Categorie: MEDITAŢII

Cum să nu ne plictisim la biserică

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în EDITORIALE, MEDITAŢII

Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită. Romani 12:2

Scriam despre plictiseală în general ,despre plictiseala la biserică şi de biserică aşa că mă văd nevoit să scriu cum am putea scăpa de plictiseală (dacă se poate). E adevărat că stilul de viaţă pe care îl trăim este foarte bogat în excitanţi. Trăim “la cote maxime” din punctul acesta de vedere. Aproape tot în jurul nostru este creat parcă cu scopul de a ne face să ne simţim bine doar realitatea e alta. În reclame vedem o lume ideală, în filme, lumea şi viaţa sunt modificate în aşa fel încât să ne producă emoţii puternice şi să genereze dopamină. Mâncărurile au gusturi intense, băuturile sunt foarte dulci şi plăcute. Totul e creat “să ne simuleze starea de bine” dar această stare de bine nu e reală sau e reală dar nu este sănătoasă.

După ce ieşi din faţa televizorului sau calculatorului intri în realitate. Realitatea asta de obicei o vom vedea ca fiind “crudă”, nemiloasă, “naşpa”, “ţară de nimic”, “nu există perspective” şi multe alte complimente. E realitatea în care trăim mult mai jos de idealizările televizorului iar acest fapt face realitatea şi mai gri. După ce stăm la TV unde nivelul de dopamină este crescut la maxim într-un timp foarte scurt viaţa nu ne va mai satisface şi vom fi trişti, apatici, nemulţumiţi de nimic sau greu de mulţumit.

În realitate viaţa nu e chiar aşa cum o vedem noi după orele de TV. Avem totuşi pace în ţară, ne plouă la timp ca să crească plantele, avem drumuri şi străzi chiar dacă sunt cam sparte, avem sănătate în trupurile noastre, putem umbla, munci, iubi, alerga, simţi, mirosi. Avem oameni faini pe lângă noi, avem copii care ne aduc bucurii şi soţi/soţii care ne iubesc chiar dacă nu arată ca prezentatorii de la TV. Avem o bogăţie imensă în semenii noştri dar nu ştim că nu mai comunicăm cu ei. Cu toată critica adusă perioadei actuale, realitatea e, că nu s-a cumpărat niciodată mai mult ca acum, niciodată nu au fost mai multe magazine ca azi. Realitatea este că avem motive multe să ne bucurăm de viaţă şi ce oferă ea dar nu mai avem capacitatea să o facem pentru că am fost dresaţi cu stimuli puternici să credem că doar a avea, a poseda, a deţine aduce fericire.

Dacă consideri viaţa plictisitoare este semnalul că trebuie să stingi televizorul si calculatorul o vreme. Dacă biserica ţi se pare plictisitoare: aceeaşi soluţie. Nu ai cum altfel. Toate lucrurile îmi sunt îngăduite dar nu toate îmi sunt de folos spune Pavel şi continuă: toate lucrurile îmi sunt îngăduite dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine. În momentul în care un lucru pune stăpânire pe mine e problemă. Ei bine televizorul pune foarte uşor stăpânire pe noi. Un exemplu: cei care se uită la pornografie 3 săptămâni deja devin dependenţi. O astfel de dependenţă nu dă nici cocaina. Dependenţa de media se instalează foarte repede. Ne întoarcem la tv pentru că ne simţim bine, dau ştiri care ne stimulează interesul, dau muzică plăcută, filme care ne fac să ne simţim bine.

Primul pas pentru a scăpa de plictiseală este să opreşti televizorul şi calculatorul. Dă-le un timp limitat din zi şi nu poposi in faţa lor mai mult decât strictul necesar.

Pasul doi. Apropie-te mai mult de Cuvântul lui Dumnezeu, acesta are capacitatea să vindece ceea ce televizorul a plantat rău în mintea ta dar trebuie tratament serios şi îndelungat. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia ci să vă transformaţi  prin înnoirea minţii voastre. Cuvântul este o candelă pentru picioarele noastre atunci când televizorul vrea “să ne ducă” să ne cârmuiască trebuie să avem lumină să mergem nu unde vrea el ci unde trebuie să mergem.

Pasul trei. Ieşi afară. Mişcare, acţiune, sport, natură acestea ne vor pune creierul la treabă iar. el este obişnuit să stea în repaus când televizorul varsă în el tot ce vrea. Atunci nu gândim ci doar primim. Avem nevoie de acţiune mentală nu de relaxare mentală. Trebuie să “punem mintea la contribuţie” cum spunea mama. O oră de muzică pe săptămână regenerează părţile “arse” de tv ale creierului. (nu ascultat muzică ci învăţat muzică)

Pasul patru. Caută relaţiile, vorbeşte cu oamenii, împrieteneşte-te în realitate nu pe facebook, mergi la acţiuni caritabile, la acţiuni sportive, mergi la biserică, mergi la plimbare sau la un meci. Leagă relaţii reale sănătoase. Relaţiile implică şi conversaţii reale. Conversaţiile reale pun creierul la treabă nu sunt ca cele virtuale.

Pasul cinci. Citeşte. Cititul pune creierul la acţiune, imaginaţia este benefică pentru mintea noastră. Când privim la film imaginaţia noastră moare dar când citim o carte aceasta pune “turbo” minţii noastre.

Pasul şase. Trăieşte. Viaţa în faţa televizorului şi calculatorului e pierdută nu e trăită. Bucură-te de o floare de mac crescută aiurea pe câmp, bucură-te de râsul colorat al unui copil, bucură-te de briza de vânt care îţi mângâie faţa, de mirosul de loralai, de oamenii pe care îi vezi, de condiţia în care eşti, de tot ceea ce ai. Trăieşte viaţa ta nu a lor, nu trăi viaţa personajelor, vedetelor. Nu trăi viaţa pe care ei ţi-o poruncesc trăieşte viaţa pe care ţi-a dat-o Dumnezeu. Cei mai mulţi regretă pe patul de moarte că nu au trăit viaţa, învaţă şi tu de la ei să nu te trezeşti că realizezi abia pe patul de moarte că nu ţi-ai trăit viaţa. Bucură-te, râzi, joacă-te, admiră, inspiră, miroase, sari, cântă, aleargă, oferă, ajută, munceşte, iubeşte, plângi, simte … trăieşte.

Există viaţă şi fără televizor şi calculator.

http://www.filedinjurnal.ro/cum-sa-nu-ne-plictisim-la-biserica/

Tinerii din generația Facebook sunt la fel de singuri ca bătrânii

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în MEDITAŢII, STIRI

Generațiile tinere au schimbat televizorul pe calculator. Un specialist în relații sociale avertizează că tinerii de azi renunță tot mai des la contactul direct cu ceilalți în favoarea comunicării pe Internet, fenomen care duce la o înstrăinare similară celei resimțite de bătrâni.

Potrivit unui studiu efectuat în Marea Britanie, adolescenții petrec atât de mult timp online încât nu mai au timp pentru a se întâlni cu prietenii. Deși au în medie 243 prieteni pe Facebook, tinerii încep să fie la fel de singuratici ca adulții în vârstă.

Circa 60% din respondenții la studiul citat de Daily Mail au declarat că le e mai greu să își facă prieteni „în viața reală” decât pe Facebook. Mai mult, 69% dintre respondenții englezi consideră că țara lor este un loc neprietenos.

Pentru expertul Julie Peasgood, specialist în relații sociale, este evident că în loc să dărâme barierele sociale, tehnologia îi izolează pe oameni.

„Nu poți îmbrățișa un prieten de pe Facebook,” spune Peasgood, deplângând efectul de calmare, vindecare și conectare al atingerii dintre oameni.

„Tinerii de 18 ani sunt la fel de singuri ca bătrânii de 80 de ani și doresc o rețea de prieteni online pentru că nu își mai pot face prieteni în modul tradițional,” e de părere și Valery McConell, editor la publicația britanică de tineret Yours.

„Fără să își dea seama, societatea noastră nu ne mai oferă una dintre funcțiile de bază care îi menținea funcționarea. Am permis contactului de zi cu zi, curtoaziei și amabilității care se transformă în prietenie și care ne unește să dispară, ca să facă loc eficienței,” a adăugat ea.

„Societatea modernă nu ne încurajează să vorbim unii cu alții față în față și, ca urmare, nivelurile de singurătate au ajuns la un punct critic, amenințând totodată să se înrăutățească,” a mai avertizat McConnel.

Alarmată de faptul că „oamenii n-au mai interacționat niciodată atât de puțin ca în prezent,” editorul Yours numește generația „Friends”, descrisă de serialul omonim, ca o veritabilă „eroare”.

http://www.semneletimpului.ro

Normalul ne uniformizează

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, MEDITAŢII

Din fericire toți suntem diferiți spune sloganul de care aminteam ieri. Oare cât mai este de real sau la ce aspecte? Este adevărat că Dumnezeu ne-a făcut diferiți și acesta trebuie să fie argumentul că El e tare creativ, dar și unul din motivele pentru care viața nu e monotonă și robotizată. De ce s-a complicat Dumnezeu sa ne facă diferiți nu știu, dar mă bucur că a făcut-o. Baiul mare e că există totuși cineva care nu se bucură de asta. Cineva care vrea să conducă lumea asta și are nevoie ca toți să putem fi manevrați dintr-un singur punct. Există cineva care ne vrea pe toți la fel, cineva care nu are creativitate pentru că nu a creat nimic.

Diferențele dintre noi sunt un motiv extraordinar de bucurie dacă stăm să medităm. Putem să interacționăm și să comunicăm. Ce ar însemna dacă fiind toți la fel nu am avea ce să discutăm pentru că toate lucrurile ne-ar fi comune, ce ar însemna dacă toți am arăta la fel, am colora la fel, am râde la fel, am desena la fel, am trăi la fel. Ar fi foarte deprimant. Diferențele dintre noi sunt unul din aspectele care dau farmec vieții. Ciudățeniile unora dintre noi sunt dacă vreți sarea și piperul din viață la anumite aspecte. E nevoie și de ciudați de oameni cărora să li se spună: Măi, tu nu ești normal.

Noi oamenii suntem tare diferiți unii de alții. Știați că nu doar ADN-ul nu este la fel la nici un om din lume? Nu ci ne deosebim măcar la 10 aspecte: ADN-ul, amprentele digitale, mersul, urechile, ochii, vocea, mirosul, bătăile inimii, undele cerebrale. microbiomul. La niciunul din aceste aspecte nu există doi oameni perfect identici. Nici măcar chinezii nu sunt identici cu toate glumele care se fac. Spun unii că Dumnezeu i-a făcut pe toți oamenii diferiți dar când a ajuns la chinezi s-a plictisit. Și ei sunt diferiți unul de altul.

Totuși unii ar vrea ca normalul lor să devină universal, literă de lege. Acest aspect a fost o preocupare veche a oamenilor și Hitler a încercat construirea unei rase pure, fără diferențe dar nu a reușit. Totuși planul continuă și astăzi, oamenii trebuiesc conduși dintr-un singur punct și trebuiesc uniformizați, trebuiesc normalizați. Dar cum să faci asta când fiecare are mintea sa în care nu poți dicta tu? Ei bine le adormim creierul. Nu le mai lasăm timp să gândească și ca adolescent devii anormal dacă te vede cineva citind o carte sau mergând la bibliotecă. Câți oameni mai citesc cărți? Foarte puțini. Câți oameni se uită la televizor? Foarte mulți. Ne este sistematic sedat creierul ca să nu gândim. Cum altfel explicați că deși nu suntem niciunul de acord cu politicienii hoți, cu supra taxe, cu legi care favorizează infractorii și defavorizează oamenii muncitori totuși nu facem nimic în afara banalelor comentarii din autobuz? Pentru că rațiunea ne este adormită, suntem uniformizați, transformați într-un fel de roboței atâta vreme cât suntem conectați la ei. Rupeți cablul oameni buni.

Oricât de bune par stilurile mele, oricât de tare aș crede în idealurile mele tot nu am dreptul să vă consider pe voi anormali dacă nu vă comportați în stilul meu sau dacă nu îmbrățișați idealurile mele. Fiecare trebuie să rămână liber să trăiască cum hotărăște dar ținând cont de consecințele traiului său.

Unul din ”normalurile” timpurilor noastre e homosexualitatea, vor să o facă normală. Vor să acceptăm normalitatea universală a unui astfel de comportament. Deși nu sunt dintre cei care vor moartea lor sau închiderea lor consider că demersurile actuale sunt o forțare brutală a libertăților oamenilor. Dumnezeu să aibă milă de oamenii cu astfel de orientări că au nevoie de salvare și ei dar de la acceptare până la normalizare e vorba de brutalizare a normalului, suntem forțați să acceptăm și să afirmăm că e normal să fii homosexual, e unul din ”normaluri”. Au ajuns să fie favorizați în detrimentul altor oameni heterosexuali. Normalul unei minorități se vrea a deveni normalul majorității. Anul acesta cu ocazia lunii LGBT am văzut pe afișe partener oficial Muzeul Țăranului Român, da de unde frate țăranul român a devenit partener al manifestărilor pro homosexualitate? Când a fost țăranul român, mai ales cel reprezentat de acel muzeu, omul credincios și muncitor, susținător al acestor fenomene? Vedeți încercarea de normalizare prin folosirea de resurse mediatice? Pui parteneri oficiali credibili ca să aduci plus de valoare unor chestii care nu au valoarea lor suficient de credibilă. Homosexualitatea a existat, există și va exista dar nu ca normal al maselor ci al unei grupe mici de oameni, nu poate fi forțat impusă niciunuia deși asta se face acum. Dumnezeu nu vede normal un asemenea comportament cum nu vede normală nici minciuna sau orice alt fel de păcat și totuși Satan vrea ca așa cum a devenit minciuna mod de viață să devină și promiscuitatea sexuală. Păziți-vă.

Am fost creați diferiți și vom rămâne diferiți atâta vreme cât vom alege să judecăm cu mintea noastră și să luăm decizii. Dacă însă ne vom menține conectați la drogurile care ne sunt servite prin TV nu vom putea să fim liberi așa cum ne-a creat Dumnezeu.

Un alt normal e alimentația. Normalul a devenit anormal. Nu mai sunt bune produsele de la țărani pentru că ar fi neigienice, sunt bune cele de la magazinele care au sistemul calității implementat. Nu mai e bun laptele de vacă de la nea Ilie că vaca lui paște pe câmp e bun cel de la vacile belgiene care nu au văzut vreodată lumina zilei și habar nu au cum arată iarba. Nu sunt buni puii lui tanti Mărioara ci sunt buni cei care stau de 10 ani congelați. Nu sunt bune cireșele din copac ci cele din magazin. Îmi spunea cineva că într-o zi a cules cireșe din copac și ca vecină bună a mers să dea și vecinilor pentru că aveau copii și poate pofteau la cireșe. A fost mustrată aspru persoana că nu se poate să dai cireșe din copac copiilor, cine știe ce microbi au pe ele și a fost foarte categorica vecina curmând răul din fașă :)   ) Nu mai e normal să gătești acasă ci e normal să cumperi semipreparate și doar să le pui la cuptor. Nu mai e normal să cultivi produse în grădina ta că există poluare, normal e să le cumperi de la firme care aparent au sisteme de calitate. Nu mai e normal să crești și să tai un porc, normal e să cumperi carne modificată genetic. Vedeți schimbările? Cine a rezistat cel mai bine normalizării acesteia dacă nu cei fără TV?

Ce e normal? Putem vorbi de un normal general acceptat în zilele noastre? Mai medităm și mâine.

http://www.filedinjurnal.ro/normalul-ne-uniformizeaza/

Cine mă face normal?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, DILEME, MEDITAŢII

Spuneam ieri că normalul nu este neapărat unul natural, normalul poate fi falsificat de cei care se numesc formatori de opinie. Poate fi ajustat și prezentat în așa fel încât să dea bine pentru atingerea scopului urmărit dar și ca să pară cât mai natural și acceptat de oameni. Cu alte cuvinte putem fi ușor manipulați pentru a ne integra în normalul lor și nu în unul natural, firesc. Asta se bazează în special pe dorința oamenilor de fi la fel dar și pe lipsa de educație.

Oamenii de obicei, cei mai mulți dintre ei, doresc să se știe ”în rândul lumii” adică să nu facă notă discordantă cu majoritatea ca să nu fie vorbiți de rău, să nu fie ironizați sau acuzați. Aspectul acesta pornește încă din copilărie , se amplifică drastic în adolescență apoi se maturizează când omul e mai trecut prin viață. Asta face pe adolescent să lepede învățăturile bune ale părinților și să adopte stiluri de viață nesănătoase din dorința de a fi ca cei din grupul său. Mai lesne este să schimbi un adolescent prin schimbarea întregului grup decât să îl schimbi individual. Dacă analizăm bine vom descoperi că multe din aspectele vieții cotidiene sunt făcute de oameni pentru că așa e normal nu pentru că au gândit mai întâi. Multe aspecte sau ambiții sau orgolii sunt născute din comparația cu ceilalți nu din convingerea că sunt necesare venită în urma unui proces logic. Cu alte cuvinte nevoia de semnificație mixată cu o educație centrată pe comparația cu alții trimite masele în trăirea unei vieți care nu le aparține.

La noi la români, comparația cu alții cred că este mai evidentă decât la orice nație. La noi e un sport național în a face ceva mai tare decât vecinul, decât cumnatul sau concurentul direct. Foarte mulți oameni care vin la consiliere află că nu trăiesc viața lor ci pe una dictată de alții și de ce fac alții și de aceea nu sunt fericiți. Biblia avertizează despre pericolul acesta încă de la primele porunci date oamenilor și anume: Să nu poftești la…. și spune câteva aspecte în care nu e bine să te compari cu alții și acestea includ, partenerul celuilalt și avuțiile sale.

  • Normalul nu înseamnă neapărat varianta corectă. Este posibil ca normalul să fie greșit. În adolescență e posibil ca în anumite cercuri toți să fumeze sau să consume alcool deci normalul acelui grup e greșit.
  • Normalul e influențat foarte mult de cultură. Dacă în România e normal șă te îmbraci într-un anumit stil în Africa normalul nu e același.
  • Normalul e influențat de educație. Normalul celor fără educație e să scuipe coji de semințe să asculte un anumit gen de muzică, să folosească o anumită paletă de cuvinte și să abordeze într-un anumit fel igiena iar normalul unora educați e posibil să fie la polul opus.
  • Normalul e influențat de religii. Fiecare grup religios are normalul său care este dictat de principiile lor doctrinare.
  • Normalul e afectat de anotimp, de perioade din istorie în care se află indivizii, de profesii, de vârstă și de multe multe aspecte.
  • Normalul astăzi e modificat și afectat de mass media. Aceasta mai ales prin televiziune alterează normalul în fiecare zi iar oamenii trăiesc într-un stres permanent pentru că nu fac față unor schimbări atât de rapide.

După ce am văzut ce influențabil e normalul întrebarea inevitabilă e: Care e normalul meu? Sau ce mă face pe mine normal?

Ei bine nu vreau să fiu normal în nici un stil anume. Vreau să fiu eu. Toate normalitățile altora la mine se vor potrivi doar în parte, acestea dacă le voi accepta nu vor face decât să mă distrugă, voi trăi viața altora, voi fi nefericit. Cum aflu care e normalul meu ca să îl trăiesc?

  • Îmi pun în rânduială relația cu Dumnezeu. Asta poate echilibra întreaga viață.
  • Mă opresc să analizez unde mă aflu. Am trăit o viață din inerție și e nevoie să mă opresc și să mă întreb : Cine sunt eu? Care e destinația mea? Cum ajung acolo?
  • Mă uit în trecut. Trebuie să văd ce am făcut până aici și să trag învățămintele de rigoare.
  • Privesc la ce e în jurul meu să mă poziționez corect față de oameni și circumstanțe.
  • Scot factorii care îmi afectează negativ viața cum ar fi televizorul.
  • Introduc factori de stabilitate și educație, cum ar fi cărțile.
  • Nu mai trăiesc viața altora.
  • Îmi împlinesc obligațiile sociale.

Nu, nu mai vreau să fiu normal cum dictează ei, vreau să fiu normal așa cum m- a chemat Dumnezeu să fiu. Nu mai vreau să fiu influențabil, vreau să fiu integru și stabil. Nu vreau să mă mai aliniez normalului lor ci vreau să mă aliniez valorilor lui Dumnezeu pentru că este singurul punct stabil care nu se schimbă. Vreau să fiu anormal pentru pământul acesta și valorile sale schimbătoare și efemere și să fiu normal pentru Dumnezeu chiar dacă trec drept nebun pentru oameni.

Normalul omenesc te distruge, Dumnezeu e ceea ce te poate stabiliza.

http://www.filedinjurnal.ro/cine-ma-face-normal/

Măi, tu nu ești normal…

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, DILEME, MEDITAŢII

“Suntem cu totii diferiti. Din fericire.” (dintr-o reclamă)

Și iar mă preocupă întrebările existențiale… Da mă preocupă aspectul normalității pentru că mi s-a spus des, poate prea des că nu sunt normal. Nu am analizat asta prea mult până acum pentru că de cele mai multe ori oamenii o spun ca să te înjosească dar astăzi arunc o privire (cu mintea) spre aspectul acesta pentru că am văzut reclama asta pe o mașină.

Oamenii te acuză că nu ești normal când te văd că ești diferit de ei. De obicei avem tendința să credem că noi suntem normali și noi suntem etalonul după care se face evaluarea despre ce este normal și ce este anormal. De exemplu: Merg pe stradă și văd o domnișoară foarte haios îmbrăcată, cu blugii rupți, cu șapca pe o parte, cu un tricou lălâi care îi lasă un umăr gol(moldovenescul pentru larg) și cu căști de un kilogram pe urechi. Dacă o analizez în comparație cu sistemul meu de valori îi pun imediat o etichetă cu: ”Asta nu e normală.” sau: Dacă merg cu trenul și scot Biblia să citesc ceilalți foarte ușor vor spune: ”Ăsta nu e normal, e pocăit.” pentru că în sistemul lor de valori normal e să citești Libertatea.

De multe ori ne desconsiderăm unii pe alții doar pentru că suntem diferiți și în acest fel ne etichetăm greșit ceea ce împiedică o comunicare și o conlucrare bună. Normalul nu e ceva absolut, normalul e relativ, tare tare relativ. Exemple: Dacă mergi la mare pe plajă normalul e costumul de baie, cei care stau fără el la plajă trec drept anormali dar și cei care stau în blugi și tricou la 35 de grade pe plaja tot anormali trec. Normalul la biserică e o îmbrăcăminte decentă, cei care vin decoltați și mulați trec drept anormali dar și cei care vin foarte retro îmbrăcați. Normalul pentru viața de biserică e o anumită costumație iar normalul pentru plajă e alta.

Ne ducem mai aproape de chestii mari și ridic câteva întrebări: Ce este normal: Să educi copiii acasă sau să îi dai la școală? Să muncești la birouri sau să muncești în agricultură? Să ai televizor sau să nu ai? Să ai mașină sau să ai doar bicicletă? Să ai credit sau să nu ai? Să te relaxezi după muncă sau să mai muncești o tură? Să te joci și la 30 de ani sau să fii sobru? Întrebările pot continua la nesfârșit și probabil ați intuit unde vreau să ajung.

Dacă vrei să duci masele creează-le impresia că direcția în care vrei să îi duci e cea normală. Iar exemplu: Privești un film în care un om fermier înăsprit de muncă după o zi plină seara stă în liniște și trage dintr-o țigară cu poftă. Ghici ce vei simți nevoia să faci după o zi încărcată de muncă sau după o treabă grea? Să fumezi, iar dacă cineva te va întreba de ce fumezi prima replică care îți vine în minte e: Păi după o așa munca grea e normal să fumez o țigară… Nu toți vor fuma dacă văd astfel de filme ”educative” dar cei mai mulți o vor face. Pentru cei care nu-s normali există alte metode :) De ce există emisiuni de prezentare de modă? Pentru că vor să facă o anumită linie vestimentară să devină normalul. De ce există reclamă? Pentru că vor să facă un anumit produs să facă parte din normal. De ce au existat telenovele? Pentru că au vrut să facă telenovela normalul vieții noastre. De ce există atâtea filme cu crime și draci și monștri? …. pentru că acesta va deveni normalul… Dacă vrei să schimbi normalul folosește mass media. Dacă vrei să devii normal (normalul lor) stai la TV.

Înțelegeți dragii mei logica? Un lucru devine etalonul pentru normal dacă ni se creează impresia că cei mai mulți îl fac. Orice ciudățenie dacă e acceptată de majoritate devine normală pentru acea masă de oameni. Deci dacă vrei să manipulezi masele creezi impresia că acel lucru e normalul chiar dacă el încă nu este. Asta se poate face prin formatorii de opinie. Oameni de mare calibru (omenesc) . Iar exemplu: Național Geografic beneficiază de renumele de post TV serios credibil care nu difuzează tâmpenii, dacă vrei să manipulezi o anumită clasă de oameni mai culți care nu merg duși cu Antenele sau cu ProTV creezi o emisiune (care costă enorm) pe care o plasezi strategic în grila lor de programe. Efectul e de peste 80% rata de succes.

Normalul variază foarte mult în timp. Acum 100 de ani normalul era să fii om gospodar cu o casă făcută de mâinile tale, să ai familie cu 4-5 copii, să mergi la biserică. Normalul azi e să stai la oraș intr-un apartament luat pe credit, să ai mașini multe și copii puțini și să nu mai crezi în Dumnezeu (că doar pe Discovery au spus ăia că nu există). Normalul variază de la o țară la alta, de la un oraș la altul, de la o familie la alta și de la un individ la altul. Normalul este schimbabil și instabil. E atât de volatil că niciodată nu poți fi suficient de normal :)

Arhimede spunea: Daţi-mi un punct de sprijin şi pun pământul în mişcare. Normalul pe care oamenii se bazează așa de mult e relativ dragilor, cum te bazezi pe el să clădești ceva cum te trezești fără fundație sau fundament. De aceea de multe ori oamenii ajung la nebunie. Cum să nu se întâmple când normalul se schimbă așa de rapid. A fost normal să contractezi un credit pentru casă, ai luat banii dar normalul de atunci s-a dus și nu mai găsești ușor de muncă … A fost normal să ții banii la bancă, să faci depozite dar normalul acela  a trecut. A fost normal să plătești asigurare de sănătate și pensii dar…. A fost normal să îl contești pe Dumnezeu dar… până la urmă rămâne singurul lucru stabil și neschimbabil în univers. Arhimede avea dreptate, nu avem puncte de sprijin  în întreg universul, avem nevoie de unul din afara sa. Acela e Dumnezeu.

Cineva chiar a scos o carte cu titlul ”Toți sunt normali până ajungi să îi cunoști.” Nu am citit-o dat titlul afirmă un mare adevăr. Trebuie să o citesc.

Mai scriu și zilele următoare despre a fi normal sau nu pentru că mai am să meditez mult asupra normalului și cum folosirea sa ne poate transforma în ceea ce nu am vrea să devenim, cum folosirea sa etichetează greșit oameni, cum folosirea sa creează conflicte majore în relații dar și în suflet.

Până atunci meditează și tu și vezi dacă ești normal. Eu până acum nu sunt dar nici nu prea vreau să fiu normal.

http://www.filedinjurnal.ro/mai-tu-nu-esti-normal/