Categorie: „IZVOR” de GÂNDURI

Scopul prioritar al părinților – Nicolae.Geantă

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, FAMILIE, MEDITAŢII

Proverbe 22:6 ”Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea”

Note de zece, limba engleză, dinți drepți, modeling, sport de performanță, o facultate de unde să vină pe un post bine plătit. Așa visează părinții. Fleacuri însă pentru copiii noștri în comparație cu așezarea lor pe calea Cerului. Cel mai mare privilegiu și scop pe care-l am ca părinte, este să-mi conduc copilul pe calea lui Hristos. Iosua a mărturisit întregului popor: „Vom intra toți în Canaan, vom avea posesiuni, tentații, afaceri! Voi alegeți ce doriți, dar eu și familia mea vom fi nelipsiți din biserică!”

Părinți, sarcina dvs numărul unu este să vă ucenicizați copiii! Spuneți-le că Isus a fost vândut dar nu e de cumpărat! Că viața e scurtă dar veșnicia e lungă! Aduceți copiii dvs înaintea Domnului, și pe Domnul înaintea copiilor. Atunci nu veți mai lua algocalmine când pruncii pleacă singuri de-acasă! Și nici nu veți fi despărțiți de prăpastia veșniciei…

SURSA – http://www.ciresarii.ro/index.php/scopul-prioritar-al-parintilor-nicolae-geanta/

https://rodiagnusdei.wordpress.com

Rolul bărbatului în familie, din perspectiva lui Dumnezeu (Partea I)

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, EDITORIALE, FAMILIE

dsc_2216

Am ajuns să trăim într-o lume în care bărbaţii se simt ameninţaţi trăind cu femeia modernă. Cam aşa spunea un articol în presă. Bărbatul este descris ca un înfrânt în dorinţa lui de a-şi  depăşi starea de câştiga pânea sau a fi pe placul soţiei. Sunt multe păreri cum trebuie să fie un bărbat şi care este rolul lui. Dar astăzi vom privi la Cel ce a creat familia şi vom vedea cum a creat-o El şi după ce am văzut care este rolul femeii în familie vom vedea care este rolul bărbatului în familie, din perspectiva lui Dumnezeu.

Bărbatul va stăpâni peste soţie.  “…iar el va stăpîni peste tine.(peste femeie).(Gen 3.16)
Atât de mult îmi pare rău că oamenii, în special bărbaţii înţeleg greşit această frază greşit. A stăpâni peste soţie, se înţelege deseori de către partea masculină, să se comporte ca cu o roabă… În Asia chiar şi în zilele noastre femeile nu sunt mai de preţ decât mobila în casă. Astăzi la ei întâi merge bărbatul ca şi cap al familiei, apoi copii, apoi, măgarul, sau alt animal, apoi merge femeia. Uimit am fost când am aflat că în timpul războiului era total invers: întâi femeia mergea, apoi măgarul, apoi copii, apoi bărbatul. Oare aşa a creat Dumnezeu familia? Pe bărbat stăpân şi pe femeie roabă?! Nu!!!
Cuvântul “a stăpâni” din Gen. 3.16 are ca sens din ebraică : a conduce, a da o direcţie precisă. Iată ce înseamnă a stăpâni peste femeie. A o conduce dândui direcţie precisă. Toate acestea ne dezvăluie o mare responsabilitatea faţă de bărbat . El este acel care răspunde de direcţia în care merge familia lui. Femeia nu este roaba bărbatului. Dumnezeu i-a făcut pe ambii stăpâni peste întreg pământul.“Dumnezeu i-a binecuvîntat, şi Dumnezeu le-a zis: ,,Creşte i, înmul i i-vă, umple i pămîntul, şi supune i-l; şi stăpîni i peste peştii mării, peste păsările cerului, şi peste orice vie uitoare care se mişcă pe pămînt.„(Gen 1.28).
Marea problemă care apare într-o familie este faptul că bărbatul sau tratează femeia ca o roabă, sau se lasă el condus de ea. Atât Adam cât şi Avraam au ascultat de soţiile lor şi nu de Dumnezeu şi au greşit. Ei s-au lăsat conduşi de soţie, în loc atunci când femeia vine cu iniţiativă, el să analizeze şi să ia decizie corectă. Iată care este rolul lui. Să-i dea direcţie corectă soţiei. Şi să nu facă din ea roabă sau să o lase să conducă ea familia.
Deci a stăpâni peste soţie – a o conduce, a-i da direţie corectă.

Bărbatul trebuie să aibă grijă de ai săi.  “Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, şi mai ales de cei din casa lui, s’a lepădat de credinţă, şi este mai rău decît un necredincios.” (1 Timotei 5.8)
A purta de grijă de ai săi, este datoria fiecărui bărbat. El răspunde de situaţia din casă. Ce este şi ce nu-i. Ce trebuie de făcut şi cum. Când şi de cine. El trebuie să aibă grijă să câştige destui bani pentru a întreţine familia şi să dea căldura şi atenţia sa tuturor membrilor familiei.
Tragic este faptul că unii bărbaţi din Moldova au lăsat această responsabilitate a lor pe capul femeilor sale. Tot mai des vezi un soţ  ce este o povară în familia lui, decât unul care are grijă de ai săi. Dar mai sunt şi alţii că s-au axat atât de mult pe lucru, că cred că doar aducând bani în casă şi oferind condiţii pot să îndeplinească această responsabilitate. Nu. A avea grijă de ai săi imiplică mult mai mult decât doar bani. Căldură, iubire, exemple practice pozitive, un viitor pentru copii, grijă faţă de sănătatea familiei, şi nu în ultimul rând faptul de a avea grijă ca întreaga familie să Îl cunoască pe Unicul ce are nemurirea şi poate să ne salveze sufletele noastre: Dumnezeu.

Bărbatul trebuie să-şi iubească soţia. Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor (Efeseni 5.28)
Una din responsabilităţile bărbatului este să îşi iubească soţia. Este foarte important acest lucru. Se spune că bărbaţii nu trebuie să caute să înţeleagă soţiile, ci să le iubească.
Am auzit şi o glumă pe această temă: “ Un bătrân stătea pe malul oceanului şi plângea. Stând aşa, s-a apropiat de el un înger şi l-a întrebat de ce plânge. “Vreau în America”, răspunse bătrânul. “Păi, ia-ţi bilet la avion şi zboară!” La care bătrânul îi răspunse că îi este frică de avione. “Dar dacă mi-ai construi o autostradă de aici până acolo voi fi foarte bucuros!” Îngerul puţin îndândurat i-a spus că se va gândi câteva zile şi se va sfătui cu cine trebuie. Peste un timp vine îngerul la bătrân şi îi spune: “E greu de îndeplinit rugămintea ta. Poate vrei alceva?” Bărbatul îi răspunse: “Ei, dacă nu e cu putinţă autostrada, fă măcar aşa ca să îmi înţeleg soţia.” Îngerul iar plecase şi se întoarce peste câteva zile cu întrebarea: “Hei, bătrâne, până unde vrei autostrada? …”
Feile trebuie iubite. Cum să-ţi iubeşti soţia şi alte responsabilităţi faţă de ea le voi atinge în partea a II- a a acestui articol.

https://maranatta.wordpress.com

Am ajuns vremea…

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, EDITORIALE, MEDITAŢII

clock

Am ajuns vremea când câinii sunt iubiți mai mult decât copiii. Când orfanii rămân neînfiați iar pentru animale se bat organizațiile care mai de care mai tare. Am ajuns vremea când o mamă care dă viața la copii e arătată cu degetul iar cea care face întreruperi de sarcină e aplaudată.

Am ajuns vremea când ziarele și revistele sunt mult mai apreciate ca Biblia. Când avem timp de știri, de integrame și de rebus dar n-avem timp de suflet.

Am ajuns vremea când Dumnezeu pleacă de la noi. Nu că l-am rugat, cum au făcut Gadarenii, ci pentru ca i s-au dat legi să părăsească țara. Ceea ce n-au știut gadarenii și nu știu nici cei de azi e ca atunci când Isus pleacă de la tine nu-ți rămâne altceva decât iadul.

Am ajuns vremea când tinerii își verifică Facebook-ul în fiecare oră să nu piardă vreun like sau vreun comment dar cine mai e interesat de LIKE-uri din partea cerului? Cerul dă LIKE-uri doar la cei care sunt confundați cu Isus. Cei mai puțini…

Am ajuns vremea când prin spitale merg doar cei bolnavi și nici un sănătos nu-i vizitează. Doar doctorii…

Am ajuns vremea când oamenii se întreabă “Ce mai faci?” dar nimeni nu e interesat de răspuns. De aia toți zic că sunt… “Bine”.

Am ajuns vremea când ascultăm predici multe și facem ca la instructajul de la avion: sperăm să nu trebuiască să le punem în practică. Când cântăm lui Dumnezeu: “Ești tot ce vreau, tot ce-am dorit vreodata” și nu ne dăm seama ce fals sună.

Am ajuns vremea când se fac nunți și cei mai mulți confundă binecuvântarea cu ochii albaștrii sau cu mașina de 300 de cai. Și se bizuiesc pe caii lor. Sau pe mușchi, freză, gene și fițe. Primesc urări superbe de genul “Casă de piatră”dar fundația e pe nisip.

Am ajuns vremea când dacă predici despre păcat nu îți mai garantează nimeni că mai trăiești mult… Ioan a predicat doar câteva luni. Apoi l-au omorât la un bal. Cea mai grea stare în care poate ajunge o națiune e să-și omoare sfinții din ea.

Am ajuns vremea când înțeleg că vremea e pe sfârșite. Că ceasul bate a mânie din partea lui Dumnezeu peste fiii neascultării dar și a martiraj pentru cei care trăiesc cu evlavie în Christos.

Se pregătește terenul pentru ca sfinților să le fie închisă gura. Când ni se va lua ceea ce avem dar vor afla îndată că nu ne pot lua ce avem în inimă. Apropo, ai ceva în inimă?

Am ajuns vremea când lumea se pregătește de înmormântare. Moartea a doua. Sfinții se pregătesc de nuntă.  Biruitorii se pregătesc de navigare pe marea de cristal unde în loc de vâsle vom avea alăute în mâini.

Răscumpărați vremea. Garantez generației mele că nu mai ajungem la 80 de ani. Avem puțin timp ca să ne mai punem toată energia la dispoziția lui Dumnezeu. Mai avem numărate clipele când mai putem împărți Biblii gratis, când mai putem face evanghelizări (mai ales prin fapte) și când mai putem ține ușa bisericii deschisă.

Investiți în săracii de lângă voi ca să aveți vile în cer. Impărțiți sandwich-uri pe la copiii orfani, zâmbete celor nemângâiați și șervețele celor cu ochii în lacrimi. Fiți cu ochii în patru la păcat ca să nu pierdeți premiul. Atenție la direcție nu doar la viteză…

Am ajuns vremea… sfârșitului. Pentru noi însă e doar începutul bucuriei eterne.

https://cristianboariu.wordpress.com

Sfârşitul lumii – Să ne dăm cu presupusul

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, EDITORIALE, MEDITAŢII

sfarsitul lumii

Sfârşitul lumii este domeniul despre care se vorbeşte şi se scrie foarte mult în mediul creştin. Dacă privim la mediul neoprotestant vom descoperi o pasiune imensă pentru acest subiect şi „n-şpe mii” de variante ale acestuia. Oamenii încearcă să „ghicească”: data începerii, data răpirii, cine e anticristul, ce se întâmplă cu America, care va fi semnul fiarei şi multe alte chestiuni care nu ne sunt dezvăluite de Scriptură.

Multe greşeli s-au făcut până acum pe această temă. Unele din ele au fost confirmate ca eronate, altele urmează. Au apărut şi escatologi de profesie. Oamenii aceştia îşi dedică viaţa lor profesională studierii a ceea ce Scriptura spune şi a ceea ce trăim, pentru previziuni privind sfârşitul acestui pământ. Astfel, din pasiunea mare pentru a şti ceea ce este tăinuit de Dumnezeu, au apărut „preziceri” cum că anticristul ar fi cutare sau cutare persoană, sau că ar fi un anumit cult religios, sau că ar fi o anumită naţiune. Au apărut sute de variante de calcul a cifrei „666”, au apărut multe variante ale răpirii raportat la tribulaţie. Ca să nu mai spun despre câte variante despre „cip-uri” au apărut şi câte şi mai câte ştiri „senzaţionale”.

Unii oameni au o plăcere teribilă să îi ameniţe pe alţii cu iadul, cu sfârşitul lumii, cu chinul, cu urgiile apocalipsei şi alte elemente legate de sfârşitul lumii. Am auzit oameni exagerând şi distorsionând groaznic ceea ce Scriptura spune, din dorinţa de a arăta ce ştiu sau din dorinţa de a face pe ceilalţi să se pocăiască. Am auzit oameni vorbind despre mirosul de carne prăjită de om, despre transformarea omului în vierme, despre împungerea cu furca, pentru a intra înapoi în cazan, despre cip-uri implantate cu forţa sau pe furiş, despre buletine cu cip cum că ar fi pact cu diavolul, despre cardurile bancare care ar fi un semn al fiarei şi cât şi mai câte grozăvii. O întreagă „armată” de oameni care dau cu presupusul.

„Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei!” spune Iacov într-un anumit context şi folosesc această expresie şi eu astăzi.

Creştinii sunt chemaţi să fie echilibraţi şi să nu se lase conduşi de fire în cele spirituale. Firea va avea tendinţa asta de a exagera, curiozitatea bolnavă, dorinţa de superioritate manifestată prin emiterea de teorii care să şocheze şi chiar va avea tendinţa să mintă cu privire la cele biblice. Multe din teoriile despre sfârşitul lumii sunt minciuni.

Ca oameni credincioşi trebuie să ne limităm la ceea ce Scriptura ne dezvăluie. Trebuie să credem şi să afirmăm adevărurile Scripturii şi să nu adăugăm sau să scoatem nimic. Iată câteva lucruri clare despre sfârşitul lumii:

  • Acesta va veni. Este o realitate şi trebuie să fim pregătiţi pentru acea zi.
  • Nu ştim când. De aceea trebuie să evităm orice presupoziţie despre acea dată. Dacă Dumnezeu a considerat că nu trebuie să ştim, de ce să încercăm noi să fim mai deştepţi? La ce ajută?
  • Nu ştim identitatea anticristului. Presupuneri despre persoane, naţiuni, biserici, organizaţii nu ne ajută deloc în creşterea spirituală şi pregătirea pentru acea zi.
  • Nu ştim dacă semnul menţionat în Scriptură e un ”cip” în sensul cunoscut de noi astăzi. Totuşi Scriptura vorbeşte despre un semn. Tare cred că cip-urile sunt palizi bunici ai acelui semn. Un lucru trebuie specificat clar aici. Acel semn se primeşte conştient dacă te închini anticristului, nu e ceva strecurat pe furiş, nu e un card de sănătate, un buletin, un paşaport biometric etc. Va fi o dovadă a alegerii făcute de oameni atunci. Aşa cum Duhul Sfânt este dovada actuală că unii oameni au făcut legământ cu Domnul Isus Hristos.
  • Nu ştim, deşi Scriptura spune că cine are pricepere îl poate calcula, care e semnificaţia lui „666”. În plus, la ce ne-ar ajuta în maturizarea şi creşterea noastră spirituală?
  • Ştim că acel moment va fi unul al unirii noastre cu Hristos. Asta ar trebui să ne energizeze şi să ne motiveze la pregătire şi să ne aducă bucurie, speranţă şi alinare.
  • Ştim că sfârşitul lumii va însemna pentru noi cei care am făcut legământ cu El sfârşitul durerilor, suferinţei şi lacrimilor.
  • Ştim că acel moment va fi unul al răsplăţii pentru noi.

Da, sunt multe teorii, multe veşti, care dintre care mai false, sunt variante care aduc groaza în noi şi nu bucuria revederii cu Hristos. Ce lucrează în noi discuţia sau meditarea la sfârşitul lumii? Ce rostim cu gura noastră despre asta? Nu cumva să adăugăm sau să scoatem ceva că nu e de bine.

Da, va exista un sfârşit aşa cum Scriptura spune. Da, pământul cu tot ce este pe el va arde. Da, Hristos îşi va răpi biserica şi toţi cei care vor să aibă parte de acea răpire trebuie să încheie legământ cu El ca să fie salvaţi. Restul… sunt supoziţii, sunt scenarii de filme horror. Nu vă mai lăsaţi târâţi în tot felul de dezbateri inutile pe subiect. Nu mai urmăriţi tot felul de teorii conspiraţioniste despre asta? Nu mai lansaţi tot felul de zvonuri pe care alţii le-au născocit. Hai să ne concentrăm asupra apropierii de Hristos, asupra împlinirii menirii noastre.

Sursa: http://www.filedinjurnal.ro/

Ce contează și ce nu contează pentru băieți – Nicolae.Geantă

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Adolescenţă

guy friends

Netul și televiziunile, revistele, mall-urile, show-bitz-ul și orice amărât de concurs ridică în slavi fetele cu picioare lungi, cu bustul robust, cu 60-90-60… Sunt lăudate doar fetele „superbe”, eclozionând în subconștientul lumii că cele ce nu-s după acest etalon sunt cumva de second-hand. Și, datorită trendului exacerbat etalat virtual ori vizual, o mulțime de fete care ies din șabloanele mediei se apucă să facă foamea, să tragă de fiare, să alerge pe bandă. Să-și pună implanturi, botox, să se prăjască în solarii, să suporte lifting-uri sau alte anomalii, numai pentru a fi băgate în seamă! Dar, se înșeală… Băieții nu asta apreciază prioritar!

Dacă stăm de vorbă cu adolescenții (și vă rog să-i provocați), auzim că fetele superbe și perfecte nu-s doar fotomodelele, nu doar cele de pe coperta revistei. (Mai ales că acestea sunt greu și de întreținut, și de ținut!). Tinerii noștrii români (și nu doar ei) spun că se vor îndrăgosti și de fetele drăguțe dar lipsite de strălucire din vecini, și de cele simple de la ei din clasă, și de cele binevoitoare din sat sau din bloc – pe care nimeni nu le poate urî, și de cele bune la sport, băiețoase. Dar și de cele mai plinuțe, cu simțul umorului. Un sondaj ne spune că 9 din 10 băieți sunt atrași de toate genurile de fete! Deci, numai unul aleargă după Ileana Cosânzeana. Care Cosânzeană aleargă după alt Făt-Frumos…

Băieții caută fete frumoase dincolo de imaginea stereotipă a unui body atrăgător. Majoritaea dezaprobă fetele ce au ca standard să devină star, iar 99% caută o fată reală, „cu carne și oase”, vorba lor. Ei sunt interesați de persoană nu „de tipa ce dă bine în bikini!” Unii băieți nu apreciază deloc fetele slabe. „Ce vreți să le rup?”. Dar nici pe cele durdulii ca damigenele. „Asta înseamnă că nu se îngrijesc pe sine…”

În timp ce se pune prea mare accent pe atracția fizică, se pare că biserica a exagerat cu direcția opusă. Printre creștini e delicat să vorbești despre „exterior”, lor plăcându-le să audă că „Dumnezeu nu caută la fața omului ci la inimă”. Așa cred de obicei multe fete, și le-ar place să creadă și băieții. „Doar ce e în suflet e importatnt”. Astfel se derapează către credința că „exteriorul nu contează”. Ceea ce este greșit. Băieții fug de fetele care arată ca Fefeleaga, chiar dacă ar avea sufletul de aur! Pe stradă ei nu ies de mână cu „interiorul”! „Fetele ce nu se îngrijesc de exterior au o părere proastă despre ele, dom’ profesor!”. Deci, baieții vor aprecia pe cele ce se străduie să arate bine, pentru că înfățișarea spune despre felul cum te vezi pe tine însuți!

Am văzut că băieții nu sunt topiți după fetele extremiste! Și nici atăt după emo sau hipsteri! Nu-s încântați după cele ce se tencuiesc cu kilograme de machiaj, bronz artificial și unghii false, șuvițe artificiale ori mușchi de Rambo. Despre aceste categorii ei zic că sunt egoiste. Că investesc în persoana lor, nu în relație. Iar când cad fardurile, cine rămâne cu adevărat? Unii cred că fetele ce exagerează cu statul în fața oglinzi vor să pară atrăgătoare să sucească mințile băieților, să-i vrăjească apoi să-i respingă! Fetelor, nu vă jucați cu flirtul! E păcat. Și plata păcatului e moartea…

Băieții sunt căutători de fete cu personalitate: „sunt destule tipe frumoase ce-ți iau mințile, dar îngrozitor de tâmpe!” Ce discuții să porți cu ele? Îi sfătuiesc să nu fie nici exagerați ca un coleg de-al meu care a renunțat la o căsătorie pentru că fata a încurcat un verset din Efeseni cu unul din Galateni, și n-a știut cine-a scris „Călătoria crestinului”!!! I-am reproșat enervat: „Băiete, te căsătorești cu o fată nu cu Apocalipsa!” (Nu m-a ascultat). Totuși, fetelor, băieții vor să fiți deștepte! Dar și Dumnezeu…

Deși se pare că spun o perlă, știu sigur că băieții nu apreciază nici fetele care sunt cucerite ușor! Fetelor, în cetățile greu de cucerit nu intră oricine! Numai cele fără porți sunt călcate în picioare de orice… berbec! Și nu uitați: sunteți nu cetăți, ci temple. Templele Duhului Sfânt! Fugiți nu doar de flirt, ci de curvie!

PS: Fetelor, nu apelați niciodată la tații voștrii pentru a cere părerea cum arătați. Ei vă iubesc prea mult și ocolesc adevărul să nu vă rănească! Kilogramele în plus vi le spune cântarul. Să vă fie prieten! Nu vă încredeți niciodată în alte fete când e vorba de pantofii ce nu se asortează cu cureaua! Uneori vă iau în râs. Nu vă chinuiți să arătați ca Barbie! Dumnezeu nu v-a făcut păpuși. Nu veți sta toată viața în vitrină. Căutați să vă sfătuiți în probleme de look cu mamele sau cu femei mature și de încredere. Vor face evaluare realistă. Aduceți orice problemă înaintea lui Dumnezeu. El v-a creeat și nu va sta indiferent. La urma urmei, El ne iubește dincolo de toate imperfecțiunile noastre!

SURSA – http://www.ciresarii.ro/index.php/ce-conteaza-si-ce-nu-conteaza-pentru-baieti-nicolae-geanta/