Cu Duhul Sfânt sau păcăliți – II


În această parte a scrierii mele despre posibila înșelăciune a deținerii Duhului Sfânt, vreau să mă axez pe necesitatea verificării roadelor, ca și autenticitate a deținerii Duhului Sfânt. Fără a încerca să atac pe nimeni, cel mai sigur și mai corect mod de verificare a deținerii Duhului Sfânt va rămâne analizarea roadelor. Dacă roadele nu sunt duhovnicești ci drăcești, cu tot respectul, chiar dacă acel om vorbește în limbi, nu are Duhul Sfânt, ci e complet străin de El. Aș îndrăzni să spun că acei oameni hulesc împotriva Duhului Sfânt, pentru că ei pretind că lucrează prin Duhul, dar de fapt, sunt doar înșelați, ei lucrând cu alte puteri opuse lui Dumnezeu.

Aici e durerea și sensibilitatea problemei. Sunt oameni care se miră că viața lor e plină de păcat în fiecare zi și nu înțeleg atunci ce rol are umplerea lor. Ori Sfânta Scriptură spune că, Duhul nu ne va lăsa să fim nici leneși, nici neroditori. Cu alte cuvinte e metoda de control cea mai bună. Drag frate, dragă soră, te rog fii sincer cu tine și fă verificarea roadelor în permanență. Este necesar să te asiguri că produci roada Duhului.

Iată ce roade trebuiesc căutate în viața celor ce pretind că au Duhul Sfânt: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Verificarea nu se face teoretic ci practic. Nu contează dacă tu declari că iubești, contează dacă iubești cu adevărat chiar și pe vrășmași. Nu contează doar bucuria din biserică sau de acasă, ci și bucuria din necazuri. Nu contează doar pacea pe care o ai în cămăruța ta citind Biblia, cât mai ales pacea pe care ți-o păstrezi, când discuți cu cineva în contradictoriu, când cauți să dai vina pe râvna pentru Casa Domnului, ca să îți motivezi izbucnirile. Răbdarea nu se verifică numai în sala de teste, ci mai ales când vii nervos acasă și nevasta ta sau copiii te sâcâie și ei. Facerea de bine nu se verifică doar din donațiile către biserică, cât mai ales din principiul ”nu știe stânga ce face dreapta”. Și exemplele pot continua cu toate roadele menționate în Scriptură.

Poate vi se pare deplasat avertismentul ce îl fac mai jos, dar mie mi se pare obiectiv pentru unii oameni. Niciodată Duhul Sfânt nu vă va pune să încălcați Scriptura. Scriptura e insuflată de Duhul Sfânt și El nu poate să vorbească contra Sa însuşi. Oricine ar veni cu idei, propuneri, acțiuni, excepții care nu au sprijin real în Scriptură, să fie Anatema. Nu primiți așa ceva, indiferent de cât de religios vi se pare omul.

Aud tot mai des de oameni înșelați de oameni ”cu Duhul”. Nu dați crezare nimănui, dacă spusele sale nu se verifică cu Scriptura. Și, DA, e nevoie de cunoașterea Scripturii, asta e în sine o metodă de umplere cu Duhul Sfânt. E și logic de altfel. Dacă Duhul Sfânt e cel ce a inspirat scriitorii Bibliei, înseamnă că una din metodele de umplere e tocmai cititul și înțelegerea Bibliei. Asta e reala umplere cu Duhul. Nu pot concepe nicicum, și acum intru într-o altă metodă de verificare a deținerii Duhului Sfânt, nu pot înțelege nicicum, de ce unii oameni pretind că au Duhul Sfânt dar ei nu au citit și nu cunosc Biblia, cu excepția a ceea ce au auzit de la predici.

Vrei să știi dacă ai Duhul Sfânt? Testul doi este Scriptura. Ai cu adevărat drag de ea? O cunoști? Îl poți verifica pe un tip care pretinde a îți vorbi din partea Duhului Sfânt cu Scriptura? Aici e un test fără greș iarăși. Nu poți pretinde că ai Duhul, dar să nu ai cunoștința Scripturii. Chiar zilele trecute mi-a fost dat să aud un om care pretindea a vorbi din partea Duhului Sfânt, dar nu din Biblie. Asta este imposibil. Duhul Sfânt nu te va pune să ocolești Scriptura niciodată, El nu va vorbi contrar principiilor Biblice niciodată. Trebuie să cunoaștem Scriptura pentru a deține Duhul Sfânt dar și pentru a verifica vorbele celor ce pretind că îl au.

Mă opresc aici. Nu vreau să plictisesc sau să supăr pe careva. Scrierile mele, și asta și cea de data trecutăcu Duhul Sfant sau pacaliti, au pornit din durerea vederii unor oameni înșelați în numele Duhului Sfânt. Din durerea de a vedea oameni, care nu știu semnele deținerii Duhului Sfânt. Da, doriți-vă și fiți plini de Duh, este bun  lucrul acesta, dar umplerea aceasta faceți-o citind Scriptura și golindu-vă de firea pământească. Doamne ajută-ne să ne lăsăm umpluți de Duhul Tău.

http://www.filedinjurnal.ro/

De ce Marş pentru Viaţă? Nicolae.Geantă


De zeci de ani, pentru români, viaţa pruncilor din burta mamelor nu mai valorează nici cât o ceapă degerată. 23 de milioane de avorturi în 65 de ani – la o populaţie de numai 20 de milioane locuitori, e un genocid pe care niciun popor nu şi l-a aplicat pe planetă! Avortul pruncilor noştri ne-a costat scump (şi ne costă): ne-am închis şcolile pe care bătrânii noştri le-au construit cu sudoare, am lăsat uliţele copilăriei pustii, satele amorţite, terenurile de fotbal au devenit islazuri pentru animale, echipele sportive un conglomerat de tineri importaţi. Ni s-au închis magazinele cu haine de pici, nu se mai chinuie aproape nimeni să facă ghetuţe pentru preşcolari, nici mănuşi, nici cojocele, nu se mai fabrică nici cărucioare, nici Pegasuri… Au dat faliment tipografiile cu literatură pentru copii, revistele de colorat, atelierele de confecţionat păpuşi şi maşinuţe… Abecedarele sunt din ce în ce mai puţine. Şi bucuriile s-au disipat proporţional..
 Avortându-ne copiii, nu i-am ucis doar pe ei, ci şi pe noi. Ne-am auto-condamnat la moarte! Lentă, dar sigură. Lipsa tinerilor de azi a făcut ca şcolile să coboare standardele de admitere, facultăţile să nu poată face selecţie. Iar profesioniştii să fie rara avis. Dintre ei vor trebui să ne educe nepoţii, să-i opereze, să le ofere siguranţă, întreţinere. Şi pensiile noastre…
Sunt indignat că. într-o societate în care scara valorilor s-a răsturnat, normalitatea trebuie să facă proteste pentru a putea fi băgată în seamă! Familia nu mai e familie, gay-ii sunt la modă, pornografia a devenit mai accesată decât Dumnezeu, iar facebookul e-un idol ce a sărit de-un miliard de închinători! Dar cel mai mult mă doare când chiuvetele cabinetelor de chiuretaj gem de fetuşii pe care Dumnezeu ni i-a trimis să fie noii Eminescu, Brâncuşi, Enescu, Ţuţea, Năstase, Hagi, Nadia, Wurmbrand, Steinhart, Pustan…, şi noi… i-am făcut marinari, şi am devenit killeri! Aşa ne-au învăţat comuniştii: să fim atei şi să construim omul nou – familii fără părinţi, familii fără copii, familii fără Dumnezeu!

Cu Duhul Sfânt sau păcăliți – I


HolySpirit

Una din marile mele frământări din ultima vreme este referitoare la posibilitatea ca omul să fie păcălit că are Duhul Sfânt, dar de fapt să aibă un alt duh. Scriptura ne avertizează asupra acestei posibilități prin scrisoarea apostolului Pavel către cei din Cornit ”Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină.”

De ce sunt frământat și de ce iau în considerare aspectul acesta?

În ultima vreme, am avut discuții cu unii oameni pe tema deținerii sau nu a Duhului Sfânt. Aceste discuții m-au forțat să meditez mai mul asupra acestui aspect și să mă verific eu în primul rând, dar și să trag anumite concluzii referitoare la așa-ziși deținători de Duh Sfânt în ”cantități considerabile”.

Am văzut adesea oameni ”rupți” de necaz că nu primesc nu știu ce dar spiritual. Am văzut și am auzit despre oameni care stăruiesc nopți sau ani pentru daruri spirituale. Am văzut și auzit oameni acuzând oameni, că nu ar avea Duhul Sfânt, de parcă acesta s-ar vedea la o simplă aruncare de privire. Am văzut și auzit de oameni care, după ce ”vorbesc în limbi” își schimbă statutul social. Am văzut și auzit oameni care pretind cinste și respect, pentru că dețin anumite daruri care îi fac superiori. Am auzit și văzut oameni care pretind că, având un anumit dar spiritual, au voie să își exercite o autoritatea asupra celor ce nu au. Am văzut și auzit despre oameni care fac din darul lor, standardul de credință și am tras inevitabil concluzia că asta este o învățătură drăcească care face foarte mult rău.

În primul rând mă refer la posibilitatea ca prin stăruința pentru primirea unor super puteri ale Duhului, să fie oamenii înșelați și legați de duhuri necurate. Asta nu e o treabă grea deloc pentru mincinosul suprem și pentru armatele lui. Oameni care cer până la disperare super daruri spirituale și care se fac vulnerabili prin extenuare fizică, prin disperare, prin surmenaj, prin lipsa odihnei. Oameni care fără să gândească dacă au nevoie de acele daruri insistă până la pierderea contactului cu realitatea de multe ori. Oameni care fac ”nopți de stăruință” complet nebiblice și lipsite de călăuzirea Duhului Sfânt. În asemenea situații cred că sunt condiții pentru înșelare.

Oameni dragi, știu că cei din jur vă înțeapă, vă necăjesc, se arată superiori că dețin anumite daruri spirituale dar vă rog nu vă lăsați înșelați. Când Dumnezeu vă dă o anumită lucrare, vă va da și darul necesar împlinirii ei. Orice cerere în avans vă expune unui risc. Darurile sunt date celor ce lucrează, celor care se pun la dispoziția lui Dumnezeu și a altora. Dumnezeu nu le va da că insistați voi nopți întregi, decât dacă în lucrarea pe care o faceți, aveți nevoie de ele neapărat. În rest e foarte posibil ca oamenii să fie înșelați. Cine își dorește daruri spirituale nu face rău. Însă dacă acele daruri sunt cerute cu un alt scop decât lucrarea lui Dumnezeu prin slujirea fraților, este păcat.

Cum știți dacă aveți Duhul Sfânt și nu ați fost înșelați? Unii vă vor zice: vorbirea în limbi e semnul. În realitate eu cred că verificarea se face altfel și încredințarea asta o am bazându-mă pe Sfânta Scriptură. Primul pas obligatoriu este verificarea roadelor Duhului Sfânt. Sunt prezente? Se văd distinct în viața voastră? Le găsiți în scrisoarea Apostolului Pavel către cei din Galateni. Degeaba ai vorbirea în limbi dacă roade Duhului Sfânt nu e, dar se vede roada firii pământești. Poate sunt dur dar e necesar să verificăm dacă nu am fost înșelați.

A doua verificare este să observăm dacă acele daruri deținute de noi, pe care pretindem că le avem ca dovadă a umplerii cu Duhul sau a botezului cu Duhul Sfânt, sunt folosite în slujirea semenilor, ca unelte active și de neapărată importanță. Dumnezeu încurajează călătoria fără bagaje, nu ne-ar pune în spate mai mult decât putem duce chiar dacă uneori în prostia noastră cerem. Acele daruri pe care pretinzi că le ai, sunt ele de neapărată importanță și folosite în slujirea fraților sau a oamenilor? Dacă nu, dacă le ai doar pentru laudă evlavioasă, e posibil să fi fost păcălit.

A treia verificare este a sincerității cu tine însuți. Știi clar că ce afirmi e adevărat? Pentru că am întâlnit mulți oameni confuzi care pretindeau că vorbirea lor în limbi îngerești e reală, dar care aveau o zonă tulbure, neclară, cețoasă când și cum  au primit așa că nu erau siguri și nu aveau nici o dovadă că vorbirea lor e de origine divină și înțeleasă de măcar un traducător. Când aveți dubii cu privire la origine mai bine opriți-vă. Nu pretindeți că sunteți ceva sau cineva pe baza unor incertitudini, pentru că e foarte periculos să înșeli și să te înșeli.

Sunt afectat, pentru că văd așa de mulți oameni care spun că au umplere, botez cu Duhul și puteri ale Duhului dar viața lor arată contrariul. Sunt îndurerat că văd oameni care au pretenții că au Duh mai mult decât media, dar care sunt păcăliți așa de ușor să păcătuiască. Sunt trist pentru că sunt o grămadă de oameni care pretind a avea Duhul Sfânt, dar ale căror roade sunt firești firești. Doamne ai milă de noi și luminează-ne să nu fim înșelați. Continuăm mâine dacă va voi Dumnezeu!

http://www.filedinjurnal.ro/

Cum se poate …sa ne rugam neincetat ?


rugaciune pray man

Rugăciunea continuă… poate să sune ca o chestiune complicată, dar nu trebuie să fie așa.

Fă următorul lucru:

Gândește-te la rugăciune mai puțin decât ca fiind o activitate pentru Dumnezeu și mai mult ca la conștientizarea lui Dumnezeu.

Caută să trăiești într-o conștientizare neîntreruptă.

Când stai la rând să-ți înregistrezi mașina, spune în gând:

„Mulțumesc, Doamne, că mă aflu aici.”

În magazinul alimentar în timp ce faci cumpărături, spune:

„Mă bucur de prezența ta, Regele meu.”

Când speli vasele, laudă-L pe Creator.

Fratele Laurențiu, a scris  :

„Timpul când am treabă nu diferă de cel de rugăciune, chiar și la bucătărie, în zăngănitul vaselor, în timp ce ceilalți vorbesc, eu Îl am pe Dumnezeu în suflet, în liniște și mă simt de parcă aș fi pe genunchi la sfânta binecuvântare.”

Așadar, vorbește mereu cu Dumnezeu !.

https://rodiagnusdei.wordpress.com

BISERICI ÎMPINSE Nicolae.Geantă


Jeepul bătrânului misionar Jackson, un diesel nezgâriat, cu mulţi cai, fără pic de ruginitură şi cu consum modest, urca fără pufăieli îndoilenice orice versant spre verticală şi alerga transpirând sub pneuri câmpurile neregularizate. Însă, oriunde-ar fi poposit, bătrânul era obligat să-şi lase automobilul fie pornit, fie în pantă. Altminteri, oricât de mult ar fi sucit cheile în contact, maşina nu scotea nici un smiorcăit. Nici măcar cu declaraţii solemne. Într-una din zile bătrânul a avut misiune la o şcoală rurală. Şi, fiindcă a uitat să lase bolidul pornit – iar pe deasupra şi trama stradală era cvasiorizontală, la plecare misionarul a rugat copiii să-l împingă. După 3 ani de chin şi jale, la misiune apăru un tânăr să preia ştafeta. Sufocat de lamentările jacksoniene, flăcăul a deschis capota şi în câteva secunde a rezolvat necunoascuta: borna era scoasă de la baterie!

Cu asemeni maşini, e obişnuit cotidianul din România. Hardughiile-s împinse pe bulevarde sau uliţe de mecanici în şalopete, de copii cu ghiozdanele în spate, de bătrâne cu plasa de cartofi în mână, de cărăuşi cu biciul la cizmă, de femei pe tocuri de 10 cm. Ba chiar şi bolnavii împing uneori la Salvare. Ne-mpinse, deşi sunt vehicule, mobilitatea lor e să rămână pe loc.

Privind pe uliţa bisericilor, ambulanţele ce salvează sufletele de iad sunt văzute cel mai ades că nu pornesc decât… împinse. Ca să pună umărul la construcţii, fraţii locali trebuie să primească mai întâi fonduri din diaspora. Apoi de la Stat, de la Culte. Calendarele creştine, bibliile sau broşurile sunt bine primite dacă sunt gratuite. Leviţii moderni cântă fără greşeli, dacă memoria le e upgradată de retroproiectoare. Dărnicia nu e uitată dacă diaconii duc punga direct sub nas la dăruitori. În serile de rugăciune, părinţii trebuie să-şi îmbrâncească odraslele spre biserică. Evanghelizările nu au magnet fără predicatori brănduiţi, veniţi de departe. Ei pot să predice cu vorbe, localnici însă nu mai au fapte.
Voluntariatul pentru societate, pentru orfelinate, pentru azilele cu bătrâni, pentru mediu, nu se pune în mişcare fără străinii ce-şi iau concediu fără plată ca să slujească-n România.

Înţepenite parcă pe trotuarul vremii, basilicile nu mai expansionează. Staţionând sub programe şablonate, ele alunecă spre cer doar din inerţie. Bătrânii împing ascendenţa cu pârghia istoriei, tinerii o frânează cu libertinismul. Pentru unii adulţi dealul e greu de urcat, pentru alţii panta e prea alunecoasă. Predicatorii strigă ca anahoreţii în deşert, dar tot ca acolo le răspunde numai isihia. Poporul nu mai traversează pustiul vieţii decât remorcat de religie. Şi mai mult, de tradiţii.

Dorim să atingem piscurile înalte nu prin căţărâre de la bază, ci prin catapultare directă sau aterizare forţată. Speriaţi că nu mai porneşte Biserica, ne străduim cu suciturile de chei în contacte, cu eforturile venite din pante omeneşti. Uităm că Hristos Domnul ne-a prevenit că jugul Său e greu de dus fără El, dar şi că Duhul Sfânt nu se-nvârte cu vieţi dezlipite de la borna divină.

Unii pot spune că maşina lui Jackson era românească. Pentru că la vale mergea foarte bine, chiar fără carburant. Dar la deal era musai s-o împingi. Alţii vor spune că era penticostală. Pentru că nu pornea decât prin punerea mâinilor. Eu însă cred că era cesaţionistă (nu credea în daruri). Pentru că deşi avea baterie, n-o folosea.

Fără duh suntem lipiţi de trupul de moarte, dar cu El în noi, învingem inerţia. Se poate. A făcut-o Hristos. El a intrat în lumea noastră, scria Max Lucado, pentru ca noi să întrăm în lumea Lui.

Nicolae.Geantă

Sursa – http://nicolaegeanta.blogspot.com/2010/11/biserici-impinse.html

https://rodiagnusdei.wordpress.com