Categorie: POEZII

Privesc la tine, mama mea
Văd părul…ţi-a albit de mult
Dar eu sunt tot copilul tău
Şi mult îmi place să te-ascult…

Privesc la chipul tău senin
La ochii calzi şi iubitori,
La mâna ce m-a alinat
Când mă răneam adeseori…

Privesc la tine, mama mea
Şi parcă sunt din nou copil
Când te căutam cu-n braţ de flori
În luna blândă-a lui april…

Mi-e dor de tine…aşa de dor…
Tu eşti a mea copilărie
Şi-l rog pe bunul Dumnezeu
Să te iubească-o veşnicie!

Vulcan-21-04-2015     Maria Luca

Mi-am agăţat sufletul de o floare
Şi l-am lăsat acolo
Să se bucure…de soare
Iar eu, grăbită am plecat
Pe cărări de vise
Şi parcă l-am uitat…
Dar a venit un Călător
Şi mi-a vorbit în taină
Şi m-a privit cu dor…
Mi-a povestit despre iubire,
Despre speranţă şi cânt…
Mi-a spus de fericire….
Dar eu, nu puteam înţelege
Căci sufletul uitat
Nu-i om să îl dezlege…
Şi-atunci Călătorul a-ntins
O Mână spre mine
La Piept m-a cuprins…
Acum sunt un lujer şi eu
Mă bucur de Soarele vieţii
Ce e Dumnezeu!

Vulcan-20-04-2015     Maria Luca

Într-o zi când drumul vieţii
Va părea că e prea greu
Vei privi cu dor spre ceruri,
Vei căuta pe Dumnezeu…

Atunci tot ce-ai strâns aici
Îşi va pierde din valoare
Căci vei preţui Iubirea
Ce ţi-a dat în dar iertare…

Dragul meu…când drumul vieţii
Va fi searbăd şi pustiu
Cheamă-L să îţi fie-alături
Pe Isus Cel veşnic viu…

Mâna Lui te va conduce
Peste munţi înalţi şi văi
Şi-ţi va fi mereu alături
Sprijinindu-ţi paşii tăi…

Lasă-I Lui povara grea…
Spune-I dorul ce te-apasă…
Pune-ţi inima la cruce
Şi-ai să fii a Lui mireasă!

Vulcan-20-04-2015   Maria Luca

Cu-ntreaga mea fiinţă
Cu tot ce am mai bun
Azi vin în faţa Ta
Iubitul meu Stăpân
Şi nu vin spre a-Ţi cere
Mărire, bogăţii
Ci vreau s-aprinzi cărbunii
Pe-altarul inimii…
Te rog Părinte bun
Să pui în al meu piept
Iubire şi credinţă
Cu dor să Te aştept…
Să laşi să curgă Harul
Peste condeiul meu
Să-Ţi împletesc poeme
Doar Ţie, Dumnezeu…
Cu-ntreaga mea fiinţă
Mă-nchin în faţa Ta
Mai dă-mi şi azi putere
Să merg pe calea grea!

Vulcan-18-04-2015    Maria Luca

Şi dacă vorbe iar te vor răni
Rostite de o limbă nestrunită
Să nu mai plângi…să nu te întristezi
Ci dincolo de vorbe tu să vezi
Mânia ce durează o clipită…

Şi-atunci durerea se va stinge-ndată
Şi vei zâmbi din nou cu bucurie
Căci mâna ce-ai întins-o va aduce
O pace sfântă ce-o găseşti la cruce
Şi-o vei purta cu tine-n veşnicie!

Vulcan-18-04-2015    Maria Luca