Categorie: MEDITAŢII

Probabil aș putea scrie câteva luni, zi de zi, despre acest fenomen și despre întrebările pe care le ridică, însă trebuie să mă rezum la câteva meditări, întrucât fiecare din noi are responsabilitatea de a își purta bătăliile individual. Oricât s-ar scrie și explica, e nevoie ca cei abuzați, care conștientizează asta, să se apropie de Dumnezeu și mai mult, pentru a primi călăuzire. Și nu e vorba de acea falsă evlavie a apropierii fără acţiunile, ci e vorba de a acționa pe baza a ceea ce Dumnezeu recomandă sau cere.

Nu e totul să știm. Important este ce facem cu ceea ce știm. Asta face diferenţa dintre oameni religioși și oameni credincioși. De știut, știu mulți oameni, de văzut, vede multă lume, de constatat o poate face oricine. Totul stă în acțiune pe baza acestor dovezi. Ce faci tu ca persoană abuzată, dacă ai constatat că te afli în această situație?

După cum scriam și ieri, rugăciunea, citirea Scripturii și apropierea în acest fel de Dumnezeu, sunt esențiale și constituie vârful de lance al tuturor acţiunilor în acest domeniu. Fără ele, toate celelalte acțiuni care pot fi făcute, vor fi ineficiente sau puțin eficiente, pentru că abuzatorii au exercițiul abuzului de atâția ani, iar victimele au exercițiul supunerii de atâția ani. Avantajul, din punct de vedere omenesc este clar la abuzator. Numai puterea și călăuzirea divină poate face diferența și o face, pentru cei ce acționează scriptural, cu convingerea că Dumnezeu e alături de ei.

Iată alte lucruri foarte importante, care trebuiesc avute în vedere de cei se se simt și constată că sunt abuzați spiritual:

Examinează-ți temerile și destructurează-le. Da, de ce te temi? Care e cea mai mare frică a ta? Ce se poate întâmpla în realitate? De cine trebuie să te temi? David spune în psalmul 23:Domnul este păstorul meu, de cine să mă tem? Cele mai multe din temerile noastre, peste 95% din ele, sunt nefondate spun sociologii. Adică ne temem pentru mult prea multe lucruri decât în realitate avem dreptate să ne temem. Teama, este una din cele mai paralizante trăiri și care în cele mai multe cazuri sunt nefondate și ușor de destructurat prin autoanaliză. Nu te mai teme de nimic și nimeni în afară de Dumnezeu. Ce crezi că se poate întâmpla? Să mori? Să fii abuzat/ă fizic? Ce anume? Pune-ți întrebări și temerile se vor împuțina. Cere răspunsuri și caută-le în Scriptură și temerile aproape vor dispărea.

Acceptă chemarea lui Dumnezeu la vindecare. El se oferă să ne vindece rănile, inclusiv pe cele rezultate din urma abuzului spiritual, fie că sunt psihice, emoționale sau fizice. Asta nu e teorie, e practică. Să poți merge la Dumnezeu cu rănile tale și să ceri vindecare trece de nivelul vorbirii.

Fii pe fază. Abuzatorul poate scoate noi și noi metode de a controla. Situația se poate face și mai rea dacă nu ești foarte atent. De aceea e nevoie de lumină, călăuzire și putere divină. Fă planul de le început și ține-te de el, nu te abate, pentru că riști să fii sedus de abuzator.

Anunță abuzatorul de intențiile tale. Nu te teme de represalii sau de înrăutăţirea situației. De asta nu evoluăm de cele mai multe ori, pentru că nu alegem să mergem înainte. Abuzatorul, care poate fi bărbat sau femeie, nu are nevoie de mila ta, nu moare dacă tu te schimbi. Fiecare are nevoie să stea pe picioarele lui independent, asta și în căsătorie. Nu te da înapoi nici la amenințări nici la văicăreli sau la șantajul că „ce va zice lumea”.

Atenționează abuzatorul că trebuie să se schimbe. Desigur că nu poți schimba tu acel om, cel putin nu direct. Dar ai obligația sa îl anunți de necesitatea sa de schimbare.

Fii pregătit de înrăutăţirea situației pentru o vreme. Nimeni nu se bucură să scape o slugă din mâini. Niciunui abuzator nu îi place să fie contestat, descoperit sau să i se spună că a greșit. Abuzatorii urăsc să nu aibă dreptate și să nu fie ascultați. Totuși, e nevoie și de această fază. Vei trece prin ea neapărat, dacă vrei să ieși de acolo. Vei reuși să duci abuzatorul la exasperare.

Iată câteva sfaturi utile. Nu sunt complete, nu sunt în ordine și nu sunt obligatorii la fiecare caz toate. Totuși, e nevoie de acționare în baza Cuvântului Scripturii pentru  a scăpa de acolo. Nu avem dreptul să ne văicărim dacă nu acționăm conform cu ceea ce ne spune Biblia. Admit că până acum nu ai știut, dar vremurile de neștiință au trecut. Nu are dreptul să te abuzeze nici pastorul, nici preotul, nici soțul sau soția, nici părinții sau alte persoane cu autoritate spirituală. Dacă te supui lor, nu vei mai fi supus lui Dumnezeu. Ajungi robul acelor oameni. Ești chemat la libertate.

Sursa: http://www.filedinjurnal.ro/

Cel mai de preț lucru care există în Biserica lui Christos nu sunt nici boxele, nici pianul, nici stația, nici amvonul, nici video-proiectorul, nici chiar clădirea ci SFINȚENIA.

Psalmii 93:5 “…sfinţenia este podoaba Casei Tale, Doamne, pentru tot timpul cât vor ţine vremurile. “

Când sfințenia se pierde, foștii neprihăniți vor ține capul jos iar păcătoșii care vizitează adunarea respectivă îl vor ținea sus.

Când sfințenia se pierde cele mai bune acorduri de pian vor suna fals și cea mai frumoasă predică nu va mai avea puterea de a străpunge inima ci doar va atinge mintea.

Când sfințenia se pierde va lipsi focul. Oamenii vor merge la adunare ca la un concert și vor veni de acolo impresionați dar nu transformați.  Dacă Ilie nu ar fi fost un sfânt ar fi rămas fără foc pe muntele Carmel.

Când sfințenia se pierde două ore în adunare vor părea o veșnicie de care vrei să scapi cât mai repede.

Când sfințenia se pierde lacrimile vor lipsi. Iar fără lacrimi chiar și cea mai bună sămânță nu prinde în pământul neudat de multă vreme.

Când sfințenia se pierde băieții vor merge la adunare pentru a mai găsi o fată care se îmbracă ca să fie remarcată cât mai ușor. Că sunt multe astfel de fete azi mai ales în timpul verii… Dar totuși stăm bine și iarna, găsesc ele soluții ca să nu rămână în anonimat.

Când sfințenia se pierde programul de dimineața se va scurta încet-încet, cel de seară va dispărea în timp cu totul ca să facă loc unui film unde tinerii să se simtă bine, iar în loc de Duhul Sfânt vom avea nevoie de biscuiți și sărățele ca să “simțim unii cu alții”.

Când sfințenia se pierde s-ar putea ca numărul celor din adunare să crească în timp ce numărul celor din Biserică să scadă…

Când sfințenia se pierde nu mai contează cum trăiești ci cât de bine interpretezi piesa. Nu mai contează dacă trăiești cu Isus ci doar dacă știi să ții bine ritmul. Se sting becurile la închinare și se pornesc luminile care să bată pe starurile căzătoare. Noua modă: să te închini în întuneric celui care a spus:Eu sunt Lumina lumii…

Când pierdem sfințenia facem evanghelizări iar cei care ne vizitează spun: păi nu prea mai e vreo diferență între voi și noi… de ce să ne pocăim?

Când sfințenia se pierde… totul sună a gol. Și vasele goale potrivit cu Matei 25 rămân dincolo de ușă, adică afară…

Când sfințenia se pierde sintagma „Domnul este aici fraților” devine cea mai repetată minciună. Dacă Domnul ar fi aici, spunea Paul Washer, ar trebui să ne nimicească că el nu suportă păcatul. Isus nu coboară la jerfa păgânilor ci doar la jerfa sfinților. Și coborârea lui azi se vede tot mai rar.

Când sfințenia se pierde cei care merg spre altar să primească binecuvântarea își vor permite de toate înainte de nuntă că “oricum ne căsătorim”. Da, toți se căsătoresc dar nu toți rămân căsătoriți până la sfârșit. Isus binecuvintează puritatea și sfințenia nu serile prelungite prin parc și nopțile de (ne)veghere. În timp se vede binecuvântarea sfinților…

Când sfințenia se pierde dragostea dintâi pentru Dumnezeu este înlocuită cu dragostea pentru mașini, case, reviste auto-moto, reviste de modă, plăcerile lumii, patimile și poftele ei…

Când sfințenia se pierde ajungi ca la Cină să simți doar gustul rodului viței fără să mai simți gustul iertării…

Când sfințenia se pierde ai nevoie să încarci firea pământească cu tot felul de podoabe întrucât tocmai s-au schimbat prioritățile: de la omul ascuns al inimii s-a trecut la omul din afară. Iar dacă ai pierdut podoaba sfințeniei ai nevoie de alte podoabe… altfel nu ești remarcat/ă de cei care caută ce izbește ochiul…

Ai milă Doamne de noi! Ai milă Doamne de noi și dă-ne lacrimile pocăinței. Cea mai mare dovadă că am fost iertați într-o zi este că astăzi trăim în sfințenie!

Ai milă Doamne de noi! Că tot la mai multe artificii apelăm să simulăm prezența ta și totuși nu coboară focul ci doar fumul care iese din scena noastră omenească….

Ai milă de noi și nu ne lăsa să pierdem cel mai de preț atribut al Tău:sfințenia… Trece-ne prin cuptor, prin gropile cu lei, prin pustie, prin orice dorești ca să cadă de pe noi zgura și să rămână aurul curat pentru veșnicie…

Simți că în adunarea în care ești se pierde sfințenia? Nu ai altă soluție decâtsă fii tu un sfânt și să ii molipsești și pe cei din jurul tău… Iar când sfinții vor forma majoritatea, cea mai simplă cântare te va mișca, îndemnul celui mai neînsemnat frate din biserică îți va umple inima de bucurie și vei cânta cu lacrimi:

“când o clipă cu El e-o uimire,

Ce va fi, ce va fi-n veșnicii?”…

https://cristianboariu.wordpress.com/

Așa cum bine observa cineva ieri, comentând la ceea ce scriam, abuzul spiritual este o parte a formelor de abuz și de obicei nu vine singur. Adică abuzatorul nu se folosește doar de autoritatea spirituală pe care o are, ci orice îi vine la îndemână, ca să abuzeze pentru a controla victima. Asta înseamnă că de cele mai multe ori abuzul spiritual vine la pachet cu cel emoțional, psihic și chiar fizic. Sau autoritatea spirituală e calea prin care se pot realiza oricare din celelalte forme de abuz.

Cum recunoaștem dacă avem fructele sau efectele unei victime a a abuzului? Cum putem cunoaște această stare și la alții? Sunt două grupuri de efecte ușor de observat. Unele pot fi comune cu a altor probleme, dar când cumulăm multe din ele, e foarte posibil să indice că suntem sau acea persoană este victima abuzului spiritual, cu toată gama sa de efecte asupra psihicului, sentimentelor, emoțiilor și chiar fizicului.

Reacțiile. Prima grupă e cea a reacțiilor pe care le are o persoană abuzată. Existenţa multor emoții puternice exterioare cum ar fi: furia, aroganța, agresivitatea și atacarea oamenilor, care sunt vizibile din afară. Dar și unele vizibile doar pentru persoana abuzată cum ar fi: ascunderea emoțiilor, izolarea de oameni, minciuna sau hai să-i zicem comunicarea necinstită.

Cuvintele. Aici e nevoie de ascultare, analiză și discernere. O persoană abuzată va folosi o anumită gamă de cuvinte sau expresii, despre care nu pot scrie explicit pentru că nu sunt formulări standard. Totuși, din cuvinte se poate depista abuzul sau situația abuzivă în care trăiește. Hai să încerc câteva scenarii. Dacă discutați cu o femeie și vine vorba de soți iar ea e agitată de subiect, e enervată și folosește cuvinte critice la adresa bărbaților, poate indica o stare abuzivă care trebuie verificată. Atenție, poate fi în oricare din sensuri acea stare abuzivă in acest caz, nu neapărat acea persoană este victima, poate fi invers, să ai în față abuzatorul. O altă situație este în discuţia cu un membru al bisericii, când orice vorbă despre păstor sau prezbiter sau preot e aleasă cu mare grijă și rostită cu teamă și când se oficializează dintr-o dată toată discuția. Un alt scenariu este acela în care, bărbatul devine sarcastic când discuți despre soție. Un alt scenariu este cel în care, un copil îți vorbește despre părinții săi și arată un respect exagerat față de ei sau din contră un dezgust total. Acestea pot fi semne care să indice spre o situație abuzivă. La fel, dacă vorbești cu o familie și soția sau copiii nu pot spune nimic sau se tem să vorbească în prezența tatălui.

În biserică, semnele abuzului spiritual diferă de cele din familii. Oamenii abuzați se tem non-stop de iad, nu au nici un pic de siguranță privind soarta lor eternă, muncesc pentru a își cumpăra mântuirea prin împărțit pliante, slujit în stradă, dând bani și câte și mai câte acțiuni activiste, oamenii vorbesc mai des de păstor sau preot și ce zic aceștia, decât de Dumnezeu și ce scrie la Scriptură, se tem să lipsească de la biserică, pentru a nu fi răpirea chiar atunci și să rămână pe pământ și alte și alte scenarii și efecte.

Ce putem ști despre vindecarea de traumele abuzului spiritual?

Una din condițiile esenţiale și fundamentale este să ne dăm seama de abuz, să îl conștientizăm pe baza Scripturii și să admitem că am fost abuzați. Fără această conștientizare și admitere, nu vom putea face nici un pas spre vindecare pentru că vom fi legați. E nevoie ca să citim Scriptura și să cerem Duhului Sfânt să ne descopere realitatea în care trăim.

După această conștientizare trebuie făcut un plan de ieșire. Dacă nu te descurci singur e foarte bine să cauți pe cineva care să te ajute. Atenție, să nu te trezești că intri în aria unui alt abuzator. Dacă soțul e cel ce a folosit greșit autoritatea spirituală pe care o are și mergi la păstor să te ajute, e foarte posibil să sari din lac în puț. De ce? Pentru că de regulă un păstor plin de Duhul lui Dumnezeu, va vedea un astfel de abuz pe parcursul anilor. Dacă nu l-a văzut și sancționat în soțul tău, atunci e posibil ca el, păstorul, să fie la rândul său abuziv pe baza autorității sale.

Un alt aspect important este rugăciunea de eliberare. Da, ai citit bine, dacă ai stat o viață sub biciul unui abuzator, nu vei ști să trăiești liber și vei ajunge repede în mrejele altuia sau înapoi, situația înrăutățindu-se mai tare. E nevoie ca Duhul Sfânt să te elibereze, să te învețe și să te ajute să îți vezi responsabilitățile și să le împlinești. Când ești în mrejele unui abuzator nu mai decizi tu, ci el. Dacă deci scapi de acolo, nu ai exercițiul luării deciziilor și al asumării responsabilităților, asta te va face să îți fie frică.

Ai nevoie să te înconjori de oameni temători de Dumnezeu și iubitori. Ai nevoie de acceptare așa cum ești și de un grup de la care să înveți să trăiești liber sau liberă. Oamenii maturi spiritual pot furniza direct, sau indirect prin traiul lor, exemple de comportament și trăire.

Fii conștient de cele trei nevoie interioare ale oricărui om, deci și ale tale: nevoia de dragoste, de însemnătate și de siguranță. Dumnezeu declară pentru cele trei următoarele: Eu te iubesc cu o iubire veșnică, apoi, ”Stiu gândurile care le am cu privire la tine: gânduri de pace și nu de nenorocire”, apoi, El însuși va fi cu tine și nu te va părăsi și nu te va lăsa”. De ce face Dumnezeu oferta asta?

Pentru că Domnul Isus a fost abuzat și rănit spiritual de mai marii vremii, de cei religioși și abuzul spiritual exercitat asupra Sa, a fost prezent în toate formele și la intensitate maximă. Până acolo că a fost ucis. În baza a ce? În baza autorității spirituale pe care o aveau preoții. Acolo a fost un abuz de putere spirituală, care a constituit canalul perfect pentru toate abuzurile posibile la acea dată.

Abuzul spiritual se vindecă. Dumnezeu îl vindecă, dar trebuie descoperit și acționat.

Sursa: http://www.filedinjurnal.ro/

Abuzul spiritual are atâtea variante și fațete, încât este greu de depistat la timp și în fiecare instanță unde poate apărea. Unul din locurile cele mai vulnerabile este familia. După biserici, al doilea loc unde au loc cel mai adesea abuzuri spirituale e „acasă”. Acolo, abuzatori pot fi soții, soțiile, părinții și în unele cazuri chiar și copiii.

Acum câteva zile am avut o discuție cu cineva care a fost martorul unei relaţii spirituale abuzive și mă întreba, ce să înțeleg eu din ce am văzut și auzit? Fusese în vizită la cineva și acea familie, își trimiseseră fata în camera ei, fără drept de comentarii, pe un ton ridicat întrucât ea „trebuie să rămână în supunere”. Era vorba de căsătorie, fata se gândea să își urmeze viitorul soț, după căsătorie, acolo unde va sta el. Părinții au considerat asta lipsă de supunere și au zbierat efectiv la ea, să dispară în camera ei, deși „fetița” are pe aproape de 30 de ani.

Veți zice, bine, bine, dar fata de ce e bleagă? E bleagă pentru că a fost abuzată spiritual. Ea toată viața a știut că trebuie să stai în supunere oarbă față de tata, că și mama tot așa stă și pentru că toți frații și surorile ei, chiar si cei căsătoriți, cu familii cu tot, stau în supunere față de tata. Asta e un exemplu de abuz grosolan, fără pic de finețe și demn de dat exemplu la categoria „așa nu”.

Totuși, cum spuneam deja, abuzul spiritual are multe forme și în familii poate lua sute de nuanțe. Abuzurile sunt orice formă de presiuni negative făcute prin: gânduri, vorbe sau fapte care aduc consecințe negative asupra emoțiilor, psihicului, fizicului sau spiritului unei persoane. Există  familii în care partenerii sau părinții  își folosesc autoritatea lor spirituală, pentru a-i controla si a-i domina pe cei din familiile lor, încercând  în acest fel să-și satisfacă propria lor sete de importanță, de putere, de intimitate și de satisfacție. Aspectul foarte grav este că nu suntem pregătiţi să recunoaștem abuzul pentru a ne putea apăra sau păzi.

Pe abuzatori, de cele mai multe ori, nici nu îi interesează de ce simte persoana abuzată, de ce gânduri are. Abuzatorul trebuie să dețină dreptatea și puterea. Pretinde doar să faci ce spune el sau ea și pentru asta e gata să aplice orice presiuni este nevoie. Iată câteva scenarii care probabil nu vă sunt străine. Obligarea unui copil să se roage la masă sau seara, obligarea soției să poarte un anumit tip de haine, privarea soțului de relații intime „pentru că postesc”, obligarea familiei să meargă la biserică, pretinderea de performanțe spirituale cum ar fi constrângerea partenerului și sau a copiilor să postească sau să cânte, neacceptarea de critici sau alte variante sugerate, biciuirea cu Scriptura a soției sau copiilor, amenințarea cu iadul, solicitarea de supunere oarbă din partea soțului pentru soție, deși el nu are de gând niciodată să iubească cum a iubit Hristos, folosirea de superioritate din cauza unei aşa zise descoperiri și altele.

Abuzul spiritual inclusiv cel realizat în familii, are ca scop manipularea, controlarea și impunerea puterii indiferent de opiniile, cerințele sau sentimentele unei alte persoane. Acest abuz se realizează de regulă de persoane care sunt în poziții de autoritate, prin faptul că acestea înțeleg sau aleg să folosească eronat, în scop egoist, autoritatea pe care o au. Acea autoritate ar trebui să aducă pace, liniștire, siguranță, protecție dar se transformă în bici și asuprire. Persoana controlată și abuzată își va suprima emoțiile, își va îngropa amintirile dureroase și se va proteja conștient sau nu, de orice alt om. Astfel de persoane ajung închise, rigide, critice, acide din dorința de a nu mai suferi. Mai mult, un abuzat va deveni de cele mai multe ori abuzator la rândul său din două motive. Primul e că doar asta știe, asta a învățat. Așa se face că un copil abuzat, deși nu i-a plăcut lucrul acesta și a spus că el nu îl va face, va ajunge un părinte abuzator întrucât asta a văzut, acest model l-a avut. Al doilea motiv e că, cea mai bună metodă de apărare e atacul, în acest cazuri. Dacă mergi spre un cățel agresat și lovit, el va încerca să se apere atacând, pentru că are răni, pentru că îl doare. Așa se va întâmpla cu o soție abuzată, cu un soț abuzat, cu copiii abuzați și cu membrii bisericii abuzați, mă refer la abuz spiritual.

Mă repet, așa cum spuneam și în prima și a doua parte a acestei meditări. Singura șansă de a detecta și a ne apăra de abuzuri spirituale este să cunoaștem Scriptura și să avem o relație vie și permanentă cu Dumnezeu. Așa putem simți abuzul spiritual și putem să ne poziționăm cât mai corect față de un eventual abuzator. De ce spun asta? Pentru că la abuzurile spirituale, armele abuzatorilor sunt: Biblia folosită pe post de ghioagă și așa pretinsele „descoperiri”, „vise”, „profeții”, „lucrări” sau „înțelegeri superioare ale Scripturii”. Singura șansă de descoperire a abuzurilor este prezența Duhului Sfânt și cunoașterea Cuvântului.

Rănile provocate de abuz sunt vindecabile, dar cu cât trece mai mult timp petrecut în relația abuzivă, cu atât durează mai mult vindecarea. Mai mult, abuzurile spirituale sunt căi bune prin care duhurile necurate pot lega persoane, cu toate că acestea și-au predat inima lui Dumnezeu. Vor fi legate și secătuite de bucurie, dorință de lucrare, energie spirituală și vor fi oameni de decor în biserici, nu vor acționa în nici un fel. Au fost învățați că abuzatorul știe ce e cel mai bine și vor face, doar ceea ce abuzatorul le dă voie. Dacă abuzatorul a dispărut, ei riscă să stea inerți, inactivi și neimplicați tot restul vieții lor, pentru că sunt legați și nu știu asta.

În fine, problema e mult mai complexă decât ne imaginăm noi. E așa de gravă, încât bisericile si familiile suferă enorm. E așa de prezentă, că nu vom găsi ușor un loc „liniștit în care să ne plecăm capul”, pentru că e mai ușor să pretinzi și să uzezi de putere, decât să câștigi autoritatea prin slujire și jertfă. Așa că cei mai mulți oameni aflați în poziții de autoritate, vor fi tentați să folosească metoda mai ușoară. Mâine, dacă Dumnezeu ajută voi scrie câte ceva despre semnele vizibile ale abuzului spiritual și despre anumite lucruri care pot fi făcute de către cei care conștientizează că sunt abuzați.

Sursa: http://www.filedinjurnal.ro/category/meditatii/

 

Într-o discuţie între două femei spunea cu multă indignare cea mai tânără că ea nu va înceta să meargă la adunarea X şi apăra respectiva biserică evanghelică precum o leoaică care îşi vede puiul în ghearele prădătorului . Dar de când frecventa biserica respectivă, femeia alunecase într-o stare mai rea decât înainte şi mergea până acolo că îşi ignora rudele cele mai apropiate care aveau altă religie .

Să nu te laşi de o biserică dar să te laşi de relația cu Cristos…nu înseamnă să îţi aperi fraţii şi să iubeşti adunarea în care mergi, să nu permiți să fie vorbită de rău în fața ta; păcatul acesta de a te lăsa de Mântuitorul pentru o biserică, fie ea baptistă,  penticostală, creştină după evanghelie , adventistă , catolică, ortodoxă etc., e dovedit prin mai multe fapte şi atitudini.

Nu te laşi de o biserică dar te laşi de Cristos când doctrina adunării tale o pui pe primul loc şi dispreţuieşti sau ignori sufletele care nu o au sau nu sunt de acord cu ea. Nici nu vorbeşti cu ele şi întorci capul pe stradă. Christos îi iubeşte, tu iubeşti un set de reguli şi principii.

Nu te laşi de o biserică dar de Cristos când spui că nu vrei sa ai de-a face cu un anumit cult evanghelic, de ex. tu fiind penticostal refuzi să ai relaţii cu baptiştii şi îi priveşti de sus pentru că nu vorbesc în limbi, în loc să îi vizitezi, să le înţelegi problemele şi să te uneşti cu ei ca un frate în lucrurile în care aţi ajuns de aceiaşi părere . Deasemenea fiind baptist , tu nu te laşi de biserica dar te laşi de Cristos când ai prejudecăți față de penticostali si râzi de ei şi poate le spui pe la spate ,,tremurici”. Când crezi că doar tu vei moşteni cerul, te laşi de Cristos.

Nu te laşi de o biserică dar te laşi de Cristos când ai prieteni doar din ograda ta religioasă sau nu îţi vizitezi rudele de altă religie şi nu le arăţi prin fapte că le iubeşti ( de ex.nu ai împrumuta cu bani o rudă mai săracă cu mulţi copii); eşti în pericol când nici dacă ţi s-ar pune un pistol la tâmplă nu ai accepta să cunoşti în vederea căsătoriei o fată sau un băiat din ,,altă biserică”.

Dacă fiind în aşteptarea unui partener de viaţă crezi că Dumnezeu e închis în cutiuţa cultului tău şi nicidecum nu îţi pregăteşte un partener credincios şi dedicat 100% Lui dar care poate e din altă biserică sau alt cult, şi dragostea ta împreună cu înțelepciunea Lui te vor învăţa cum să trăieşti cu diferențele dintre voi şi unde să mergeți la biserică, dacă crezi şi susții că nu e posibil, bravo, de biserica ta nu te-ai lepădat dar poate te-ai lepădat de Cristos.

Dacă îţi bate inima mai repede şi te bucuri în taină sau poate la o mică ,,părtasie de vorbe” între frați de o veste rea primită despre un alt frate care merge la altă biserică, în loc să îl ajuți cu ce poţi şi să te rogi pentru el, mai pui căderea lui şi pe seama faptului că nu ar fi în adevărata credință, să ştii că nu te-ai lepădat de biserica ta dar te-ai lepădat de Cristos! În fiecare zi suntem puşi în fața acestei alegeri. Vom rămâne cu o doctrină religioasă precum fariseii sau cu Cristos?

Ella Roman

http://crestintotal.ro/