Mult mi-e dor de-al meu Păstor!


Maria Luca

Spune-mi, spune-mi mică stea
L-ai văzut pe undeva
Pe Isus, Păstorul meu
Fiu trimis de Dumnezeu
Să mă-nveţe ce-i iubirea,
Pacea sfântă şi jertfirea?
Spune-mi, oare L-ai văzut?
Teamă mi-e că L-am pierdut
Undeva pe-al vieţii drum
Şi mi-e dor de El acum…
Dacă-L vezi, micuţă stea,
Spune-I, spune-I că aş vrea
Vocea să-I ascult din nou
Să m-aline când e greu…
Să-I simt blânda mângâiere
Ce cândva îmi da putere…
Cât aş vrea să-L întâlnesc
Pe Iubitul meu ceresc
Să-L privesc…să-I cer iertare
Pentru crunta-mi nepăsare,
Pentru vorba ce-a durut,
Pentru ruga ce-a tăcut…
Să-L aud cum îmi şopteşte
Că El încă mă iubeşte…
Dacă-L vezi, micuţă stea,
Sus în cer pe undeva
Nu uita să-I spui…să-I spui
Că suspin de dorul Lui!

Vulcan-30-03-2015     Maria Luca

Isus, Toma şi… eu


Felix

Venind din moarte viu, biruitor,
În trup de slavă ca o haină nouă,
Păşeai spre-ai Tăi, Isuse, dor spre dor,
Trecând prin zid, prin uşa cu zăvor,
Să-i binecuvântezi cu… ”Pace vouă!”

Uimiţi, ei încă mai credeau că-i vis
Dar semnele din palmă, mărturie,
Au şters al îndoielilor înscris
Cu-al bucuriei foc  de nedescris
Dar… Toma nu era la părtăşie.

Când s-a întors, încă se îndoia
Căci numai el, din toţi, nu Te văzuse;
Ar fi crezut şi parcă nu putea,
Voia să-şi pună palma-n palma Ta
Să simtă semnul cuielor, Isuse.

Tu nu Te-ai supărat, căci l-ai iubit
Şi pentru el ai mai venit o dată
Spunându-i blând, cu glas abia şoptit:
„Priveşte,Toma, unde-am fost lovit,
Semne de cuie şi de lance, iată!”

De data asta nu i-a mai fost greu
Căci ochii lui uimiţi puteau să vadă
Şi a rostit cu glas crescând mereu:
„O, Domnul meu şi Dumnezeul meu!”
Şi îi era aşa uşor să creadă.

Toma a vrut să vadă şi-a crezut
Dar, Doamne,Tu m-ai fericit pe mine
Privind spre viitor dinspre trecut,
Căci semnul cuielor nu l-am văzut
Şi totuşi Te iubesc şi cred în Tine.

Prin har Te văd în alte semne-acum
Şi nu în urma cuielor, ca Toma;
Te văd în al Creaţiei album,
În urmele ce mi le laşi pe drum,
Şi-n Duhul Sfânt Îţi simt din plin aroma.

Simion Felix Martian

Iubirea…


Maria Luca

Şi de-aş putea să înţeleg Iubirea
La ce mi-ar folosi aceasta oare
Când nu e om cu vorbe să o lege
Şi nu-i nimic asemenea sub soare?

Poeţii au cântat-o în poeme
Şi înţelepţii-au meditat la ea…
Iar eu ce sunt… un biet pribeag
Ce nu-nţelege încă Dragostea!

Şi totuşi…ce Sublim nemărginit
M-a învăţat ce-nseamnă fericirea…
Venit de unde, şi mergând spre ce?
Dar aducând pe aripă… Iubirea!

Vulcan-29-03-2015      Maria Luca

Vulcan-29-03-2015

Venea un om din marea lumii…


Maria Luca

Venea un om din marea lumii
Cu suflet trist şi pustiit
Cu inima însângerată
Venea spre Cel ce este Tată,
Spre Fiul Său Iubit…

Venea purtând o grea povară
De lacrimi şi-amăgiri…
Cu spatele încovoiat
Purta povara de păcat
Şi triste amintiri…

Iar uneori se mai oprea
Să pună o-ntrebare:
„Nu L-aţi văzut pe Tatăl meu
Pe Cel ce este Dumnezeu
Ce dă în dar salvare?”

Dar nimeni glasul nu-i ascultă
Şi iar porneşte şchiopătând
Să caute drumul care duce
Prin valea plângerii la cruce
De dragoste flămând…

Şi cum mergea aşa-ntristat
Deodată omul se opreşte…
Priveşte-n juru-i cu mirare
La păsări, fluturi şi izvoare
Şi cerul îi zâmbeşte…

Şi-atunci un Glas…un Glas divin
Îi spune: „Vezi? Sunt pentru tine
Căci te-am iubit copilul meu
Am fost cu tine-n ceasul greu
Şi tot îţi aparţine!

Doar cheamă-Mă şi voi veni
Să înoiesc inima ta
Şi-am să-ţi fiu Prieten, Tată, Scut
Căci te doresc aşa de mult
Acolo-n ţara Mea!”

Venea un om din marea vieţii
Cântând pe drum cu bucurie
Căci L-a găsit pe Tatăl său
Şi merge-acum la Dumnezeu
Cu dor de veşnicie!

Vulcan-28-03-2015     Maria Luca

În rugăciune…


Maria Luca

Când iarăşi plâng în taină mulţimile de gânduri
Şi dorul parcă doare mai tare ca oricând
Mă-nchid în cămăruţă şi-ngenuncheat la cruce
Te chem să vii Isuse de pacea Ta flămând…

Cu mâinile-nălţate spre cerul veşniciei
Implor a Ta prezenţă prin Duhul Tău cel Sfânt
Şi-n inimă vibrează un cântec de iubire
Cum n-am găsit Isuse niciunde pe pământ…

Şi parcă se deschide o cale către astre
Iar eu plutesc spre Tine pe aripă de rugă…
O, ce mulţimi de îngeri mă cheamă cu iubire
Când dorul meu aleargă la Tine să ajungă..

Ce sfântă părtăşie…ce clipe minunate
Să Te aud din nou spunând că mă iubeşti…
Să simt că-mi iei povara…că-mi vindeci orice rană
Şi-n fiecare rază cu dragoste-mi zâmbeşti!

Sunt ochii mei izvoare şi inima e cânt
Ce se înalţă-acum la tronul de-ndurare…
Îţi mulţumesc Părinte de haru-Ţi minunat,
De pace, de iubire şi binecuvântare!

Vulcan-27-03-2015    Maria Luca