Categorie: MEDITAŢII

Simion Ioanas (via Daniel Cristian Florea)

Tot mai mult observam in ultimul timp atacurile agresive asupra “bastioanelor” Bisericii crestine, care cu parere de rau putem spune, cad pe rand in mijlocul unei lumi amortite de betia unei vieti premergatoare vremii anticristului.

Astfel sub egida toleranta si corectitudine politica, bisericile locale de astazi sunt presate sa-si schimbe standardele, in asa fel incat sa placa lumii si cu scopul astfel de-a fi lasata in pace si de-a trai si ea bine pe langa lumea aceasta. Ce nu vede insa biserica de astazi este ca lumea este egoista ca intotdeauna si nu-i pasa de loc de biserica, astfel lumea nu ridica nici macar un deget in favoarea bisericilor distruse din tarile musulmane, de catre statul Islamic sau alte grupari musulmane, nu se cutremura presa acestei lumi cu privire la crimele asupra crestinilor din tarile islamice, se cutremura doar la idea ca anumite state sau tari de pe diverse continente nu accepta parteneriatele homosexualilor drept legale sau prezenta transsexualilor in toaletele si prezenta copiilor nostri, la scoala sau in locuri publice.

Asa ca e clar ca lumea „o doare-n cot” de biserica de astazi, ea se lupta doar sa distruga standardele bisericii de astazi si cat poate sa ne anihileze orice putere de marturie in societate.
Cum se poate acest lucru si care ar fi cateva motive pentru care bastioanele standardelor bisericii cad unul cate unul:

1. Formarea unei clase ierarhice in biserica, dependenta de salariul lunar si hranirea turmei cu ce vrea sa auda

Sigur ca asta-i poveste veche si la cultele istorice e poveste foarte veche. Initial fiecare crestin din biserica era un madular sanatos si egal cu celelalte, inaintea lui Dumnezeu, in fata tuturor celorlalte madulare din Trupul lui Hristos. Asa ca intr-un trup omenesc, piciorul nu-i mai important decat mana si invers, toate madularele din trup depind una de alta si slujesc unele altora.
Totusi in timp nu a ramas asa, au fost formate ierarhii in Biserica si unii au inceput sa se infrupte financiar din trupul Bisericii, in acelasi timp puterea avuta in societate a momit pe multi ierarhi sa faca alianta cu conducatorii politici ai lumii.

Astfel am asistat in istorie la aliante urmate de crime oribile, la o biserica (ierarhie) tot mai bogata si influenta.

A aparut Biserica neoprotestanta si ne gandeam ca lucrurile vor merge mai bine. In timp insa s-a ajuns tot la formarea unei clase ierarhice in biserici, la salarii, bani si multa influenta. Astfel ca astazi asistam la o clasa de pastori care arata la fel ca preotii catolici sau ortodocsi de odinioara, in ce priveste gandirea ierarhica, cat si in ce priveste aliantele cu conducerea politica.
In Biserica, Dumnezeu ne-a dat daruri spirituale si odata cu ele autoritate in lucrare, insa niciodata nu a format ierarhii prin care unul e inferior ca are darul mangaierii de exemplu si altul daca are darul de pastor ar fi superior.

Mai mult ca atata, darul nu necesita o meserie, ci o slujire in Biserica. Domnul nu a poruncit salarizarea unor anumite tipuri de slujitori in Biserica si nu a incurajat trairea unora pe spatele Bisericii, datorita unui dar duhovnicesc.

Doar un singur lucru a promis Domnul celor care au lasat totul pentru El, un loc in Imparatia lui Dumnezeu, oricat ai lucra prin orice dar duhovnicesc esti doar un rob netrebnic si nu un superior celorlalti. Pe langa asta Dumnezeu a promis protectie si biruinta in orice incercare, indiferent de circumstantele de pe pamant.

In bisericile de astazi, prin ierarhizare si salarii substantiale, s-a ajuns la prosperitate si influenta a ierarhilor in lumea de astazi. Astfel asistam la aliante, la organizatii puternice si banoase, la megabiserici si aliante in biserici, care sa sustina partea financiara. Pe deasupra asistam in circumstante de felul acesta la teologii false, teologia emergenta, teologia prosperitatii ectc, astfel standardele biblice sunt date la o parte si inlocuite cu forme seci. Asta cu autoritatea si concursul clasei ierarhice formate si finantate in biserici, cei care bineinteles ca au avut grija ca in timp sa coboare si sa schimbe standardele biblice in favoarea buzunarului.

De fapt in Biserica trebuia sa fie oameni cu daruri spirituale, care sa vegheze la sanatatea bisericii si la invatatura sanatoasa, nu unul care sa suplineasca prin superioritate deciziile pentru biserica. Oamenii s-au obisnuit astfel sa nu mai citeasca Scriptura acasa, ci in mod simplu sa vina o data pe saptamana la Biserica si sa manance fara discernamant tot ce pastorul le pune inainte.

Astfel ca nu ne mai miram astazi ca enoriasii din biserici cad pe spate si rad ore in sir, accepta teologii desucheate, nebiblice si si-au facut idoli din pastori fiind gata sa-i urmeze in orice circumstanta, unii chiar declarandu-se dumnezei. De fapt ei pot predica orice, distrand pe cei din audienta cu tot felul de povesti, numai cu standardul de sfintenie si invatatura sanatoasa a Bibliei, nu.

2. Acceptarea chipului veacului acestuia in biserici

Astazi cand pretinzi un anumit standard biblic in biserica repede esti categorisit ca legalist, traditionalist, fariseu si in multe alte feluri, astfel ca tu sa te rusinezi si sa-ti crape obrazul de rusine.

Asa ca la biserica s-a ajuns ca la discoteca, asta privitor la tinuta. Femei, fete, arata parca sunt staruri de la Hollywood, fuste mini, mulate pe corp, extravaganta si fereasca Dumnezeu sa indraznesti sa spui ceva. Ce sa mai spui ceva de acoperitoarea femeii, de fapt respectarea autoritatii stabilite de Dumnezeu, este data la o parte aceasta porunca, condamnata, anihilata, cica datorita contextului cultural in care vorbeste Pavel si diferite alte motive hilare si fara nici un fundament biblic.
Pe de alta parte ierarhii nostri isi permit sa stea la amvon cu mainile in buzunar, sa spuna glume ca sa radem in hohote, sa fie imbracati sport sau cum vor ei, aratandu-ne ca de acolo de unde predica ei au un Dumnezeu lipsit de orice urma de sacralitate si cu care ei se trag de sireturi cand vor.
Pe langa standardul coborat la tinuta, a aparut in inchinare un nou standard. Daca pana acum concertele si trupele rock faceau jocul satanei in lume, acum s-au mutat in biserica.

Ca sa aibe mai mult timp, crestinul asta nou, a scos ora de rugaciune, a combinat concertul rock cu rugaciunea, cica ei se roaga cantand si dupa putina saga a ierarhului, fiecare pleaca acasa bucuros.
Cat priveste interiorul si sanatatea spirituala a crestinului, astazi divortul a devenit parca o regula, pe de alta parte vorbirea a devenit una presarata cu jargoane si de multe ori chiar injuraturi, abstinenta e doar un “dinozaur” care aduce doar rasete si batjocura, ce sa mai vorbim despre homosexualitate care este acceptata in multe cercuri crestine drept normalitate.

3. Comfortul crestinului de astazi si repercusiunile asupra bisericii

In general acest comfort a cuprins toate bisericile crestine si se bazeaza in primul rand pe materialism, plaga societatii din ziua de astazi.

Asta se manifesta prin schimbarea tuturor prioritatilor stabilite de Dumnnezeu, datorita materialismului. Astfel sotia sau sotul nu mai au timp de ei si de relatia cu Domnul, astfel parintii nu mai au timp de copii si de relatia lor cu Domnul, de educatia lor si de-a le da valori. Asistam la o generatie de copii a nimanui sau a televizorului sau a cine stie care-i ingrijitoare de copii. Mai mult am ajuns sa platim pastori de tineret care sa ne distreze copiii, sa mearga cu ei la baschet, la fotbal, la pizza, sa-i distreze saracii. Asa ca de multe ori ne bucuram vazandu-i pe scenele bisericii cu parul mare, tatuati si tinand chitari in mainile lor, dand din cap de ne miram ca mai au creierii la loc si fereasca Dumnezeu sa indrazneasca cineva ceva impotriva acestor manifestari, ca doar asta-i mai tine legati de biserica. Daca nu-i mai lasam sa cante rock “crestin” in biserica, atunci vor pleca frate in lume, de aceea indiferent de situatie ei raman in biserica, iar noi tacem.

Comfortul acesta ne face ca in primul rand sa fie prioritara linistea si libertatea noastra si apoi celelalte. Asa ca daca astazi homosexualii isi cer dreptul la casatorie intr-un oras, crestinii tac chitic, daca vreun politician sau curtea suprema ne dicteaza sa facem ceva impotriva credintei noastre, toti tacem chitic, sa nu cumva ne pierdem libertatea sau comfortul. Daca crestinii sunt ucisi in masa prin tarile islamului si politicienii ne prezinta prin tarile noastre pacea islamului cea binefacatoare, noi crestinii tacem chitic sa nu cumva sa fim categorisiti ca intoleranti sau sa ni se dea vreun alt apelativ.

Nici sa nu-ndraznesti sa mergi la pastor sa-i dai ideea sa iesim in strada ca sigur nu-si vor schimba comfortul pe un protest care s-ar putea sa coste.

Mai este un aspect al comfortului in care cititul Scripturii, rugaciunea, sfintirea noastra devin o “Fata Morgana” a crestinului de astazi. Toate astea sunt inlocuite cu un program de Duminica foarte bine pus la punct, in care este o strategie de bussiness si in care poti sa ai un timp frumos de entertainment de doua ore, dupa masa dupa noua strategie nu mai este nevoie de Biserica, ne strangem pe la case, facem cate-o fripturica si ne odihnim.

Plansetele de pocainta in adunare, dorinta de schimbare, mustrarea Duhului, cantecele sacre cu mesaje sanatoase, rugaciunea cu mic cu mare ectc, toate acestea sunt legalisme care eticheteaza astazi doar pe “farisei” si “conservatori”, “fundamentalisti”, care bine ar fi sa ne putem scapa de ei cat mai repede.
Intr-o asemenea conjunctura pastorul bisericii poate predica ce vrea, oricum nimeni nu poate discerne clar ce zice, poate face aliante de care vrea, poate avea “betii in duhul”, vindeca miraculos prin “bam, bam-uri” strigate si ragete inaintea oamenilor, de fapt in asemenea circumstante se poate orice.

In asemenea circumstante singura posibilitate ar fi o trezire spirituala, insa cu cine? Toti am fost infectati de plagile anticristului si discernamantul este pe cale de disparitie, astfel ca au ajuns oamenii sa condamne pe cei care inca mai iubesc Adevarul si sa ridice in slavi manifestarile si invatatura enumerata mai sus. Esti mustrat si apostrofat cand incerci sa spui ceva, esti infierat cu acuzatia ca ai vrea sa fi judecator in locul lui Dumnezeu si sa te judeci pe tine in loc sa judeci manifestarile astea antibiblice. Esti pus la colt si izolat daca cumva mai ai o viziune cat de cat conservatoare, toate acestea sub obladuirea ierarhilor de astazi.

”Mai frate daca pe tineri nu-i lasam sa faca ce vor ei (principiu nebiblic), atunci ii vom pierde pe totdeauna”, deseori ni se spune.

Pai da, draga frate, asta fiindca dumneata ca parinte nu i-ai dat educatia necesara si nu ti-ai facut datoria, asa ca degeaba ar vrea cineva in perioada adolescentei sa-i mai dea Valori Scripturale si Adevar, ca s-ar putea sa nici nu plece si sa-ti dea si una dupa cap.

Si totusi ne ramane un mesaj Viu si Simplu al Domnului, pentru biserica si crestinismul de astazi:
”Apocalipsa 3: 17. Pentru ca zici: „Sunt bogat, m-am imbogatit, si nu duc lipsa de nimic”, si nu stii ca esti ticalos, nenorocit, sarac, orb si gol,

te sfatuiesc sa cumperi de la Mine aur curatat prin foc, ca sa te imbogatesti; si haine albe, ca sa te imbraci cu ele si sa nu ti se vada rusinea goliciunii tale; si doctorie pentru ochi, ca sa-ti ungi ochii si sa vezi.

Eu mustru si pedepsesc pe toti aceia pe care-i iubesc. Fii plin de ravna, dar, si pocaieste-te!
Iata Eu stau la usa si bat. Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el, si el cu Mine.

Celui ce va birui ii voi da sa sada cu Mine pe scaunul Meu de domnie, dupa cum si Eu am biruit si am sezut cu Tatal Meu pe scaunul Lui de domnie.”
Cine are urechi sa asculte ce zice bisericilor Duhul.”

Atacurile agresive asupra Bisericii lui Hristos!

Valeriu Popa (1924 – 1997)

Majoritatea oamenilor privesc boala ca pe un ghinion în viaţa lor, o nedreptate, mai ales dacă este vorba de o maladie ereditară sau e luată de la cineva. Orice boală sau accident apărut în viaţa ta a fost provocat de tine. Boala este pur şi simplu un semnal al corpului tău. Supra-conştiinţa ta, latura ta divină, Dumnezeul tău interior îţi trimite un mesaj ca să-ţi atragă atenţia asupra faptului că în acţiunile, vorbele şi gândurile tale e ceva care se opune legii iubirii. De aceea, trebuie să captezi mesajul şi să mulţumeşti supra-conştiinţei tale că ţi l-a transmis. Dacă nu reuşeşti să-l descifrezi, bolile şi accidentele tale se vor intensifica.

Când starea de rău persistă, e timpul să vezi neapărat despre ce este vorba. Dacă boala este puternică, înseamnă că ea s-a instalat în tine de multă vreme. Este sufletul tău care strigă ajutor. Trebuie să revii pe drumul cel bun, pe cel al dragostei. Fiecare boală, indispoziţie sau accident nu este decât un indiciu. Boala încetează de îndată ce ai înţeles mesajul. Cu cât doreşte omul mai mult să se schimbe, cu atât mai repede şi mai uşor se desfăşoară însănătoşirea lui. Bolile sunt cu miile, iar cauza este una singură: insuficientă iubire. De îndată ce încetăm să năzuim către Divin, ne cufundăm în uman şi începem să depindem de mâncare, dorinţe, pasiuni, ambiții, desfătare sexuală. Cu cât depindem mai mult de acestea, cu atât mai mare va fi îmbolnăvirea.

Toate aceste boli se lecuiesc într-un singur mod: să vezi în ele voinţa divină şi să înţelegi că fără boală nu există dezvoltare spirituală. Boala este un bec roşu care ne avertizează că ne aflăm pe un drum greşit. Dacă ani în şir faci prostii, repetând greşelile, vine o vreme a plăţii prin boala pe care singur ţi-ai creat-o. De fapt, boala este rezultatul pierderii divinului din noi, iar însănătoşirea este rezultatul restabilirii acestei legături. Practic, dacă te-ai vindecat sufleteşte, te vindeci și trupeşte. Noi, oamenii, suntem alcătuiţi din trei componente: trup, suflet şi spirit, asemeni Sfintei Treimi, şi orice dezechilibru al uneia ne aduce suferinţă. Boala şi starea de rău sunt opuse sănătăţii şi stării de bine şi se manifestă în realitatea ta, din vina ta. Ești bolnav pentru că ţi-ai cauzat boala şi poţi să te faci iarăşi bine, pur şi simplu hotărând aceasta.

Toate bolile sunt autocreate. Până şi doctorii îşi dau seama acum de modul în care oamenii se auto-îmbolnăvesc. Cei cu un orgoliu interior crescut atrag boala şi nenorocirea. Boala ne obligă să ne schimbăm lăuntric, să ne transformăm. Cu cât mai puternic se schimbă omul în direcţia bună, cu atât mai puţine medicamente îi sunt necesare şi mai repede învinge boala. Bolile apar în câmpul energetic al omului cu mulţi ani înainte ca ele să se manifeste în planul fizic. Câmpul energetic este primordial în raport cu corpul şi îi determină acestuia soarta, caracterul şi starea fizică. Organismul trebuie să blocheze programele distructive care au pătruns în câmpul lui. Cu cât este mai puternic şi mai periculos programul distructiv, cu atât mai agresivă boala. Când omul încalcă legile supreme, se abate de la calea sa de evoluţie, i se deformează structura energetică, apar breşe în sistemul lui defensiv şi devine o pradă uşoară pentru virusuri, care îndeplinesc funcţiile unui program de pedepsire. Omul începe să fie bolnav. Bolile grave contribuie la protejarea structurii spirituale.

Dacă distrugem armonia dintre noi şi univers vom avea parte de boli, nefericire, necazuri şi suferinţe. Gândurile sumbre, neîncrederea, grijile, ura şi frica, împreună cu rudele lor: anxietatea, amărăciunea, nerăbdarea, avariţia, lipsa de amabilitate, obiceiul de a judeca şi de a-i condamna pe alții, toate acestea atacă trupul la nivelul celulei, ceea ce duce la suferinţă, nefericire şi deprimare. În aceste condiţii, este imposibil să ai un corp sănătos. Prin gândurile, dorinţele şi obiceiurile noastre inducem sănătate sau boală în corpul fizic. Noi suntem singurii răspunzători pentru starea noastră de sănătate, pentru fericirea sau nefericirea noastră. Nu Dumnezeu ne trimite boli, accidente sau suferinţe, ci noi ni le creăm singuri prin gândurile distructive. Cu alte cuvinte, culegem ce am semănat în trecut.

A-ţi fi teamă de o boală înseamnă a-i înlesni evoluţia, a o provoca. Dacă aveţi gânduri despre boală şi suferinţă, trupul va atrage aceste gânduri în corpul fizic. Gândiţi-vă că întâmplările nu sunt cauze, ci efecte ale stării mentale în care vă complăceți. Boala nu trebuie considerată ca o pedeapsă sau o nedreptate. Ea este cel mai drept act din existenţa noastră, pentru că a fost generată de comportamentul nostru mental şi afectiv. Prin gând, omul se îmbolnăveşte şi tot prin gând el se vindecă. Orice boală porneşte din minte. Mulţi bolnavi îşi pregătesc mental, cu străduinţă, ani de-a rândul, o îmbolnăvire definitivă. Nimic nu se manifestă în corp fără să aibă un prototip mental corespunzător. Adevărata vindecare începe în momentul în care ne gândim ce am vrea să facem atunci când ne vom recâştiga sănătatea. Nu tratamentul medical este cauza vindecării, ci credinţa fermă. „Toate sunt cu putinţă celui care crede”. (Marcu 9, 23)

Când suntem bolnavi, trebuie să cerem să ni se dea sănătate, nu să fim vindecaţi de boală. În cazul unui om bolnav, cu cât vă temeţi mai mult pentru el, cu atât îi produceţi un rău mai mare şi-l împiedicaţi să supravieţuiască. Când cineva se îmbolnăveşte, să-i acordăm un ajutor minim şi foarte detaşat, nu unul sufocant. Atenţia exagerată în timpul bolii o întreţine. Dacă compătimeşti un om, te poţi îmbolnăvi. Pe om poţi să-l ajuţi, dar nu să-l compătimeşti. Când deplângi un om bolnav, înseamnă că nu ești de acord cu boala lui, dar nu iei în considerare cauzele spirituale ale bolii respective, care favorizează destrămarea spiritului. De aceea, boala trebuie acceptată cu smerenie. Singura soluţie a celor din jur este să se roage pentru sănătatea lui, dar nu să-l compătimească.

Medicul pansează rana şi Dumnezeu o vindecă. Când rana este tratată cu iubire, ea se vindecă repede. Vindecarea poate fi instantanee sau poate dura o viaţă, în funcţie de cât de mult aţi capitulat. În măsura în care putem păstra în suflet starea de bucurie şi iubire vom putea învinge treptat orice boală. Vindecările au loc doar atunci când greşelile sunt plătite, lecţiile învăţate, atenţionarea luată în seamă.
Nu e suficient să acceptăm boala, trebuie să ne bucurăm că ea ne salvează sufletul şi trupul. Trebuie să acceptăm toate umilinţele pricinuite trupului nostru prin intermediul cărora ni se purifică sufletul. Obiceiul de a discuta în societate despre simptomele și cauzele diverselor boli, morţi, agonii şi scene de coşmar atrag asupra oamenilor un torent de impresii care le vor pricinui boli şi suferinţe.

http://portalspiritual.com/

Deși trăim într-un lume seculară, în care Dumnezeu este împins la marginea societății, iar creștinii nu fac risipă de nicio ocazie să spună acest lucru, prea puțini bagă de seamă că ei înșiși Îl împing pe Dumnezeu la marginea religiei, punând un preț din ce în ce mai mare pe experiențele mistice. Fantome, ghicitori, spiritiști, astrologie, toate aceste lucruri au ajuns să îi preocupe mult mai mult pe oameni decât înainte.

De fapt, un studiu Pew realizat în SUA în 2009, arată că experiențele mistice au devenit mult mai comune astăzi printre cei neafiliați niciunei religii (30%), decât erau în anii 1960, la nivelul întregii societăți (22%). Aproape trei din zece americani (29%) spun că au simțit o legătură cu o persoană care a murit, unul din cinci (18%) crede că a fost vizitat de o fantomă, iar 15% spun că au consultat ghicitori și spiritiști.

Desigur, toate aceste procentaje, comparate cu cele ce dețin majoritatea, par aproape de nebăgat în seamă. Ceea ce face diferența este că proporția americanilor care spun că au simțit prezența unei fantome s-a dublat în ultimii ani, de la 9% în 1996, la 18% în 2009, iar numărul celor care susțin că au luat legătura cu o persoană decedată a crescut și el de la 18% la 29%, în acest timp. Suprinzător, cei ce se declară creștini nu fac nicio excepție. Fantomele și Dumnezeu Grupul protestanților evanghelici este cel mai puțin expus la astfel de credințe.

De exemplu, doar 20% dintre ei spun că au avut o experiență în care au intrat în legătură cu o persoană decedată. Însă membri altor religii sunt mult mai familiarizați cu acest tip de fenomen. 37% dintre protestanții afro-americani, 39% dintre catolicii caucazieni și 29% dintre caucazienii ce aparțin religiilor protestante tradiționale, mărturisesc același lucru.

Majoritatea americanilor (65%) mai cred și în alt fel de experiențe supranaturale, precum blestemul ochiului magic (evil eye), credința că lucrurile fizice au energie spirituală, credința în astrologie, credința în yoga ca practică spirituală, credința în reîncarnare, credința în viața de după moarte și contactarea morților etc.

Aproape un sfert din populație (23%) a bifat una dintre aceste convingeri în studiul Pew. Mai mult de patru persoane din 10 (43%) au răspuns afirmativ la mai mult de două dintre variante, în timp ce 18% au răspuns afirmativ la mai mult de patru. Doar 35% din public a răspuns negativ la toate itemurile. În ceea ce privește credincioșii, cu excepția evanghelicilor caucazieni, credincioșii celorlalte religii majore fac parte dintre americanii care cred în cel puțin unul dintre fenomenele de mai sus. De fapt, 50% dintre protestanții afro-americani, 47% dintre catolici și 43% dintre protestanții tradiționali au răspuns afirmativ la cel puțin 2 dintre itemuri.

Ceea ce trebuie menționat aici este că procentajele acestor credincioși le egalează sau chiar le întrec pe cele ale neafiliaților religios, care cred și ei în cel puțin două dintre fenomenele supranaturale și care sunt un număr de 48%. Dumnezeu, redus la experiențe mistice În răspuns la o întrebare separată, jumătate dintre toți americanii care au participat la studiu au declarat că au avut o experință mistică sau religioasă, adică un moment spiritual de „trezire”. În 1960, doar 22% dintre americani au raportat asemenea experiențe, un număr care a crescut până la 31% în 1976, 33% în 1994, 47% în 2006, iar de atunci a rămas constant. Ceea ce i-a uimit pe cei de la Pew au fost diferențele între protestanți la această întrebare.

Dacă 70% dintre evanghelicii caucazieni și 71% dintre protestanții afro-americani au spus că au avut astfel de experiențe, doar 40% dintre protestanții tradiționali (evanghelici luterani, prezbitarieni, episcopalieni, baptiști, reformați, quackeri, etc.) au spus același lucru, și 37% dintre catolici. Din nou trebuie menționat faptul că aceste experințe sunt comune și printre neafiliații religios, dintre care 51% spun că au avut o experiență mistică sau religioasă, și chiar și 18% dintre cei care se declară atei sau agnostici confirmă același lucru.

În ce cred românii România este una dintre țările cu cei mai mulți credincioși din Europa, dar totodată cu unul dintre cele mai înalte niveluri ale credinţelor şi practicilor religioase, ale încrederii în pseudo şi para-ştiinţe, în horoscoape şi superstiţii, conform studiului realizat de Universitatea București, în 2010. 36% dintre români cred în modelul creaționist 95% dintre români cred în Dumnezeu 88% cred în puterea rugăciunii 53% dintre români merg la biserică cel puțin o dată pe lună, dar nu văd în biserică un corp spritual, ci un loc de practicare al credinței 22% cred că zodiacul este „foarte științific” 40% dintre români cred că zodia ne influențează personalitatea 49% cred că norocul este mai important pentru succesul în viață decât școala 47% cred că oamenii au numere norocoase

Despre prezent și viitor Pe de o parte, realitatea arată cum astăzi credincioșii renunță la religie și îngroașă rândurile celor care declară că nu aparțin niciunei religii organizate, și care alcătuiesc cel mai mare al treilea grup în lume, după creştini şi musulmani. Pe de altă parte, tot realitatea arată că pe măsură ce se renunță la conceptul de Dumnezeu, la biserici ca instituții, ca dogme, ca și comunități, nevoia de spiritual nu dispare, astfel încât să ajungem la o societate iluminată prin progres științific, ci se completează „pe ușa din spate” cu tot felul de redute spirituale, precum fenomenele descrise mai sus. Iar cel mai important lucru care se observă este participarea credincioșilor în propagarea și promovarea însușirii unor astfel de credințe și experiențe.

Poate era de așteptat ca jumătate dintre cei care se declară neafiliați/seculari să fie mai înclinați către credința în ghicitorie, astrologie, viața după moarte și celelalte, dar nu era de așteptat același lucru din partea celor care se declară credincioși. Dacă la acest nivel nu mai există diferențe între unii și alții și dacă nici în privințaproblemelor morale, precum avortul și căsătoriile homosexuale, nu mai există diferențe notabile, unde am ajuns? În aceste condiții, trebuie să ne întrebăm dacă mai contează procentul mare al celor care participă regulat la serviciile divine și dacă nu cumva practicăm o credință goală de Dumnezeu. http://semneletimpului.ro/