Categorie: POEZII

Când vezi atâta frumuseţe
În jurul tău cum îţi zâmbeşte
Gândeşte-te că Dumnezeu
De sus din ceruri îţi vorbeşte
Şi-ţi spune iar -a câta oară?-
Că toate ţie ţi le-a dat
Să ai o inimă ferice
Şi să fii binecuvântat!

Când vântu adie-ncetişor
Purtând petale-n jurul tău
Şi te-mpresoară cu miresme
Să ştii că este Dumnezeu…
El te atinge…îţi şopteşte
Cu graiul dulce, îngeresc:
„Copilul Meu…rămâi cu Mine
Din veşnicie te iubesc!”

Vulcan-03-06-2015   Maria Luca

Priveşte cerul… Dumnezeu,
O nouă zi ne dăruieşte;
Prin ea, ne spune iar şi iar
Că ne-a iubit… că ne iubeşte…

Priveşte… raze luminoase
Îţi bat la geam… îţi intră-n casă
Prin ele, Domnul îţi vesteşte
Că nu te uită… nu te lasă…

Şi prin Cuvântul Său îţi spune:
„Voi fi cu tine, negreşit
Pe drumul vieţii vegheator
Din zori de zi la asfinţit…”

Deci se cuvine pe genunchi
S-aducem caldă mulţumire
Pentru seninul zilei noi,
Pentru speranţă şi iubire!

Vulcan-02-06-2015     Maria Luca

Să nu mă laşi vreodată
Părintele meu sfânt
Să sorb din ape tulburi
Ce-ntină-al Tău Cuvânt
Şi nici să stau la masă
Cu cei ce Te hulesc
Căci firea-i Doamne slabă
Şi poate-am să greşesc!

Să nu mă laşi Isuse
Nicicând stingher pe drum
Căci sunt ispite multe
Şi piedici sunt şi fum
Iar eu nu am putere
O ştiu aceasta bine
Numai cu Tine-alături
Când braţul Tău mă ţine!

Te chem în zori de zi,
Te chem în orice clipă
Mă ocroteşte Doamne
Cu sfânta Ta aripă
Şi seara în apus
Te-aştept pe Tine, Tată
Şi Îţi şoptesc fierbinte:
„Să nu mă laşi vreodată!”

Vulcan-30-05-2015    Maria Luca

Se-aude tainic o bătaie la poarta sufletului tău…
E o părere? E aievea? Ai vrea să ştii dar parcă-i greu
Căci multe lacăte ai pus…şi-ai pus şi lanţuri, şi zăvoare
Şi sufletul ţi-ai încuiat deşi-ţi cerea eliberare!

Dar firea, omul cel firesc a triumfat în viaţa ta
I-ai dat plăceri…i-ai dat mărire şi i-ai dat tot ce poţi a-i da
Şi ai uitat că undeva, ascuns în colţul inimii
Există-un dor ce încă arde…un dor adânc de veşnicii!

Dar Dumnezeu în harul Său mai vede fumegând cărbunii
Şi vede-altarul unde-odată puneai prinosul rugăciunii
De-aceea azi s-a coborât prin Duhul Sfânt al Său
Şi bate…bate cu iubire la poarta sufletului tău!

N-auzi pe nume cum te cheamă? N-auzi cum îţi vorbeşte?
El stă la uşă tremurând fiindcă te iubeşte…
O, ce uşor ar fi putut să intre de-ar fi vrut
Dar El aşteaptă să-I deschizi…aşteaptă-aşa de mult…

O, suflete…mai este timp…ridică-te acuma
Te-aşteaptă Dumnezeul Slavei şi vrea să-ţi dea cununa!
De ce mai stai? De nu-L primeşti pierdut vei fi mereu…
Se-aude tainic o bătaie la poarta sufletului tău!

Vulcan-28-05-2015    Maria Luca

Undeva, într-o căsuţă la o margine de sat
Stă măicuţa pe o bancă printre roşii trandafiri…
Ochii ei privesc spre zare-nlăcrimaţi de-atâta dor
Iar în poale ţine-o poză ce-i trezeşte amintiri…

Îşi apleacă-ncet privirea şi din nou priveşte chipul
Ce-i zâmbeşte dintr-o ramă veche-acum şi ponosită
Iar o lacrimă tresare… se desprinde cu-alte multe
Căci i-e dor… aşa de dor, de copila ei iubită…

Poate timpul e prea lung, sau e grea singurătatea
Ce apasă-atât de greu de când fata i-a plecat
Şi-a rămas doar ea în casa copleşită de-amintiri;
Ea şi florile din glastră ce de-acuma s-au uscat…

Soarele încet apune peste culmea unui deal
Şi trezită din visare se ridică suspinând:
„Va mai fi şi mâine-o zi… poate totuşi, va veni
Şi mă va găsi aicea cu iubire… aşteptând…”

E târziu şi este noapte… din căsuţa luminată
Se aude-ncet un glas dintr-o inimă aleasă:
„O, Părinte-al îndurării ocroteşte-mi Tu copila,
Fii cu ea pe drumul vieţii şi adu-o iar acasă!”

Vulcan
25-05-2015    Maria Luca