BUNELE MANIERE LA BISERICĂ


 

Câteva gânduri despre bunele maniere la biserică, că până la urmă: “Nu vă învaţă chiar şi firea…”

Ca oriunde în societate, şi la biserică trebuie să ținem cont de regulile de bună purtare, conduită şi bune maniere.

  1. Punctualitatea este esențială. Se recomandă să venim înainte cu 15-20 de minute înainte de începerea slujbei. Dacă cumva, în mod excepțional, ai întârziat, nu trebuie să deranjezi lumea, ci să aștepți un moment potrivit pentru a ocupa locul.
  2. Vestimentația formală este obligatorie; este nepermis să ne îmbrăcăm sport pentru că un astfel de eveniment impune ținută de sărbătoare.
  3. Telefoanele mobile trebuie închise sau date pe mute la orice fel de eveniment, cu atât mai mult la biserică.
  4. Nu se vorbește nici în șoaptă (murmurul ar putea deranja pe cei din jur), nu se comentează, nu se fluieră, etc.
  5. Nu se bea și nu se mănâncă în timpul programului.
  6. În cazul în care în sală vedem persoane cunoscute, le salutăm cu un zâmbet și o înclinare a capului, urmând ca la finalul slujbei să discutăm cu ele.
  7. Nu se întind și nu se sprijină picioarele de scaunul din față.
  8. Nu se părăsește sala înainte de sfârșitul programului, nu trebuie deranjaţi ceilalţi prin ieşiri şi reintrări în sală.
  9. Sala se părăsește nealterată, ce ai adus cu tine în sală pleacă cu tine din sală. Nu se lasă mizerie, hârtii , ambalaje, jucării, etc.
  10. Copiii nu fac excepție de la regulile bunelor maniere. Un copil care: deranjează, se plimbă, vorbește constant în timpul programului, etc., nu dă dovadă de faptul că “este copil”, ci de faptul că este un copil prost educat.

*Aceste reguli au fost preluate și adaptate din diverse articole pe tema bunelor maniere la evenimente publice. Cred că se cuvine ca, dacă un păgân este civilizat când merge la teatru, cu atât mai mult un creștin este obligat să fie civilizat când merge la biserică.

Sursa: http://sf3.ro/bunele-maniere-la-biserica/

Trei drumuri prin biserica care nu duc in cer …


 

 

Imagini pentru calea domnului

1. Drumul de la maternitate la biserica pentru botezul unui prunc. In toata scriptura lui Dumnezeu se vorbeste despre botezul omului adult care poate decide asupra botezului si nu se vorbeste despre copii care au fost botezati de biserica. Cel mai puternic este exemplul Domnului Isus Hristos care a fost botezat la 30 de ani, Mantuitorul Insusi mergand la Iordan pentru a primi botezul lui Ioan. Nu exista crestinare impotriva propriei vointe, pentru ca am vazut mii de cazuri de oameni atei botezati in biserica traditionala la varsta copilariei care in viata lor de maturitate s-au intors cu spatele la Dumnezeu nerecunoscand-ul ca si Creator.

Linistit poti sa mergi in iad cu botezul facut la varsta prunciei daca in viata de adult nu te-ai intalnit personal cu Dumnezeu pe cararea vietii tale, si daca Isus Hristos nu a devenit Domnul tau si Dumnezeul tau.

2. Drumul de acasa la biserica pentru oficierea casatoriei.
Slujba de binecuvantare a unei casnicii de catre un preot sau pastor crestin nu duce in cer pe niciunul dintre miri, nici pe mireasa nici pe mire. Este o taina a unirii pe care trebuie sa  o faca Dumnezeu, si s-o binecuvanteze un slujitor al lui Dumnezeu din biserica, dar Slujba de binecuvantare si drumul pana la biserica nu te duce in cer. Te vei intreba cum asa? In Cuvantul lui Dumnezeu este scris ca Isus este calea, adevarul si viata, usa prin care se poate intra in cer, asadar usa si calea spre cer nu este drumul la biserica si nici slujba pe care o asculti, ci raspunsul sufletului tau la ceea ce primesti din partea lui Dumnezeu. De-alungul istoriei sunt miliarde de oameni care s-au pierdut la a intra in cer gresind intelegerea lucrurilor.

3. Drumul de la morga la biserica.
Obligatoriu la sfarsitul drumulului pe acest pamant omul ajunge in biserica pentru ultima slujba daca nu este ateu. Gresit spus ultima slujba, deoarece ultima slujba este cea pe care ai auzit-o cu urechile tale si ai respins-o sau ai primit-o in inima ta. Daca esti mort atunci inseamna ca nu mai auzi niciun cuvant din toata slujba. Ultimul drum pentru iertarea sufletului prin slujba bisericeasca cu tine in cosciug nu te duce in cer, de fapt nu mai are nici-o putere spirituala asupra ta, ci numai asupra celor care asculta si iau seama sa se pocaiasca de pacatele lor. Vad oamenii ca viata este doar un abur care trece ca floarea campului, ca o vara este viata mea si a ta, doar un anotimp avem la dispozitie sa ne alegem viitorul, in cer sau in iad, fiecare decidem asupra vesiniciei noastre numai cat traim.

Articol scris de Vasile Iancu

Sursa: https://crestintotal.ro/2011/02/21/trei-drumuri-prin-biserica-care-nu-duc-in-cer/

Ce vrei să ne spui prin hainele cu care te îmbraci?


 

Ce vrei să ne spui prin hainele cu care te îmbraci?

Îmbrăcămintea din adunările noastre a ajuns să fie un subiect tabu—un subiect despre care nimeni nu mai îndrăznește să vorbească. De altfel, cu privire la acest subiect, împărțim oamenii și adunările în două: legaliștii, care accentuează o îmbrăcăminte cât mai modestă, și liberalii, care acceptă cam tot ce este pe piața modei.

Argumentele care se aduc pentru o mare libertate în îmbrăcăminte au rămas aceleași:

1. Primul argument e că „inima contează”, adică poți să ai o inimă foarte credincioasă și dedicată lui Dumnezeu și să îți permiți o îmbrăcăminte cât mai firească. Se uită că Domnul zice în Marcu 7:21 că din inimă ies lucrurile rele și ceea ce ai în interior se va vedea și în exterior.

2. „Ce! Suntem la musulmani? Bărbații să nu se lase ispitiți de femeii!” Chiar dacă femeile vin îmbrăcate provocator este tot vina bărbaților creștini că se lasă ispitiți de femei. Totuși Biblia este clară și în această privință. Matei 18:6-7: „Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din acești micuți, care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară, și să fie înecat în adâncul mării. Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire; dar„vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!”
Unul din lucrurile care deseori este trecut cu vederea este faptul că îmbrăcămintea și înfățișarea exterioară sunt un indiciu al caracterului, al valorilor morale pe care noi le prețuim. Noi suntem ceea ce purtăm și prin îmbrăcămintea noastră spunem fără cuvinte multe lucruri care, dacă am fi conștienți de ele, nu ne-ar place. Chiar și cercetările științifice ale oamenilor din societatea senzuală din ziua de astăzi atrag atenția asupra faptului că „hainele spun ce se întâmplă cu adevărat înăuntrul tău, gândurile și sentimentele tale se află în dulap, trebuie doar să te uiți la ele.” Acestea sunt cuvintele psihologului american Jennifer Baumgarten spune în cartea ei: „Ești ceea ce porți: Ce dezvăluie hainele despre tine.” Sunt și alți cercetătorii care au analizat mesajele transmise prin haine.

Vreau să vă prezint câteva mesaje care se transmit prin haine și care probabil dacă ați fi conștienți de ele, le-ați transmite mai puțin:

1. „O fustă prea scurtă, un top prea mulat trădează o fire ostentativă, agresivă și imprudența” (www.libertateapentrufemeii.ro) spun oamenii din lume. O tânăra care alege o fustă prea scurtă dorește mai multă atenție, dar dacă o femeie mai în vârstă face aceeași alegere, spune că îi este dificil să accepte că numai este copil ci o femeie adultă, deci are probleme cu maturitatea.

2. Purtarea deasă a unor culori aprinse în special roșu transmite că ești o persoană agresivă, autoritară și că îți place să fii în centrul atenției. Îmbrăcarea preponderentă în negru arată că ești o persoană autoritară și dorești să domini. Albul în exces este considerat demodat.

3. Îmbrăcămintea hippy, alături de pantalonii lăsați pe vine înseamnă respingerea valorilor tradiționale și o atitudine de răzvrătire pornită încă din casa părintească.

4. Îmbrăcarea unor haine foarte scumpe împreună cu bijuterii și podoabe poate să dezvăluie că ai probleme materiale și că vrei să faci paradă cu bogăția pe care nu o ai, vrei ca oamenii să creadă că o posezi.

5. Adoptarea modei fără să faci distincție dacă te prinde bine sau nu, arată că ești o persoană neîncrezătoare în ea însăși și care nu are principii clare și determinate.

În general se poate spune că îmbrăcămintea senzuală arată că vrei să atragi atenția asupra ta însuți și că pui un mai mare preț pe valorile exterioare decât pe cele interioare. Ceea ce e uimitor e faptul că lucrul acesta îl spun oamenii din lume pe care noi îi numim fără Dumnezeu și fără cunoașterea principiilor lui Dumnezeu.

Cum spune Bibilia că trebuie să se îmbrace un creștin?

1. Îmbrăcămintea trebuia să Îl slăvească pe Domnul, 1 Corinteni 10:31 „Deci, fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva: să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu.” O îmbrăcăminte senzuală care atrage atenția asupra sinelui nu poate fi pentru slava lui Dumnezeu.

2. Împodobirea cu bijuterii, haine scumpe, cosmetice este asociată în Biblie cu mândria, vanitatea și păcatul. În Apocalipsa 17:4 desfrânata cea mare este îmbrăcată în purpură și stacojiu, acoperită cu aur, pietre scumpe și mărgăritare. Iar biserica, mireasa lui Hristos în Apocalipsa 19:7-8 este îmbrăcată modest cu in subțire și curat și fără podoabe.

3. Creștinul trebuie să urmărească valorile interioare și nu pe cele exterioare. 1 Petru 3:3-4: „Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu.” 1 Timotei 2:9: „Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu rușine și sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe.”

Cuviincios, (grecescul „kosmios” – ceea ce înseamnă modest, cuvânt ce provine de la ordonat, demn, cineva care te disciplinează și care este privit ca moral și respectabil); cu rușine (grecescul „aidos” – reverență, respect față de Dumnezeu și rege, ceea ce cere o îmbrăcăminte decentă ce evidențiază calitățile spirituale); sfială (grecescul „sophrosure”, format din două cuvinte „sos” (sunet) și „phrenes” (minte) – vigilența minții, autocontrol, sănătate mintală, echilibru, sobrietate, moderarea dorințelor și pasiunilor, opusul frivolității și a tot ceea ce ar putea trezi pasiuni nesfinte”). http://www.dragostepentruadevăr.ro

Concluzie:

Îmbrăcămintea pe care o purtăm ne arată cât curaj avem—curajul de a ne opune modei, curajul de a urmări poruncile lui Hristos, de a nu ne potrivi chipul veacului acestuia, curajul de a da slavă lui Dumnezeu și de a nu urmări să atragem atenția asupra noastră, curajul de a ne lăsa transformați de învățăturile lui Dumnezeu și de a evita să urmărim tendințele senzuale ale societății de astăzi, care merg spre pierzare, ci de a urmări valorile veșnice.

Îți doresc ca Domnul să te întărească și să-ți dea mult curaj!

 

Daniel Lucuţa

Sursa: http://www.apavietii.at/ro/1557-2/

Vă apreciați pastorul?


istock_000002698721small_3_1_

Îmi surprind, din vreme în vreme, o parte dintre prietenii ori colegii de serviciu chemându-ne entuziaşti la biserică. Nu la biserica lor, ci de regulă la alte biserici, pe la care umblă la ocazii. Şi nu ca să aibă părtăşie cu fraţii lor, ci ca să audă vorbind ori să vadă vreuna dintre „vedetele” evanghelice arhicunoscute. Să nu citiţi ironie în ghilimelele mele, pentru că nu e! Noi le conferim acest statut, cu care oamenii smeriţi ai lui Dumnezeu nu se simt deloc confortabil!

Ai auzit? Vii şi tu? Nu? Vine Pustan!” (l-am ales pe dumnealui ca exemplu doar pentru că sunt sigur că va înţelege ce zic şi nu se va supăra; sunt mulţi alţii, ce vin mai de departe, oferind exemple cel puţin la fel de relevante).

De cele mai multe ori răspund simplu: NU. Toţi se miră. Dar nu prea mult, ca să nu întârzie la porţia de emoţie. Dacă am vreme îi întreb şi: de ce? De cele mai multe ori răspunsul se rezumă la priviri sfinte, duhnind a dojană…

Ce căutăm la Adunare? De ce mergem acolo? De ce nu ne mai place adevărul curat şi nefardat al Lui Dumnezeu? “Cum a fost la Biserică?”, întrebăm. „Super tare. A predicat unu’ haios, nu mai ştiu din ce, nici de unde vine, dar ne-am distrat de numa…”. Într-una dintre cărţile lui Tozer ne vorbeşte despre Marele Zeu Amuzament. Şi, vai, câtă dreptate are! Într-o generaţie focalizată pe instant şi viteză, nu ne mai dorim să plătim preţul, nu mai suntem dornici de hrană tare. Vrem să apasăm butonul sfinţeniei şi aceasta să apară în 3 puncte sau cerem cu lehamite hrana cât mai mestecată, activând ca simpli consumatori, căpuşe ale celorlalţi. Suna dur, ştiu. Îmi cer iertare faţă de voi şi faţă de mine pentru tupeul din postare: mă acuză în egală măsură…

Să fie din vina slujitorilor Bisericii? Tot ce se poate, uneori, şi doar până la un punct. Este însă culpa fiecăruia dintre noi, căutătorii de amuzament, de carismă, de show… Ne zbatem în mediocritate şi aşteptăm trezirea, fără a fi gata să oferim nimic în schimb! În plus, păcătuim constant, comparându-ne păstorii, ce slujesc săptămână de săptămână o turmă nemulţumită şi cu microscopul îndreptat asupra lor, cu aceste ratităţi excepţionale, care nu sună rău deloc, dar a căror simplă carismă şi inteligenţă nu ne oferă mereu și garanţia unei vieţi trăite în dependenţă şi ascultare de Dumnezeu.

VIDEO: Vă invit să urmăriţi un interviu al lui Paul Washer, doar în engleză din păcate, intitulat sugestiv: „Do You Appreciate Your Pastor?”.

Credința ca un ghiul fals


 

Imagini pentru ghiul

Un pastor din Spania (care mi-e bun prieten), a găsit într-o zi un ghiul lucios. Frumos. Greu. Gravat. L-a dus la bijutier, la evaluare. Expertul l-a privit pe toate părțile și-a comunicat sec: “E fals!”. În secunda următoare, pastorul n-a mai fost interesat de ghiul. Ba, chiar l-a zvârlit în stradă. Curiozitatea lui era dacă-l va lua cineva…

Mulți oameni putem avea o credință ca ghiulul fals. Încărcată cu dogme, ornată cu obiceiuri, cu canoane. Atâta vreme cât credem că e ideală, ne purtăm cu ea cu grija unei comori neprețuite. O lustruim, o ținem mândri pe deget. Cei ce nu-s experți ne zic de zor că-i valoroasă. Scumpă. Dar când vine Hristos, Expertul cu zoom-ul, ne dăm seama că nu valorează nimic! 

Până să știm că e non-valoare, nu doar că ne etalam ritualic falsul, dar și-l îngrijeam! Îi acordam atenție sporită. Cinste. Timp. Ne temeam ca “ghiulul” să nu ne fie furat! Apoi, pus sub lupa adevărului, dintr-o dată, pur și simplu nu ne mai atrage! Nu ne mai interesează. Aruncăm credința falsă la coșul de gunoi… Așa au făcut și Pavel, și Nicodim, și Augustin, și Luther, și alte miliarde de creștini.

Paradoxal, o mulțime covârșitoare de indivizi, deși află că au o credință nulă, o viață falsă, o religie de doi bani, continuă s-o chivernisească! Ce amăgire! Autoamăgire.

Evaluați-vă credința! Aici. Acum. Altfel, acolo sus o să rămâneți cu buza umflată…

Nicolae Geantă

http://www.ciresarii.ro