O, ce fericită zi!


Maria Luca

O ce fericită zi…o ce sfântă sărbătoare
Este azi în viaţa mea…este azi în adunare…
Îmbrăcată-n haine albe şi cu-o inimă fierbinte
Toată viaţa mea Isuse Îţi aduc azi înainte…
Ştiu că poate uneori Faţa Ta am întristat
Când prin valul tinereţii de credinţă am uitat
Şi-am trecut cu nepăsare peste lacrimi şi cuvinte
Iar la vocea dinlăuntru prea puţin am luat aminte…
Dar Te-ai îndurat de mine Tată sfânt şi mi-ai vorbit
M-ai atins cu mâna Ta şi mi-ai spus că sunt iubit
Mi-ai vorbit despre Golgota, despre sângele vărsat
Ce mi-a dat şi mie harul să pot fi răscumpărat!
M-ai chemat în oastea Ta luptător să fiu şi eu
Să fiu sare şi lumină, să fiu fiu de Dumnezeu
Şi mi-ai dat înţelepciunea să-nţeleg al Tău Cuvânt
Ca pe-a veşniciei cale să alerg plin de avânt!
Azi închei un legământ…azi mă-nchin în faţa Ta
Căci iubirea şi iertarea numai Tu mi le poţi da
Iau ca martori solul, marea şi albastrul nesfârşit
Că Te voi sluji Isuse de acum pân’ la sfârşit!
Vreau acestă zi să fie zi de-aducere aminte
Peste ani să-mi fie steag prin îndemnurile-i sfinte…
Vreau cu Tine, doar cu Tine în veşmântul îngeresc
Să călătoresc în viaţă, să Te-ador să Te iubesc!

Vulcan-07-06-2015    Maria Luca

Sonet feroviar


Poetul:

Să semănăm pe tot pământul gări,
Căci vrea paralelismul să ne-absoarbă
Și, molipsiți de indolență oarbă,
Ne ignorăm, imuni la abordări.

Macazurile risipite-n iarbă
Vor da noi șanse de intersectări,
De noi scântei, de tainice vibrări,
Și dragostea putea-va iar să fiarbă.

Ducem cu noi, absurd și violent,
Pe linii paralele neiubirea,
Cu egoismul ca ecartament,

Dar, la macaz oprindu-ne privirea,
Ne vom cunoaște într-un nou prezent
Și vom cunoaște…și Dumnezeirea!

Amin
Vulcan, 24 iunie 2015    Simion Felix Marțian

O, ce fericită zi!


Maria Luca

O ce fericită zi…o ce sfântă sărbătoare
Este azi în viaţa mea…este azi în adunare…
Îmbrăcată-n haine albe şi cu-o inimă fierbinte
Toată viaţa mea Isuse Îţi aduc azi înainte…
Ştiu că poate uneori Faţa Ta am întristat
Când prin valul tinereţii de credinţă am uitat
Şi-am trecut cu nepăsare peste lacrimi şi cuvinte
Iar la vocea dinlăuntru prea puţin am luat aminte…
Dar Te-ai îndurat de mine Tată sfânt şi mi-ai vorbit
M-ai atins cu mâna Ta şi mi-ai spus că sunt iubit
Mi-ai vorbit despre Golgota, despre sângele vărsat
Ce mi-a dat şi mie harul să pot fi răscumpărat!
M-ai chemat în oastea Ta luptător să fiu şi eu
Să fiu sare şi lumină, să fiu fiu de Dumnezeu
Şi mi-ai dat înţelepciunea să-nţeleg al Tău Cuvânt
Ca pe-a veşniciei cale să alerg plin de avânt!
Azi închei un legământ…azi mă-nchin în faţa Ta
Căci iubirea şi iertarea numai Tu mi le poţi da
Iau ca martori solul, marea şi albastrul nesfârşit
Că Te voi sluji Isuse de acum pân’ la sfârşit!
Vreau acestă zi să fie zi de-aducere aminte
Peste ani să-mi fie steag prin îndemnurile-i sfinte…
Vreau cu Tine, doar cu Tine în veşmântul îngeresc
Să călătoresc în viaţă, să Te-ador să Te iubesc!

Vulcan-07-06-2015    Maria Luca

Mai îngăduie-ne Doamne…


Maria Luca

Mai îngăduie-ne Doamne…mai priveşte către noi…
Mai întinde a Ta mână peste lumea de nevoi…
Mulţi au obosit pe cale şi altarele-s pustii
Şi e timpu-aşa de scurt până Doamne ai să vii!

Ştim că Ţi-am greşit Părinte…faţa iar ţi-am întristat
Prin a noastră neveghere…prin cârtire şi păcat…
Alergăm din zorii zilei până seara-n ceas târziu
Dar în inimă adesea e-ntuneric şi pustiu…

Mai îngăduie-ne Doamne…ne mai iartă încă-o dată
Ne atinge iar prin harul şi iubirea Ta de Tată
Lasă peste lume vremuri de speranţă şi trezire
Şi ridică-Ţi lucrătorii căci i-aproape a Ta venire!

Ştim că Ţi-am greşit Părinte dar venim în faţa Ta
În genunchi, cu umilinţă Te rugăm a ne ierta…
Vrem de astăzi înainte drept pe cale să păşim
Prin puterea de la Tine orice val să biruim!

Vulcan-07-06-2015    Maria Luca

Solstițiu


Felix

Ca-ntr-un tangaj între sordid și cast
Pe un ocean lipsit de echilibru,
Ne redresăm doar folosind balast
Și-având Cuvântul vieții drept calibru.

Striviți vremelnic între „nu” și „da”,
Într-un raport care mereu se schimbă,
Lumina-n viață o putem doza
Mutând cursorul ce pe ea se plimbă.

Spre maxim noapte, sau spre maxim zi
Mutăm cursorul  către un solstițiu,
Și ce vom căuta vom și găsi
Ca rezultat acestui exercițiu.

Nimic nu poate fi eliminat,
Căci doar prin zi și noapte curge timpul,
Însă raportul poate fi schimbat
Dacă ne-alegem bine anotimpul.

Mergând spre „da”, spre „bine”, spre „corect”
Și căutând trăirea în lumină,
Intrăm pe-al slavei veșnice traiect,
Spre ’Mpărăția care o să vină.

Și straiul din contraste vii țesut
Se va schimba, găsindu-și puritatea,
Intrând într-un solstițiu absolut
Cu ziua lungă cât…eternitatea!

Amin
Vulcan, 22 iunie 2015    Simion Felix Marțian