Categorie: MEDITAŢII

Îmbrăcămintea „casual” – o problemă pentru biserică

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, EDITORIALE, MEDITAŢII

În ultimele decenii și în ultimii ani s-a observat o schimbare radicală a modului în care oamenii vin îmbrăcați la biserică, scrie ABC News. În unele biserici numai pastorul sau preotul mai afișează o îmbrăcăminte care să aducă aminte de natura evenimentului.

b90c3_gty_casual_church_thg_110907_wg_400Rev. Edward Beck crede că s-a încheiat tradiția conform căreia la biserică se luau „cele mai bune haine”. „Uneori cred că se iau cele mai proaste haine.” În fața justificării că oamenii vor să fie „casual”, relaxați și liberi de norme, pastorul crede că „persoanele ce vin la biserică pot să arate bine și să se simtă comfortabil și fără a fi lălâi sau sumar îmbrăcate.”
Beck spune că ar trebui aplicate cuvintele Eclesiastului „toate își au vremea lor”, fără a amesteca ținuta de bar sau distracție, de plajă sau sală de fitness cu cea de biserică, atât în cazul femeilor cât și al bărbaților. „Nu suntem la o adunare de tabără sau la o partidă vânătorească. Suntem la o adunare religioasă”, confirmă și Rev. Gregory Pilcher, pastorul unei biserici din El Dorado.
Beck, care este colaborator în domeniul religiei al ABC News deplânge faptul că lumea începe să vină la biserică cu haine atât de „casual” dar pe care nu le-ar lua în cazul întâlnirii la un restaurant respectabil. Preotul recunoaște că de foarte multe ori a predicat oamenilor cerându-le să vină la Dumnezeu „așa cum sunt”. „Nu am înțeles prin asta să vină așa cum sunt când se dau jos din pat… sau când urcă în el.”

rickwarren_400_01O perspectivă diferită este concretizată de probabil cel mai cunoscut pastor american contemporan. Rick Warren se îmbracă în tricou sau cămașă atunci când predică în megabiserica Saddleback sau la alte evenimente conexe. Explicația e simplă, atitudinea e generată de mentalitatea „seeker friendly” – cum să fii ușor de primit de un căutător al adevărului care e nou-venit la biserică.

Cunoscut inițial pentru felul hawaiian de a se îmbrăca la amvon, apoi pentru cel casual, la ceremonia de învestire a lui Barack Obama Warren a fost îmbrăcat la costum. A fost criticat pentru faptul că acordă mai mult respect evenimentelor seculare decât celor religioase.

Acasa

Rugăciunea de dimineaţa

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, MEDITAŢII

prayer

– „Doamne, auzi-mi glasul, dimineaţa! Dimineaţa eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine, şi aştept.“ Psalmul 5.3 –

Cum începem ziua? Dacă o începem cu Domnul, vom simţi întreaga zi efectul sfânt, pe care îl are comunicarea conştientă cu Domnul dimineaţa. Dacă începem ziua fără a vorbi cu El, vom avea multe înfrângeri.

Dimineaţa, ziua respectivă stă înaintea noastră ca o foaie de hârtie nescrisă. Doamne, scrie Tu prima literă pe foaie! Cât de binefăcător este să ne aducem aminte de promisiunea Domnului: „Eu voi fi cu tine…; nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi“ (Iosua 1.5). Inima noastră poate să răspundă la aceasta: „Da, Doamne, şi astăzi sunt al Tău! Doresc să iau şi această zi din mâna Ta, ca o zi în care pot veni la Tine, Îţi pot sluji şi Îţi pot rămâne credincios.“

Instrumentul inimii noastre trebuie să fie acordat corect dimineaţa pentru cântecul zilei. Atunci putem să-i predăm Domnului tot ceea ce stă înaintea noastră – poate ca un munte de neînvins – şi să luăm din bogăţia Sa puterea şi harul de care avem nevoie. Este bine şi necesar, ca dimineaţa devreme, când grijile năvălesc asupra noastră ca valurile mării, să ne îndreptăm privirea mai întâi spre Domnul. voia Tatălui ceresc.

| Preluat de pe: www.misiune.ro

Să-i dăm “share” lui Isus?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, MEDITAŢII

share JesusMă văd nevoit în fiecare zi să vizualizez sute de „şeruri” ale unor poze cu Isus sau cu expresii de genul „Sunt al lui Isus, dă share dacă eşti şi tu”, „Isus este Domnul meu, dă share dacă e şi al tău”, „Eu îl aştept pe Domnul, dă share dacă îl aştepţi şi tu”, „Mie nu-mi este ruşine cu Isus, dă share dacă nu ţi-e ruşine nici ţie” şi multe multe alte variante. Unele din aceste poze sunt făcute tâmpit de-a dreptul altele în sine sunt eronate ca mesaj cu toate că am avut ocazia să văd două, din sute, care erau realizate profesionist. Cum apare o astfel de poză cum o mulţime din lista mea o „şeruiesc” şi se crează un fel de beţie comună. Cu riscul de a fi considerat necredincios (facebook-ului) declar că nu am „şeruit” niciuna.

Problema „şeruirii” e una mult mai veche decât facebook-ul. E de pe vremuri comuniste când omul era instruit în biserică să spună despre Isus şi altora pe baza versetului „Căci de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul omului de el, când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.” greşit interpretat că ar fi despre mărturisirea Domnului Isus Hristos altora. Deşi mărturisirea, răspândirea veştii bune e recomandată, trebuie făcută, aceste versete, adesea folosite ca arme, nu fac referire la acest gen de mărturisire ci la acceptarea Domnului Isus ca Mântuitor. Cu siguranţă una din marile bătălii ale celor care au dorit în trecut să trăiască o viaţă de creştini exemplari a fost şi aceasta dar cred că e timpul să ne distanţăm tot mai tare de formă.

Întrebarea care se naşte este: Trebuie mărturisit Domnul Isus Mântuitorul şi altora? Răspunsul e categoric DA. Însă rămâne de discutat cum? Care e calea corectă de mărturisire a salvării de care am avut parte? Pe facebook prin share la mesaje … jenante? Prin strigat pe stradă sau scris pe ziduri cum am văzut prin Mediaş? Puţin probabil să ni se ceară asta. Totuşi care e cea mai bună şi convingătoare cale de a Îl mărturisi pe Mântuitorul?

Cea mai corectă cale de mărturisire a credinţei şi a Domnului Isus este trăirea unei vieţi asemănătoare cu a Sa. În momentul în care ne lăsăm viaţa transformată de întâlnirea cu Isus atunci viaţa noastră cu tot ce cuprinde ea va mărturisi despre schimbarea care a avut loc. Dacă iubim ca El, dacă iertăm ca El, dacă avem milă ca a Lui, dacă suntem supuşi ca El, atunci toate faptele şi atitudinile din viaţa noastră vor arăta spre El, asta va fi cea mai grozavă şi eficientă mărturisire despre salvarea dată de Domnul Isus. Abia mai apoi va fi eficientă mărturisirea cu gura, prin vorbe (dacă va mai fi nevoie). Până viaţa noastră nu seamănă măcar puţin cu a Lui, vorbele noastre vor stârni doar furie, nervi, aroganţe şi certuri neproductive.

Acesta este şi motivul pentru care unii creştini ajung aşa de des la ceartă pe domeniul acesta. Parcă avem un fel de satisfacţie în a întărâta oamenii cu „sfinţenia” noastră. Le vorbim superior despre Isus le „şeruim” sub nas zeci de citate biblice sau fraze siropoase şi în acest fel doar ne arătăm mândria şi făţărnicia spirituală. Asta îi supără pe oameni tare. Ne văd fix la fel ca şi ei doar că noi „ne dăm mari” cu ceva ce nu deţinem.

De fapt noi suntem adesea prea formali. Religia ne cere să mărturisim despre Dumnezeu dar nu ne gândim prea mult să facem din asta un mod de trai ci construim o formă religioasă care e ok din punctul de vedere al religiei dar în care zace un om slab şi nedezvoltat. Da, să spunem despre Isus dar nu despre un Isus teoretic, nu despre un Isus al religiei noastre, nu despre un Isus al altcuiva ci despre acel Isus care domneşte şi stăpâneşte în viaţa noastră. Fără un astfel de Isus „săruirile” sunt inutile şi vorbele la fel. Dacă în schimb există un Isus care e Domn în viaţa noastră nu mă îngrijorez prea tare despre cum ar trebui El mărturisit pentru că sunt convins că viaţa noastră va transmite masajul Său, va arăta pe Isus în toate acţiunile sau faptele noastre.

Nu ştiu de câte ori ai dat „share” sau „like” la postări religioase siropoase şi tâmpit făcute, care te constrâng să dai ca să nu pari necredincios. Eu nu am dat niciodată şi nu cred că voi da, dar cu siguranţă prin Isus voi da „Like” şi „Share” la bunătate, dragoste, milă, iubire, jertfire şi dăruire pentru că El mi-a dat şi pentru că el îmi dă în permanenţă.

La ce vei da „Share” sau „Like” săptămâna asta?

http://www.filedinjurnal.ro/

Despre: Ziua îndrăgostiţilor

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Consiliere, MEDITAŢII

valentines

Iată că ieri am făcut pauză de la scris pentru că de atâta dragoste şi îndrăgosteală ce m-au copleşit nici în tastatură nu am mai putut să bat. Cu îndrăgosteala asta nu te pui, un-doi te pune la pământ şi aşa îţi arde o mamă de bătaie de nu mai eşti om. Tot numai săgeţi te face „cupidon” de zici că eşti arici. Cum să mai scrii aşa? Te doare orice mişcare. În plus eram prea „pluşat” ca să o fac şi mai eram şi îngreţoşat de-a binelea de la cutiile cu bomboane în formă de inimioare aşa că s-au adunat toate, înţepături, pluşare şi îngreţoşare şi nu am mai putut scrie.

Totuşi, astăzi a trebuit să mă trezesc din mahmureală şi să continui să trăiesc, neîndrăgostit ca ieri, fără inimioare de ciocolată şi pluş şi fără sute de săgeţi înfipte ca la acupunctură în zona dorsală. Abia aştept ziua îndrăgostiţilor de la anu’ ca să mai fiu odată beat de dragoste. Unii ar zice că de Dragobetele ne îmbătăm iar de dragoste, dar nu e acelaşi sentiment, nu tu cupidon, nu tu roşu, nu tu denumire străineză la sărbătoare parcă sună şi aiurea „Dragobete” pe lângă concurentul său de ieri „Valentine’s Day” e un fel de variantă ţărănească mult mai puţin glossy, dar e bună pentru cei care vor o zi a îndrăgostiţilor în varianta românească, adică aşa, mai cu puţini bani şi băute cu rachiu nu cu şampanii.

Căsătoriile pentru o zi sunt de departe „o frumoasă tradiţie” a acestei „sărbători” cu mare vâlvă ziarele scriu că sute de cupluri s-au căsătorit pentru o zi (că mai mult nu aveau curajul) şi că cele mai multe din acele cupluri au făcut din acea zi şi jumate de noapte ca să prindă şi „noaptea nunţii” că deh, ce nuntă e aia fără noapte…

În magazine, întristare mare, dar nu la proprietari ci la cumpărători. Atât s-a mai cumpărat de nu putea sărmanul de Valentin să le mai ducă iar îndrăgostiţii au avut nevoie de pietre în buzunar ca să nu se ridice în sus de la câţi bani au lăsat pe acolo. Conturile bancare sunt goale de bani dar pline de iubire.

valentines-day

Lăsând deoparte factorul amuzant „Ziua Îndrăgostiţilor” e o mare păcăleală şi o mare conspiraţie făcută cu binecuvântarea noastră a oamenilor. Deşi Bogdan Naumovici spunea ieri aici că „Cine e împotriva Valentine’s Day ori e sărac, ori e zgârcit, ori s-a despărţit şi suferă, pentru că este doar o sărbătoare pozitivă“. Sărind în apărarea sfintelor corporaţii care n-au nici o vină în propagarea fenomenului totuşi, tind să cred, că dincolo de fenomenologia omenească e o sărbătoare total dăunătoare iubirii şi iată de ce:

…Joaca de-a iubirea. De ziua îndrăgostiţilor ne prostim cât încape şi ne jucăm de-a mama şi de-a tata. Aşa făceam când eram copii, jocurile preferate ale grupului ca să nu sufere fetele din grup erau de-a mama şi de-a tata şi de-a doctorul. Acum joaca de-a mama şi de-a tata e oficializată cumva. Mergem şi ne căsătorim pentru o zi. Asta e dramatic pentru că iubirea nu e de joacă. Iubirea e cel mai serios aspect al vieţii noastre pământene. Prin iubire trăim şi prin iubire vom trăi. Orice caterincă la adresa iubirii, orice joacă de-a iubirea devine în acest fel o pată de noroi la adresa adevăratei iubiri

.
…Comercializarea iubirii. Poate spune el domnul Bogdan că nu e interesul companiilor la mijloc dar creşterea vânzărilor şi cu 1 500% la anumite produse e tot „magia sfântului Valentin”. Cifrele arată că e vorba de profit, comerţ, vânzare, reclamă etc. Da e vorba de comerţ, factorul dăunător e că transmite mesajul că iubirea e cumpărabilă. Transmite mesajul că iubirea se întreţine cu bani, ne învaţă că iubirea pentru a trăi are nevoie de finanţe şi că cine iubeşte mult cumpără mult. Asta e atac frontal asupra iubirii jertfelnice, a iubirii agape, a iubirii de origine divină.

…Căsătoriile pentru o zi. Iar sunt atac direct asupra iubirii. Ce e de joacă în căsătorie? Ce e aşa amuzant de încercat? Nu, nu este. Dar se transmite mesajul că putem limita ca timp legământul de căsătorie, se transmite mesajul că se poate să fii căsătorit pentru o vreme. Da, ştiu, par prea conspiraţionist, însă realitatea e că aceste căsătorii pentru o zi transmit un mesaj dăunător despre căsătorie şi iubire.

…Iubirea limitată. Un alt mesaj al sărbătorii este că iubim doar o zi pe an. Ce ne împiedică să ne arătăm iubirea în celelalte zile ale anului? De ce nu cumpărăm cadouri, flori, bomboane, ursuleţi în alte zile ale anului. Sau iubirea se arată doar într-o zi? Nicidecum. Iubirea adevărată nu părăseşte relaţia nici o clipă. Iubirea adevărată se manifestă secundă de secundă, zi de zi, an de an nu e deloc limitată ca timp.

Nu zic că e greşit să fi cumpărat ceva soţului sau soţiei dar e greşit mesajul acestei zile, e un atac dacă nu comercial satanic sigur asupra conceptului de căsătorie şi iubire care e din Dumnezeu. E o pervertire şi întinare a iubirii în mintea oamenilor.

Dacă iubim, atunci să iubim precum modelul nostru de iubire care este Cristos. Să iubim jertfelnic, să iubim şi când celălalt nu merită, să iubim total, deplin, să iubim pentru eternitate. Iubirea Crsitică e obligatorie în căsnicie, o astfel de iubire face din fiecare zi o sărbătoare.

Să iubiţi!

http://www.filedinjurnal.ro/

Se merită să urci dealul greu, dacă ştii că în vârf te întâlneşti cu Dumnezeu

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, MEDITAŢII

Uneori în viaţă ai nevoie să fii singur undeva departe de lume, undeva unde ştii că L-ai putea vedea pe Dumnezeu şi unde L-ai simţi mai aproape de inima ta. Unele dintre cele mai bune locuri unde El se apropie de tine este natura, locul în care Tatăl îţi arată cum este de fapt El şi ce lucruri minunante plănuieşte pentru tine! Într-una din zile, am vrut să merg să mă întâlnesc cu Dumnezeu, am simţit nevoia să merg într-un loc unde oamenii ar fi departe de mine. De la fereastra camerei mele pot zări frumoasele dealuri ce mă cheamă să le explorez, aşa că mi-am luat bocancii în picioare, pregătită fiind pentru un drum noroios, m-am îmbrăcat mai gros şi am pornit spre Dealuri. Ştiam că îndepărtându-mă de oameni şi de case şi apropiindu-mă de El, voi putea să-I aud mai limpede glasul. Am pornit la drum de una singură, hotărâtă să urc dealurile. Drumul spre deal duce prin cimitir, aşa că trecând pe acolo mi s-a reamintit cât de trecătoare sunt şi cât de mult ar trebui să investesc în lucrurile nepieritoare. În calea mea au fost unele obstacole, a fost drumul noroios şi am urcat gâfâind… ceea ce m-a dus cu gândul  la faptul că lucrurile cu adevărat valoroase în viaţă se obţin cu greutate. Uneori îţi vine să renunţi şi să dai înapoi fiindcă dealul pare prea greu de urcat, iar încălţămintea îţi este încărcată de noroi, însă ştii că dincolo de toate astea te aşteaptă acolo sus ceva pentru care s-a meritat să urci! Am făcut şi opriri pentru a-mi trage sufletul şi pentru a mă curăţa de noroiul ce se lipise de bocancii mei, dar am continuat să urc.

În depărtare am auzit câinii lătrând şi mi-a fost teamă ca nu cumva să mă trezesc cu un dulău în mijlocul naturii, aşa că am luat în mână o piatră mare în caz că ceva pericol mi-ar apărea în cale. În inima mea am înălţat o rugăciune spre Cel Preaînalt, cerându-I să mă ocrotească. De câteva ori mi-a trecut prin minte dacă chiar s-a meritat să merg în deal de una singură pentru a vorbi cu Dumnezeu. „Dacă nu va fi nimic special acolo?”, m-am gândit eu dezamăgită. Într-un final am urcat dealul şi priveliştea din faţa ochilor mei mi-a arătat că s-a meritat să urc până acolo. Înaintea ochilor mei se întindeau dealurile înalte din împrejurul câtorva sate şi sus pe cerul senin strălucea Soarele cel frumos, ochiul lui Dumnezeu. M-am aşezat pe o piatră şi am început să vorbesc… să-I spun ce am pe suflet. În inima mea pace inundase totul şi am ştiut că s-a meritat. Mi-am văzut casa din îndepărtare, mi-am dat seama ce mare e Dumnezeu şi ce mici sunt problemele mele. Şi ce mică sunt eu, şi ce mult mă iubeşte El.

La plecare am aruncat piatra din mână pe pământul rece. „Te păzesc Eu, bine?”, îmi spuse El. Mi-am ridicat mâinile spre Ceruri şi L-am lăudat pe Cel ce merită toată slava! Într-adevăr, nicăeri nu e mai bine ca lângă El. La întoarcere drumul a fost uşor de parcurs, la fel cum este şi după ce îţi dai seama că s-a meritat toată osteneala pe care o depui atunci când faci ceva preţios. Pe măsura ce mă apropiam de oameni şi de case, mi-am dat seama că revenisem la viaţa mea normală. Pentru o oră am fost departe de ei, acum eram printre ei iarăşi.
Dacă nu ai făcut asta până acum, fă-o! Du-te într-un loc al naturii şi stai de vorbă cu Dumnezeu. Pune-I întrebări şi lasă-L să-ţi răspundă. Priveşte tot ce a creat El şi lasă-te cuprins de dragostea Sa. Cât de mici îmi par problemele mele acum pe lângă mărimea Sa! Se merită să urci dealul greu, dacă ştii că în vârf te întâlneşti cu Dumnezeu… 🙂

http://www.intrebarileinimii.blogspot.ro/