Biserica Penticostală Maranata Vulcan
Ca să lupți pentru biruința Bisericii, trebuie în primul rând să fii prezent la întrunirile ei!
În cine Doamne să mă-ncred
Când valuri bat să mă doboare
Când cerul vieţii e-norat
Şi îndoiala iar mă doare?
La cine să găsesc Isuse
Un sprijin când e drumul greu
De n-ai fi Tu să mă ridici
Cu braţul Tău de Dumnezeu?
Şi cine ar putea Părinte
Să mă iubească ca şi Tine
Să-mi dea puteri în încercări
Şi orice rană să aline?
Din nou mă-ndrept spre Tine, Tată
Să-Ţi mulţumesc…să Te slăvesc…
Cu reverenţă mă închin
Şi Te ador…şi Te iubesc!
Vulcan-24-03-2015 Maria Luca
A fost o zi cum n-a mai fost vreuna,
Când Te-ndreptai,Isuse,spre cetate
Pe-un măgăruş,smerit ca-ntotdeauna,
Insă vuia prin gloate,ca furtuna,
Un clocot de speranţe înviate.
Nicicând n-ai fost primit cu-atâta soare,
Cu-atâtea flori ce-şi împleteau parfumul,
Nicicând atâtea feţe zâmbitoare
Nu s-au smerit,căzându-ţi la picioare,
Cu hainele să Îţi aştearnă drumul.
Se dezbrăcau în cinstea Ta finicii,
Punându-Ţi la picioare neprihana
Strivită-n clorofila rămuricii,
Şi gloatele strigau cu ucenicii:
Osana Împăratului,osana!
Aşa găseşti Isuse drag cu cale
Să intri-n inimi,ca şi în cetate,
Întâmpinat cu imnuri,osanale,
Călcând pe-ale smereniei petale
Şi înviind speranţele uitate.
A fost o zi când am trait sublimul,
O zi ce stăruie şi tot în prag e
Când eu,neînsemnatul,anonimul,
Te-ntâmpinam ca şi Ierusalimul
Când Te-ndreptai spre el dinspre Betfaghe.
Dar în cetate-ai cunoscut trădarea,
Triumful Tău s-a transformat în dramă
Când fila-ntoarsă a-nsemnat schimbarea,
Şi plini de ură cereau condamnarea
Cei ce Te-au aclamat,gloata infamă.
Eu însă vreau,Isuse,cu ardoare
Ca şi-n cetatea mea interioară
Să fiu mereu ca la întâmpinare,
Ca prin vorbire,faptă sau umblare
Să nu Te răstignesc a doua oară.
Amin
Vulcan,Apr.2008 Simion Felix Martian
Sunt eu de vină oare
Că uneori mă doare
Atâta nepăsare
Şi lacrime amare
Ce curg fără-ncetare?
Sunt oare vinovat
Că-n lume n-am aflat
Izvorul sfânt, curat
Ce spală ne-ncetat
Al lumii greu păcat?
Da…vina e a mea
Dar e şi vina ta
Că viaţa-i tot mai grea
Şi lumea-i tot mai rea
Şi-o acceptăm aşa!
E timpul astăzi frate
Cu mâinile curate
Să le schimbăm pe toate
Pornind cu demnitate
Spre cerurile-nalte!
Vulcan-19-03-2015 Maria Luca
Pe drumul cu spini pietros şi prea lung
Venea un creştin cu anii-n amurg…
Purta grea pe umeri o cruce ce-apasă
Ar vrea să alerge dar crucea nu-l lasă…
Cu trupul slăbit şi mâini tremurând,
Cu tălpi sângerânde şi dorul în gând
Venea aplecat sub povara prea grea
O, cum ar lăsa-o un pic de-ar putea…
Dar vede alături…şi-n faţă şi-n urmă
Cum vine cuminte a Domnului turmă
Şi parcă i-e teamă…de-ar sta o secundă
S-ar pierde în noapte pe-a timpului undă…
Şi merge creştinul cu pas gârbovit
Prin valea de plângeri…pe colţi de granit…
Cu fraţii alături mai prinde puteri
Mai soarbe o cupă de dulci mângâieri…
El ştie…e drumul aproape sfârşit
Şi gândul îl poartă la tot ce-a iubit…
Priveşte la paşii ce-n urmă-a lăsat
Şi are credinţa că este salvat…
Sleit de putere se-ndreaptă spre zări
Şi-nalţă o rugă pe-albastre cărări…
Primeşte-mă Tată…mă strânge la piept
E vreme-ndelungă de când Te aştept!
Vulcan-18-03-2015 Maria Luca
Uneori sunt cuvinte ce dor
Alteoru lipsa lor te răneşte…
Uneori o privire te pierde
Alteori un surâs te zideşte…
Uneori timpul trece găbit
Alteori ţi se pare prea lung…
Uneori te-ancorezi în prezent
Alteori amintiri te ajung…
Uneori viaţa ta e un cânt
Alteori e suspin şi durere…
Uneori aripi albe te poartă
Alteori eşti lipsit de putere…
Uneori te cufunzi în tăcere
Alteori ceru-ntreg e al tău
Dar în toate eşti tu…viaţa ta
Şi alături îţi e Dumnezeu!
Vulcan-18-03-2015 Maria Luca
