Biserica Penticostală Maranata Vulcan
Ca să lupți pentru biruința Bisericii, trebuie în primul rând să fii prezent la întrunirile ei!
Ascultă Glasul
Îţi vorbeşte
În fiecare clipă
Din groapa rece
De păcat
El iarăşi te ridică…
Îţi spune azi
Să te întorci
Spre cer, spre Dumnezeu
Să ai ca steag
Pe drumul vieţii
Doar sfânt Numele Său…
Ascultă Glasul
Ce-ţi vorbeşte
Prin tot ce te-nconjoară…
Prin vânt şi păsări,
Ploi şi soare
Îţi spune-a câta oară
Că El e Dragostea Supremă,
E Calea şi e Viaţa…
Ascultă Glasul
Şi-ai să vezi
Superbă…Dimineaţa!
Vulcan-17-04-2015 Maria Luca
De n-ar fi dragostea în lume
Am fi aşa pustii şi goi…
N-ar mai fi zâmbet şi culoare
Nici vorbe care să-nfioare,
Nici fericirea ce-i în doi…
În lume de n-ar fi iubirea
Ar fi doar nori şi iarnă grea….
Nici soarele n-ar străluci
Nici raze calde, mii şi mii
N-ar mai luci pe faţa ta!
De n-ar fi dragostea liantul
Ce leagă oameni la un loc
N-am înţelege fericirea
Ce-o naşte din nimic iubirea
Şi-aduce pace şi noroc…
Cum ar fi oare viaţa noastră
Trecând prin arşiţă şi ploi?
Eu nu o ştiu…dar o pot spune
De n-ar fi dragostea în lume
Am fi aşa pustii şi goi…
Vulcan-15-04-2015 Maria Luca
Să ştii că undeva
Te-aşteaptă cu iubire
Fiinţa cea mai dragă
E mare fericire…
Să poţi cânta când lacrimi
Pe faţa ta se scurg…
Să poţi zâmbi senin
Când valuri te ajung…
Să poţi cu demnitate
Păşi pe-al vieţii drum…
Să ştii că timpul tău
E azi…aici…acum…
Dar mai presus de toate
De bine sau de greu
Să ştii că sus în ceruri
Te-aşteaptă Dumnezeu!
Vulcan-13-04-2014 Maria Luca
Da…vor mai fi în calea ta
Şi spini ce sufletul rănesc…
Va fi şi soare dar şi nori
Şi flori ce-n taină înfloresc…
Vor fi în calea ta dureri
Iar ochii tăi vor fi izvoare
De lacrimi multe ce vor curge
Căutând o vorbă de-alinare…
Vor fi şi zâmbete şi cânt,
Şi aripi şi iubiri curate…
Va fi culoare şi parfum
Şi zbor şi doruri necurmate…
Da…calea ta e numai una
Şi ai pe ea şi bun şi rău…
Tu preţuieşte-o! E a ta!
Lăsată-n dar de Dumnezeu!
Vulcan-13-04-2015 Maria Luca
Şi dacă braţul meu va fi
Prea slab sau poate obosit
Când tu vei fi căzut amice
De toţi şi toate părăsit
Eu chiar şi-aşa n-am să te las
Ci lângă tine voi veni
Şi-am să m-aşez la dreapta ta
Şi-apoi cu drag ţi-oi povesti
Despre un timp când pe pământ
Iubirea vina ne-a purtat
Şi într-o blândă primăvară
Prin sânge ne-a răscumpărat…
Şi îţi voi spune dragul meu
De moştenirea ce-am primit
De-a duce-o viaţă fericită
De a iubi şi-a fi iubit…
Şi stând acolo, amândoi
Cu mâna ta în palma mea
Simţi-vom că ne leagă dorul
De cerul sfânt…de ţara Sa
Şi vom primi puteri de sus
Atinşi de a iubirii strună
Şi-atunci, amicul meu, prin har
Ne-om ridica dar…împreună!
Vulcan-10-04-2015 Maria Luca
