SFATURI PE CARE IMI DORESC SA LE FI PRIMIT LA 18 ANI


la-18-ani1

Aseara, in timp ce veneam cu copilul din parc, 3 băieți stăteau lângă blocul nostru și fumau. M-am dus la ei și le-am spus să nu mai lase mucurile de țigări acolo. Stau într-o zonă liniștită, iar de multe ori băieții din zonă vin și fumează acolo, ca să nu-i vadă părinții.

Când pleacă, uneori uită să curețe după ei.

Cu căști pe cap, bicicleta lângă și un telefon mai scump decât al meu, băieții mi-au răspuns politicos că vor lăsa curățenie în urma lor. Ceea ce au și făcut.

Privindu-i, mi-am amintit cum eram eu la 18 ani și ce gândeam pe atunci. Era la câțiva ani după Revoluție, o perioadă în care se făcea tranziția de la comunism la democrație. Sunt lucruri care mi-ar plăcea să le fi știut atunci. M-ar fi scutit de multe greșeli și eșecuri.

19 lucruri care imi doresc sa-mi fi fost spuse când am implinit 18 ani

Așa că în dimineața asta, în timp ce savurez cafeaua făcută de espressor, ascult puțina muzica motivationala. Bucurându-mă că restul familiei doarme adânc, mi-am făcut o listă cu sfaturile ce mi le-aș da dacă aș avea vârsta lor:

1. Nimic nu dureaza pentru totdeauna

Schimbarea este normală, iar nimic nu rezistă pentru totdeauna. Mai devreme sau mai târziu se va termina. Aceasta este una dintre ideile de bază din cultura orientală: totul se termină până la urmă, nimic nu este infinit.

Un bun prieten îmi spune mereu că tot ce este bun se termină la un moment dat. Și vine altceva în loc. Când o ușă se închide, alta se deschide în locul ei.

Agățându-te cu disperare de ceva ce s-a terminat, nu faci decât să te împotrivești curentului vieții. Let it flow.

2. Renunta la ceea ce nu ti se potriveste

De multe ori rămânem blocați în situații în care nu ne simțim bine. Evităm să facem schimbări, din diverse motive. Nu am avut o problemă cu acceptarea schimbărilor. Am fost destul de deschis spre ele, le-am primit cu brațele deschise.

Asta poate și pentru că am început să studiez dezvoltare personală destul de devreme, din puținele cărți care existau imediat după Revoluție. Am învățat să nu mă cramponez de nimic și să las lucrurile să meargă, acceptând ceea ce vine în locul lor.

Viata este o succesiune de cicluri: copil, adolescent, student, angajat, etc. Fiecare ciclu are la rândul său alte subcicluri, care îl compun. În viata mea am observat că la 3-4 ani începe un nou ciclu. De fiecare dată îmi schimb foarte mult stilul de viață și evoluez către noi nivele. Acum simt că părăsesc vechiul ciclu și încep unul nou.

Tot ceea ce vine nou în viata, aduce cu sine experiențe noi, trăiri noi. Nu te ascunde de schimbări, de noile experiențe,  primește-le cu brațele deschise. Cu cât trăiești mai multe experiențe noi – diferite de ce ai trăit până acum – cu atât îți șlefuiești personalitatea. Devii sofisticat, mai complex. Devii complet.

Pe parcurs nu toți cei care îți sunt alături vor române lângă tine. Unii vor pleca. Este natural să o facă și este matur din partea ta să îi lași să plece și să devină ceea ce vor să devină. Fără a avea resentimente.

Nu te izola de zbuciumul vieții de afară, îmbrățișează schimbările.

3. Gaseste o forma minima de a te organiza

Calendar, to-do list, agendă, notebook. Numește-o oricum, dar găsește un sistem de organizare care să ți se potrivească și în care să îți poți programa ce vrei să faci. Munca organizată are șanse de cel puțin zece ori mai mari să reușească. Vezi și lista cu cărți despre organizare sau tehnicile de productivitate personală.

Organizează-te.

4. Rareori vei gasi un moment perfect pentru a actiona

Când aștepți momentul perfect să faci ceva, o să ai de așteptat multă vreme. Crizele vor veni, stelele nu se vor alinia nicicând perfect, impozitele nu vor scădea. Nu există clipa perfectă pentru a începe o afacere, a te muta împreună cu persoana pe care o iubești.

Există momente mai potrivite sau mai puțin, însă cândva va trebui să o faci. Dacă te crezi pregătit, înseamnă că ești. Când te întrebi dacă ești pregătit, probabil că nu ești. Ascultă-ți instinctele.

Există însă momentul oportun, momentul în care apare o oportunitate și poți să o valorifici. Unul din secretele succesului este să vezi acele momente și să le prinzi. Nu vor fi perfecte, vei avea emoții, te vei întreba dacă a fost o idee bună. Vei merge mai departe.

Nu există clipa perfectă.

5. Cucereste-ti fricile, nu le ascunde

O definiție a curajului, a la Donald Trump: Să ai curaj nu înseamnă să nu îți fie frică, ci să îți cucerești frica. Cel mai important este să îți înfrunți temerile, nu să le accepți. Oricine își poate ascunde teama, nu toți o pot și înfrunta.

Asta face diferența dintre învingători și învinși.

6. Peste ani, toate tragediile tale de azi nu vor mai conta

Îmi amintesc și acum când mi-am susținut lucrarea de diplomă la finalizarea facultății. În ultimele zile am lucrat 20 de ore pe zi ca să pun totul la punct. Stres și adrenalină. Astăzi privesc înapoi zâmbind, după atâția ani.

Când eram copil, tatăl meu mi-a adus într-o zi o bicicletă și mi-a spus să mă dau pe ea. Îmi era o teamă cumplită că va cădea într-o parte în timp ce merg. În primele zile am stat mereu cu teama să nu cad. Nu a căzut. Acum știu că nu putea să cadă.

Toate dramele de azi, toată anxietatea pe care o trăiești, nu o să mai valoreze nimic peste câțiva ani. Poate că astăzi ești în ceva ce crezi că este de viata și moarte. Ei bine, sunt puține lucruri realmente de viata și de moarte. Peste 5 ani probabil nici nu îți vei mai aminti toate detaliile despre ce ai pățit azi.

Pe patul de moarte crezi că îți vei mai aminti toate experiențele de acum 20 de ani? Nu. Majoritatea zbaterilor de astăzi, vor deveni doar amintiri peste ani. Învață să te detașezi.

7. Clarifica problemele pe care le ai cu ceilalti

În majoritatea cazurilor, problemele pe care le avem cu ceilalți pornesc de la puncte de vedere diferite sau interese care nu se suprapun. Ani de zile am greșit și am lăsat ca astfel de puncte de vedere sau interese să îmi afecteze relații valoroase, fără ca eu să intervin și să le repar.

A fost nevoie să mă izbesc cu fața de realitate de mai multe ori și să-mi distrug o prietenie cu cineva la care țineam, până când am ales să discut pe față problemele pe care le aveam cu alții. E păcat de toate frustrările inutile pe care le-am trăit astfel, le-aș fi putut evita în mod elegant.

Când ai o problemă cu cineva discut-o direct cu acea persoană.

8. Oamenii sunt consistenti in comportamentele lor

Un om amabil va fi de obicei amabil, un șarlatan va fi în general șarlatan. Nu prea există oameni care se comportă într-un fel în public, dar sunt mult mai buni în particular. Cel puțin eu nu am cunoscut.

Dacă aș fi știut asta acum 20 de ani, m-ar fi scutit de câteva probleme în care am intrat. Atunci când cineva este cu toți șarlatan, foarte probabil așa va fi și cu tine. Expresia “cu ceilalți este un nenorocit, dar cu mine este de treabă” nu se întâlnește în viata de zi cu zi.

După o perioadă poți prezice cum se va comporta un om, pe baza experiențelor din trecut.

9. Nu incerca sa faci pe plac tuturor

În primul rând nu am reușit vreodată să fac asta. Oricât am încercat, nu am reușit să mulțumesc pe toată lumea, iar eu eram frustrat că nu mai fac ce vreau eu. Într-un final am renunțat să mai fac celorlalți pe plac.

Undeva pe drum am învățat că puțin egoism e bun și este în regulă să te pui pe tine pe primul loc. Dacă tu nu îți faci viata mai bună, cu siguranță nu o vor face alții. Iat atâta vreme cât ești preocupat să le faci pe plac celorlați, nu te vei putea ocupa de tine însuți.

Nu încerca să faci altora pe plac.

10. Lucrurile pe care le faci iti vor aduce mult mai multe satisfactii decat cele pe care le eviti

Anul trecut, bunul meu prieten Ioan Nicuț mi-a atras atenția că am tendința de a depune efort atât pentru a reuși unele lucruri, cât și pentru a evita să se întâmple altele.

Este de preferat să stabilești obiective pozitive, iar nu negative (e mai bine “să slăbesc“, iar nu “să nu mai fiu gras“). Efortul depus pentru a evita ceva este  anulat de obiceiul minții de a îndeplini exact ce nu vrei ( când îți spun “nu te gândi la un elefant galben“: te vei gândi la elefant galben sau nu?).

Am constatat pe pielea mea că ies mult mai câștigat când mă concentrez mai mult pe ce vreau să se întâmple, iar nu pe ce vreau să evit.

11. Urmeaza-ti pasiunile

Un sfat pe care l-am ignorat complet multă vreme. Când faci ceva ce te pasionează, timpul trece mai repede și în mod sigur mai plăcut. Mai devreme sau mai târziu pasiunile te vor duce spre oameni asemenea ție și vor apărea oportunități noi de a le transforma și în surse de venit.

Ken Robinson numește asta Elementul, punctul în care talentul natural se întâlnește cu pasiunea.

Găsește ce îți place să faci și ești bun la asta. Când o vei face, nici nu o să-ți mai imaginezi că ai putea face altceva. Și citește cartea “The Element” de Ken Robinson.

12. Viata este o suita de alegeri. De unele nu putem scapa.

Chiar dacă la 18 ani aș fi citit aceste rânduri, probabil tot aș fi făcut aceleași greșeli. Și nu aș regreta asta deloc. Toate experiențele trăite au meritat. A meritat să iau decizii neinspirate și să fac lucruri prostești. Pe care apoi am muncit mult să le repar.

Alegerile și deciziile pe care le evităm astăzi ni se vor întoarce cândva. Cel puțin alegerile importante vor reveni mereu, până le clarificăm.

Este mai bine să faci alegeri greșite, decât să nu alegi deloc. Când faci alegeri și iei decizii – chiar dacă greșești – câștigi experiență pentru următoarele greșeli și devii tot mai bun când vei alege. Greșelile sunt bune, fă greșeli. Fă alegeri.

13. Uitatul la televizor = timp irosit

Am renunțat complet la TV acum câțiva ani. De-abia ulterior mi-am dat seama cât am câștigat. Toate orele petrecute în fața televizorului mi-au adus prea puține beneficii. Orele petrecute în schimb învățând, cu prietenii, lucrând sau pur și simplu cu mine mi-au adus imens mai multe satisfacții și beneficii.

Folosește televizorul doar când ai nevoie de el.

14. Fa miscare

Alergat, înot, bicicletă sau măcar un meci de fotbal. Dar fă sport. Oricât de în formă ai fii la 18 ani, la 30 vei observa că nu mai ești la fel. Începe cât mai de tânăr să faci mișcare și îți vei mulțumi mai târziu. Îți recomand și cele 33 de motive pentru a face mișcare.

Ieși afară și mișcă-te.

15. Cauta modele sanatoase. Oameni de la care sa poti invata.

Până la 25 de ani nici nu am conștientizat importanța relațiilor, a networking-ului. Am observat accidental la alții cât de util le este networking-ul și câte beneficii le aduce.

Suplimentar, fiind permanent în contact cu persoane mai evoluate – genul de oameni care am dori noi înșine să fim – avem tendința naturală să ne dezvoltăm acele calități pe care le admirăm la aceștia.

16. Mediteaza

Când am luat decizia de a medita, nu am realizat impactul pe care îl va avea asupra mea. 10 minute zilnice petrecute în liniște, te schimbă. După un an de zile vei vedea o diferență enormă.

Dacă nu vrei să meditezi, încearcă să stai 10 minute în liniște în fiecare zi, fără să te gândești la ceva anume.

17. Concentreaza-te pe solutii și mai putin pe probleme

Acordă întâietate soluționării problemelor, iar nu vinovaților. Când situația este din nou sub control, vezi ce anume a generat-o. Pentru a evita ca pe viitor să o mai repeți.

Soluții, nu probleme.

18. Tine un jurnal

Am început să țin un jurnal pe la 12 ani. L-am continuat, cu pauze și reluări. A fost una din cele mai bune idei pe care le-am avut.

Recitind ce am scris, mă revăd pe mine acum 10 ani, cu preocupările de atunci. Zâmbesc când citesc ce mă preocupa pe atunci. De asemenea, am început un jurnal de succese, un instrument excelent de dezvoltare personală.

Începe un jurnal.

19. Si ultimul: Incepe un blog

Când aveam 18 ani, nu existau bloguri, internetul însuși era la început. Acum oricine poate să își deschidă un blog, iar uneltele necesare sunt gratuite.

Blogul este o cale excelentă de a împărtăși lumii cine ești tu și ce ai învățat. De a conștientiza mai bine experiențele pe care le-ai trăit. Povestești celorlalți despre călătoria ta și evolueză împreună cu ei.

De când am deschis primul meu site am învățat o mulțime de lucruri despre scris, marketing, branding, social media, comunicare, relaționare, networking, etc.

Dacă aș fi făcut asta la 18 ani, până la 25 puteam să am la picioarele mele un imperiu. Vezi și sfaturile despre cum să începi un blog pe care le public pe Profi Blogger.

Sursa: Florinrosoga.ro

Spovedania


Pentru a urmări totul ,accesați butoanele de sub poză pentru a da înainte sau înapoi

8 lucruri după care tânjesc într-o Biserica


Mi-este teamă de noul val de religie care a venit. A început în Statele Unite şi acum se răspândeşte. Este un fel de ezoterism al sufletului şi al minţii însoţit de fenomene ciudate. Mi-e teamă de orice nu necesită de curăţie de inimă şi neprihănire a conduitei în viaţa din partea individului.
Tânjesc de asemenea ca, prin îndurările blânde ale lui Cristos, să existe printre noi urmatoarele lucruri:
1. O simplitate frumoasă. Întotdeauna sunt precaut faţă de artificialitate şi complexitatea religiei. Aş vrea să văd simplitate. Domnul nostru Isus a fost unul dintre cei mai simpli oameni care a trait vreodată. Pur şi simplu, nu-L puteai implica în nimic formal. El a spus ce avea de spus la fel de frumos şi de natural precum cântă o pasăre dimineaţa în copac. Aceasta este ceea ce aş vrea să văd restaurat în biserici. Opusul acesteia este artificialitatea si complexitatea.

2. O dragoste creştinească radiantă. Îmi doresc să văd o restaurare a dragostei creştineşti care să radieze în aşa fel încât să fie imposibil să găseşti pe cineva care să vorbească cu asprime sau fără milă despre cineva sau cuiva. Aceasta necesită multa chibzuinţa şi multa rugaciune necontenită. Diavolul ar intra în convulsii. Ar fi atât de supărat şi aşa de dezamagit că ar sta îmbufnat ani în şir în iadul creat chiar de el. În această ultimă perioadă de moarte a dispensaţiunii
creştine ar trebui să existe un grup de creştini care să aibă dragoste radiantă, nişte oameni atât de iubitori încât să nu-i poţi face să vorbească nedrept şi fără milă.

3. Un sentiment de reverenţa plină de umilinţă. Sunt dezamăgit de faptul că venim la biserică fără sentimentul prezenţei lui Dumnezeu şi fără sentimentul reverenţei pline de umilinţa. Există religii false, secte religioase stranii şi secte ale creştinismului care cred că Îl ţin pe Dumnezeu într-o cutie şi atunci când se apropie de cutia aceea, simt o reverenţă plină de teamă şi de uimire. Binenţeles că tu şi eu vrem să fim izbaviţi de un asemenea păgânism sau de o asemenea sectă falsă. Dar am vrea de asemenea să vedem un grup de oameni care să fie ferm convins că Dumnezeu este cu ei – nu într-o cutie sau într-un biscuit, ci în mijlocul lor – să ştie că Isus Cristos este cu adevarat printre ei şi să aibă sentimentul reverenţei pline de umilintă atunci când se aduna împreună!.

4. O adiere a informalitaţii pline de bucurie. Marele predicator englez care a fost păstor timp de mulţi ani la capela Westminster din Londra – G. Chambal Morgan – şi-a lăsat biserica şi s-a dus în Ţara Galilor unde trezirea era în desfaşurare sub Evan Roberts la începutul secolului. A stat în acea ţară o vreme şi a absorbit slava ce ieşea de acolo. Am citit predica care a tinut-o congregatiei lui dupa aceea; a fost cea mai mustrătoare predică pe care a ţinut-o el vreodată.
Le-a spus:,,Cântările voastre sunt lipsite de bucurie, comportarea şi vorbirea sunt lipsite de bucurie şi nu aveţi acel avânt şi acea bucurie pe care am văzut-o în Ţara Galilor.”I-a sfătuit că au nevoie să ajungă într-un punct în care să-I cuprindă acea adiere a informalitaţii pline de bucurie.

5. Un loc în care fiecare să-i socotească pe ceilalţi mai buni decât pe ei însişi.
Ca urmare a acestui lucru, toţi ar trebui să dorească să slujească şi nimeni să nu caute să obţina o poziţie anume. Nimic nu e mai dureros de amuzant ca ambiţia în biserica lui Cristos. E ca şi cum un om, care ajunge într-o barcă de salvare datorită faptului că a fost salvat de la moarte în adâncurile oceanului, începe să se ambiţioneze pentru a deveni căpitanul micii bărcii în drumul acesteia de a-i salva pe cei ce sunt în ea. E ca şi cum un om ar vrea să pătrundă într-o zonă distrusă, lovită de cutremur în care oamenii mor, iar el se luptă pentru o poziţie înaltă acolo.

6. O sinceritate de copil. Iubesc copii datorită sinceritaţii lor incredibil de frumoase. Se uită la tine şi iţi spun cele mai simple lucruri posibile. Dacă ar fi puţin mai mari, ar roşii până în vârful urechilor, însă ei sunt absolute de neprefăcuţi. Îmi place să vorbesc cu ei, îmi place să vină la mine şi să stăm de vorbă, pentru ca înainte să plece întotdeauna îmi spun anumite lucruri. Dacă nu vrei să se afle ceva, nu spune celor micuţi, deoarece ei spun absolut orice. Nu au nimic de ascuns. Cred că, cu limitele cuvenite vârstei noastre adulte, ar trebui ca, din punct de vedere spiritual, să fim atât de neprefăcuţi încât să nu fie loc pentru duplicitate sau pentru nesinceritate.

7. O prezenţa a lui Cristos care să fie un miros placut de smirnă şi aloe. Când te obişnuieşti cu mirosul hainei Lui, nu mai vrei nimic mai puţin. Dacă nu ai mirosit niciodată smirnă sau aloea din plantele de fildeş putem să ne continuăm viaţa şi să nu tânjim după aşa ceva. Dar o singură adiere frumoasă a miresmei hainei Lui şi nu vom mai fi vreodata multumiţi cu ceva mai puţin!

8. Răspunsuri la rugăciuni.Minunile n-ar trebui să fie rar întâlnite. Nu sunt un predicator al miracolelor. Am fost în biserici în care se anunţau întâlniri în care urma să se înfăptuiască miracole. Dacă arunci o privire într-un ziar de sâmbătă, vei vedea din când în când pe cineva care ajunge în oraşul tău şi face următorul anunţ:,,Veniţi să vedeţi minuni\”.De acest fel de minuni nu-mi pasă.
Nu poţi să obţii un miracol aşa cum obţii o reacţie chimica. Nu poţi să obţii un miracol, aşa cum obţii cine ştie ce act de magie făcut de un magician pe scenă. Dumnezeu nu se vinde în mâinile magicienilor religioşi. Eu nu cred în acest fel de miracole. Cred în miracolele pe care Dumnezeu le dă oamenilor Lui care traiesc atât de aproape de El, încât răspunsurile la rugăciuni sunt obişnuite, iar minunile nu le sunt nefamiliale.
Johm Wesley nu şi-a permis niciodată să predice despre minuni, dar minuni care au urmat lucrarea lui John Wesley au fost de necrezut.Odată, trebuia să-şi împlinească o obligaţie, dar calul a început deodată să şchiopăteze şi nu a mai putut merge. Wesley s-a dat jos, a îngenunchiat lângă cal şi s-a rugat pentru vindecarea lui.A poi s-a urcat din nou şi a început să călăorească înspre locul în care trebuia să ajungă, fără ca animalul să mai şchiopăteze. Wesley nu a făcut reclamă acestei minuni şi nu a spus:\”O să ridicăm un cort mare şi o să facem miracolul cunoscut.” Dumnezeu pur şi simplu făcea aceste minuni pentru el.

Deşi Charles Spurgeon nu a predicat vindecarea, totuşi, în Londra s-au vindecat mai mulţi oameni ca răspuns la rugăciunile sale, decât a vindecat vreodată un doctor acolo. Despre acest fel de minuni vorbesc.

Asa ar trebui sa fie Biserica…

http://awtozero.wordpress.com/

Frumuseţea vieţii eliberate de păcat


Păcatul a fost şi va rămâne marea problemă a rasei umane până când Dumnezeu va veni să condamne definitiv şi să închidă pentru eternitate Răul. Cel mai adesea păcatul este comparat cu lepra în Scriptură şi în vremea biblică lepra era una din afecţiunile de care se temeau foarte tare oamenii din poporul Israel şi nu numai. Primiseră instrucţiuni clare despre cum să procedeze cu un lepros, având în vedere factorul foarte contagios şi netratabil al bolii.

Dacă ar fi să privim ca amatori, nu ca medici, la asemănările dintre această boală şi păcat vom vedea de ce s-a ales această comparare. Lepra pornea de la pete mici, aproape neobservabile, numite „pată albă” sau „pată roşiatică” la început. Practic puteau uşor trece neobservate o vreme şi de persoana bolnavă şi de cei din jur. Apoi petele erau mai multe sau mai grave şi deveneau vizibile şi porunca era ca imediat ce erau observate să meargă la evaluare la preot. Nu era de joacă, era grav, trebuiau să ştie clar dacă e lepră sau nu şi implicit să acţioneze în consecinţă. Dacă preotul considera că e lepră se declanşa acea procedură de izolare din mediul social apoi chiar excluderea. Leprosul ajungea să aibă tot mai multe pete, tot mai mari, se extindea pe o mare parte din corp, se deforma efectiv zona afectată, devenea greoi la mişcare, în cele din urmă îi cădeau bucăţi din el, rămânea cu părţi din corp lipsă şi murea hidos de-a dreptul. Le era interzis contactul social cu oamenii sănătoşi, trebuiau să se anunţe de la distanţă că sunt leproşi.

O astfel de viaţă nimeni nu îşi dorea. Erai bolnav şi nu puteai fi îngrijit de nimeni pentru că erai exclus. Pierdeai familie, soţie, copii, statut social, părtăşie, prieteni tot. Nu îţi mai rămânea decât un rest de viaţă chinuită încărcată de dorinţa de a fi din nou sănătos dar de imposibilitatea de a fi vindecat. Nu rămânea decât chinul şi moartea.

Cu păcatul tot cam aşa este. Începe de la abateri minore, aşa de mici încât nu le poţi observa bine. Apoi acele fapte păcătoase devin mai vizibile, mai mari, până ce încep să fie vizibile întâi de păcătos apoi de cel din jur. Păcatul încarcă aşa de tare conştiinţa omului credincios încât devine un mare chin. Păcatul separă pe om de Dumnezeu „pune un zid de despărţire”, separă pe om de cei dragi, de comunitate. Păcatul răpeşte liniştea sufletului şi a inimii. Păcatul împovărează şi distruge progresiv şi trupul. (vezi alcoolul, pornografia, tutunul, minciuna, lenea, mândria etc) Păcatul mai mult decât atât, aduce la final moartea şi Scriptura vorbeşte despre „o aşteptare înfricoşată a judecăţii, şi văpaia unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiţi”.

Cu alte cuvinte păcatul ne îmbolnăveşte, ne împovărează, ne distruge progresiv, ne duce spre moarte, ne separă, ne ia ce ne este mai drag, ne răpeşte bucuria, ne ia copiii şi partenerii, ne ia părtăşia, libertatea şi multe alte aspecte ale vieţii frumoase şi binecuvântate.

În acest context capătă sens bucuria cu care leproşii vindecaţi au plecat de au uitat să mai mulţumească. Are sens şi recunoştinţa cu care unul din leproşi se întoarce să mulţumească, aveau voie să-şi strângă copiii în braţe, se puteau întoarce la soţia sau soţul lor, se puteau odihni în patul lor acasă, puteau discuta cu oamenii, merge prin cetate, se puteau bucura laolaltă cu ceilalţi.

Tot în acest context are sens şi recunoştinţa lui Naaman faţă de omul lui Dumnezeu. Era liber de rană, liber de boală, liber de suferinţă, liber la a se apropia, la a îmbrăţişa. Putea să se bucure de victoriile pe care le câştiga. Libertatea câştigată era de nepreţuit, era imensă la fel cum şi libertatea de păcat este de nepreţuit şi e de dorit.

Ştiţi ce experimentează un om eliberat de patima alcoolului sau de patima tutunului, sau de patima curviei sau a pornografiei, sau a necinstei? Ştiţi ce experimentează un om scăpat de povara sufletului? De păcate ascunse care cresc progresiv? Experimentează eliberare deplină, simt efectiv că sufletul le este despovărat, simt pace şi linişte, ceea ce niciodată poate nu au simţit. Simt curăţie, puritate, speranţă, viaţă. Simt că trăiesc liberi.

Scriptura spune că Sângele Domnului Isus ne poate curăţi de orice păcat, de orice vină. Sângele Lui poate spăla orice pată oricât de neagră ar fi. Tot acest sânge poate da viaţă veşnică, poate surpa zidul de păcate, poate distruge patimi cu mare vechime, dependenţe grave, poate restaura vieţi complet distruse. El aduce eliberare şi salvare.

Nu ştiu dacă ai pete pe tine sau dacă păcatul a lăsat deja urme adânci. Nu ştiu cât de grea este povara ta de păcate, cât de separat eşti de cei dragi şi de Dumnezeu din cauza păcatelor. Nu ştiu dacă mai ai bucurie şi libertate sau în ce măsură, dar ştiu că Dumnezeu poate aduce eliberare indiferent de stadiul în care te afli.

El poate să vindece, să împace, să elibereze, să despovăreze, să curăţească şi să aducă bucurie, pace şi nădejde. Dacă ai nevoie acum ştii unde să cauţi.

http://www.filedinjurnal.ro/

Cu ultimele puteri spre biserică…


Scriam ieri de starea de extenuare şi obosealăcu care ajungem la biserică şi despre plictiseala şi moleşeala care ne ispitesc în momentele multe în care ajungem cu bateriile pe zero la biserică. Unii evlavioşi ar putea spune că merg la biserică „să se încarce cu energie” da nu găsesc biblică o asemenea deducţie. Pentru mine mai degrabă e un consum mare de energie. Cel puţin „bucatele tari” necesită energie, conectare, atenţie, implicare, participare. Nicăieri nu se recomandă ca la şcoală să-ţi trimiţi copilul extenuat.

Aşadar de multe ori ajungem la locaşurile de închinare extenuaţi, ne chinuim efectiv să zâmbim din politeţe şi să păstrăm aparenţele, întindem mâini obosite către cei de lângă noi şi nu dorim decât să fim lăsaţi în pace cu gândurile şi oboseala noastră. Normal că omul obosit nu mai are chef de vorbăraie, nu mai cântă cu gura până la urechi, nici nu mai aude rugile vecinului ca să spună amin, nu se poate concentra le ele iar despre predică… e mult prea mult, deja vrea acasă, deja consideră că a făcut destul, deja vrea înţelegere de la Dumnezeu şi apreciere pentru „puţinul” pe care l-a făcut totuşi. La final, ca şi la început, ne mai animă mişcare, schimbarea poziţiei dar în plus mai are efect şi gândul: „În sfârşit o să ajung acasă să mă odihnesc, să mă relaxez, să dorm.”

Cred că priorităţile pe care le avem spun multe despre noi în această privinţă. Ceea ce ne este cel ma drag, cel mai urgent, cel mai important va fi pus în capul listei de activităţi. Ceea ce nu este foarte important, logic, va rămâne în coada listei. Mulţi creştini lasă cititul Bibliei pentru seara înainte de culcare pe motiv că atunci se liniştesc şi pot citi, însă logica spune că lucrurile cu adevărat importante trebuiesc făcute dimineaţa. În acest fel cuvântul citit va persista în mintea noastră toată ziua, ne va conecta cu cerul, ne va activa omul spiritual. Cititul seara poate fi susţinut doar de argumentul că, peste noapte mintea va rămâne cu acel material şi îl va memora, cum încercam noi de altfel înainte de teze sau sesiuni să ascultăm casete înregistrate cu lecţia. Ziua nu aveam timp dar  ne-am fi dorit ca noaptea, în timp ce dormim, să se fixeze cunoştinţele în mintea noastră.

Trebuie să fim sinceri cu noi înşine şi să nu ne mai păcălim. Iubim lumea aceasta mai mult decât trebuie şi pe deasupra, tot din această cauză avem o credinţă slabă. Ne temem că dacă nu muncim 10-12 ore o să murim de foame, ne temem că dacă nu avem bani vom fi desconsideraţi, ne temem că ne vor cere copiii socoteală, dar nu ne mai temem că vom fi slabi spiritual şi uşor de învins. Nu încurajez deloc lenea, aici nu vorbesc despre a sta toată ziua cu Biblia în mână, ci de a putea sta conectat la Dumnezeu pe întreaga zi, de a hrăni omul spiritual de dimineaţă.

Asistam recent la un serviciu de închinare unde pastorul mustra biserica pentru moleşeală şi aproape îi implora să strige la Dumnezeu, insistenţele sale pentru o asemănare a bisericii cu un stadion întreg care strigă pentru a susţine echipa favorită m-au dus cu gândul la excesele care se fac prin biserici tot datorită dorinţei de a ieşi din starea asta de letargie. Pastorii şi slujitorii caută mereu soluţii ca să mai anime puţin atmosfera, invită formaţii din ce în ce mai dubioase, folosesc prezentări, scene, sunete, lumini, efecte speciale şi senzaţionalul într-adevăr mai scoate omul din rutină dar… omul se obişnuieşte şi ce are efect astăzi, mâine nu va mai avea. Aşa se face că din cauza extenuării cu care oamenii vin la biserică se ajung la adevărate excese care oricum nu duc la nimic bun.

În acest context se impun acţiuni imediate ale mele şi ale tale. Nu putem să ne păcălim singuri, nu putem să aşteptăm ca Dumnezeu să facă creşterea omului spiritual fără implicarea noastră. Nici nu putem merge la alte extreme cum sunt cele gen „râsul sfânt”. Nu putem avea formaţii artistice doar sau chiar dubioase la închinare ca să ne scoată din somnolenţă cum recent au fost invitate în România Parachute Band şi Planet Shakers. Nu putem avea pretenţia ca Dumnezeu să lucreze prin metode lumeşti ca să ne crească duhovniceşte. Trebuie să ne oprim şi să ne preocupăm de omul spiritual. Trebuie să ajungem în prezenţa lui Dumnezeu în stare de funcţionare, trebuie să dăm maximă importanţă vieţii spirituale pentru că nu ne-ar folosi la nimic să câştigăm toată lumea dacă ne-am pierde sufletul.

http://www.filedinjurnal.ro/