Categorie: MEDITAŢII

Povestea Echipei

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, MEDITAŢII

1760578ae2f104c09e007874d4624fef“A fost odata o echipa formata din patru persoane: FIECARE, CINEVA, ORICINE SI NIMENI.

Intr-o zi era de rezolvat o problema foarte importanta si urgenta. FIECARE a fost sigur ca CINEVA o va face. ORICINE ar fi putut sa o faca, dar NIMENI nu a facut-o. CINEVA s-a suparat rau de tot pentru ca era ceva ce FIECARE ar fi putut sa o faca. FIECARE s-a gandit ca ORICINE o va face dar NIMENI nu si-a dat seama ca FIECARE n-o s-o faca daca nu-i spune CINEVA .

In final, FIECARE a dat vina pe CINEVA cand NIMENI n-a facut ceva ce ORICINE ar fi putut face.

Iar problema, problema cea importanta si urgenta a ramas mai departe nerezolvata daca nu cumva o mai fi la fel si astazi !!!”

Dumnezeu, in maretia Sa, ne-a creat pe fiecare dintre noi unici, nu exista pe acest pamant doua persoane identice, a pus in fiecare dintre noi ceva cu totul special si fiecare dintre noi are un talent al sau pe care Dumnezeu L-a pus acolo, de aceea El asteapta sa-L folosim spre gloria Lui, El doreste sa ne facem noi partea noastra si sa nu asteptam ca altcineva sa faca acest lucru.

Descopera-ti talentul pus de Dumnezeu in tine si practica-l spre slava Lui.

http://adevar.wordpress.com

7 lucruri pe care păstorii ar dori ca membrii bisericii să cunoască despre copiii lor

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, DILEME, MEDITAŢII

Slujeam la o biserică din orașul St.Petersburg, Florida, când mi-a fost dată lovitura. Unul din copiii mei mai tineri a căzut jucăuș pe podea în foaierul Bisericii după un serviciu de închinare. Un diacon s-a apropiat de mine și mi-a spus forțat: „Trebuie să spuneți copilului Dstră să se ridice de pe podea. Copiii păstorilor nu ar trebui să se manifeste în așa fel.”

Reacția mea emoțională internă a fost firească. Mă bucur că am reușit să-mi stăpânesc limba. Eram foarte supărat. Și acum îmi amintesc de gândurile mele: „Cum acest om îndrăznește să-l țină pe fiul meu la un standard diferit de ceilalți copii? Copilul meu nu i-a cauzat nimănui durere. Doar se juca!”.

Recent am realizat pe Twitter un sondaj de opinie în rândul familiilor de păstori la acest subiect. Deși sondajul a fost informal și neștiințific, răspunsurile au fos fascinante. Mai jos vă prezint 7 răspunsuri-top, îmbinate cu comentarii ale păstorilor:

1. Să nu aveți așteptări mai mari de la copiii păstorilor (CP). „Așteptările de la copiii mei trebuie să fie aceleași ca de la ceilalți copii din Biserică. Ei nu sunt superstar-uri doar pentru că tatăl lor e păstor”.

2. Copiii mei au nevoie de încurajare. „Nu este întotdeauna ușor să fii CP. Sunt atât de mulțumit acelor membri de Biserică care-i încurajează pe copiii mei.”

3. Nu uitați. Ei sunt doar copii. „Cunosc câțiva membri în Biserică cărora li se pare că copiii mei sunt niște adulți în miniatură. Ei au așteptări de la copii de 4 ani ca de la maturii de 40 de ani.”

4. Vă rugăm: nu-i numiți „Copiii păstorilor”. „Identitatea lor nu se întemeiază pe vocația tatălui lor. Ei au identitățile lor unice și speciale.”

5. Rugați-vă pentru copiii mei. „Sunt binecuvântat să am o doamnă în Biserică care se roagă zilnic pentru cei trei copii ai mei. Ea cunoaște provocările cu care se confruntă ei ca și CP”.

6. Copiii noștri văd și aud mai mult decât credeți. „După o ședință grea cu staful Bisericii băiatul meu în vârstă de 7 ani m-a întrebat dacă nu eram să iau foc în timpul discuțiilor”.

7. Nu mă faceți să aleg între copiii mei și Biserică. „Prea mulți copii de păstori au crescut cu amărăciune față de biserică. Și asta pentru că tatăl lor a acordat mai multă atenție Bisericii decât copiilor săi.”

Dar ce părere aveți Dstră despre aceste 7 provocări? Ce ați mai adăuga? Ce experiențe ați avut Dstră?

Autor: Thom S.Rainer. Sursa: Christian Post.

http://moldovacrestina.md/news/este-greu-sa-fii-copil-de-pastor.

Când examenele par imposibil de trecut

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Adolescenţă, MEDITAŢII

Îmi amintesc de câteva examene greu de trecut din viața mea. De primul examen, cel de admitere, de exemplu. Eram înfricoșat cu câteva ceasuri înaintea susținerii lui. Câțiva colegi de-ai mei aveau media 10 la bacalaureat, iar bacul conta 50%. Câțiva încercaseră de câteva ori să-l dea, trecuseră prin materie de mai multe ori, aveau meditatori din rândul celor care concepuseră grilele. Eu eram un biet copil de provincie, fiul unor oameni modești, într-un oraș mare, printre necunoscuți, atotștiutori și îngâmfați. Pășeam pe treptele facultății în care urma să se desfășoare admiterea și-mi spuneam: ”-Doamne, nu am nici o șansă! E o sarcină prea mare pentru mine!” Dar l-am luat. Niciunul dintre colegii mei cu 10 la bac. nu a trecut admiterea. Au urmat apoi ani mulți și grei, un rezidențiat pe măsură ș.a.

Din experiența mea de șase ani de facultate, cu drag împărtășesc cu tine lecțiile pe care eu mi le-am însușit:

1. Ca să iei un examen trebuie, întâi de toate, să participi la el.

2. Nu poți scăpa de teama de dinaintea examenului dacă îți propui să o faci! În loc să te lupți cu ea, mai bine las-o să te modeleze, să te dinamizeze, să-ți dea tărie pentru a studia!

3. Nu contează ce spun alții despre cât de greu e examenul: tu nu ești ”ei”, experiența ta va fi doar a ta!

4. Nu-ți pierde vremea gândindu-te cum va fi examenul, în ce bancă vei sta, ce colegi vei avea în vecinătatea ta, cât de pregătiți sunt ceilalți! Învață…

5.  Studiază ziua, dormi noaptea!

6. Transformă fiecare examen într-o aventură a cunoașterii! Miră-te și te bucură de fiecare lucru nou aflat!

7. Dacă nu ști un subiect, scrie despre un altul care se apropie de cel cerut prin conținut! Câteodată merge!

8. Fii responsabil! Nu dispera dacă ai picat un examen, dar nici nu te culca pe urechea că ”poți dormi în pace, țara doctoraș te face!”

Temător, am trecut toate examenele de până acum. Din fiecare reușită, din fiecare dificultate, am învățat ceva. Și acum revăd treptele pe care pășeam cu sfială odinioară, spre a susține examenul de admitere la medicină. Mulți ani au trecut de atunci. Când privesc în urmă, văd chinul pregătirii fiecărui pas spre cariera mea. Dar și astăzi unele examene luate îmi par imposibil de trecut. Și atunci îmi dau seama că, dincolo de ale mele eforturi, am fost purtat mereu pe brațe de Cineva fără de care nu aș fi ajuns să le depășesc, ci aș fi rămas împotmolit cândva, undeva… poate chiar atunci când, străin fiind într-un oraș necunoscut și rece, aveam să încep să înfrunt viața, așa cum e ea.

Succes la învățat și aștept să-mi împărtășești experiențele tale în materie de examene!

http://patrincaandrei.wordpress.com

Scrisoarea fetei bolnave de SIDA: „Purtaţi vina în moartea noastră!”

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, MEDITAŢII

rugaciune„Dragă redacţie, vă scriu, pentru că sper, cu ajutorul vostru, să pot salva o viaţă. Vă rog să tipăriţi scrisoarea mea. Am nevoie ca această scrisoare să fie citită de oameni adulţi şi mai ales de cei care pot să schimbe ceva în lumea aceasta. Fie ca scrisoarea mea să ajungă să fie citită şi de tineri, ca să gândească bine la cele scrise aici. Eu le doresc să nu repete greşelile altora.

Mă numesc Olga şi am 18 ani. Nu voi scrie aici și numele meu de familie. Iată că au trecut deja 2 ani de cînd sunt bolnavă de SIDA. Nu sunt singură în spital, aici am mulţi prieteni care sunt bolnavi ca și mine. Acum, văd totul cu alți ochi, altfel decât înainte.

Vreau să întreb pe toţi adulții și mai ales pe cei care au putere: „De ce, voi, adulţii, ne-aţi aruncat pe noi, copii voştri, sub roţile trenului? De ce ne-aţi inundat cu sex, pornografie şi droguri? Sunteţi de vină în moartea noastră! Aţi vrut „emancipare”, „distracție” și „libertate”. Promovați legături libere şi afişaţi artişti homosexuali. Ne insuflaţi că aşa trăiesc toţi! Dar noi murim! Noi nu vom avea parte de dragoste, nu vom avea familii, noi nu vom da naştere la copii. Înţelegeţi voi oare ce se întîmplă cu noi, generaţia care a venit după voi­? Încă mai suntem vii dar deja nu mai existăm. Am fost lipsiţi de copilărie şi de viitor.

Pe stradă, când întâlnesc un bătrîn cu o bătrânică, mă copleşeşte un simţământ ciudat. El cuprinde furie, frustrare, frică, invidie, slăbiciune și incapacitatea de a repara ceva, de a schimba ceva. Voi aţi ajuns să trăiţi 60, 70, 80 de ani şi mai mult, dar noi nu vom ajunge să trăim atât.Vom muri fiind încă tineri! De ce? Pentru ce? De ce nu ne-aţi învățat astfel de noțiuni ca „ruşine”, „moralitate”, „iubire”, „cumpătare”? Patru prieteni de-ai mei, fiind încă elevi, deja au murit. În morgă sunt cadavre tinere! Ne îngropăm unul pe altul…

De ce ne-aţi forţat la „sexul sigur”?Ar fi fost mai bine să arăm terenuri de pământ, să conducem tractorul decât să murim de SIDA în mașini luxoase. Aţi făcut toate eforturile pentru a ne corupe prin întreaga mass-media despre „aceasta” și despre „modul modern de viață.” Ne jenam în școli, atunci cînd „deschizîndu-ne” ochii noștri, la ceea „cît de bine este să te ocupi cu asta nu în subsol”, ci „civilizat”, ne convingeaţi să ne simţim „liberi” să aruncăm „rușinea falsă”, ne-aţi prezentat filme, broşuri despre „aceasta”.

Și nimeni nu vă poate învinui pentru ce ne-ați făcut. Doar, nu aţi ucis pe nimeni cu mînile proprii. Așa tip de infractori acum nu sunt judecaţi, aceştia sunt încurajaţi, se aleg la putere. Şi voi continuaţi să faceţi acelaşi lucru şi cu alţi copii, mai mici decît noi. Opriţi-vă!

Cît de mulţumitoare aş fi fost dacă cineva mi-ar fi scos ţigara din mînă, m-ar fi mustrat cu vărguța cînd încă se mai putea să fiu salvată, se mai putea să fiu scoasă de sub tren. Ajutaţi pe cei cărora nu le pasă, să oprească ceea ce se întâmplă în toată țara. Ajutaţi să oprească nebunia. Urgent este nevoie de cenzură în mass-media, să se interzică toate tipurile de talk-show-uri corupte, filme, publicitatea de băuturi alcoolice și țigări. Și voi care citiţi scrisoarea mea, puteţi da la altcineva ca să o citească. Poate că aceasta va ajuta pe cineva, căci noi murim şi voi tot!”

Traducere: Suman Elena

– See more at: http://moldovacrestina.md/blog/scrisoarea-fetei-bolnave-de-sida

Ecuația iubirii

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Adolescenţă, MEDITAŢII

Micuțul vorbește și vorbește și vorbește… Mă uit la mama sa. Îl ține de mână, dar e cu gândul departe. Va mai trece o vreme și copilașul va înceta să-și depene gândurile. Într-o zi, absența mamei îl va face să ascundă, să mintă, să-și caute companii nepotrivite.

”-Nu știu de ce… între noi, s-a instalat o mare tăcere”, îi spune ea prietenului său. ”Nu mă simt bine deloc. Am în continuu stări de tristețe, de panică, mă enervează orice și nu mă mai mulțumește nimic. Cred că relația noastră îmi face rău. Mă simt așa de rău și ție nu-ți pasă decât de tine!”

Vă sună cunoscute istorisirile de mai sus? Ele sunt reale. E o vreme în care e încurajat egocentrismul, căutarea ”fericirii” proprii, performanța individuală. E un timp în care gardurile dintre locuințe sunt din ce în ce mai înalte, deopotrivă cu zidurile între inimi. Iar oamenii se simt cu atât mai singuri cu cât caută să-și plângă și să-și stingă propriile solitudini, uitând de singurătățile altora.

Iubiți și fideli cititori ai blogului, e bine ca ecuația iubirii să aibă o necunoscută: ”eul”. Dragostea presupune să mă pun la dispoziția celuilalt, cu toată făptura mea. De petrec două ore cu tatăl meu, în acele două ore să-mi pun în paranteză făptura, cu grijile inerente viețuirii personale. Să fiu acolo pentru el. Cu totul dispus a-l asculta, a-l accepta, a-l încuraja.

Când ți-ai sunat ultima oară prietenii? Când le-ai spus, ultima oară, din tot lăuntrul și cu tot angajamentul, celor din familia ta, că-i iubești? Când ai dăruit, ultima oară, din multele tale lucruri, pe acela de care un altul avea nevoie? Când ai plâns ultima oară cu cel ce plânge? Și când au fost brațele tale mângâietoare pentru o ființă îndurerată prea tare de rănile firii?

Să căutăm a ne desprinde de noi înșine, de dragul celor cu care ne intersectăm existențele! Nu ne vom pierde, ci ne vom câștiga… Iar necunoscuta ecuației iubirii, ”eul”, va fi revelată și încoronată cândva plenar și etern.

http://patrincaandrei.wordpress.com/2011/05/24/ecuatia-iubirii/