Viata fiecaruia dintre noi este un mozaic de lumini si umbre, un amestec de bine si de rau, o alternanta intre biruinte si infrangeri. Dar, oricat de crancena ar fi lupta pe care o ducem cu raul din noi sau din afara noastra, aceasta nu este decat o infima parte dinmarea lupta care se duce intre bine si rau, intre Christos si Satana.
In marea Sa iubire fata de noi, Mantuitorul ofera fiecarui om care se naste pe pamant suficienta lumina si destule ocazii pentru ca el sa decida in deplina cunostinta de cauza de partea cui va trece in aceasta mare lupta. Si daca omul a facut alegerea cea buna, El ii ofera apoi suficienta putere pentru a duce lupta pana la capat ca biruitor.
“Scumpul nostru Mantuitor ne va trimite ajutorul chiar atunci cand avem nevoie de el. Calea spre ceruri este sfintita de urmele Sale. Orice spin care ne raneste picioarele, le-a ranit si pe ale Sale. Orice cruce pe care suntem chemati sa o purtam, El a purtat-o inainte de noi. Domnul ingaduie lupta pentru a pregati sufletul pentru pace.” E. G. White, Tragedia Veacurilor, pag. 580
In aceasta lupta cosmica intre bine si rau- lupta care s-a mutat pe pamant dupa caderea omului in pacat- exista si niste centre de comanda, unde se elaboreaza strategiiile de lupta si de unde se trimit intariri pe campul de lupta. Aceste centre de comanda sunt Ierusalimul si Babilonul.
In timpurile Vechiului Testament a existat un conflict permanent intre cele doua cetati. Ierusalimul(“orasul pacii”) era cetatea care gazduia Templul lui Dumnezeu, locul in care se manifesta prezenta divina si care gazduia statul major al luptei impotriva pacatului.
Babilonul (“bab-ilu”= “poarta zeilor”) era capitala razvratirii omului impotriva lui Dumnezeu, cea care gazduia statul major al luptei impotriva adevarului si a neprihanirii.
Despre Ierusalim , gasim in Biblie suficiente referinte, caci el era centrul vietii religioase si spirituale al poporului lui Dumnezeu din acele timpuri. Despre Babilon, avem mai putine referinte, insa cele existente sunt suficiente pentru a intelege caracterul sau.
In Geneza 10, 8-11 citim despre un personaj oarecum misterios, pe nume Nimrod, care “a inceput sa fie puternic pe pamant”, ca “un viteaz vanator inaintea Domnului.” Din aceasta scurta referinta biblica intelegem ca Nimrod a fost primul care i-a organizat pe oameni in orase, apoi intr-un regat.Regatul lui Nimrod (“el a domnit” ) este primul regat mentionat de Biblie.
Numele lui Nimrod inseamna “cel razvratit” ( de la cuvantul “marad”=”el s-a razvratit” ). Enciclopedia Ebraica spune ca Nimrod a fost “cel care i-a facut pe toti oamenii sa se razvrateasca impotriva lui Dumnezeu.” Aceeasi idee o gasim si la istoricul evreu Iosif Flavius, care afirma ca Nimrod a fost cel care i-a provocat pe oameni impotriva lui Dumnezeu.
Expresia biblica “viteaz vanator inaintea Domnului” poate sa insemne si “viteaz vanator impotriva Domnului”. , caci adesea cuvantul “inaintea”, in original, inseamna “impotriva”.
Sotia lui Nimrod-Semiramida- i-a nascut un fiu pe nume Tamuz. Dupa moartea lor, conform obiceiurilor pagane vechi, ei au fost divinizati: Nimrod a devenit zeul soare, Semiramida-mama de zei, iar Tamuz a devenit o reincarnare a lui Nimrod. De aici s-a raspandit in toata lumea pagana, iar mai tarziu si in crestinismul apostaziat, cultul mamei care tine pruncul divin in brate.
Sub domnia lui Nebucadnetar, in timpul Imperiului Neobabilonian, Babilonul a devenit “capul de aur” al lumii pagane (vezi Daniel cap.2 ). Metafora aceasta, care-i apartine lui Dumnezeu, nu omului, ne arata ca Babilonul devenise un centru de comanda, creierul , inteligenta pusa in slujba raului.
Principiile Babilonului urmau sa fie transmise prin timp, de-a lungul istoriei, catre toate imperiile universale care i-au urmat, ajungand pana in zilele noastre.
Este interesant de observat ca, desi Babilonul antic a fost distrus, ajungand un morman de ruine in pustiu, bantuit de fiare salbatice , desi Ierusalimul a fost si el distrus in anul 70 d.Chr. de catre armatele romane ale lui Titus, conflictul dintre cele doua cetati a mocnit pana in ziua de azi. Sadam Hussein, fostul presedinte al Irakului, considerandu-se un urmas al lui Nebucadnetar, a dorit sa reconstruiasca Babilonul, in ciuda profetiei biblice care spune ca acesta nu va mai fi construit niciodata ( Ieremia 50, 39-40 ). In acelasi timp, el a fost cel mai inversunat vrajmas al Ierusalimului, facand tot ce i-a stat in putere sa-l loveasca.
In timpurile Noului Testament, conflictul geografic dintre Babilon si Ierusalim trece pe plan secundar. Marea lupta se duce acum intre Ierusalimul ceresc, capitala Imparatiei lui Dumnezeu in care, la sfarsitul istoriei pacatului, Insusi Mantuitorul va fi incoronat ca Rege al regilor, si Babilonul pamantesc, spiritual, acolo unde se afla, dupa Apocalipsa 2, 13 “scaunul de domnie al Satanei.”
Babilonul zilelor noastre este o realitate, chiar daca Babilonul antic zace in ruine, acoperite de nisipul desertului irakian. Spiritul Babilonului pluteste in aerul pe care-l respiram, este prezent in limbajul de zi cu zi, in muzica pe care o ascultam, in media, in afaceri si in “stiintele oculte.” Emisiuni TV cu titluri ca “Babilonia”,sau “Turnul Babel”, nume de firme ca “Babilon SRL”, melodii de muzica usoara ce vorbesc despre Babilon, expresii din limbajul cotidian ca “babilonie” etc. dovedesc faptul ca spiritul Babilonului este prezent si in secolul al 21-lea. Intr-o ocazie, moderatoarea unei emisiuni TV le spunea telespectatorilor ca”tot mai multi babilonieni scriu la redactie, aratandu-si interesul pentru emisiune.”
Observand toate acestea, un sincer cercetator al Scripturii poate afirma cu oarecare satisfactie: “Uite! Chiar si lumea secularizata, instrainata de Dumnezeu si de Cuvantul Sau, isi da seama ca traim intr-un veritabil Babilon modern.”
Cine este de fapt acest Babilon modern, acela despre care cartea Apocalipsei are atat de multe lucruri sa ne spuna?
Sunt trei conceptii generale cu privire la identitatea Babilonului modern:
1. Babilonul modern este lumea intrega. Acesta este si sensul in care se foloseste termenul de Babilon in presa sau in limbajul cotidian. Conform acestei conceptii, Babilonul este lumea intreaga in diversitatea ei, fapt zugravit artistic in cateva versuri ale poetului Adrian Paunescu:
“Pe pamant avem de toate,
Si mai bune, si mai rele,
Si-nchisori si libertate,
Si noroi si stele…”
Cu alta cuvinte, Babilonul modern suntem noi, lumea intreaga, formata dintr-un mozaic urias de oameni buni si rai, inteligenti si prosti, bogati si saraci, puternici si slabi, cuminti si neastamparati, morali si imorali… Intr-un cuvant: lumea intrega este o “babilonie”. Si, dintr-un anumit punct de vedere, asa si este.
1. Babilonul modern este crestinismul in totalitatea lui, cu sutele de confesiuni, care nu aduc decat confuzie in inima celui care-L cauta pe Dumnezeu cu sinceritate. Sa ne gandim cat de greu este pentru un om sincer , care cauta adevarul, sa-l gaseasca intre atatea sute de confesiuni crestine, fiecare din ele pretinzand ca are adevarul suprem. Nu la intamplare poetul spune:
“Atatea lucruri vin si trec,
‘Naintea carui sa ma plec?
Atatea lucruri trec si vin,
‘Naintea carui sa ma-nchin?”
O viata de om nu ar ajunge cuiva, care cauta adevarul, sa cerceteze doctrinele tuturor confesiunilor crestine, pentru a o gasi pe cea dreapta si biblica. Daca astazi, in acesta confuzie mondiala in care se afla crestinismul, un om gaseste adevaratul Staul si pe adevaratul Pastor, este numai datorita harului lui Dumnezeu.
Referitor la aceasta a doua conceptie cu privire la Babilonul modern, nu putem decat sa afirmam ca, dintr-un anumit punct de vedere, ea este adevarata. Crestinismul, prin confuzia pe care o genereaza, este, intr-un anumit sens, un urias Babilon modern.
3. Babilonul modern nu este lumea intreaga, ci o parte a ei; nu este crestinismul in intregime, ci o parte a lui.
Exista si aici, in cadrul acestei conceptii, diferite nuante. Cand s-a produs “marea schisma” in sanul crestinismului, in anul 1054, intre biserica apuseana si cea rasaritena, fiecare parte a excomunicat-o si anatemizat-o pe cealalta, considerandu-se pe sine biserica adevarata a lui Christos, iar pe cealalta- biserica apostaziata, Babilonul zilelor noastre.
Confesiunile crestine , atunci cand ajung in conflict, pun adesea eticheta de Babilon altor confesiuni cu care se afla in divergenta.
Fiind inconjurati de atatea conceptii cu privire la identitatea Babilonului modern si de atatea nuante in cadrul aceleiasi conceptii, ramane in picioare intrebarea: Cine este cu adevarat Babilonul sec.al 21-lea, de care ne vorbeste ultima carte a Bibliei? Pasaje intregi din capitolele 14, 16, 17 si 18 ale Apocalipsei se ocupa cu aceasta tainica entitate numita Babilon.
Inainte de a incerca sa identificam Babilonul zilelor noastre, trebuie subliniat faptul ca acestuia ii convine aceasta confuzie ce exista in lume cu privire la identitatea sa. De ce? Pentru simplul motiv ca, intre atatea conceptii, el se poate ascunde mai usor. Daca intr-o colectivitate s-a produs o infractiune cu autor necunoscut, adevaratului infractor ii convine de minune existenta mai multor suspecti. Cu cat acestia sunt mai multi, cu atat mai mare este sansa lui de a nu fi identificat. Mai mult decat atat, adevaratul infractor lanseaza uneori diversiuni care au menirea sa-i conduca pe cei care-l cauta pe o pista falsa. La fel stau lucrurile si in ceea ce priveste identitatea Babilonului modern. Pentru a nu fi descoperit usor, el insusi lanseaza diversiuni, creind confuzie in jurul termenului de Babilon.
Aceste diversiuni le putem gasi chiar in notele de subsol ale unor traduceri confesionale ale Bibliei. Citind aceste note explicative ce insotesc textul biblic, aflam, de exemplu, ca Antioh Epifanul este adevaratul corn mic din profetia lui Daniel cap. 7 si 8; ca numarul 666 din Apocalipsa cap. 13 este numarul numelui lui Nero sau Diocletian; ca termenul de Babilon din Apocalipsa cap. 14, 16, 17 si 18 se refera la Roma pagana, nicidecum la o parte a crestinismului actual apostaziat. Diversiuni care ii pot conduce pe unii pe o pista gresita, insa nu si pe cercetatorii sinceri ai Cuvantului care iubesc adevarul mai mult decat propria viata.
Natura, asa cum arata ea dupa patrunderea pacatului in lume, este plina de asemenea diversiuni.
Vezi pe fundul marii niste forme care ti se par a fi niste pietre acoperite de alge, nisip si corali, in timp ce pestisori nevinovati se plimba prin preajma, fara sa banuiasca primejdia. Insa deodata vezi cum o gura uriasa se deschide fulgerator si inghite prada. Ceea ce pareau a fi niste pietre pe fundul marii, in realitate nu sunt altceva decat niste pesti rapitori, care au luat forma, culoarea si aspectul mediului ambient, astfel incat sa se ascunda cat mai bine pentru a taca pe neasteptate.
Vezi printre frunzele unui copac niste insecte nevinovate cum isi cauta rostul. Si apoi, dintr-o data , vezi cum “o crenguta” prinde o asemenea insecta si o devoreaza de vie. Ceea ce parea o banala crenguta, de forma si culoarea miilor de crengi din acel copac, se dovedeste a fi o calugarita, o insecta atat de cruda incat isi devoreaza chiar propriul partener.
Aceasta este tehnica folosita de milenii de catre Satana si acolitii sai. Babilonul modern nu face exceptie de la aceasta . Creind diversiuni, punandu-si mastile evlaviei, Babilonul modern poate lucra linistit pana ce ii va sosi ceasul sa atace prinzand lumea intreaga nepregatita.
Sa-I multumim lui Dumnezeu ca nu a lasat biserica Sa nepregatita si in necunostinta fata de adevarata identitate a Babilonului modern. In cartea Apocalipsei, care nu este altceva decat o descoperire a lui Iisus Christos, ni s-au dat suficiente criterii dupa care putem identifica Babilonul zilelor noastre.
Din partea noastra este nevoie doar de rugaciune, de putin studiu si de putina atentie pentru a intelege ceea ce acum ni se pare o taina de nepatruns.
Una din fericirile pe care le gasim in Apocalipsa este si cea din cap. 1,3:
“Ferice de cine citeste si de cine asculta cuvintele acestei proorocii si pazesc lucrurile scrise in ea! Caci vremea este aproape.”
Asadar, vrem sa fim paziti de ratacirile si diversiunile zilelor din urma? Iata solutia cerului: Sa citim, sa ascultam si mai ales, sa pazim ceea ce Dumnezeu ne-a transmis prin profetii Sai.
Probabil că fiecare om care are rate la bancă ar putea scrie propriile sale poveşti şi întâmplări, fiecare are motivaţiile sale, fiecare ar putea documenta cum a luat o decizie bună sau cum că nu avea încotro sau cum planifică el să termine mai repede cu acele datorii. Oricum, un om echilibrat nu se va simţi confortabil cu o datorie, va încerca să o achite cât de repede se poate şi asta e normal. Şi Scriptura ne îndeamnă să ne ferim de datorii „să nu datoraţi nimănui nimic”. Bineînţeles că există şi excepţii, am întâlnit oameni care contractează credite fără a avea intenţia să le ramburseze, însă asemenea situaţii se încadrează la infracţiuni chiar dacă acei oameni au senzaţia că deja au destul „ticăloşii de bancheri” şi că ar face o faptă de bravură prin asta.
Meditam ieri la omul acesta cu datorii, risca să îşi piardă de două ori pe cei dragi. Odată i-a pierdut când s-a împrumutat că trebuia să muncească ca să dea banii înapoi şi acum risca să-i fie vânduţi cei dragi. Pentru ce oare? Pentru ce ne preocupăm atât de mult pentru confortul copiilor crezând că aste le este cea mai mare nevoie, credem că suntem părinţi reuşiţi dacă muncim din zori până seara să le facem condiţii foarte bune copiilor, credem că ei vor fi fericiţi dacă au ultimele achiziţii în materie de haine, accesorii, electronice, mâncare şi în realitate ei devin foarte foarte nemulţumiţi,pentru că nu asta le este nevoia cea mai mare, încercăm prin astea să acoperim o nevoie fundamentală de tata şi de mama şi suntem trişti când vedem iar nemulţumire. Nu fiţi trişti dragii mei, copiii voştri au nevoie de voi, nu de banii voştri. Uitaţi-vă la o familie de ţigănuşi săraci şi e foarte posibil ca ai lor copii să fie de zece ori mai fericiţi şi zâmbitori decât ai voştri, de ce? Nu bunurile, nu materie aduce fericire.
Cei mai mulţi înţeleg aici că e vorba de sex şi parţial au dreptate dar datoria de soţ şi de soţie nu e doar în privinţa sexului. Datoria asta implică prezenţă în viaţa celuilalt, implică comunicare, suport, afecţiune, iubire, jertfire. Datoria de soţi nu e uşor de împlinit şi mai ales nu se poate face de la distanţă. Datoria de soţ nu înseamnă să aduci mulţi bani acasă, datoria de soţ implică mai ales să stai acasă. Munca îşi are vremea ei, timpul ei limitat. La ce folos să mă căsătoresc dacă soţul sau soţia oricum nu este al meu ci al banilor, al muncii, al ratelor? La ce îmi trebuie un partener care doar doarme acasă? Aşa pot să-mi iau un ursuleţ cu care să dorm… Soţii au datorii faţă de parteneri şi astea fac parte din adevăratele datorii în viaţă.
Una din caracteristicile noastre ale „rataţilor” este că avem ceea ce ne dorim dar în acelaşi timp nu avem nimic. Când cumperi pe rate un telefon de exemplu el nu este al tău, el este al lor, va deveni al tău doar când termini de plătit, numai că atunci când va fi al tău, va fi moral depăşit, asta va duce la un sentiment de inutilitate şi dorinţa de a avea ceva nou, bun şi al tău lucru la care o rată ţi-ar fi de mare folos. Aşa se face că se produce un cerc vicios.
Creditele au ajuns o componentă a vieţii secolului în care trăim. Puţini oameni se pot „lăuda” că nu au credite de plătit iar numărul oamenilor îndatoraţi către bănci, magazine, firme şi alţi oameni creşte constant. Suntem nu doar încurajaţi să împrumutăm, ci chiar agresaţi prin reclame bine gândite şi foarte atent create ca să atingă scopul.
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 