Categorie: „IZVOR” de GÂNDURI

Singurătatea la vremea relaţiilor – II

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Adolescenţă, MEDITAŢII

asteptare

Dacă crede cineva că este ruşinos pentru fata lui să treacă de floarea vârstei, şi nevoia cere aşa, să facă ce vrea: nu păcătuieşte; să se mărite….. Astfel, cine îşi mărită fata, bine face, şi cine n-o mărită, mai bine face. 1 Corinteni 7:36

Ei bine, dacă credeaţi că chestia cu căsătoria e o problemă modernă vă înşelaţi. Problema cu vârsta căsătoriei e veche şi primii creştini se pare că aveau nevoie de lămuriri în acest aspect iar Pavel vine cu lămuriri pentru ei, …. şi pentru noi.

La vremea aceea era ruşinos pentru o femeie să fie necăsătorită datorită culturii în care trăiau nu datorită principiilor divine. Oamenilor li se aprindeau beculeţele de alarmă şi era ruşine mai ales pentru părinţi că nu şi-au măritat fata. Cultura lor socială cerea asta. Ei bine cred că ne asemănăm oarecum în mentalitate cu ceea ce era atunci. Mulţi oameni văd o ruşine sau un mare ghinion sau un mare necaz când privesc la o persoană necăsătorită şi acestea aproape se dublează din cauza dozei consistente de compătimire dacă acea persoană este o femeie.

Pavel recomandă primilor creştini ceva ce era oarecum contrar culturii lor, recomandă „necăsătorirea” şi asta nu pentru că nu ar fi bună căsătorirea ci pentru că spune el ar fi mult mai bine pentru slujire să nu fii legat. Sigur vor spune unii, mai ales unele: e uşor să vorbeşti că tu eşti însurat! Şi poate au dreptate, însă vreau să subliniez că suferinţa din spatele singurătăţii cauzate de nemăritat este una provocată mai degrabă de educaţie, cultură şi mentalitate decât de cauze fizice şi psihice independente de noi.

Adevărul este că cele mai multe persoane necăsătorite suferă din cauza acestui statut. Se simt marginalizate, se simt neatrăgătoare de multe ori, se simt neimportante, se simt nerealizate în viaţă şi adesea se simt singure. Unele din ele, multe din ele, trăiesc o adevărată dramă. Deşi încearcă să păstreze aparenţele viaţa lor e anostă, sub imperiul tristeţii, pesimismului şi cu depresia pe la fiecare colţ încercând să le înhaţe.

Mai mult, datorită „statutului însuşit” aceste persoane încep să devină uneori sarcastice, să se izoleze, să nu comunice, să critice şi chiar să nu se mai îngrijească. Doar uneori li se mai aprinde pofta de viaţă când apare o mică licărire de variantă de măritiş dar pentru că au intrat în retragere ratează orice variantă ivită. Astfel cunosc persoane care au ajuns la bătrâneţe necăsătorite şi… cele mai multe din ele fac lămâia să fie acadea. S-au lăsat transformate de problema lor în persoane acre, reci, critice, acide.

Bineînţeles că nu toate persoanele necăsătorite sunt aşa. Unele din ele deşi le este greu acceptă situaţia şi încearcă să trăiască viaţa frumos. Vreau să spun că unele din persoanele acestea sunt reale binecuvântări prin biserici şi prin unele familii. Sunt un mare ajutor şi transmit prin viaţa lor optimism şi chef de viaţă. Persoanele care au depăşit prejudecăţile şi barierele culturale din acest domeniu sunt fericite şi slujesc cu bucurie.

Şi totuşi ce anume se întâmplă cu persoanele care nu se căsătoresc deşi doresc asta? Din ce cauză nu reuşesc să se căsătorească? Iată câteva posibile motive:

Frica de relaţii. Persoanele care au văzut relaţii nepotrivite în familiile lor, persoanele care sunt excesiv de timide şi introverte, persoanele care au fost abuzate, persoanele care au fost crescute în frică şi teroare, persoanele care au fost crescute de părinţi hiper protectivi.

Ratarea momentului. Multe din persoanele necăsătorite sunt aşa pentru că „au ratat momentul” spune Scriptura că toate îşi au vremea lor şi că este o vreme şi a căsătoriei. Dacă vremea asta este „ratată” e destul de greu ulterior. Vremea asta e pierdută din varii motive cum ar fi: terminarea studiilor, construirea unei cariere, aşteptarea prelungită a lui Făt Frumos etc

Aşteptările irealiste. Fiecare noi noi avem anumite aşteptări şi dacă ţinem tare cu dinţii de ele atunci e posibil să ratăm multe în viaţă, chiar şi măritişul. Îmi amintesc de o surioară pe care o cunosc care aştepta ca viitorul soţ să  se încadreze bine în lista ei de cerinţe şi dorea cu ardoare să se mărite, a avut vreo 4 „oferte” dar le-a ratat pe toate pentru că nu îi ieşea la listuca ei cu bife. Până la urmă s-a căsătorit cu ce nu a voit, cu persoana care nu avea mai nimic din lista ei şi… Nu idealizaţi dragilor, nu există omul perfect, fiţi realişti şi mai ales realiste.

Frica de singurătate. Pare un paradox dar frica de singurătate te ţine departe de măritiş. Bărbatul care se teme de singurătate devine sufocant în relaţie şi oricine îl curtează se va retrage repede. Un om care devine „sugativă” de atenţie şi iubire nu este foarte ispititor ca şi partener de viaţă.

Voia lui Dumnezeu. Pentru unii oameni este voia lui Dumnezeu să rămână necăsătoriţi. Poate e greu de acceptat dar cunosc persoane despre care cred că voia lui Dumnezeu a fost ca acestea să nu se căsătorească. Vin la consiliere unele cupluri şi e aproape evident că nu aveau ce căuta în relaţia aceea dar nu am cum să le spun asta. Există oameni pe care Dumnezeu vrea fie să îi folosească la anumite lucrări şi are nevoie de ei necăsătoriţi, fie să îi scutească de multă suferinţă şi pentru a putea face asta trebuie să fie necăsătoriţi. Oricât de dramatică ar părea singurătatea nu uitaţi că drama unei femei abuzate, bătute, neiubite, umilite e imens mai mare. Nu e totul să te căsătoreşti totul e să fii în voia lui Dumnezeu fie că eşti singur/ă fie că eşti căsătorit/ă.

capcanaSingurătatea este grea dar nici căsătoria nu este uşoară. Să fii singur e uneori dificil dar „la o adică” poţi scăpa :) pe când din căsătorie… nu ai nici o variantă de scăpare :) Poate vă doriţi căsătoria (şi nu faceţi un păcat dacă vă doriţi asta sau dacă vă căsătoriţi) dar nu uitaţi că singurătatea în doi e mult mai dramatică decât cea de unul singur.

Aşadar situaţia de celibatar sau necăsătorit/ă nu e cea mai dramatică din câte există şi mai ales nu e un păcat. Dramatismul e dat de cultura şi mentalitatea noastră şi poate fi mult diminuat de maturitatea spirituală şi psihică. Depinde de fiecare cum alege să trăiască.

Sursa: http://www.filedinjurnal.ro/singuratatea-la-vremea-relatiilor-ii/

Minciuni Infricosatoare Pe Care Le Spun Unii Crestini

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, MEDITAŢII

Photo credit

,,Fa ce te indeamna inima.”

,,Fa ceea ce te face fericit.”

Acestea sunt minciuni infricosatoare care sunt raspandite astazi intre crestini. Vad aceste fraze peste tot in Facebook, impartite intre crestinii care l-au urmat pe Christos toata viata lor, sau cel putin o jumatate din viata lor.

Si totusi, in timp ce au umblat cu Dumnezeu destul de multi ani ca sa-i faca „maturi spiritual”, ei inca nu au descoperit minciuna care se ascunde in dosul acestor fraze simple.

Noi credem ca libertatea este posibilitatea ca sa facem ceea ce ne face fericiti. Sa facem ceea ce ne spune inima ca ar trebui sa facem. Si totusi Biblia are o perspectiva foarte diferita despre libertate.

Am stat in auditoriu si am ascultat la vorbitorul care se adresa celor care aveau sa devina lucratori in campul evangheliei. Crescand intr-o casa de pastor, am fost foarte constient de punctele pe care vorbitorul le facea, dar m-au deranjat; in particular, m-a deranjat atunci cand a spus ca noi ca si crestini suntem tinuti la un standard de sfintenie.

Un standard mai ridicat

Am fost asa de satul ca s-aud asta mereu. In ultimii ani am ajuns sa fiu invidios pe prietenii mei care se parea ca aveau o relatie destul de buna cu Dumnezeu si totusi nu traiau la „nivelul inalt” la care traiam eu.

Eram satul sa trebuiasca sa ma retrag dintr-o activitate deoarece includea ceva cu care familia mea nu era de acord.

Odata, numai odata, am vrut sa pot sa ma relaxes si sa ma distrez fara ca vocea din mintea mea sa-mi spuna ca trebuie sa ma retrag.

Dupa terminarea sesiunii, am tras profesorul la o parte si am izbucnit in ai spune toate frustrarile mele; care sunau mai mult cu un copil plangacios care striga: ,,Nu-i  corect!”

Mi-am dat frau liber la gura si-am spus: ,,Vreau doar sa am ceva libertate.”

Oarecum, in ciuda instructiunilor atente ale parintilor mei, am inceput sa cred minciuna ca libertatea este abilitatea de a face tot ceea ce voiesc.

Aceasta este o minciuna periculoasa, deoarece Biblia ne invata ca dorinta noastra naturala este predispusa pacatului si distrugerii. Inimile noastre sunt inclinate inspre rau. Mai mult decat atat, Cartea Proverbelor ne avertizeaza din nou si din nou de pericolul de a ne vedea drepti in ochii nostri; sau cu alte cuvinte, exersarea libertatii de a ”merge dupa pornirea inimii noastre” – este una din cele mai pretinse minciuni care circula in biserica.

In acea zi am plecat de-acolo alegand sa urmez definitia mea de libertate.

Am urmat dorintele inimii mele… exact in capcana inamicului.

Ceea ce a urmat au fost doi dintre anii cei mai intunecosi din viata mea spirituala. In timp ce continuam sa obtin cunostinte biblice, umblam zilnic intr-o nebunie totala. In libertatea mea, mi-am inchis inima intelepciunii si consecintele au fost severe. Doi ani mai tarziu mi-am venit in fire, dar a fost nevoie de o alta lovitura puternica ca sa pot intelege cu adevarat ca libertatea nu insemneaza sa faci ceea ce vrei sa faci, ci capacitatea de a trai in limitele intelepciunii dumnezeiesti de a face ceea ce ar trebui sa fac.

Intelepciunea.

Cartea Proverbelor este cartea de instruire pentru cei intelepti si in capitolul 13 vedem doua imagini clare de contrast a celor ce vor sa traiasca cu intelepciune si cei care aleg sa traiasca fara constrangere.

,,Cine-si pazeste gura, isi pazeste sufletul; cine-si deschide buzele mari alearga spre pieirea lui” (Proverbe 13:3).

Dar este o lectie mai profunda de invatat din Proverbe 13:3.

,,Cine dispretuieste cuvantul va pieri, dar cine se teme de porunca va fi rasplatit.”

Exista astazi in Biserica lui Christos o tentatie mare de a asuma ca orisicand vorbim despre lege, neprihanire si sfintenie, ne lipseste dragostea si harul sau ca noi judecam si condamnam.

Totusi, pe tot parcursul Cartii Proverbelor vedem ca toti aceia care se tem de porunca (da, de porunca) si traiesc in neprihanire si sfintenie, sunt rasplatiti, traiesc in pace si se bucura de binecuvantarile lui Dumnezeu!

Atunci deci, cum se face ca ceea ce ne aduce pacea, binecuvantarea si rasplata, in acelasi timp judeca si este lipsit de har si dragoste?

Aceasta pur si simplu nu este posibil.

Este in natura umana sa vrei sa te debarasezi de restrictiile poruncilor lui Dumnezeu si sa elimini limitele neprihanirii si a trairii in sfintenie.

Este gandirea umanista care ridica inima mai sus decat Cuvantul lui Dumnezeu care ne-a fost dat pentru a o calauzi si directiona, deoarece inimile noastre sunt predispuse sa rataceasca in pacat.

Este inselaciunea cea care arata cu degetul inspre cei ce implinesc porunca de a iubi legea, de a se teme de porunca, de a umbla in neprihanire si a trai in sfintenie, si-i numeste critici, ca judeca si sunt fara dragoste.

De ce?

,,Invatatura inteleptului este un izvor de viata, ca sa abata pe om din cursele mortii (Proverbe 13:14).

Ati vazut asta?

Cand noi umblam sa imbratisam adevarata libertate – capacitatea de a trai in limitele intelepciunii, alegand sa facem ceea ce ne porunceste Scriptura – gasim viata!

Isus a spus ca El a venit ca sa ne dea viata. Nu numai viata, dar viata din belsug!

Vrem noi favoarea lui Dumnezeu si binecuvantarile Lui in vietile noastre? Trebuie atunci sa invatam sa umblam in intelepciune; si inceputul intelepciunii este sa invatam frica de Domnul.

Astazi aleg libertatea: Sa traiesc in limitele intelepciunii; sa nu fac ceea ce vreau eu sa fac, ci sa aleg sa fac ceea ce Scriptura imi porunceste sa fac.

https://rodiagnusdei.wordpress.com

Lucrarea de slujire intr-o epoca a casatoriilor intre persoane de acelasi sex

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI

Avatarul lui rodiagnus dei - english + romanian blog

Photo credit www.wisegeek.com

”Îmi era teamă să spun cuiva deoarece în cercurile de creștini se spunea că astfel de oameni sunt bolnavi. Eram o fetiță care se lupta cu aceste sentimente”, spunea Cynthia Austin.

Cynthia Austin frecventa biserica alături de familia ei și l-a primit pe Hristos de mică. Nu s-a gândit vreodată că ar putea fi atrasă de o persoană de același sex. Totul a început în clasa a VI-a.

”Eram confuză când au început să apară aceste sentimente. Îl iubeam pe Domnul și nu trebuia să se întâmple așa ceva”, mărturisea Cynthia Austin.

Liderii bisericilor din întreaga țară se trezesc la realitate. Milioane de oameni se confruntă cu astfel de sentimente. Mulți cer ajutorul. Convenția Baptistă de Sud a cheltuit 250 000 de dolari pentru a-i pregăti pe lideri în ce privește etica sexuală.

Mulți pastori spun că a lucra cu cei care sunt atrași de persoanele de…

Vezi articolul original 634 de cuvinte mai mult

Singurătatea la vremea relaţiilor – I

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Adolescenţă

alone

Un om este singur singurel, n-are nici fiu, nici frate, şi totuşi munca lui n-are sfârşit, ochii nu i se satură niciodată de bogăţii, şi nu se gândeşte: „Pentru cine muncesc eu, şi-mi lipsesc sufletul de plăceri?” Şi aceasta este o deşertăciune şi un lucru rău. Eclesiastul 4:8

Deşi cred că oamenii  sunt făcuţi să se relaţioneze la alţii la modul general dar şi la modul intim, apropiat cred totuşi că nici în acest context singurătatea nu este o dramă dar poate fi făcută dramatică.

Vremea relaţiilor pentru om este de la naştere până la moarte dar vine o vreme a relaţiilor intime (nu sexuale) când omul, fie bărbat, fie femeie, caută o altfel de relaţie cu cineva care să îl completeze, să îl întregească. Această căutare este făcută în funcţie de personalitatea acelui om şi în funcţie de aşteptările sale. De cele mai multe ori persoana căutată trebuie să aducă în viaţa căutătorului „acel ceva” care îi lipseşte acestuia fie că este declarat scopul acesta fie că nu, fie că este conştient căutătorul fie că nu. În acest context este posibil ca unii oameni să nu găsească niciodată pe cel/cea care să se potrivească perfect formei trasate de el/ea.

Spuneam că există persoane care suspină la fiecare căsătorie în aşteptarea acelui moment în care şi ele vor găsi pe cineva şi situaţia asta nu este foarte rară. Mai ales femei sunt multe necăsătorite. Unele din ele deşi ar vrea să se căsătorească dacă sunt întrebate o dau într-o evlavie forţată (evlavie de nevoie) şi spun „Domnul îmi este de ajuns!” Spun forţată nu pentru că El nu ar fi de ajuns ci pentru că unele persoane datorită culturii religioase spun asta dar în realitate sunt foarte frustrate de situaţia de „celibat” în care se află.

Îmi amintesc de unele discuţii de prin biserica în care am crescut şi cum erau de speriate fetele care deja aveau pe la 24 – 25 de ani şi nu erau măritate. Îşi spuneau „lăbănoaie” de la fiicele lui Laban care erau nemăritate. Nu ştiu nici în ziua de azi de ce foloseau termenul acesta şi de unde au tras concluzia că „le trecuse vremea” fiicelor lui Laban dar ăsta era termenul. Era mare îngrijorare cu măritişul prin biserică aşa de mare că unul din fraţi i-a spus unui tânăr care o curta pe fiica sa să nu îi „răscolească marfa” şi să ia la rând. Băiatul venise pentru a treia din fete dar a trebuit să aştepte până primele două s-au măritat altfel nu a primit permisiune să se căsătorească.

Îmi spunea cineva acum vreo doi ani că acel verset: “Nu este bine ca omul să fie singur” este valabil doar pentru bărbat. Logica sa era oarecum simplistă dar mi-a dat de gândit. Spunea „un el” că Dumnezeu a spus nu este bine ca „omul” cu sensul de bărbat să fie singur dar despre femei afirma el că nu găsim o asemenea afirmaţie şi deducţia lui era că este dramatic ca un bărbat să fie necăsătorit dar nu este tot atât de dramatic pentru o femeie. Zilele trecute un bătrânel căruia îi murise nevasta mi-a spus: „De ce nu am murit eu primul, e mult mai greu să rămână un bărbat singur decât o femeie”

Subiectul e discutabil şi poate genera multe controverse. Cred că oamenii fie bărbaţi fie femei caută relaţii intime cu „un suflet pereche” şi e bine ca omul să nu fie singur. Totuşi la nivel mondial numărul femeilor îl depăşeşte mult pe cel al bărbaţilor şi situaţia nu pare a se ameliora în perioada următoare statisticile spun că acum sunt cam cu 10% mai multe femei decât bărbaţi dar că se va ajunge in 10 – 15 ani ca numărul femeilor să fie dublu faţă de bărbaţi. Asta înseamnă că multe femei vor fi singure, asta înseamnă că scriptura are dreptate……

În fine, singurătatea este o realitate a vieţii pentru unii oameni fie bărbaţi fie femei. Singurătatea la vremea relaţiilor în unele cazuri este voia lui Dumnezeu şi oamenii aceia se simt bine aşa, îl simt pe Dumnezeu mai altfel decât alţii, au timp de lucrare, de relaţie cu Dumnezeu, de părtăşie etc. Tind să cred totuşi că cele mai multe persoane singure sunt aşa din cauza lor sau a părinţilor lor sau a mediului. De ce spun asta? Iată câteva situaţii:

Singurătate din cauza mea. Aşteptările irealiste de la un partener te pot însingura pentru toată viaţa. Făt-Frumos, Romeo, Prinţul, Zâna cea bună, Cenuşăreasa etc sunt personaje de basm, nu le aşteptaţi că nu vin sau dacă vin … ele vor basme şi nu relaţii adevărate. Mai ştiu eu pe cineva care visa să vină viitorul soţ pe cal alb şi a venit dar…

Singurătate din cauza părinţilor. Părinţii care au avut o relaţie dezastruoasă pot face incapabili pe copiii lor să se implice într-o relaţie. Nu vor vrea să se întâmple şi cu ei aşa ceva fie că sunt conştienţi fie că nu dar vor evita relaţiile sau se vor implica în relaţii de tip homosexual (nu generalizez) A doua ipostază majoră e dată de răsfăţ. Un copil răsfăţat şi alintat greu va găsi pe cineva care să îi facă toate mofturile la viaţa de adult. Va considera că nimeni nu e aşa cum e mama, nimeni nu e aşa cum e tata şi vor fi tot cu mama şi cu tata „până la adâncile lor bătrâneţi”

Singurătatea cauzată de mediu. Mediul are o foarte mare importanţă în formarea individului. Dacă mediul în care creşte e unul instabil, anormal omul se va forma în consecinţă. Dacă mediul în care creşte copilul e unul al concubinajelor, trădărilor, înşelărilor, alcoolului, tutunului etc acel adult format acolo va fi incapabil să lege relaţii sănătoase în cele mai multe cazuri şi se va implica în „relaţii de scurtă durată” care nu îi vor stâmpăra setea de relaţionare ci vor provoca o şi mai mare „arsură”. La fel şi cu copiii crescuţi de cupluri de homosexuali sau lesbiene.

Mai avem de scris la capitolul acesta dar deja e mult pe azi, continuăm mâine despre dramatismul singurătăţii şi cum poate fi acesta atenuat.

Sursa : http://www.filedinjurnal.ro/

Cum trebuie să-si iubească soţul soţia?- Beniamin Fărăgău (3)

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, EDITORIALE, FAMILIE

Avem nevoie de ajutor

Ca barbat, sunt vulnerabil si, de aceea, am nevoie de ajutorul sotiei!

Barbatilor le vine foarte greu sa creada lucrul acesta, sa rosteasca lucrul acesta. Dar, va pun o intrebare, intrebandu-ma pe mine: Oare de ce a zis Dumneze: ,,Nu-i bine ca omul (ca barbatul) sa fie singur? Am sa-i fac un ajutor potrivit pentru el.” Pentru ca El ne-a creat cu lipsuri fundamentale, cu spatele gol, dragii mei, putem fii loviti de la spate, oricand, in lupta spirituala. Si de aceea, Dumnezeu, in lupta siprituala ne-a dat un ajutor potrivit. Noi suntem pe terenul dusmanului, indiferent cine am fi. Sagetile arzatoare a celui rau lovesc din toate partile. Si am nevoie de ajutor. Sa stii, ca atunci cand nu crezi ca ai nevoie de ajutor, ai o boala psihica. Si problema cu bolnavii psihici este ca nu cred ca sunt bolnavi. Si pentru ca nu cred ca-s bolnavi medicii nu pot sa-i ajute. As putea sa va povestesc tragedii imense, dragii mei, din familii in care copiii erau sa-si omoare parintii pentru ca n-au vrut sa creada ca-s bolnavi. Odata ce ai acceptat realitatea aceasta si incepi sa iei medicatia, esti ajutat sa traiesti o viata cat de cat normala. Ori, pana nu recunosti ca ai nevoie de ajutor, pana atunci nu vei sti cum sa te porti, cum sa-ti iubesti nevasta ca pe trupul tau. Nu uitati, pamantul a fost vandut sub stapanirea celui rau. El este administratorul acestei planete. El este dumnezeul veacului acestuia. Asta s-a intamplat in Eden.

Matei 4*1-22 1 Petru 3*1-6

Dar, mai ramane un lucru de pazit, care e mai valoros ca toata desertaciunea lumii acesteia: sufletul omului. Si in aceasta batalie spirituala pentru sufletul omului, Dumnezeu a zis: ,,Nu-i bine ca omul sa fie singur.Am sa-i fac un ajutor potrivit”. In aceasta batalie, barbatul are nevoie de ajutor. Uitati-va la imaginea din fata voastra. Daca nici Hristos – si aveti cele doua imparatii inaintea voastra – Daca nici Hristos, barbatul, n-a fost scutit de ispitirea Satanei: ,,Inchina-te mie si am sa-Ti dau toate imparatiile pamantului”. Cam dupa asta alearga inima unui barbat, dupa desertaciunile acestei lumi si Hristos spune: ,,Ce ar folosi unui om, sa castige toata lumea, daca si-ar pierde sufletul?” Daca nici Hristos n-a fost scutit, voi fii eu, vei fii tu? Hristos a fost intrupatul Fiu al lui Dumnezeu, eu sunt tarana. Eu am nevoie de ajutor. Cand cititi armura lui Dumnezeu din Efeseni 6, spatele este descoperit. Pentru spatele meu Dumnezeu mi-a dat sotia mea. Ea, prin intuitia ei, sa aiba grija sa nu fiu lovit pe la spate de ispitirile, de sagetile arzatoare ale celui rau. (41:00)

Nimeni altcineva nu-mi poate fi

un ajutor mai potrivit ca sotia mea

Al doilea adevar de care trebuie sa fiu convins este ca nimeni altcineva nu imi poate fi un ajutor mai potrivit ca sotia mea. Am trait cu Nora peste 38 de ani. Nimeni in lumea asta nu ma cunoaste cum ma cunoaste ea. Nu trebuie sa vorbim prea multe, nu trebuie sa ne spunem prea multe. Ea stie zvacnirile inimii mele, stie aspiratiile mele, stie punctele mele slabe, toate le stie. Nici mama mea nu m-a cunoscut cum ma cunoaste sotia mea. Spuneti-mi, cine altcineva in lumea aceasta mi-ar putea fi un ajutor mai potrivit decat ea? De aceea, vreau sa spun: „O voi iubi ca pe trupul meu!” Stiti de ce? Ce m-as face cu un ajutor nepotrivit, disfunctional, pentru ca am neglijat-o? Pentru ca n-am hranit-o, nu i-am purtat de grija asa cum face Hristos cu Biserica Lui.

Acuma, in momentul acesta parca aud suspinul multor barbati din sala. Stiu ca veneam de la o conferinta si eram intr-o masina cu prietenii. Eu tocmai facusem o descoperire extraodinara in 1 Corinteni 11 si le povesteam entuziast tot ce am inteles din Biblie in saptamana respectiva. Si unul din cei care erau in masina, dupa ce m-a ascultat o vreme s-a uitat la mine si a zis: ,,Daca e adevarat ce spui, ma duc acasa si-mi impusc nevasta.” Haideti sa va talmacesc cuvintele lui. Eram intre prieteni si a fost o gluma. ,,Daca e adevarat ce spui, arata-mi tu o femeie de felul acesta”.

Vreau sa va las cu o intrebare: Oare iubirea, increderea si incurajarea pe care le-am invatat de la Hristos pot ajuta in devenirea sotiei mele? V-am spus, nu stiu de ce Dumnezeu nu ne-a dat femei desavarsite ca sotii. Puteti sa le cautati cat vreti. Si am multi baieti in jurul meu care au venit sa-mi planga pe umar cand curta o femeie si avea o lista de 25 de puncte cum tre sa arate nevasta sa. Puteti sa cautati cat doriti, si eu am avut impresia ca am luat-o pe cea mai buna dintre cele mai bune. Trei zile dupa ce m-am insurat mi-am pus intrebarea: ,,Doamne, ce-o fi femeia, ca eu nu o pricep?” Dumnezeu ne-a dat unul celuilalt nedesavarsiti, in procesul formarii, a transformarii noastre. Ne-a pus pe unul langa celalalt, ca Duhul se arata prin unul spre folosul celuilalt si intr-o buna zi, impreuna, sa fim mireasa lui Hristos. Oare, iubirea, incurajarea, si increderea invatata de la Hristos pot ajuta devenirea sotiei mele?

Dati-mi voie sa va aduc o poveste reala. Era prin anii ’80 si Dumnezeu, in raspuns la rugaciunile noastre a inceput sa ne aduca invatatori dupa cerintele, sau daca vreti, dupa nivelul intrebarilor noastre. Si cineva, undeva, pe alt continent, in America de Nord, i-a dat o ideie ca sa aduca in Romania tot corpul profesional de la Wheaton College. Si fiecare vara ducea 2,3. Stateam ascunsi cu ei prin paduri, prin apartamente si de dimineata pana seara studiam Scriptura. Si unul dintre ei, tin minte, era o vara torida, eram in Oradea, era Paul DuVree(?) seful catedrei de filozofie de la Wheaton College. Avea o problema serioasa de ochi. Se vedea cand te uitai la el si ochelarii pe care-i purta. SI intr-o zi ne-a povestit viata Lui. S-a nascut cu problema asta de ochi si cand s-a dus la scoala n-a spus nimanui ca el nu vede tabla, nu vede ce-i scris acolo. Va dati seama cum aratau caietele lui, cum aratau lucrarile lui. Abia ca s-a tarat peste clasa IV-a. In clasa IV-a a trebuit sa dea un examen pentru pregatirea in clasa V-a. La lucrarea de la matematica i-au gresit lucrarea, i-au incurcat-o. I-au dat o nota foarte mare. Hai sa zicem, in limba Romana, un 9. A intrat in clasa V-a, notele la matematica 2, 2. A venit profesoara la el si a zis: ,,Paul, nu se poate. Uite aici lucrarea ta. Tu esti un baiat de nota 9, nu de 2.” Stiti ce a spus el? „Am terminat liceul primul din clasa.”

Spuneti-mi, ce l-a propulsat pe Paul de la 2 la 10? Increderea, incurajarea. Profesoara de matematica, mai tarziu, a aflat povestea. A fost corectata lucrarea lui. Poate ca ai o sotie de nota 2. Oare, iubirea ta ar putea sa faca din ea un ajutor potrivit de nota 9? Cel putin. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mamă-sa, şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup.` Nu stiu daca simtiti greutatea acestui „de aceea”. Ca sa iubeasca „ca şi Hristos Biserica” si sa o ajute astfel in devenirea ei.

Barbatilor, va pun o intrebare, intrebandu-ma pe mine: La ce mi-ar folosi un ajutor nepotrivit si disfunctional pentru ca toata viata am neglijat-o avand pretentii de la ea, asteptari de la ea, dar fara sa Il fi studiat pe Hristos in lucrarea Lui prezenta zi cu zi si sa-L imit pe Hristos in asta. „Barbatilor, iubiti-va nevestele cum a iubit Hristos Biserica”. Ah, e prea complicat si prea esoteric. Dati-mi voie sa cobor la lucruri mai practice. Barbatilor, iubiti-va nevestele ca pe trupul vostru. Cineva spunea, „Cand unui barbat ii e foame, indiferent unde s-ar afla, trage si mananca. Cand unui barbat ii e somn, indiferent ce ar fi, se duce la hotel si se culca. Nu conteaza cat plateste. Cand un barbat doreste ceva, indiferent peste cine calca, isi atinge scopul. Dragii mei, Dumnezeu a pus in noi barbatii atitudinea asta de luptator. Haideti sa luptam pentru ceea ce Hristos asteapta. Pentru ca intr-o zi sa prezentam nevestele si pruncii nostri, familia noastra inaintea Domnului. Amin.

VIDEO by Biserica Baptista Iris

https://rodiagnusdei.wordpress.com