Categorie: „IZVOR” de GÂNDURI

Mesaj de la Dumnezeu sau de la om?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, DILEME, MEDITAŢII

false prophet

„… Ei vă leagănă în închipuiri zădarnice; spun vedenii ieşite din inima lor, nu ce vine din gura Domnului. Ieremia 23:16

Unul din cele mai frecvente aspecte din ultima perioadă foarte vizibile la şedinţele de consiliere este cel al oamenilor care vin debusolaţi din cauza vorbelor care li s-au adresat de oameni care pretind a vorbi „de la Dumnezeu” sau „în Numele lui Dumnezeu”. De aceea astăzi scriu despre asta, încercând să atrag atenţia asupra unui fenomen foarte vizibil şi foarte la modă şi anume tentaţia de a atribui lui Dumnezeu mesaje „neDumnezeieşti” şi respectiv tentaţia de a asculta de mesaje „neDumnezeieşti”

Oana şi Marius formează un cuplu frumos într-o biserică din diaspora, i-am întâlnit şi în România odată şi erau tipul de oameni foarte iubăreţi şi energici, proaspeţi şi tonici tot timpul zilei şi foarte atenţi cu viaţa lor ca să fie plăcuţi lui Dumnezeu. Problema  cu care au venit la consiliere era teama iscată în urma unei aşa-zise proorocii a cuiva din biserica lor care zicea cam aşa: „Familia voastră va trece prin mari încercări. Dumnezeu va pedepsi greşelile voastre folosindu-se de cineva drag. Inima vă va fi străpunsă de durere dar trebuie să rămâneţi tari si să vă iertaţi unul pe altul pentru infidelitate…” Oana mai cu seamă e foarte afectată, vorbele acestea o chinuie zi şi noapte şi e foarte stresată să-şi păzească mai bine relaţia şi soţul. Au început şi anumite discuţii mai dure între ei din cauza acestei tensiuni ceea ce până acum nu se întâmplase în 7 ani de căsătorie.

Întrebare: Cât credit poţi da unei astfel de „ziceri” că profeţie, proorocie sau descoperire nu o poţi numi? În ce măsură pretenţia că „e de la Domnul ceea ce vă spun” e reală? Din păcate e doar unul din cazurile cu care mă confrunt, sunt multe, din păcate mult prea multe cazuri în care aşa-zişi prooroci aruncă cuvinte generaliste cu pretenţia de „mesaj din partea lui Dumnezeu” Cunosc cazuri în care „mesagerul” spune soţului să îşi pedepsească copiii sau nevasta sau cazuri în care „mesagerul” cere să se separe familii din cauza „nepocăinţei” unuia din parteneri cazuri in care mesagerul spune soţiei „să nu mai facă sex cu soţul” şi mai des, cel mai des cazuri în care „mesagerul” transmite mesaje generaliste, fără substanţă, fără obiect cum ar fi „veţi trece prin mari încercări” sau „credinţa voastră va fi încercată” sau „veţi avea un necaz cu copiii” sau „cineva vă va aduce o mare supărare” etc. Dar oare aceste lucruri nu sunt evidente?

Este o aşa mare sensibilitate la acest capitol şi din păcate se acordă prea mare, mult prea mare credit oamenilor care pretind că vorbesc în Numele lui Dumnezeu, atât de mare încât adevăraţii mesageri din partea lui Dumnezeu nu mai sunt văzuţi sau auziţi. Mulţi oameni care doresc slava şi renumele pretind a vorbi „de la Dumnezeu”, mulţi oameni care nu dorm bine noaptea pretind că au un mesaj „de la Dumnezeu”. Mulţi oameni care nu comunică cu Dumnezeu se trezesc că au un mesaj „de la Dumnezeu”. Prea mulţi oameni care nu au o relaţie bună cu Dumnezeu pretind că acesta le-a vorbit şi i-a pus să transmită mesajul Său. Mare atenţie la şarlatani dragii mei. Nu mai daţi credit oamenilor decât dacă mesajul lor e potrivit Scripturii. Iată câteva elemente importante de care trebuie să ţinem cont când cineva pretinde că vrea să ne vorbească din partea Sa:

Scriptura. Orice mesaj venit din partea lui Dumnezeu va putea fi validat de Scriptură. Dacă se contrazice cu Biblia va trebui să-l ignoraţi şi să confruntaţi acel om cu minciuna sa. Pentru asta însă ar trebui să cunoaştem Biblia. Nu uitaţi, poporul din lipsă de cunoştinţă piere, din lipsa cunoaşterii Cuvântului. Dacă nu ne îndeletnicim cu Scriptura putem fi păcăliţi şi de oameni proşti şi inculţi fără relaţie cu Dumnezeu dar cu tupeu. E vital să cunoaştem ce scrie acolo că altfel putem fi duşi in rătăcire. Ştiu despre cazuri în care un astfel de „prooroc” a cerut ca soţul să-şi lase soţia pentru alta.

Mesajul şi mesagerul. E important ce mesaj primim. Mesaje generaliste de genul celor de mai sus cum că va fi greu, că va veni o încercare, că vom avea necaz, că va veni o prigonire, că vom avea o durere de cap etc nu trebuiesc luate ca fiind ceea ce pretind a fi, pentru că acestea sunt mesaje pe care Dumnezeu ni le transmite deja prin Scriptură şi există oameni care „dau dume” din acestea ca să fie importanţi. Am văzut situaţii în care „mesagerii” erau oameni care aveau grave probleme cu alcoolul şi pretindeau a vorbi în Numele lui Dumnezeu. Da, Dumnezeu vorbeşte prin asemenea oameni dar nu îi face mesageri decât în cazuri excepţionale, în rest, ne vorbeşte prin ei, prin viaţa lor: fie să avem grijă la purtare ca să nu ajungem aşa, fie să ne provoace la dragoste Cristică şi să-i iubim şi să îi salvăm.

Contextul. Cazul de mai sus e unul tipic de înşelăciune grosolană. Persoana care transmite mesajul acestei familii e fosta prietenă a soţului. Mesajul e lung şi clar orientat să distrugă relaţia bună a celor doi într-un moment în care relaţia lor se maturiza frumos. Nu poţi să faci abstracţie de tot contextul când auzi un astfel de mesaj. E foarte important cine vorbeşte şi când vorbeşte şi de ce duh este însufleţit.

Mare, mare atenţie la falşii prooroci, unii din ei sunt lupi îmbrăcaţi în piei de oaie, alţii sunt rătăciţi de la Cuvânt şi încearcă să dea impresia că ştiu pe unde se află. Vom vorbi mâine despre importanţa Cuvântului Scripturii sau a Cuvântului oamenilor. Fiţi pe fază şi cercetaţi duhurile, vorbele care vi se adresează şi mai ales Scriptura.

Sursa: http://www.filedinjurnal.ro/

Poziţia la rugăciune

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Întrebări-Răspunsuri, MEDITAŢII

Nevoie de rugaciune

Care este poziţia corectă pe care trebuie să o adoptăm atunci când ne rugăm?

Problema poziţiei la rugăciune este dezbătută în multe biserici, de mulţi ani.

Cred că doar în veşnicii vom afla care este răspunsul „corect” la aceasta întrebare.

În Sfânta Scriptură găsim, ce-i drept, diverse situaţii în care închinătorii se rugau în poziţii ale corpului diferite. Aş putea spune că nu exista o poziţie impusă la rugăciune. Există doar una recomandată.

Conform Bibliei se pot adeveri mai multe poziţii în care omul se se închine:

 

1. Poziţia pe genunchi:

– 2 Cronici 29:27-29 – Ezechia şi cei ce erau cu el au îngenunchiat;

– Psalmi 95:6 – „sa ne plecam genunchiul”;

– 1 Împăraţi 8:54 – Solomon, la binecuvântarea Templului a îngenunchiat la rugăciune.

– Filipeni 2:10-11 – în Numele lui Isus să se plece orice genunchi…

 

2. Poziţia în picioare:

– 1 Împăraţi 8:14 – adunarea la sfinţirea Templului era în picioare;

– Matei 6:5 – fariseii se rugau în picioare;

– Marcu 11:25 – „staţi în picioare şi vă rugaţi”

 

3. Alte poziţii: 

– Psalmii 6:6 – în pat, în aşternut, noaptea;

– Geneza 17,3; 24:52; 1 Samuel 1:19; 1 Cronici 21:16; Ezra 10:1, etc. – până la pământ (poziţia musulmanilor la rugăciune – plecaţi cu faţa la pământ)

Cred că cea mai smerită poziţie este cea cu faţa la pământ – despre care aş putea să afirm că a fost cea mai des utilizată de închinătorii Bibliei şi o recomand în rugăciunea individuală.

Urmează cea pe genunchi – recomandată şi de autoarea Ellen White pentru rugăciunile individuale (dar nu obligatoriu) sau publice – oridecâterori este posibil.

„Atât în închinarea publică, cât şi în cea particulară, e privilegiul nostru să ne plecăm pe genunchi înaintea Domnului, când Îi prezentăm cererile noastre. Isus, exemplul nostru, „a îngenuncheat şi S-a rugat”. Pavel declară: „Îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos”. Mărturisind înaintea lui Dumnezeu păcatele lui Israel, Ezra a îngenuncheat. Daniel „de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga şi lăuda pe Dumnezeul lui.” (E.G.White – Solii către tineret – pag. 251)

„Trebuie să fiţi bărbaţi şi femei ale rugăciunii. Cererile voastre nu trebuie să fie slabe, făcute de formă şi dacă vă aduceţi aminte, ci din toată inima, perseverente şi continue. Nu este întotdeauna necesar să vă plecaţi pe genunchi pentru a vă ruga. Cultivaţi obiceiul de a vorbi cu Mântuitorul când sunteţi singuri, când mergeţi în drumul vostru şi când sunteţi ocupaţi cu munca zilnică. Inima voastră să se înalţe neîncetat, cerând în tăcere ajutor, lumină, tărie, cunoaştere. Fiecare respiraţie să vă fie o rugăciune.” (E.G.White – Divina vindecare – pag. 511)

Aici există însă un mare amendament:

„Cei care se pleacă pe genunchi la altarul familial nu trebuie să-şi pună feţele în mâini şi să se cufunde în scaunul pe care se sprijină, când se adresează lui Dumnezeu. Ci ei să-şi ridice capetele şi, cu respect sfânt şi îndrăzneală, să vină la tronul de har.” (E.G.White – Căminul Adventist – pag. 435)

Pentru o adunare aglomerată nu reprezintă un păcat nici rugăciunea în picioare.

Nu se poate impune însă o anumită poziţie la rugăciune.
Eu, în bisericile pe care le păstoresc, recomand rugăciunea pe genunchi – la ora de rugăciune. Şi aici, recomand celor care nu se pot pleca pe genunchi să rămână pe picioare. La celelate servicii divine, deschidere sau închiderea, o facem rămânând pe picioare.

http://www.intrebariimportante.ro/

Greșelile… altora

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, EDITORIALE, MEDITAŢII

judecator

Să nu ne mai judecăm, deci, unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să nu faceţi nimic, care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire. Romani 14:13

În dimineața asta am urmărit firul unei discuții pe marginea unui articol dintr-un ziar în care un om era judecat de autorul articolului și de comentatori. Era vorba despre un fost profesor al meu și despre soția acestuia. Asta m-a făcut să meditez la …. greșelile altora.

Viața pe care o trăim pe pământul acesta e scurtă și guvernată de legea păcatului și a greși este natural, a fi rău e normalul, a păcătui e parte din noi. Fiecare din noi avem luptele noastre interioare, dorințele noastre și ascunzișurile noastre. Fiecare suntem răi în stilul nostru, unii mai răi decât ceilalți, unii mai egoiști decât ceilalți dar când e vorba de a ne vedea greșelile, ale noastre ne par așa de nevinovate în comparație cu ale semenilor noștri încât ne credem abilitați să emitem condamnări sau propuneri de pedeapsă.

Și eu am greșeli și păcate în trecutul meu pe care nu aș vrea să le afle nimeni. Deși am mers cu ele la cruce și le-am spus lui Dumnezeu cerând iertare totuși nu aș vrea să fie făcute publice. Dacă nu  le știți nu îmi dă nici un drept să mă cred mai sfânt ca voi ci mai degrabă să mă tem. Aș putea emite pretenții de judecător, că tot nu le știți și sunt tentat de multe ori să fac asta ca și voi de altfel, dar când mă uit în Scriptură nu pot decât să mă fac mic și să tac.

De prea multe ori ne transformăm în judecătorii celorlalți în loc să fim mijlocitorii lor. De prea multe ori avem pietrele în buzunar ca să aruncăm dacă se ivește ocazia. În natura noastră veche stă tentația asta de a acuza, blama și condamna. De prea multe ori luăm rolul lui Dumnezeu de a judeca și de prea puține ori ne propunem să arătăm o îndurare ca a Sa. Niciunuia dintre noi nu îi place ca alții să se pronunțe cu privire la faptele sau moralitatea sa și totuși când e vorba de alții suntem gata să judecăm.

Astăzi am hotărât să îmi revizuiesc iar atitudinea mea cu privire la a mă pronunța în dreptul altora. Îmi propun să fiu mai activ la a ajuta, la a mijloci, la a apăra pe alții decât la a condamna. De acuzatori nu va duce lipsă nimeni și în funcție de poziția sa socială va avea mai mulți sau mai puțini acuzatori, este nevoie și de mijlocitori. Voi conștientiza când aud de greșelile altora, că au nevoie mai degrabă de înțelegere decât de judecată. Nu mă voi grăbi să acuz sau să judec. Domnul Isus spunea: Cine este fără păcat să arunce primul cu piatra…

Un alt lucru pe care îmi propun să îl fac este să mă verific pe mine când alții greșesc. 1 Corinteni 10:12  spune ”Astfel, deci, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă.” E ca mersul pe bicicletă, dacă te uiți prea mult la cel ce a căzut e posibil să cazi și tu că nu mai ai timp să te uiți la drum. Sunt două variante: fie te oprești să ajuți pe cel căzut, fie continui văzându-ți de drum.

ajutorVoi încerca să ajut pe cel căzut. Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşală, voi, care Sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu. E dramatic să stai căzut, rănit și infectat de păcat și oamenii să te judece și să îți facă poze în loc să te ridice. Prea adesea se întâmplă ca greșelile să fie făcute publice și mediatizate. Blogurile creștinilor gem de astfel de aspecte. E dramatic.

O vorbă spune ”Învață din greșelile altora, nu poți trăi destul timp pentru a le face pe toate.” Cred că e o mare dovadă de înțelepciune să faci așa ceva. În biblie avem descrise multe relatări despre păcatele poporului Israel și ale unor oameni de calibru sau mai puțin importanți și sunt convins că sunt scrise și pentru a ne sluji de exemplu, nu a de a le face ci pentru a nu le face. O câtă rușine și suferință am scuti dacă am învăța din greșelile altora.

Nu mai fi preocupat de vânătoarea greșelilor altora ci uită-te mai bine la bârna din ochiul tău. Caută mai degrabă să descoperi valori în ceilalți că pentru greșeli au destui căutători. Învață din greșelile altora, dacă îi dai o mână de ajutor în momentele acelea fii cu băgare de seamă că mocirla e tare lunecoasă. În același timp pregătește-te de judecată, Dumnezeu va fi judecătorul, rezolvă-ți azi problema păcatelor tale cu El ca să nu ai surprize pentru veșnicia întreagă.

Doamne ajută-ne să vedem bine, să ajutăm și să luăm aminte.

Sursa: http://www.filedinjurnal.ro/

Când creștinii pun întrebări nebunești – Nicolae Geantă

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI

geanta

După ce am îndrăznit la o întâlnire de tineret să spun că eu încă mai cred într-o biserică și niște ucenici cu “lucrări” ca în Marcu 16:17-18 (Iată semnele cari vor însoți pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mână șerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; își vor pune mânile peste bolnavi, și bolnavii se vor însănătoși), un frate cesaționist (care mă provocase să afirm cele de mai sus) s-a ridicat cu o întrebare încuietoare: “Văd că ai citat cu atâta patos că și dacă bei ceva otrăvitor nu ești vătămat. Tu care ești slujitor ce crezi în cele spuse ai curaj să bei un pahar cu otravă?” Mi-a fost rușine de întrebarea  incomodă. Nu că nu aș fi avut curaj să beau niște otravă după rugăciune, ci că fratele a gândit fariseic. “Nu cumva crezi că e fanatism?”, i-am răspuns cu altă întrebare. ” Aha, zice el, deci n-ai curaj”. Aș fi putut să-i dau o replică “să-l fac să zacă”, vorba lui Arghezi. Așa că am tăcut. Să taci bine e mult mai greu decât să vorbești bine.

Dacă am sau nu curaj nu contează. Dar eu știu că atunci când Satana i-a cerut Domnului Isus să se arunce de pe streașina Templului, Hristos i-a răspuns categoric: “s-a spus: să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău!” (Luca 4:12). Și Satana a plecat de la El. Până la o vreme, zice evanghelistul Luca.

Nu cred că vreunul dintre apostoli, nici Petru și nici Pavel măcar, ar fi băut conștienți potire cu otravă. De fapt otrava nu i-o pui cuiva în pahar ca pe Coca-Cola. Ci pe ascuns. S-o bea fără să știe. Dar sunt sigur că oricare micuț dintre credincioșii Domnului e păzit de puterea lui Dumnezeu… Asta nu înseamnă că Hristos ne-a chemat să băgăm șerpii în sân, să gustăm verde de Paris sau să zgândărim un stup de albine… Cu puțină credință poți muta și munții, dar cu puțină înțelepciune îi vei lăsa la locul lor!

N-aș fi deranjat dacă întrebări ca cele de mai sus vin din partea necredincioșilor. Dar când vin din partea celor ce umblă cu Biblia la subțioară și propovăduiesc bisericii “ce să creadă, cum să trăiască” n-am cum să nu iau foc! O gândire ca mai sus nu e doar fariseică. E diabolică!

Credeți în Scripturi! În sacerdoțiul Bisericii. În puterile și prerogativele ei. Dar să nu-L ispitiți niciodată pe Dumnezeu!

Nicolae Geantă – http://www.ciresarii.ro/

De ce nu ne mai plac predicile

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, DILEME, EDITORIALE, MEDITAŢII

predici neplacute

Fie că oamenii frecventează o biserică fie că vin „din an în paşti”, fie că biserica e ortodoxă, catolică sau din cele neoprotestante slujitorii bisericii se confruntă cu o problemă comună care e tot mai evidentă, oamenilor nu le mai plac predicile. Drept urmare unii le critică, alţii nu le împlinesc iar alţii le ocolesc. Predicile au devenit partea plictisitoare din slujba de la biserică.

În bisericile neoprotestante oamenii preferă tot ce se întâmplă până la predică: închinare, cântare, poezii, meditaţii, programe de copii, coregrafie etc şi când vine timpul de predică unii ies şi duşi sunt, alţii stau pe hol cu copiii, alţii butonează telefoanele sau cei mai evlavioşi citesc continuu în biblie sau cartea de cântări. Oricare ar fi ocupaţia în timpul mesajelor asta arată o „neplăcere” faţă de predici.

În bisericile ortodoxe şi catolice predicile capătă alte valenţe. Datorită stilului lor de slujbă accentul cade pe sacralitatea actului în sine şi mai puţin pe mesaje pe care cunoscuţii îmi mărturiseau că nici nu se străduiesc să le înţeleagă (nu generalizez) oamenii merg la biserică şi iau totul în ansamblu nu se focalizează pe fiecare element al slujbei ci pe slujbă ca ansamblu. Aşa că absenteismul e foarte ridicat şi cei ce merg la slujbe nu „notează” preotul ci iau totul „la pachet” unii aleg să nu vină deloc alţii vin dar nu disecă nimic dar există şi oameni care sunt apropiaţi bisericii sau peoţilor şi sunt interesaţi de ceea ce se predică pentru că vor să-şi corecteze viaţa.

Una peste alta, oamenii cărora le plac predicile sunt tot mai puţini. De ce oare?

Dacă privim în scriptură vom descoperi unele cauze, dacă privim în cotidian vom confirma aceste cauze dar vom găsi şi altele. Una dintre ele este plictiseala din biserică care este cauzată de mass-media prezentă în viaţa noastră extra bisericească despre care am scris aici. Este acel nivel ridicat de serotonină care îl atingem când suntem stimulaţi la nivel înalt de mass-media şi cu care ne obişnuim şi îl facem standard. La slujbele din biserică stimularea nu este la acelaşi nivel, sau mai bine zis nu este de aceeaşi origine deci nu atingem acea stare de bine şi de fericire pe care o trăim în faţa televizorului sau calculatorului. Predicile devin de 100 de ori mai interesante la TV sau calculator pentru că sunt rostite de „nume mari” şi în plus nu te obligă nimeni să asculţi tot, dacă te plictiseşti „dai înainte”. Ei bine în biserică dacă te plictiseşti, cu toată dorinţa unora, nu se poate „da înainte” ca să ajungă mai aproape de sfârşit şi nici nu poţi „da pe alta”.

O altă cauză a neplăcerii faţă de predici e neatenţia. Fie că e cauzată de oboseală pentru cei care muncesc mult fie că e cauzată de plictiseală pentru cei care folosesc mult TV neatenţia îţi scade apetitul pentru predici. Dacă nu prinzi firul mesajului şi ai momente de neatenţie nu îi mai găseşti rostul, nu mai are sens mesajul. Mai mult, un lucru cu care mă confrunt pentru că predic într-o biserică de la ţară unde oamenii muncesc mult, oamenii aţipesc şi unii chiar adorm. Deşi rareori am mesaje mai mari de 30 de minute unii adorm şi gata. Vin la biserică „rupţi de oboseală” şi la căldură, cântare sau murmurul rugăciunilor mai scapă câte unul capul de bancă. Nu am obiceiul ca să predic ca Pavel când a adormit Eutih şi nu a picat niciunul de la catul al treilea  dar cu capul de bancă au mai dat unii.

Oamenilor nu le mai plac predicile pentru că nu mai au cerul ca ţintă sau nu mai au dorinţa arzătoare să ajungă acolo. Cerul s-a estompat undeva, e ceva neclar, depărtat, ceva pur religios şi pe care doar preoţii şi pastorii înţeleg. Şi dacă nu îţi mai doreşti să ajungi acolo nu mai eşti interesat nici despre cum se ajunge acolo. Dacă pământul acesta a devenit suficient, dacă viaţa asta oferă tot ce îşi doresc oamenii de ce ar mai dori cerul? De ce ar mai vrea să ajungă acolo. Suntem educaţi altfel, evoluţionismul forţat nu „ne-a prins” însă consumerismul acesta ne prinde şi ne leagă de pământ, predicile nu mai au sens, citirea scripturii nu mai este o prioritate, părtăşia cu alţi fraţi sau surori nu mai merită investiţia (excepţie face când ai cu ce te lăuda). Consumerismul ne vrea pentru pământ, predicile nu mai sunt interesante şi relevante pentru că vorbesc despre cer.

Oamenii nu mai găsesc plăcere de predici pentru că „îi gâdilă urechile” să audă lucruri plăcute. Oamenii vor păstori care să predice „bine” acest bine însemnând „plăcut pentru ureche” vor predicatori care să respecte realitatea şi focalizarea pe pământ. Aşa se face că „mega-pastorii” care predică despre prosperitate şi sănătate au milioane de ascultători. Oamenii vor predici despre pământ, despre îmbogăţiri sau însănătoşiri miraculoase, despre minuni, oamenii vor predici senzaţionale.

Oamenilor nu le mai plac predicile pentru că „Îşi vor întoarce urechea de la adevăr, şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.” Deja sunt sute de curente „creştine” teologia şi doctrina variază foarte mult de la unul la celălalt, oamenii sunt pe piste greşite şi vor predici senzaţionale, povestiri, profeţi falşi, minuni dubioase, teorii nesusţinute de scriptură ci bazate pe experienţele unor oameni.  Odată ce ai schimbat macazul devine foarte greu să mai găseşti plăcere pentru cuvântul curat predicat, vei vrea doar senzaţional, paranormal, extraordinar.

Oamenii nu mai găsesc plăcere de predici pentru că predicatorii nu sunt ce i-a chemat Dumnezeu să fie. Predicile sunt tot mai puţin gândite, predicatorii stau tot mai puţin înaintea Domnului ca oameni dar şi ca slujitori, predicatorii au o viaţă neconformă cu statutul de predicator sau ei nu aplică ceea ce predică. În multe biserici se folosesc predicatori care nu ar trebui să facă asta dar din lipsă de oameni sunt acceptaţi. Slujitorii adesea sunt piedica în calea ascultării predicii datorită proastei lor relaţii cu Dumnezeu cu familia şi sau cu semenii. Bineînţeles că acesta nu e motiv să nu primim cuvântul sau să nu îl cercetăm.

Sunt tare interesat de cum văd şi alţii problema aceasta.

Sursa: http://www.filedinjurnal.ro/