A refuzat răcoarea zidurilor din Templu şi zavera preoţilor, şi a preferat singurătatea şi dogoarea de sub tufişurile de maquis şi măslinii sălbatici. Ar fi putut să ţină cădelniţa-ntr-o mână şi tămâia în alta, dar în ziua când trebuia să-şi serbeze majoratul şi-a luat toiagul şi haina aspră din păr de cămilă, şi-a plecat înaintea Lui Dumnezeu în pustiu, lăsându-şi bătrânii părinţi pe laviţa de pe acoperişul casei, meditând. A dorit isihia din deşert. Căci Iehova, în linişte vorbeşte. Şi-a dorit să-L aibe pe Dumnezeu, în timp ce toţi ceilalţi doreau să aibă o religie. Nu ai decât ce doreşti.
A început să predice pe malul Iordanului, fără amvon şi fără microfoane. Când condamni păcatul, se va amplifica vocea ca un tunet. A predicat dur, fără dulcegării, fără să cocoloşească vreun viciu. Cine ar primi pastor un şmirgel ca el? Şi totuşi, oamenii veneau buluc să se boteze. Ştiau că sunt necuraţi. Îi ardeau cuvintele lui, căci predicile erau de foc, nu de pus pe foc! Iar când şti că ai jucat cu satana, pui de năpârcă e un compliment. Şi noaptea ai coşmaruri.
Apostaziatii l-au declarat sfânt. Până şi crudul Irod tremura când îi asculta omiliile. Dar Irod, nu s-a pocăit. A continuat să trăiască obscur, când predicatorul îi vorbise cu claritate. De aceea a fost numit vulpe. Şiret. Hoţ. Dar hoţ care-şi fură singur căciula.
A lucrat numai 6 luni. Eficienţa nu se măsoară în ani. Apoi a văzut că n-are centimetrii suficienţi, şi s-a dat din faţa Celui ce trebuia să crească. A ştiut să se smerească fără să ceară diplomă. Ştia, vorba fratelui Pustan, că vocii nu i se face statuie. Iar glasul pe care îl auzise din cer, i-a fost suficient. Înţelesese.
A sfârşit cu capul pe-o farfurie, în timp ce alţii dădeau banchet. Oricum, viaţa se trece.
A-l măsura pe Ioan Botezătorul după percepţiile noastre, este ca şi cum a-i încerca să măsori Soarele cu liniarul, spunea Ravenhill. A fost cel mai mare om care s-a născut vreodată din femeie. Şi totuşi, e mai mic în cer decât noi! Au fost destui oameni atunci, dar toţi erau mici. Pentru slujba Sa cea mare, Hristos caută oameni mari. Fi unul dintre ei!
Avem nevoie de predicatori care să deschidă Domnului, cale în pustia lumii. De predicatori îndrăzneţi. (Nu intră aici cei ce ţipă la amvon deşi n-au mâncat miere cu lăcuste uscate!). E nevoie de creştini eficienţi. De slujitori smeriţi. De botezători şi botezaţi. De Ioani care să condamne Irozii. De voci, nu de ecouri! Dar ca să-i avem trebuie că ei să aleagă între propiul lor cap şi Capul Hristos!
Nu uitaţi: Generaţia predicatorilor de azi e răspunzătoare de generaţia păcătoşilor de azi!
“O biserică în care oamenii săi sunt mereu în contradicție, făcând lobby în susținerea argumentației lor, trădandu-și frații și surorile lor, este o Biserică în care nu există Duh Sfânt!”
Papa Francisc a făcut această declarație dură ieri, în timpul Messei (Liturghiei catolice) de dimineață, in Casa Santa Marta, conform Radio Vatican.
În predica sa, Papa a reflectat asupra pasajelor din Faptele Apostolilor, în special asupra modului în care comunitatea creștină s-a ciocnit cu cei care isi ziceau “creștini”, dar care rămasesera atașati de legi evreiești, dorind să se impuna primilor creștini.
În mod specific, Papa a vorbit despre Primul Sinod din Ierusalim, în care comunitatea creștină timpurie a reușit, prin Duhul Sfânt, sa aiba un dialog in rezolvarea diferențelor de opinie și să ajungă la un acord.
“Ei discuta problema, dar ca frați și surori și nu ca dușmani. Ei nu fac lobby extern pentru a câștiga, ei nu apeleaza la autoritățile civile pentru a câștiga și nu ucid pentru a triumfa. Ei caută calea rugăciunii și a dialogului”.
Discuțiile din cadrul Bisericii trebuie să caute unitatea, a spus Papa, observând că nu ar trebui să existe locuri in care oamenii sunt mereu in contradictie, trădându-se reciproc și facand lobby pentru a-si câștiga argumentatia.
Duhul Sfânt, a spus Papa, are puterea de a crea unitate între toți membrii Bisericii, Duhul aduce schimbare și face ca lucrurile sa avanseze in Biserică.
De când a intrat păcatul în lume, avem de a face cu egoismul. De fapt, el a pornit de la însuși îngerul luminii și a continuat prin Eva și Adam. Lucifer, a voit pentru sine mai mult decât avea, și avea mult, să nu uităm asta. Eva și Adam, au dorit mai mult pentru ei, și aveau mult, toată grădina Edenului. David a dorit mai mult, și avea deja mult ca împărat, așa înțelegem din confruntarea lui Natan. Ahab avea mult și totuși a dorit și via lui Nabot. Exemple sunt multe în Scriptură, de oameni care aveau, dar cărora nu le-a ajuns deși aveau mult.
Vedeți, păcatul egoismului aduce mare nefericire. Nefericește pe cel egoist și nefericește pe cei din jurul său. Se spune că pe fața pământului 90% din resursele existente sunt deținute de 5-6% din oamenii planetei. Restul de 95% din oameni, trebuie să împartă între ei 10% din resurse. De aici și dispute, conflicte, foamete, mizerie, control al populației etc. Egoismul îl face pe un om să condamne lejer la moarte alte mii de oameni. Egoismul face pe unii oameni puternici să intervină militar, să aducă războiul, foametea, moartea în anumite țări, pentru ca ei să câștige. Egoismul face pe unii deținători de companii să provoace boli și epidemii pentru a vinde leacuri. Egoismul face ca unii oameni să arunce mai degrabă resurse, decât să le dea sărmanilor. Lumea e afectată în cele mai înalte nivele ale sale de egoism și despre asta se poate scrie mult, cu dovezi.
Dar boala egoismului mă afectează și pe mine și pe tine tot atât de urât, cât îi afectează pe cei mari. Am fi tentați să îi condamnăm pe cei care fac fapte așa oribile din egoism, considerându-ne pe noi ”sfinți” în comparație cu ei, dar, nu suntem departe. Singurul avantaj pe care îl avem, este că Dumnezeu a făcut ca noi să nu ne naștem în familiile lor, ca să deținem atâta putere. Boala e aceeași, tot așa de urâtă și periculoasă, doar că la noi se manifestă într-un cadru mai ”neprielnic” însă nu datorită nouă ci datorită lui Dumnezeu.
În realitate, boala egoismului este prezentă și afectează și oamenii cei mai săraci și efectul ei este mare. Gândiţi-vă la următoarele scenarii. Un soț care consumă resursele familiei pentru alcool și tutun. O soție care consumă resurse mari pentru a se ține în ton cu moda. Un copil alintat care pretinde jucării noi mereu. Un adolescent care își înlocuiește telefonul sau computerul imediat ca apar noutăți. Un bărbat care poftește o altă femeie decât soţia sa. Un politician care face fapte de corupție pentru a se îmbogăți. Un pastor sau un preot care primește atenții sau bani, pentru a închide ochii sau a lăuda anumiți oameni. O femeie care seduce pentru a fi văzută și a deține putere. Un bărbat dependent de pornografie. Un profesor părtinitor, care favorizează copiii cu părinți influenţi. O soție pe care o doare capul când vine momentul să facă sex. Un soț care nu ajută acasă, ci se uită la meci sau pleacă la pescuit. Așa e că vă sunt cunoscute scenariile? Ele în cele mai multe cazuri au la bază egoismul.
Ciudat este că aceste fapte de egoism ar trebui să aducă, teoretic, o împlinire și fericire egoistului dar nu o aduc. Oamenii cred că așa vor fi mai fericiți. Cred că, adunând, vor fi mai împliniți, dar nu sunt. Cred că lenevind vor avea satisfacție, dar nu obțin asta. Cred că punând pe alții la muncă în contul lor vor fi mai odihniți, dar nu sunt. Ciudat este că în cele mai multe cazuri, prin egoism, oamenii se îndepărtează mai mult de fericirea pe care o caută. Scriptura spune că e mai ferice să dai decât să primești, iar noi credem pe dos, că e mai bine să primim, cât de mult și devenim mai nefericiți.
Una din primele boli care necesită vindecare în viața noastră este egoismul. Egoismul afectează multe vieți și e o maladie, epidemie, pandemie sau cum vreți să îi spuneți. Egoismul a infestat întreaga rasă umană până acolo încât, ne naștem cu microbul. Cu alte cuvinte, nu se naște nimeni pur la capitolul acesta. Și cel mai fraged copilaș va căuta să strângă în mâini, nu să dea. Avem nevoie de altă soluție decât cele omenești. Cele omenești sunt deja infestate, nu avem capacitatea să creăm antidot pentru egoism, pentru că nici o ființă nu a rămas neatinsă de el. Avem nevoie de Dumnezeu pentru asta.
Una din cele mai importante lecții pe care Dumnezeu o ”predă” oamenilor de când e pământul, e lecția dragostei. Pentru asta a adus infinite ”materiale didactice” și resurse. Pentru asta a adus dovada și soluția cea mai eficientă și mai bună, Isus Hristos, Fiul Său, care fără egoism, ci din dragoste, a ales să moară pentru vindecarea noastră. Dacă ne-am născut egoiști și nu ne putem vindeca înseamnă că trebuie să ne naștem din nou ca să putem fi vindecați de egoism și acest lucru e posibil doar pentru Jertfa Domnului Isus Hristos.
Egoismul e o boală care aduce nefericire, neîmplinire, insatisfacție, conflict, boală, moarte în viața egoiștilor și în viața celor din jur. Avem nevoie de Dumnezeu pentru a ne vindeca de această maladie. Acceptarea Mântuitorului e primul pas pe care îl avem de făcut, ca mai apoi ascultarea de Cuvântul Său să aducă vindecare în noi și treptat să ne dezvețe de egoism.
Un raspuns bland potoleste mania, dar o vorba aspra atata mania. Proverbe 15:1
Am asistat la multe discurii între soți și soții în viața mea datorită muncii de consiliere pe care o fac. Probabil intuiți că cele mai multe discuții la care am asistat au fost contradictorii. Am văzut mulți oameni care se certau din nimicuri iar partenerii lor datorită faptului că reacționau la mânie le spuneau vorbe aspre. În acest mod vâlvătaia focului se amplifica și mai tare. Una din sarcinile care îmi revine în acele momente este să ascult ostilitățile și să fac observații asupra timpului în care se poate curma acea ceartă cel mai bine.
Dragilor toți reacționăm la mânie mai ales verbal dar astăzi Scriptura ne îndeamnă să avem pregătit un răspuns blând când un mânios ne vorbește. Este firește să reacționăm la mânie cu iuțeală dar este duhovnicește să reacționăm cu blândețe. Petru spune Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia neperitoare a unui duh blînd şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. Deci un duh blând, smerit și curat este de mare preț înaintea lui Dumnezeu. În Epistola către Timotei Pavel ne spune Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri, şi caută neprihănirea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blîndeţa iar Filipenilor le spune: Blîndeţa voastră să fie cunoscută de toţi oamenii.
Chiar Domnul Isus ne îndeamnă: învăţaţi dela Mine, căci Eu sînt blînd şi smerit cu inima, Ce fel de oameni ar trebui să fim noi? Scriptura ne îndeamnă să urmăm pilda lui Hristos…
Ce pot face eu?
Pai prima dată mă analizez să văd cum reacționez la mânie, răspund aspru, în același ton sau sunt blând.
Apoi îmi corectez cu ajutorul Duhului Sfânt temperamentul. Expresia așa de des folosită: “Așa sunt eu” trebuie să nu fie una categorică. Oricine poate fi schimbat de puterea lui Dumnezeu dacă dorește asta.
Gândiți-vă de câtă ceartă veți fi scutiți dacă oferiți răspunsuri blânde. Câte certuri ați fi putut evita dacă la un moment dat vă înfrânați limba. Eu reconosc că am de lucru, trebuie să fiu mai blând, mai plin de dragoste și mai duhovnicesc. Tu?
22 Fugi de poftele tinereţii şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată. 23 Fereşte-te de întrebările nebune şi nefolositoare, căci ştii că dau naştere la certuri. 24 Şi robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare, 25 să îndrepte cu blândeţe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului; 26 şi, venindu-şi în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinşi ca să-i facă voia.
Transmisie live a programului religios din biserica Lumina lumii din Paris. http://www.luminalumii.fr Mesajul Pastorului Nelu Brie incepe la minutul 2:05:00 (2 ore 5 min)
Nelu Brie: Dumnezeu ne-a binecuvantat sa traim in comunitate. Dumnezeu l-a creat pe om fiinta sociala. El a randuit sa ne aseze impreuna si sa formam familii, sa formam sate, orase, sa formam biserica locala- trupul Domnului nostru Isus Hristos. E un har. E un har sa fim impreuna. Inchipuiti-va cum ar fi fost in aceasta dimineata, daca dvs. ati fi venit la biserica si s-ar fi facut ora 9 si n-ar mai fi venit nimeni, numai tu. Poate ca ti-ai fi zis: Precis, n-am tinut bine minte anunturile. Cred ca incepe la zece. Sa se fi facut 9:30, 9:45, 10:00 si sa nu mai fi venit nimeni. Sa se fi facut 10:30, 11:00 si n-a venit nimeni. Ce ti-ar fi trecut prin minte? La ce te-ai fi gandit? Probabil ca cei mai pocaiti dintre noi, care am fi ramas asa, am fi zis: Precis o fost rapirea. Frai dragi, e o binecuvantare ca suntem mai multi. E o binecuvantare ca ne-a infratit Domnul. E o binecuvantare ca tragem laolalta. E o binecuvantare ca formam impreuna o comunitate, o comunitate in care avem simtaminte fratesti, simtaminte crestine, guvernate de Cuvantul lui Dumnezeu si indrumate si animate de Duhul Sfant. Binecuvantat sa fie Domnul.
Odata, un rabin si-a intrebat discipolii: Cand si care-i momentul din care se face trecerea de la noapte la zi? Pana intr-un punct este noapte, dupa care e zi. Care-i punctul acela dupa care poti sa zici: De acum e zi? Unul dintre discipoli a zis: Zi, s-a facut atunci cand e destul de multa lumina, ca sa poti face deosebirea intre un caine si o oaie. Ii vezi de departe si iti dai seama, ii oaie, nu-i caine. Atunci e zi. Un altul s-a ridicat si a spus: Probabil ca-i adevarat, dar dupa parerea mea, zi este atunci cand vezi in departare doi pomi si iti dai seama, e destul de multa lumina, ca sa-ti dai seama care este maslin si care este smochin. Atunci e zi. Rabinul i-a oprit pe baieti si le-a spus: Baieti, parerea mea este alta. Zi este atunci, cand e destul de multa lumina, ca sa-ti poti da seama, ca strainul care vine e fratele tau. Atunci e zi, cand in strain il vezi pe fratele. Si, asa-i.
Acuma, cand e vorba de relatiile dintre oameni buni, potrivit Cuvantului lui Dumnezeu, relatiile dintre crestini sunt guvernate de principii, principii sfinte, principii care se intemeiaza in Cuvantul viu a lui Dumnezeu. Am cercetat Scripturile si am notat noua principii care guverneaza relatiile crestine. Sigur ca nu o sa le aprofundam pe toate, pe 8, le numerotam. Pe unu il aprofundam.
1. Principiul Iubirii – Primul principiu este principiul iubirii. Domnul Isus a spus: Sa va iubiti unii pe altii. Oriunde e nevoie de iubire, dar in biserica, nevoia asta e la superlativ si acolo este implinita la superlativ principiul iubirii.
2. Principiul Unitatii – Domnul Isus se ruga zicand: Ma rog Tata, ca ei, ucenicii mei, sa fie cu toti una. Domnul Isus isi doreste ca-n biserica sa fim uniti. In biserica de la inceput, in biserica primara, despre ea se spunea ca multimea celor ce crezusera era o inima si un suflet. Viziunea unitatii – Potrivit principiului unitatii, crestinul este chemat sa-si guverneze relatiile, filtrandusi actiunile toate in viziunea unitatii. Oare ce fac, uneste sau desparte? Oare fapta mea, vorba mea, atitudinea mea, reactia mea, raspunsul meu, cladeste unitatea sau indeparteaza pe frati, rarefiaza relatii? Principiul unitatii.
3. Principiul slujirii – Apostolul Pavel spune: Purtati-va sarcinile unii altora. Potrivit acestui principiu, in relatiile lor, crestinii, fratii si surorile traiesc in asa fel incat sa-si implineasca nevoile unii altora. Adevarul este ca in multe feluri, in practica, lucrul acesta se realizeaza. Cand ne vom deschide bine ochii, vom vedea asta. Dar mai bine este sa ne deschidem ochii inspre ceea ce am putea face si n-am facut. Principiul slujirii – sa ne slujim unii altora. Sa slujim lui Dumnezeu, purtandu-ne poverile unii altora.
4. Principiul Comunicarii – Apoi, un alt principiu foarte foarte important, principiul comunicarii. Si comunicarea face parte din legile relatiilor din biserica. Biblia zice: Vorbiti intre voi. Adica, se cere sa vorbim intre noi. Ne si spune cum: Vorbiti intre voi cu psalmi, cu cantari de lauda, cu cantari duhovnicesti. Eu as rezuma zicand: Vorbiti intre voi, frumos. Locul citit in aceasta dimineata ne avertizeaza cum sa nu vorbim. Nu cu nitrebari nebune care isca certuri, nu provocari de un fel sau de altul, ci o vorbire frumoasa, o vorbire in spiritul invataturii crestine- cu psalmi, cu cantari de lauda, cu cantari duhovnciesti. Ce inseamna oare sa vorbim cu psalmi? Sa zicem ca pateste unul dintre noi un necaz. Se plange omul, zice: Uite, am dat de necaz, a venit inundatia si mi-a manat casa. Si tu, vorbesti in psalmi: Sa te asculte Domnul in ziua necazului! Asta inseamna ca vorbim cu psalmi, sa dam replica din psalmi? Nu. E vorba de atitudine. E vorba de simtire si e vorba in acelasi timp de construire a relatiilor prin cuvinte frumoase.
5. Principiul Autoritatii Spirituale – Nu trebuie apoi sa pierdem din vedere principiul autoritatii spirituale, care de asemenea este chemat sa guverneze relatiile din sanul bisericii, din sanul familiei. Zice Pavel: Supuneti-va unii altora in frica lui Hristos si dati-va intaietate unul altuia si fiecare sa se vada mai mic. Sa aveti simtiri cumpatate unii fata de altii. Fiecare sa vada pe cel de langa el mai presus decat pe sine. Este principiu autoritatii, adus in zonele mai concrete ale vietii, principiu autoritatii ne invata ca in sanul familiei sa ne cinstim parintii, sotia sa recunoasca autoritatea sotului, in biserica, sa ascultam de mai marii nostri in Domnul si sa le fim supusi, ca biserica lui Dumnezeu, sanatatea bisericii locale tine de pazirea acestui principiu. Dumnezeu este impotriva razvratirilor. Dumnezeu este impotriva dezbinarilor. Dumnezeu este impotriva neascultarii. Dumnezeu iubeste pe cei smeriti si binecuvanteaza pe cei ascultatori. Aduceti-va aminte, si Isus a invatat sa asculte prin lucrurile pe care le-a suferit. Cate am putea vorbi numai de principiul acesta.
6. Principiul Bunavointei sau al Ingaduintei – un principiu inaltator, descris in Cuvantul lui Dumnezeu in Epistola catre Coloseni – Îngăduiţi-văuniipealţii, şi dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi. –Coloseni 3:13. 3:12Astfel, dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare. Si apoi, ingaduiti-va unul pe altul, principiul bunavointei. Fratii lui Iosif se simteau in primejdie. Adevarul e ca o facusera lata. L-au vandut pe Iosif. Si-au batut joc de copilul acela si l-au dat rob. Iar dupa aia si-au mintit tatal. Anii au trecut, dar Dumnezeu trage odata linia. Si cand a tras linia, a venit vremea scadentei. Incercati, va rog, sa va puneti in pielea fratilor lui Iosif. Sa stiti ca acuma voi sunteti slabi si Iosif ii tare. Sa stiti ca sunteti vinovati, ca ati facut-o lata de tot. Sa stiti ca Iosif va are la mana si sub putere, ca ati furat paharul. Sa stiti ca el are autoritate in Egipt si numai un gest face si va cade capul si sa stati fata in fata cu el. Ce ati simti? Iosif s-a uitat inspre ei, stiti ce a zis Iosif? Negresit, voi v-ati gandit sa-mi faceti rau, dar Dumnezeu a shcimbat raul in bine. Iosif a zis: Ma voi purta cu voi cu bunavointa. Asta-i principiu ingaduintei, sa zici asa in tine: Eu decid, orice ar fi, cu fratii mei, ma port cu bunavointa- principiul ingaduintei.
7. Principiul Smereniei – Ca apoi, sa vorbim aici despre principil smereniei, care este foarte important. O atitudine de cumintenie, de smerenie, de umilinta, asta atrage oameni. N-ati bagat de seama c aomul mandru rarefiaza de langa el oamenii? Omul mandru, omul caruia i se pare ca e el grozav, ca stie, ca-i destept, ca poate, ca are intotdeauna dreptate, omul asta-i singuratic. Dar cel smerit, cel bland, atrage langa el si dupa el oamenii ca mierea, cand vin albinele la ea. Dar, si mustile vin cateodata. Omul smerit ii aduce pe toti. In relatii, sa ne impodobim cu smerenie, spune Cuvantul. Impodobiti-va cu smerenie legaturile voastre. Este principiul smereniei.
8. Principiul Vigilentei – Apoi, principiul vigilentei – asta-i foarte complex. Zice Pavel: Vegheati unii asupra altora. Principiul vigilentei: fiti cu ochii in patru. Diavolul da tarcoale. Mustra-l pe fratele tau cand cade, nu-l lasa. Nu-l lasa sa se duca la vale tot peste cap. Nu-l lasa sa alunece, apuca-l daca aluneca. Daca trebuie in apucarea asta sa-l mustri, mustra-l. Dar, fa-o cu Duhul blandetii, ca sa-l ridici. Este principiul vigilentei. Si nu numai pe latura asta. Vigilenta asta ne cheama sa lucram azi in perspectiva viitorului, devine intelepciune, e principiul semanatului si a seceratului. Seamana acuma si o sa fie relatie frumoasa in viitor.
Principiul Reconcilierii
9. Principiul Reconcilierii – E ultimul principiu, pe care-l vom aprofunda: principiul reconcilierii. Textul nostru spune ca robul lui Dumnezeu nu trebuie sa se certe. Apoi, Scriptura, tot in locul pe care noi l-am citit, ne spune sa ne ferim de vorbele, de certurile, de cuvinte, de intrebarile nebune si nefolositoare, ca stim ca ele dau nastere la certuri.
N-am vrea sa vina cearta. N-am vrea. Dar, daca a venit, ce-i de facut?
Isus zice: Impaca-te cu fratele tau. Va indemn, in cele ce urmeaza, cat timp vom avea la indemana si e destul ca sa aprofundam acest principiu- principiul reconcilierii, sub titlul: Impaca-te cu fratele tau!
Impaca-te cu fratele tau!
Isus incepe sa vorbeasca despre aceasta intr-o imprejurare aparte. E vorba de o slujba de la biserica, am zice, daca ar fi sa contemporanizam imaginea. Un om s-a dus la biserica. E preocupat sa-l multumeasca pe Dumnezeu. El a citit porunca intai si a doua, unde scrie: Domnul e Dumnezeul tau si Lui sa te inchini. Manat de forta acestor cuvinte, a iesit din casa, s-a pus pe drum si a venit la biserica. S-a infatisat inaintea lui Dumnezeu la altar, cu darul lui. E constient ca are o datorie fata de Dumnezeu. E constient ca ar trebui sa se inchine lui Dumnezeu, sa-l onoreze pe Dumnezeu, ca si noi toti cei prezenti. Acolo, in atmosfera incarcata de prezenta lui Dumnezeu in fata altarului, Dumnezeu ii activeaza memoria. Acolo isi aduce aminte de ceva. “Stai un pic, dar eu am o cearta cu frate meu. Intre mine si fratele meu e un conflict.” Memoria il rascoleste, nu-i da liniste. El incearca sa amane problema: “Lasa, ca rezolvam dupa.” Isus ii zice: “Auzi, aia e vocea lui Dumnezeu. Nu o stampara, nu o apasa, nu o stinge, las-o sa se auda. Urmeaza-i mesajul. Du-te si impaca-te cu fratele tau. Lasa-ti darul la altar. Impacarea cu fratele, potrivit zicerii Domnului nostru Isus, impacarea este imperativa! Impacarea nu este secundara, auxiliara.
Dimpotriva, dupa zicerea Domnului Isus, impacarea este imperativa.
(Notite din mesaj de la minutul 2:05:00 pana la minutul 2:24:35, mai sunt aprox 35 min din mesaj)
În realitate, boala egoismului este prezentă și afectează și oamenii cei mai săraci și efectul ei este mare. Gândiţi-vă la următoarele scenarii. Un soț care consumă resursele familiei pentru alcool și tutun. O soție care consumă resurse mari pentru a se ține în ton cu moda. Un copil alintat care pretinde jucării noi mereu. Un adolescent care își înlocuiește telefonul sau computerul imediat ca apar noutăți. Un bărbat care poftește o altă femeie decât soţia sa. Un politician care face fapte de corupție pentru a se îmbogăți. Un pastor sau un preot care primește atenții sau bani, pentru a închide ochii sau a lăuda anumiți oameni. O femeie care seduce pentru a fi văzută și a deține putere. Un bărbat dependent de pornografie. Un profesor părtinitor, care favorizează copiii cu părinți influenţi. O soție pe care o doare capul când vine momentul să facă sex. Un soț care nu ajută acasă, ci se uită la meci sau pleacă la pescuit. Așa e că vă sunt cunoscute scenariile? Ele în cele mai multe cazuri au la bază egoismul.
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 