Categorie: MEDITAŢII

Defaimarea: „Ai auzit de cutare si cutare?”

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, EDITORIALE, MEDITAŢII

barfa5

Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură, ci unul bun, pentru zidire…
Efeseni 4.29

Filozoful german Arthur Schopenhauer spunea: „Noi n-am mai schimba nicio vorba cu cei mai multi dintre cunoscutii nostri apropiati, daca i-am auzi cum vorbesc despre noi in absenta noastra.“

Prin natura sa, defaimarea este distrugatoare. Primul autor al defaimarii si intretinatorul ei este diavolul. Intelegem de aici ca defaimarea este un rau foarte mare.

Pacatul defaimarii domneste peste tot. Este un rau dezgustator, cu adevarat diabolic. Cel care defaima provoaca necaz la trei persoane:1. lui insusi, 2. celui care-l asculta si 3. celui pe care-l defaima.

Pacatul defaimarii se rasfrange in doua directii: Il supara pe Dumnezeu si ii afecteaza pe oameni. Ca atare, si reabilitarea trebuie sa se raporteze la aceleasi coordonate: pocainaa fata de Dumnezeu si cererea iertarii de la cel defaimat.

Cum ar trebui raspuns celor ce-ti soptesc la ureche: „Ai auzit de cutare si cutare?“ Cuvantul lui Dumnezeu, Biblia, este un indrumator sigur. Citim: „Cand nu mai sunt lemne, focul se stinge, si cand nu mai este niciun clevetitor, cearta se potoleste“ (Proverbe 26.20). Spune-le calm, dar apasat unor astfel de „prieteni“, ca barfa este dureroasa. Daca aceasta metoda nu da roade, indeparteaza-te de ei!

Gandeste-te la consecinte! Nu cauta sa te inalti defaimand pe altii. Cauta prin propriile tale calitati sa te deosebesti de oamenii barfitori. Cine barfeste pe un om care isi vede de treaba lui, se pateaza singur; cine arunca cenusa in aer, aceluia ii cade pe cap.

Oamenii intelepti stiu ca daca le spui o barfa, ii vei defaima si pe ei. Deci, cel mai bun lucru este ca fiecare sa aplice in practica invatatura versetului de inceput.

Read more: http://afirmativ.com/2014/07/29/defaimarea-ai-auzit-de-cutare-si-cutare/#ixzz3Rkt2AO2r

Care este importanţa Mesei/Cinei Domnului?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Întrebări-Răspunsuri, Cina D-lui, MEDITAŢII

 

întrebare

Întrebare: Care este importanţa Mesei/Cinei Domnului?

Răspuns: Studierea Cinei Domnului reprezintă o experienţă sufletească tulburătoare şi emoţionantă datorită semnficaţiilor adânci pe care le comportă. Cina Domnului sau Cina cea de Taină a avut loc în perioada sărbătorii Paştilor, imediat înaintea morţii Domnului Hristos, astfel încât El a instituit mai mult decât un ceremonial pe care a cerut să îl respectăm şi noi, fiind cea mai înaltă expresie de închinare creştină. Scopul acesteia este acela de a ne aminti în sufletele noastre de moartea şi învierea Domnului Iisus Hristos şi să privim în viitor la întoarcerea Sa în glorie.

Paştile erau cea mai sacră sărbătoare din anul religios evreiesc. Ea comemora ultima plagă din Egipt, când întâii născuţi ai egiptenilor au murit iar evreii au fost eliberaţi prin ungerea stâlpilor uşilor cu sânge de miel. Mielul a fost apoi gătit şi consumat cu azimi (pâine nedospită). Dumnezeu a poruncit atunci ca acest moment din istoria poporului evreu să fie celebrat în fiecare an. Exod 12 prezintă detaliile instituirii acestei sărbători.

În decursul celebrării acestei sărbători, Iisus şi ucenicii Săi au cântat împreuna unul sau mai mulţi psalmi de slavă (Psalmii 111 – 118). Apoi Iisus a luat o pâine şi a mulţumit lui Dumnezeu. Împărţind-o ucenicilor, El a spus: “Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi”. În mod similar, El a luat un pahar, a cerut binecuvântarea lui Dumnezeu, apoi l-a dat ucenicilor să bea, zicând: “Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu, care se varsă pentru voi; să faceţi lucrul acesta în amintirea Mea”. El a încheiat celebrarea cu o cântare apoi au mers împreună în noapte către Muntele Măslinilor. Acolo Iisus a fost trădat de Iuda, după cum fusese profeţit. Iar în ziua următoare Iisus a fost crucificat.

Referinţele biblice cu privire la Cina cea de Taină se găsesc în Sfintele Evanghelii după Matei 26:26-29, Marcu 14:17-25, Luca 22:7-22, şi Ioan 13:21-30. În ceea ce priveşte celebrarea Cinei Domnului, apostolul Pavel a scris sub revelaţie divină versetele din 1 Corinteni 11:23-29. (aceasta pentru că desigur Pavel nu a fost prezent la Cina cea de Taină). Apostolul Pavel include în versetele scrise de el un lucru care nu se găseşte în Evanghelii, şi anume: “De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului. Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta. Căci cine mănâncă şi bea, îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului” (11:27-29). Am putea să ne întrebăm ce înseamnă să luăm parte la aceasta celebrare “în chip nevrednic”. Poate însemna să nu luăm în considerare adevărata semnificaţie a pâinii şi vinului, uitând astfel de preţul imens pe care Mântuitorul nostru l-a plătit pentru ispăşirea păcatelor noastre. Sau mai poate însemna să ajungem să transformăm această celebrare într-o ceremonie sau ritual formal, ori a veni la Masa Domnului cu păcate nemărturisite. Pentru a respecta ceea ce a spus Dumnezeu prin apostolul Pavel, fiecare dintre noi trebuie să ne examinăm sufleteşte înainte de a mânca din pâine şi de a bea din pahar aşa încât să luăm în considerare avertismentul apostolului Pavel.

Un alt element important pe care apostolul Pavel l-a menţionat şi care nu se găseşte în Evanghelii este acela că “oridecâteori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El” (11:26). Aceasta stabileşte limita de timp în ceea ce priveşte această celebrare – până la venirea Domnului. Iată cum învăţăm modul cum Domnul Iisus Hristos a utilizat două dintre cele mai fragile lucruri ca simbol pentru trupul şi sângele Său, în vederea celebrării morţii Sale.

El a spus că pâinea vorbeşte despre trupul Său care urma să fie frânt – nu era vorba despre frângerea oaselor, ci despre o frângere care Îl făcea greu de recunoscut (Psalmul 22:12-17, Isaia 53:4-7). Vinul vorbeşte despre sângele Său, indicând moartea pe care El urma să o experimenteze în curând. El, Fiul perfect al lui Dumnezeu, a împlinit nenumăratele profeţii din Vechiul Testament care anunţau un Răscumpărător (Geneza 3:15, Psalmul 22, Isaia 53 etc.). Atunci când El a spus “să faceţi aceasta în amintirea Mea”, a indicat faptul că era vorba despre o celebrare care trebuie continuată în viitor. De asemenea, El a arătat că Paştele cerea moartea unui miel şi a arătat înainte către Mielul lui Dumnezeu care avea să ia păcatele lumii asupra Lui, lucru care astăzi este deja împlinit. Noul Legământ a împlinit acest lucru când Iisus Hristos, Mielul Paştilor (1 Corinteni 5:7) a fost sacrificat (Evrei 8:8-13). Astfel, nu a mai fost nevoie de continuarea sistemului de jertfe din Vechiul Testament (Evrei 9:25-28).

http://www.gotquestions.org/

Dă tot ce e mai bun din tine

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, EDITORIALE, MEDITAŢII

epuizata

Provocarea de a da tot ce e mai bun din noi, ne este făcută și de anumite instituții, biserici, fundații, organizații. Mai mult ne e făcută de toate viciile noastre umane, indiferent cum se numesc ele. Unii oameni, de asemeni, cer și pretind tot ce e mai bun din  noi, creând relații de dependență și/sau de vampirism energetic. Oricare ar fi cauza, noi avem cheia de la magazie, noi decidem cât și cui dăm. Nu putem da vina pe nimeni și nimic, dacă ne simțim epuizați și storși. Uneori dăm noi considerând schimbul avantajos, alteori încredințăm cheia magaziei cui nu trebuie și suntem jefuiți, dar tot noi suntem responsabili.

Am ajuns la concluzia că nu trebuie să dau tot ce e mai bun din mine în orice capitol al vieții. E adevărat că trebuie să fiu credincios în lucrul care mi s-a încredințat, dar asta nu înseamnă că trebuie să-mi dau viața pentru serviciu, plăceri, oameni, organizații așa negândit și pentru cine iese primul în cale. De fapt, a da tot ce e mai bun, luat așa cum se aude, intră pe teritoriul lui Dumnezeu. Cea mai mare poruncă a Scripturii, spunea Domnul Isis Hristos, este: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău, şi cu toată puterea ta.”  Uneori, dedicarea mea pentru un lucru, un om, un obicei, un viciu, o pasiune, poate intra foarte, foarte ușor, în teritoriul rezervat lui Dumnezeu.

Să dau tot ce e mai bun din mine este o mare provocare și uneori, câștigul e pe măsură, deci, e ispititor. Totuși contează și cui dau dedicarea mea. Spuneam că numărul unu ar trebui să rămână Dumnezeu, dar, uneori, în anumite ocazii, pentru anumite perioade trebuie să depunem un efort susţinut pentru a reuşi în anumite demersuri. Cu asta sunt de acord, dar trebuie ca fiecare să mediteze pentru el dacă plăteşte preţul şi pentru ce îl plăteşte. De ce spun asta. Unii spun că se jertfesc pentru copiii lor, că muncesc de la 6 dimineaţa până la 10 seara. Asta înseamnă nu să dai tot ce e mai bun, ci să storci tot din tine. Asta mai înseamnă încă un pericol, pericolul de a nu fi tată sau mamă. Pe de o parte munceşti pentru bunăstarea copiilor, pe de altă parte nu te bucuri de ei, ci îi înveţi rău. (putem detalia dacă e nevoie) Se pune într-un astfel de caz întrebarea: Se merită ca eu „să mă storc de puteri” la serviciu, iar copiii mei să cheltuie şi să se joace pe calculator sau să stea pe televizor? Cu tot respectul, în astfel de situaţii părinţii au ajuns robii copiilor, dar nu pentru că au fost făcuţi robi, ci pentru că şi-au făcut stăpâni.

Cui dau „tot ce e mai bun din mine”? Poate nu copiii, dar poate computerul, televizorul, casa, maşina, un partid politic, o organizaţie religioasă, un om. Sunt mulţi doritori şi râvnitori la bunul din mine. Uitaţi-vă doar la ce epuizant este să priveşti la televizor, este un vampir energetic, dar noi considerăm că „ne relaxăm”, priviţi la viciile care storc oamenii de putere , perspicacitate, viaţă, indiferent că vorbim de alcool, tutun, pornografie etc.

Da, uneori e nevoie de efortul meu susţinut, e nevoie de o dedicare totală unei lucrări, misiuni sau persoane dar numai pentru o vreme şi numai printr-o alegere conştientă. Uneori, pentru a scăpa de o datorie e nevoie de muncă susţinută pentru o perioadă, ca să scăpăm de acea datorie, problema mare este că ne învăţăm să trăim pe datorie. Uneori este copilul sau soţia bolnavă şi atunci trebuie să stai tot pe lângă ei, să îi îngrijești, să vezi de ei îndeaproape, uneori e un eveniment la biserica din care faci parte şi atunci trebuie să te implici o vreme. Există deci perioade limitate şi atent alese când trebuie să „dăm tot ce e mai bun din noi” dar asta nu se face cu oricine, oricum şi oricând.

Tu cui dai „tot ce e mai bun din tine”?

http://www.filedinjurnal.ro/

Nevoia de Neemia – Nicolae.Geantă

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, EDITORIALE, MEDITAŢII

Photo credit www.esgetology.com

Avea de toate. Haine de firmă. Salariu în valută. Apartament de cinci stele. Mâncăruri alese. Muzică fină. Party zilnic. Serviciu de invidiat. Nu se murdărea de vaselină ca mecanicii de trolii. Nici de pacură. Nici de cărbunii din mină. Nu înmâna decât pahare. Lui îi mergea strună, fraților săi tare prost. El avea protecția regelui, țara sa era neprotejată. Dar, a primit o scrisoare ce i-a schimbat look-ul. Ar fi putut să trimită la Ierusalim un TIR cu ajutoare. Sau să le bage 30 de salarii de pe card. Dar, a preferat să se trimită pe sine.
Ce i-ar folosi lui Dumnezeu toate darurile cuiva dacă nu s-ar dărui el?

Nicolae GeantaA lăsat paharul și a ridicat mistria și sabia. Evident că nu zidise niciodată. Dar era alături de Ziditor. Cu El toate proiectele pot fi finalizate. Zorobabel a reparat Templul, Ezra a reparat Credinta, iar el, Neemia, trebuia să repare zidul cetății. Degeaba ai biserică și Biblie dacă ai gardurile dărâmate. Dacă nu e protecție, vrăjmașul e și afară și înăuntru.

Nu stați nepăsători față de ruinele din jur. Familia, școala, biserica, societatea, țara, toate se ruinează. Viața ne e aglomerată de prea mult moloz. La mistrii fraților! Cârpiți viețile, tencuiți relațiile, zidiți dragoste! (Dar nu vopsiți peste rugină!). Fără ziduri, și noi, și Biserica, și Hristos suntem batjocoriți, ocărâți. Nu trăiți ca lumea, fără limite. Cumpărați-vă mistrii bune! Și fetele. Fetele lui Șalum au lucra cot la cot cu băieții. Fiecare în dreptul casei lui!

Nici n-a-nceput să întindă prima mână de glet Neemia că l-au și amenințat împotrivitorii. Întotdeauna când construiești apar cârcotasii, gică-contriștii, pompierii! Oriunde are Dumnezeu un plan de construcție, are si diavolul un plan de demolare. E cu tancul pornit…

Zidiți cu o mână și cu cealaltă apărați-vă! Luați-vă mistrii dar și săbii ascuțite! Vrăjmași nu sunt doar afară ci și înăuntru. Nu doar lumea, ci și Biserica e plină de Tobiași și Sanbalați. Care se ambalează. Ei vor să ne coboare de pe ziduri. Rezistați asediului. Sunteți Masade sfinte!

52 de zile a zidit Neemia. Apoi? S-a dus înapoi la palat, ori în vacanță în Tenerife? Nu. A început restaurarea teocrației! L-a chemat pe Dumnezeu. Căci, Adonai nu mai fusese între ruine! A chemat poporul să audă Tora. Fără cuvintele vieții degeaba ‘nalți ziduri. Apoi și-au luat împreună angajamente! În scris și cu ștampilă! Degeaba chemi pe Dumnezeu dacă nu te predai Lui. Când s-au întors la Scriptură, evreii și-au vizualizat păcătele. Au văzut și că trădătorii erau chiar oamenii religioși. Fugiți de cei ce au Scriptura pe amvoane și nu in inimă.

Trebuie clonat Neemia. E nevoie în Biserici de tipi care să zidească și să lupte! Să consolideze, să ridice moralul. Să vegheze, să învingă păcatul. Să nu facă compromis. Să se dedice pe sine…

Stați cu ochii pe Hristos. Întorceti-vă acolo unde l-ați lăsat. Dați molozul la o parte din viață, din biserici.
Fiți gata să dați socoteală oricui. Luați mistria, sabia. Dar și Biblia.

Nicolae.Geantă

Citeste-l pe Nicolae Geanta aici – http://nicolaegeanta.blogspot.com/

Cum să răspundă creștinii la extremismul islamic din Europa?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Întrebări-Răspunsuri, EDITORIALE, MEDITAŢII

Întrebare:

Locuiesc în Franța și sunt tulburată de ultimele evenimente legate de actul terorist săvârșit în redacția săptămânalului satiric „Charlie Hebdo” și de manifestările extremiste musulmane, dar și de cele anti-musulmane, care au început de mai multă vreme în Germania și în alte țări ale Europei și cred că la scurt timp vor lua mare amploare și în Franța. Ce atitudine trebuie să luăm noi, creștinii, și ce avem de făcut în aceste împrejurări? Vă mulțumesc pentru răspuns. 

Primul lucru pe care este dator și trebuie să-l facă fiecare creștin este…

Să ne rugăm

În Sfânta Scriptură ne este dat acest îndemn de la Dumnezeu prin apostolul Pavel :
Vă îndemn, dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii, pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt înălţaţi în dregătorii, ca să putem duce astfel o viaţă paşnică şi liniştită, cu toată evlavia şi cu toată cinstea. Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului. (1 Timotei 2:1-4)

Să ne rugăm pentru autoritățile Franței și a celorlalte state europene ca să ia hotărâri înțelepte acum și să poată curma declanșarea terorismului. Este mai ușor să blamăm, să criticăm, să nesocotim etc., dar de la noi se cere să ne rugăm acum pentru cei înălțați în dregătorii, pentru conducerile țărilor, poliție etc. ca să le dea Domnul înțelepciune, putere și discernământ ca să știe ce au de făcut și să oprească astfel pe cei răi care au declanșat teroarea.

Să ne rugăm pentru toți locuitorii țării ca să se poarte cu înțelepciune, să nu se lase prinși nici de frică și nici de ură, ci să caute pacea și să o urmărească. Să ne rugăm ca toți oamenii să-L caute pe Dumnezeu și să-și deschidă inimile la Evanghelie ca să fie mântuiți.

Să nu ne lăsăm biruiți de frică sau ură

Oamenii care nu-L cunosc pe Dumnezeu se lasă cuprinși și doborâți de ură față de musulmani și imigranți. Unii își fac cunoscută public opinia, alții tac, dar o țin în inimă. În inimile noastre, a creștinilor, nu este și nu trebuie să fie niciodată loc pentru ură. Dumnezeul nostru este dragoste și noi tot suntem chemați la dragoste. Iată îndemnul pe care îl primim din Sfintele Scripturi:
Adu-le aminte să fie supuşi stăpânirilor şi dregătorilor, să-i asculte, să fie gata să facă orice lucru bun, să nu vorbească de rău pe nimeni, să nu fie gata de ceartă, ci cumpătaţi, plini de blândeţe faţă de toţi oamenii. Căci şi noi eram altădată fără minte, neascultători, rătăciţi, robiţi de tot felul de pofte şi de plăceri, trăind în răutate şi în pizmă, vrednici să fim urâţi şi urându-ne unii pe alţii. Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni, El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru; pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice. (Tit 3:1-7)

Să arătăm bunătate, cumpătare și blândețe  față de imigranți, inclusiv față de cei care sunt de religie islamică sau altă religie, dar să nu ne oprim aici.

Să le vestim Evanghelia tuturor

Este de datoria noastră, a creștinilor, să le vestim pe Hristos tuturor oamenilor din țara noastră și așa trebuie să procedăm și cu privire la musulmani. Nu treceți indiferent pe lângă acești oameni. Dacă vă sunt vecini sau colegi, mergeți să le spuneți despre Hristos și Evanghelie. Invitați-i să învețe din Sfintele Scripturi. Invitați-i la biserică. Oamenii aceștia sunt de mare preț în ochii lui Dumnezeu și au nevoie de mântuire.

Să nu ne hrănim cu nădejdi înșelătoare

Să nu trecem cumva în altă extremă și să acceptăm părerea celor care încearcă în fel și chip să ne convingă că islamul este o religie a păcii. Acolo unde vedem începuturi de extremism religios și chemare la terorism, este de datoria noastră să anunțăm autoritățile, iar cei care sunt în poziții și au responsabilitatea să apere poporul să-și facă datoria și să curme răul la timp. Să nu se hrănească nimeni cu nădejdi înșelătoare, căci răul crește repede atunci când este desconsiderat.
În concluzie, vă îndemn să vă faceți o listă concretă a nevoilor de rugăciune și să vă rugați sistematic, potrivit cu ele. Tot așa, vedeți cine sunt oamenii pentru care trebuie să vă rugați, să le arătați bunătate și să mergeți să le vestiți Evanghelia și mergeți chiar azi să începeți. Iar dacă cunoașteți anumite pericole în dezvoltare, mergeți tot azi să le raportați la poliție sau în instanța de care ține pericolul respectiv.