pastor?”.

Credința ca un ghiul fals

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, EDITORIALE, MEDITAŢII

 

Imagini pentru ghiul

Un pastor din Spania (care mi-e bun prieten), a găsit într-o zi un ghiul lucios. Frumos. Greu. Gravat. L-a dus la bijutier, la evaluare. Expertul l-a privit pe toate părțile și-a comunicat sec: “E fals!”. În secunda următoare, pastorul n-a mai fost interesat de ghiul. Ba, chiar l-a zvârlit în stradă. Curiozitatea lui era dacă-l va lua cineva…

Mulți oameni putem avea o credință ca ghiulul fals. Încărcată cu dogme, ornată cu obiceiuri, cu canoane. Atâta vreme cât credem că e ideală, ne purtăm cu ea cu grija unei comori neprețuite. O lustruim, o ținem mândri pe deget. Cei ce nu-s experți ne zic de zor că-i valoroasă. Scumpă. Dar când vine Hristos, Expertul cu zoom-ul, ne dăm seama că nu valorează nimic! 

Până să știm că e non-valoare, nu doar că ne etalam ritualic falsul, dar și-l îngrijeam! Îi acordam atenție sporită. Cinste. Timp. Ne temeam ca “ghiulul” să nu ne fie furat! Apoi, pus sub lupa adevărului, dintr-o dată, pur și simplu nu ne mai atrage! Nu ne mai interesează. Aruncăm credința falsă la coșul de gunoi… Așa au făcut și Pavel, și Nicodim, și Augustin, și Luther, și alte miliarde de creștini.

Paradoxal, o mulțime covârșitoare de indivizi, deși află că au o credință nulă, o viață falsă, o religie de doi bani, continuă s-o chivernisească! Ce amăgire! Autoamăgire.

Evaluați-vă credința! Aici. Acum. Altfel, acolo sus o să rămâneți cu buza umflată…

Nicolae Geantă

http://www.ciresarii.ro