Categorie: POEZII

Priviţi… au înflorit cireşii…
S-au îmbrăcat în straie de zăpadă
Iar păsările se opresc uimite
Şi poposesc o clipă să îi vadă…

Au înflorit cireşii… ce sublim…
Mă-nvăluie în preajma lor visarea
Şi vântul ce adie printre ramuri
Înviorează cu petale zarea…

E primăvară şi miroase-a verde…
E-atâta pace, cântec şi frumos…
Privirea mi se pierde printre flori
Când iar privesc cireşul maiestos…

Şi ninge peste mine cu petale
Ce-nviorează azi sufletul meu…
Priviţi… au înflorit cireşii
Şi parcă-am înflorit cu ei şi… eu!

Vulcan-26-04-2015    Maria Luca

Spune-mi inimioara mea
De ce plângi pe calea grea?
Oare n-ai tu un Păstor
Ce îţi e Ocrotitor
Ce te duce la păşune
Unde-s locurile bune
Şi te poartă la izvoare
Când e seceta mai mare?
De ce plângi? De ce oftezi
Oare-al Lui Cuvânt nu crezi?
Nu ştii tu că ţi-a promis
Să-ţi dea pâinea ca prin vis
Şi ţi-a spus: „Voi fi cu tine
De ţi-e greu sau de ţi-e bine…
Eu voi fi nădejdea ta
Nicidecum nu te-oi lăsa!”
Deci ridică-te şi cântă
Domnul te binecuvântă
Şi îţi dă din zori de zi
Har nespus şi bucurii
Până seara la apus
Eşti pe braţul Lui Isus!

Vulcan-25-04-2015     Maria Luca

În dimineţi cu soare, cu ceaţă sau cu ploi
M-aplec în faţa Ta cu-al dragostei şuvoi
Iar inima-Ţi înalţă pe strunele iubirii
Cântări şi osanale ce trec de legea firii…

Cu mâinile-nălţate spre cerul veşniciei
Eu caut ascuns acolo, izvorul bucuriei
Şi sorb adânc… cu sete, din dragostea divină
Ce-mi dă puteri pe cale şi dorul mi-l alină!

Osana… Slavă Ţie, iubit Mântuitor
Te cheamă al meu suflet să-mi fii Ocrotitor…
Din zorii dimineţii şi până la apus
Te rog să-mi fii alături iubitul meu Isus!

Vulcan-24-04-2015     Maria Luca

Se opresc paşii mei la răscruce de drum…
Simt în suflet o luptă ce se dă chiar acum…
Firea vrea către lume să pornească cu-avânt
Însă duhul tânjeşte după rugă şi cânt…

Mă cuprind îndoieli… mă frământ şi mi-e teamă
Când văd calea îngustă ce spre ceruri mă cheamă
Iar alături un drum ce e larg şi plăcut
Mă îmbie cu şoapte ce nu vreau să ascult…

Privirea spre ceruri acum îmi ridic…
O, Doamne… sunt slab, sunt netrebnic şi mic…
Învaţă-mă Tată atâta Îţi cer
Să aleg calea dreaptă ce mă duce în cer…

Şi deodată un dor mă cuprinde nebun
E un dor de lumină, de iubire şi bun…
Şi pornesc fericit -un pribeag credincios-
Căci la capăt m-aşteaptă cu iubire… Cristos!

Vulcan-23-04-2015    Maria Luca

Vor mai fi zile cu furtuni
Şi lacrimi vor mai fi pe-obraz
Dar lângă tine-I Domnul slavei
Ce te va trece prin necaz…

Da…calea ta va fi adesea
Cu spini ce iar te vor răni
Dar fii puternic…Dumnezeu
Mereu, mereu te va iubi…

Cu dragoste te va conduce
Prin munţi înalţi sau văi adânci…
Prin valea morţii de vei trece
Va fi cu tine şi atunci…

Încrede-te în Cel ce-I Tată,
Încrede-te în Braţul Său
Şi nu te va atinge valul
Căci El e Stânca…Dumnezeu!

Va fi cu tine-n orice vreme
În arşiţă sau vijelii
Căci ţi-a promis: „Voi fi cu tine
Mereu, mereu te voi iubi!!”

Vulcan-22-04-2015    Maria Luca