Categorie: POEZII

De pe creasta unui val mâna o întind spre Tine
Și caut ochii-Ți luminoși dorul aprig să-mi aline. . .
Inima-n al ei tumult cheamă Numele Tău Sfânt
Și spre cerul veșniciei sufletul își ia avânt. . .

Dorul după Tine, Doamne îmi dă aripi ca să zbor
Cu mulțimile de îngeri să Îți cânt. . . să Te ador. . .
Dezbrăcat de lut și grijuri. . . de suspine și dureri
Să ajung la Pieptul Tău, Domn al sfintei mângâieri. . .

Și acolo, fericită, să Îți spun cât Te iubesc
Să Îți laud măreția și în dragoste să cresc
Și să prind putere Tată ca în traiul meu firesc
Tot pe Tine să Te laud și tot Ție să-Ți slujesc!

De pe creasta unui val mâna o întind spre Tine
Și Te chem din veșnicie Domn al zărilor divine
Tu să-mi faci din piept o iesle unde Pruncul să se nască
Să-L primesc ca pe un Rege iar iubirea mea să crească!

Vulcan-17-12-2017    Maria Luca

O, cât de grea e viața trecută prin străini
Asemenea cu o floare ce crește printre spini
Și dacă floarea totuși se bucură de soare
Printre străini sunt doruri și lacrime amare. . .
Și parcă orice clipă îți pare-o veșnicie
Când nu găsești în ea un strop de bucurie
Căci viața prin străini e dor și e durere
Când nu găsești un suflet s-aducă mângâiere. . .
Dar iată că în zare se-apropie grăbite
Divine sărbători cu vise împlinite
Și vei ajunge-acasă și vei privi cu drag
Părinții tăi bătrâni cum te așteaptă-n prag
Și casa-mpodobită și bradul încărcat
E semn că niciodată tu nu vei fi uitat. . .
Te bucură tu, suflet ce stai prin țări străine
Căci vei veni acasă. . . sunt sărbători divine
Și Pruncul ce se naște, din nou va dărui
O pace și-o iubire cum nu vei mai găsi!

Vulcan-16-12-2017    Maria Luca

Te chem. . . e ceas târziu și-afară ninge. . . ninge. . .
Aici în cămăruță e-așa de cald și bine
Și parcă simt aievea un colțișor de rai
Și-acea iubire sacră ce vine de la Tine. . .

Te chem. . . mi-e dor de Tine. . . de glasul Tău mi-e dor
De adierea blândă a Duhului Tău Sfânt
Îngenuncheat la cruce Te-aștept la părtășie
Să-mi dai puteri prin Harul ce curge din Cuvânt. . .

Te chem. . . m-auzi Părinte? A mai trecut o zi
Și trupul de țărână e iarăși obosit
Dar sufletul Te caută. . . e însetat de Tine
Căutând încredințarea că tot mai e iubit. . .

Te chem. . . e ceas târziu și ninge peste lume
Cu fulgi de har, de pace și veșnică iubire
În așteptarea nopții -din toate mai frumoasă-
Când se va naște Pruncul venit din nemurire!

Vulcan-04-12-2017        Maria Luca

De ce-i atâta întuneric
Și umbre ce pândesc pe drum?
De ce sunt lacrimi și durere
Și ceru-i plin de nori și fum?
De ce ni-e teamă de furtună
Și ne gândim la ce va fi?
De ce sunt vorbe ce rănesc
Și omul uită a iubi?
De ce Părinte, viața toată
Îngrijorări ne copleșesc
Și nu ne bucurăm de soare,
De cei ce sincer ne iubesc?
De ce cu fiecare clipă
Povara-i parcă tot mai grea
Și ni-e rușine. . . și ni-e teamă
Să mai privim la Fața Ta?
Sunt vremurile tot mai tulburi
Și dragostea e tot mai rece
Trec zile una după alta
Cu ele viața se petrece. . .
Și slabă ni-e ființa Doamne
Fără de Tine ca Păstor
Ne rătăcim pe calea lumii
Și plângem. . . și ne este dor. . .
O, Tată. . . din înaltul slavei
Privește către robii Tăi
Ne smulge din a morții groapă
Și ne culege de prin văi. . .
Ne ia la pieptul Tău puternic
Și-adune-n turma de mioare
Să Te urmăm Părinte Bun
Cât viață vom avea sub soare! ! !

Vulcan-03-12-2017