Categorie: MEDITAŢII

Mihai e un bărbat căsătorit, are un copil şi se înţelege bine cu soţia sa. Au aproape 30 de ani si 6 ani de când sunt căsătoriţi. A venit la consiliere nu pentru că nu merge ceva bine în relaţie, ci pentru că s-a îndrăgostit de o colegă simpatică. Îşi iubeşte soţia  şi o apreciază mult dar îi plac sentimentele acestea pe care le are pentru colega sa şi ar vrea să găsească o soluţie ca nimeni să nu sufere. Are chiar întrebări în legătură cu poligamia şi de ce e aceasta interzisă. Sentimentele sale susţine că sunt la fel de intense pentru ambele femei.

Intru conştient pe un teren sensibil, acela al responsabilităţii pentru ceea ce simţim. Dacă ar fi să calculăm totul după  standardele morale de astăzi ar trebui ca acest bărbat „să facă ce îi spune inima”. Dacă ar fi să urmăm normele morale ale lui Dumnezeu ar trebui să rezolve situaţia repede ca aceasta să nu evolueze. Dacă ar fi să urmăm sfaturile unora dintre psihologii vocali astăzi, ar trebui ca cei trei să negocieze pentru o relaţie reciproc avantajoasă, dacă ar fi să-i credem pe cei cu orientare creştină, omul ar avea nevoie de terapie pentru a depăşi situaţia. Unde este adevărul?

Trebuie noi să ne opunem sentimentelor noastre? Trebuie să ne opunem simţămintelor inimii? Păi… depinde ce ne spune inima. Biblia ne spune că inima e nespus de rea şi înşelătoare. Dacă e aşa… nu ar fi prea înţelept să îi urmăm pornirile că acestea duc la rău. Dacă însă inima omului este predată lui Dumnezeu, atunci este posibil să primim un sfat ca David: „Fă tot ce-ţi spune inima, căci Dumnezeu este cu tine.”

Totuşi a te opune pornirilor inimii astăzi este din ce în ce mai mult considerat ca lipsă de înţelepciune, ca limitare. Oamenii care „nu-şi urmează inima” sunt consideraţi închişi pe când cei care îi urmează sfaturile sunt consideraţi „open-mind”. Mass-media şi mare parte din psihologii de renume sfătuiesc să nu ne opunem dorinţelor, ci să le împlinim. Spre exemplu, în DSM, care e un fel de biblie a psihiatrilor şi psihologilor, e o carte de referinţă, a fost inclusă în sfera orientărilor sexuale pedofilia deci a fost scoasă din sfera tulburărilor de comportament. Cu alte cuvinte cine se îndrăgosteşte de un copil e considerat normal ca şi cei care se îndrăgostesc de persoane de acelaşi sex. Dacă ar fi să-i credem pe aceşti specialişti, ar trebui ca să ajungem şi la relaţii sexuale cu copii că doar e orientare sexuală şi nu deviere sau tulburare.

În acest context se impune o mare atenţie pentru tot ceea ce simţim. Lumea care ne înconjoară numeşte răul bine şi binele rău. Numeşte normali pe cei care îşi urmează inima şi au sex cu copii, pe cei care îşi urmează inima şi au sex cu persoane de acelaşi sex, pe cei care îşi urmează inima şi fac sex în trei sau mai mult şi cred că nu mai e mult până toate devierile vor fi „legalizate”. Copiii noştri vor fi educaţi că este normal să fie aşa şi că noi părinţii lor suntem încuiaţi la minte. Ei se vor izbi violent de această realitate şi vom asista la decizii ale lor care ne vor surprinde şi cărora avem slabe şanse să ne opunem.

Se impune în acest context să ne asigurăm că filtrul pentru sentimentele noastre este pus, că mintea este autoritatea finală în luarea deciziilor şi mintea să fie schimbată şi transformată, să fie curăţită şi conectată cu Duhul de înţelepciune. Altfel … va fi normal să curvim, să preacurvim, să facem orgii, să urâm, să ucidem. Inima e îndreptată spre rău şi are nevoie de atingerea divină pentru a se corecta.  Una din familiile care a venit la consiliere şi care m-a impresionat a fost formată din doi medici pe la 40 de ani care aveau o relaţie extraordinar de frumoasă dar care au considerat că e mai bine să mai aducă un cuplu în dormitorul lor. Oameni de înaltă ţinută morală la toate capitolele din viaţă, care ajutau la greu alte persoane, care erau dedicaţi bisericii, care aduceau contribuţie financiară în biserică, ajutau pe orice membru al bisericii şi nu numai când era vorba de intervenţii prin spital, se uneau repede la acţiuni de misiune şi erau creştini model cel puţin din roadele lor, dar în ascuns aveau această problemă. Ei considerau că este normal să practice sexul cu alte persoane şi credeau chiar că e o formă de altruism, de dragoste.

Ce facem cu ceea ce simţim? Putem urma ceea ce ne spune inima? Voi ce aţi spune unui cuplu ca acesta? Dar lui Mihai? Cum îi faceţi să înţeleagă ceea ce spune Dumnezeu? Aşa e că e greu să te opui „normalului”?  E uşor dacă o rezolvăm cu bâta şi cu Scriptura în cap, dacă însă vrem să salvăm omul e foarte dificil şi implică muncă, dragoste, perseverenţă.

Nu lăsa sentimente ilegitime să se înfiripe în mintea ta că greu le vei mai smulge şi cu mare durere când vor creşte. Nu te lăsat dus „de pornirile inimii” dacă aceasta nu este a Domnului că te va duce la rău. Filtrează tot ce îţi spune inima ca să te asiguri că îţi dă sfaturi înţelepte. Dă-i inima lui Dumnezeu şi atunci Duhul Sfânt te va învăţa şi călăuzi.

Doamne păzeşte inimile noastre şi dă-ne înţelepciune.

Concludente câteva din versetele din cartea Ieremia referitoare la pornirile inimii:

• Ieremia 7:24  Dar ei n-au ascultat, şi n-au luat aminte, ci au urmat sfaturile şi pornirile inimii lor rele, au dat înapoi şi n-au mers înainte.
• Ieremia 11:8  „Dar ei n-au ascultat, n-au luat aminte, ci au urmat fiecare pornirile inimii lor rele. De aceea am împlinit asupra lor toate cuvintele legământului acestuia pe care le poruncisem să-l păzească, şi pe care nu l-au păzit.”
• Ieremia 13:10  Poporul acesta este un popor rău: nu vrea să asculte cuvintele Mele, urmează pornirile inimii lui, şi merge după alţi dumnezei, ca să le slujească şi să se închine înaintea lor; de aceea va ajunge întocmai ca brâul acesta, care nu mai este bun de nimic!
• Ieremia 16:12  Şi voi aţi făcut şi mai rău decât părinţii voştri; căci iată că fiecare umblaţi după pornirile inimii voastre rele, şi nu m-ascultaţi.
• Ieremia 18:12  „Dar ei zic: „Degeaba! Căci noi ne vom urma gândurile noastre, şi vom lucra fiecare după pornirile inimii noastre rele!”
• http://www.filedinjurnal.ro

Şi dacă spuneam aici că se vorbeşte mult, înseamnă că se şi ascultă mult, mai puţin decât se vorbeşte, dar se ascultă mult, proporţional. Vremea în care oamenii ascultau din puţine surse s-a dus. Înainte era un singur post de radio şi altul de TV şi cine prindea ceva de pe la vecini era tare, îşi chema şi vecinii. Acum… e greu de numărat câte surse de gălăgie există. Numai să suceşti butonul de la scala radio undeva prin Bucureşti că sunt trei posturi pe milimetru de scală, pe internet sunt disponibile milioane de posturi, de televiziuni ce să mai zic?

Auzul e alta din binecuvântările majore ale lui Dumnezeu pentru oameni. Doar cine şi-a pierdut auzul poate compara realistic ce înseamnă să trăieşti fără el. Copilul nostru cel mare când a fost protezat şi veneam pe stradă prima dată cu aparatele pe urechi, s-a oprit la un moment dat, a ascultat atent şi întreabă: „Tati dar aud ceva atât de frumos, ce se aude?” Am întrebat: „dar ce auzi că nu e nimic deosebit, nu ştiu ce auzi, poate e un dereglaj al aparatelor?”,” Nu, nu e dereglaj e ceva ca o muzică, ca un piuit!” Atunci am auzit şi eu nişte păsări care ciripeau şi mi-au dat lacrimile. Era super încântat că a auzit acele păsări atât de banale pentru mine încât nu le mai percepea urechea mea, le considera parte din zgomotul natural înconjurător. Pentru el erau importante şi s-a oprit să le asculte. Pentru mine… eram deja obişnuit, nu credeam că e ceva ce merită atenţie. Auzul este o mare binecuvântare, ştiu asta nu doar teoretic, ci pentru că am un copil protezat şi se pare că şi cel mic va trebui protezat cât de curând, pentru că operaţia nu a avut efectul aşteptat.

Să poţi auzi poate ţi se pare cel mai banal lucru şi uneori ai vrea să-ţi înfunzi urechile să nu auzi sau să nu asculţi. Uneori ai vrea să pui pauză la orice sursă de zgomot, totuşi, fără auz viaţa e foarte complicată şi multe binecuvântări nu pot ajunge la noi.

Oamenii sunt responsabili de ceea ce ascultă cu urechile lor. Suntem responsabili pentru toată informaţia pe care o ascultăm aşa cum suntem responsabili pentru tot ceea ce privim. Ambele căi sunt portiţe de intrare a informaţiei în mintea noastră şi contează foarte mult ce lăsăm să intre pe acolo. Suntem responsabili cu paza intrării în mintea noastră a informaţiei şi auzul e una din portiţele prin care informaţia poate intra. Nu putem asculta orice cum nu putem privi orice. Să auzi ceva este aproape involuntar, să asculţi ceva este ceva intenţionat. Când auzi ceva e fără voia ta dar când ceea ce auzi ţi se pare interesant şi te concentrezi să asculţi, dai atenţie acelei surse de informaţie, atunci totul este o decizie, totul este conştient, este o alegere, la fel cum a vedea o femeie pe stradă e inevitabil dar a poposi cu privirea pe trupul ei este o decizie şi o alegere.

În general ce ascultă oamenii? Păi Biblia spune că în vremurile noastre pe oameni „îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor.”. În general oamenii ascultă ceea ce le place. Iată câteva din lucrurile „plăcute la ascultat”:

Muzică. Aţi văzut pe careva cu căştile în urechi până acum? Ei ba nu? Tot mai mulţi tineri au căştile înfipte până în creier sau altă modă mai nouă căşti care acoperă urechile de parcă ar fi două farfurii. Oamenii vor să  fie bombardaţi, copleşiţi, inundaţi de muzica preferată. Oamenii ascultă mesajele transmise din versuri dar şi de ritmurile ascultate, ei vor să facă trupul să vibreze în întregime la muzica ascultată şi tare am o bănuială că nu prea e vorba de clasici. Mai mult, oamenii ascultă acasă muzica la maxim. Aveţi vreun vecin din ăsta? Sigur, pe fiecare stradă sau în fiecare bloc există câte unul care „dă cu generozitate” din muzica preferată şi altora. Mesajul muzicii ce fel de mesaj este? E subiectul unei meditări viitoare. Din păcate se ascultă muzică de proastă calitate,  violentă, foarte ritmată care excită şi incită, care agită, care controlează minţile.

Ştiri. Oamenii ascultă multe ştiri şi asta îi prinde. E destul să se difuzeze o ştire că va fi criză de zahăr că oamenii rup uşile magazinelor. Suntem foarte uşor manipulabili prin ştirile pe care le ascultăm. Au prioritate ştirile despre crime, înşelări, trădări, corupţie, arestări. Oamenii simt o anumită stare de excitare să audă asemenea ştiri şi sunt transformaţi de ele.

Predici. Ohooo, păi când s-au ascultat mai multe predici ca astăzi, niciodată. Oamenii ascultă predici pe radio, la televizor, pe internet, la biserică şi parcă nu se mai satură de ascultat predici doar că ascultă ceea ce le place. Oamenii apreciază anumiţi predicatori care predică în felul acceptat de ei. Dacă acest barem nu e îndeplinit de păstorul sau preotul bisericii lor o şterg în altă biserică. Ciudat este că deşi ascultăm multe predici împlinim tot mai puţine din mesajele transmise de ele.

Bârfe, vorbiri de rău, certuri. E una din plăcerile oamenilor să asculte certuri. Cum se ceartă careva pe stradă cum se opresc o grămadă de „gură-cască” să audă. Ne place să auzim scandal se pare. E plăcut pentru ureche. Biblia spune că „Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită, şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare.”

Emisiuni de sănătate, scandal şi can-can. Aici e mult de scris pentru fiecare în parte. O abordez în viitor. Au apărut sute de „specialişti” în naturiste, bio, energii, galvanice, masaje, meditaţii etc. Despre scandal şi can-can… „Doamne feri” pe pocăiţi de ele. Ar trebuie să fugim de ele „ca dracu de tămâie”.

Dragii mei dacă ar fi să privim în Scriptură am vedea foarte uşor îndemnurile lui Dumnezeu pentru a asculta de El, pentru a auzi glasul Lui, pentru a comunica cu El şi din păcate asta e una din cele mai puţin ascultate voci astăzi. Oamenilor nu le mai place să asculte de Dumnezeu. Oamenii vor învăţători după poftele lor. Urechea nu poate suferi asemenea învăţături curate.

O Doamne câte lucruri neîngăduite nu am ascultat şi eu!? Cât rău am lăsat conştient să-mi spurce mintea… câte bârfe, câte mesaje, câte ştiri manipulatoare, câte predici plăcute şi în acest fel mă fac vinovat de informaţia negativă care am lăsat-o să intre în mintea mea. Tot ceea ce ascultăm are efect dragii mei, ne transformă. Cuvântul care intră în mintea noastră ne transformă.

Ce cuvinte laşi să intre în mintea ta? La ce îţi pleci urechea? Ce vei asculta astăzi? Ce vei lăsa să te transforme? Are vreo prioritate Dumnezeu? Intră prin ochii tăi sau prin urechile tare Cuvântul Său transformator? Nu uita, ascultarea e unul din indiciile despre stăpânul tău: „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine.”

http://www.filedinjurnal.ro

Ochii sunt o mare binecuvântare pe care Dumnezeu a îngăduit-o în viaţa noastră. Să poţi vedea este unul din cele mai mari satisfacţii pe care le putem trăi pe pământul acesta. Doar cine şi-a pierdut vederea ne poate spune o comparaţie despre cât de mare este binecuvântarea de a vedea comparat cu pierderea acestei binecuvântări.

Ochii ne ajută să ne trăim viaţa, să vedem pe unde ne deplasăm, să lucrăm şi să facem toate lucrurile acestea care ţin de existenţă dar tot aceiaşi ochi pot vedea peisaje superbe, cerul, picturi sau fotografii excepţionale, chipul unei persoane dragi sau iubite, chipul unui copilaş, un câmp de flori şi câte alte minunăţii care privindu-le ne face plăcere, ne încarcă cu energie, ne dau o dispoziţie bună, ne tonifică şi ne fac uneori să zicem: Oau! Sau Extraordinar!

CU alte cuvinte Dumnezeu a pregătit pentru noi lucruri extraordinare care pot fi văzute cu ochii noştri. El a creat totul şi uneori o simplă privire asupra măreţiei creaţiei „Ne taie respiraţia!”.

Trebuie să admitem  că oamenii primesc prin văz informaţie toată perioada cât ochii sunt deschişi. Informaţia primită din păcate nu este doar utilă, frumoasă sau bună ci poate fi şi toxică, dăunătoare. Noi oamenii suntem liberi să privim tot ceea ce ne face plăcere dar suntem chemaţi la discernământ. Avem datoria să  nu privim la ceea ce are efecte negative sau păcătoase în viaţa noastră. Noi putem decide la ce ne oprim privirea, ce admirăm şi ce trecem cu vederea. Putem vedea infinit de multe lucruri în viaţa de pe pământul acesta, dar suntem responsabili asupra cărora din ele ne oprim privirea pentru a le „sorbi” a le admira. Sunt multe lucruri care vor să ne ţină privirea captivă şi care nu sunt benefice nouă ca oameni.

Nu e un secret că oamenilor le-a plăcut dintotdeauna să privească şi la lucruri interzise, la lucruri neîngăduite şi la lucruri care le dăunează. Astăzi prin televiziune şi internet omul poate căuta şi insista cât de mult vrea asupra oricărui lucru, dar se pare din statistici că o parte mare din timpul alocat privitului este consumat privind ceea ce le face rău fizic, psihic şi spiritual. Digitalizarea informaţiei e un mare pericol pentru oamenii care nu sunt conştienţi de responsabilitatea pe care o au pentru ceea ce privesc. Oamenii aleg să privească cu poftă şi patimă tot ceea ce firea pământească păcătoasă îi îndeamnă. Nu e un secret la ce anume se uită oamenii cel mai mult. De departe cele mai căutate informaţii pe internet şi cele mai văzute canale pe televiziune sunt legate de: frivolitate, pornografie, violenţă, trădare, crimă, scandal şi altele asemenea.

Privirea pornografiei. Cifrele spun că industria pornografiei pe internet înregistrează venituri mai mari decât Microsoft, Google, Amazon, eBay, Yahoo, Apple şi Netflix la un loc, asta sigur vă face să aveţi o vagă idee despre ce place oamenilor să privească. Ca o completare unele cifre spun că în fiecare secundă peste 60 000 de oameni sunt conectaţi la site-uri pornografice. Pornografia reuşeşte să dea una din cele mai greu vindecabile dependenţe într-un timp record de scurt. Adică e nevoie doar de puţin drog din acesta ca să te prindă şi apoi să scapi foarte greu sau să nu mai scapi. Dar… deşi avertismente sunt, oamenii aleg să privească, îşi asumă riscurile, îşi intoxică voit mintea şi sufletul întrebându-se ulterior de ce nu mai merge relaţia cu soţia sau cu soţul, de ce nu mai e bine la biserică, de ce e aşa plictisitoare viaţa etc.

Privirea violenţei. Cred că nu a fost în istorie o foame mai mare pentru violenţă ca astăzi. Foarte multe jocuri pe calculator în care sângele curge în cantităţi uriaşe iar tinerii se simt foarte împliniţi şi satisfăcuţi să omoare, să împuşte, să înjunghie, să taie gâtul să vadă cum curge sânge, mult sânge. Mare audienţă au canalele care difuzează filme cu crime, chiar s-au înfiinţat unele care doar asta difuzează, mare audienţă au canalele care difuzează filme horror sau thriller în care apar monştri, crime, violenţă extremă, posedări demonice, boli psihice, vrăji etc. Mai mult oamenii caută ştirile cu violenţă şi crime şi audienţa creşte acolo unde aceste relatări există. Oare ce stări benefice şi constructive poţi simţi privind toate acestea? Oare ce satisfacţie poţi avea privind pe altul care suferă? Doar o minte îmbolnăvită poate găsi satisfacţie în asta cred. Dar iarăşi e vorba de responsabilitate. Noi alegem.

Privirea inutilului. Multe, foarte multe canale de televiziune care difuzează… nimicuri. Mulţi, foarte mulţi oameni  are pierd vremea privind lucruri inutile sau ne constructive. Nu ştiu alte ţări cum stau dar noi românii avem foarte multe canale TV şi rupem topurile, cinci ore şi jumătate pe cap de locuitor alocăm zilnic privitului la televizor. Enorm. Cum ne transformă asta? Ce luăm de acolo? Iarăşi suntem responsabili.

Dragii mei eu sunt responsabil de tot ceea ce privesc pentru că pe acolo pot intra în mine pofte, pe acolo pot fi amăgit, pot lăsa portiţă deschisă duhurilor, pot fi prins ca să fiu dependent, de aceea mă rog lui Dumnezeu să-mi dea putere şi vigilenţă să-mi păzesc ochii. Eu aleg, şi aş vrea toată viaţa să privesc tot ce e frumos. Aş vrea ca prin privirea mea să mă încarc cu energie, să aduc în mine frumuseţe, să aduc sublim, să mă hrănesc spiritual, să devin mai bun nu mai rău. Aleg să nu zăbovesc cu privirea asupra lucrurilor care nu sunt vrednice, asupra celor care sunt interzise, asupra celor care îmi vor face rău, asupra celor dăunătoare sau asupra celor inutile.

Aleg să-L privesc pe Dumnezeu şi creaţia sa, aleg să privesc oamenii, florile, munţii, peisajele, cuvântul lui Dumnezeu. Aleg să privesc cu dragoste, altruism, milă, înţelegere. Aleg să privesc tot ce e vrednic de privit.

Tu ce vei privi? Unde îţi vei opri privirea?

http://www.filedinjurnal.ro