Biserica Penticostală Maranata Vulcan
Ca să lupți pentru biruința Bisericii, trebuie în primul rând să fii prezent la întrunirile ei!
Voi înălţa pe Împăratul
Ce-I Stânca şi Nădejdea mea…
Din zori de zi până-n apus
Eu Numele-I voi lăuda…
Şi voi veni în rugăciune
Să-I mulţumesc că m-a iubit
Că şi-a dat viaţa pentru mine
Să pot fi astăzi mântuit!
În orice clipă-n orice loc
Am să vestesc Iubirea Lui
Cu inima…cu viaţa mea
Voi cânta slavă Mielului!
Osana…cinste şi mărire
Stăpân a toate…Dumnezeu
Pe struna inimii vibrând
Voi înălţa Numele Tău!
Vulcan-08-04-2015
Eu am în cer un Tată
Ce paşii îmi veghează
Şi-n bezna nopţii reci
El calea-mi luminează!
În zori cuprind lumina
Cu braţele de dor
Căci ştiu…Tu eşti acolo
Iubite Salvator!
Sfinţeşti a mea fiinţă
Şi pacea Ta îmi dai…
Din casa mea Tu faci
Un colţişor de rai!
În pieptul meu pui pace
Un duh statornic, nou
Mă-nveţi ce e iubirea
Din Tine, Dumnezeu!
Te rog şi azi Părinte
M-atinge şi mă iartă
Să merg voios pe cale
Căci am în cer un Tată!
Vulcan-06-04-2015 Maria Luca
„Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului
şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire
vor străluci ca stelele în veac şi în veci de veci.”- Daniel 12:3
Pe plai moldav, la Diecheni-Bucești,
Și-a început periplul mesagerul;
A stat o vreme bună la Giurgești,
Apoi la Dej, și-acum…spre slăvi cerești
Să-mpodobească, printre stele, cerul.
Dar între-aceste „stații”au fost mii
În care-a poposit, ducând Scriptura,
Ducând spre însetați mesaje vii,
Trecînd prin focul multor bătălii
În care-și lustruia, luptând, armura.
Ardea lumina vie-n ochii lui
Și degaja căldură din cuvinte
Dând vestea mântuirii orișicui,
Iar cei ce-au înțeles au fost destui
Și-au îmbrăcat, spre viață, straie sfinte.
Parcă țesut din dragoste și zel
El își urma neobosit menirea,
Ducând lumină-n lume cu Acel
Ce l-a chemat și i-a rămas model:
Isus divinul, Calea, Mântuirea!
Atâtea drumuri i s-au scurs sub pași
C-ar fi putut înconjura pământul,
Dar a văzut „sămânță de urmași”
Când cei ce-l ascultau erau atrași
Spre Cel ce din vecii este Cuvântul!
Azi, alergarea lui s-a încheiat
Și lupta și-a sfârșit-o-n biruință,
Ca un apostol dârz, neînfricat,
Fiind exemplu vrednic de urmat
Prin viața sa trăită în credință.
Sub cerul primăverii opalin
Ne despărțim de el, simțind durere,
Însă îi spunem printr-un crez divin:
Drum bun spre veșnicii, Sandu Marin!
Ne vom vedea în cer. La revedere!
Simion Felix Marțian
Vulcan, 27 aprilie 2015 Simion Felix Marțian
Mai vine câte-un val de întristare
Pe marea vieţii altfel liniştită
Şi gânduri vin…şi îndoiala doare
Când soarele se-ascunde o clipită…
În ochii cu senin surâzător
Mai vin şi lacrimi uneori să spele
Povara unui suflet iubitor
Ce caută cu ardoare către stele…
Melancolia uneori ne poartă
Pe aripi ce-s deschise pentru zbor
Orice-ntristare se transformă-n şoaptă
Şi mă cuprinde-un dor…aşa un dor…
Vulcan-04-04-2015 Maria Luca
Ce-i viaţa omului? O luptă
Din zori de zi până-n apus
Dar vine-o clipă când te-opreşti
Şi vezi că anii ţi s-au dus…
Da…vine-o clipă când ce-ai strâns
Cu-atâta trudă pe pământ
Pierde valoarea…e ca fumul
Şi e ca pleava dusă-n vânt…
Dar omul strânge şi tot strânge
Comori ce timpul le distruge
Uitând să-şi pregătească locul
Unde odată va ajunge!
Căci moartea nu alege omul
De-i tânăr sau bătrân slăbit
Ci când va bate ceasul pleci
Şi laşi în urmă ce-ai iubit…
Să stăm să medităm amici
Cât nu e timpul prea târziu
Şi să-L chemăm în viaţa noastră
Pe Dumnezeul veşnic viu!
Vulcan-04-04-2015 Maria Luca
