Anotimpul slavei (Meditație de noiembrie)


 

Fără anestezie 1

Mi-a drapat fereastra cu melancolie
Toamna pe sfârșite, vânătă-n obraz,
Și prin desfrunzirea apăsând pustie,
Lăcrimând cu ploaie bate în pervaz.

Din calești de ceață dă risipei brume
Prin păduri tăcute stinse-n muguri orbi,
Și-aruncând hlamida rece peste lume
Se înstăpânește trâmbițând prin corbi.

Vara-i amintire, strop de nostalgie,
Iarna-și pregătește sania de drum,
Toamna-și fierbe-n ploaie trista agonie,
Eu, în cursa vremii, meditez și spun:

Ne apasă vremea, ploaia ne-ntristează,
Gerul ne-ncolțește șfichiuind cumplit,
Ne sufocă vara când, în strai de-amiază,
Își revarsă lava fiartă la zenit.

Parcă nu-i pământul casa, vatra noastră,
Nu ne vine bine niciun anotimp,
Le privim cum zboară, însă pe fereastră,
Căci sezonul nostru-i…dincolo de timp.

Este anotimpul gloriei eterne,
Diferit în toate de orice clișeu,
Anotimp în care pacea se așterne
Să trăim în slavă, lângă Dumnezeu!

Simion Felix Marțian
Vulcan, 18 noiembrie 2017

O, prietene de-ai înțelege…


 

descărcare (1)

O, prietene. . . de-ai înțelege tu
Ce trecătoare-i viața pe pământ
Poate o clipă te-ai opri pe cale
Și ai privi spre tot ce este sfânt. . .
De-ai înțelege cât de scurtă-i viața
Ai ști să prețuiești fiece zi
Și fiecare clipă ar fi darul
Ce-ți poartă pașii către veșnicii. . .

O, prietene. . . de-ai înțelege tu
Că numai astăzi este a ta zi. . .
Că azi te simți ferice, sănătos
Dar mâine nu știi dacă vei mai fi. . . .
De-ai înțelege că ești doar o umbră
Pe-acest pământ. . . o lacrimă. . . un vis
Poate atunci. . . atunci te vei întoarce
Pe calea care duce-n paradis. . .

Mai este timp cât inima mai bate
Cât încă poți din goană să te-oprești
Să-ți schimbi viața. . . să te-mpaci cu Tatăl
Să-nveți din nou să ierți și să iubești. . .
Ce mare bucurie-ar fi în ceruri
Să te întorci din lumea de păcat!
O, prietene de-ai înțelege tu
De când Isus cu dor te-a așteptat!

Vulcan-17-11-2017     Maria Luca

De ce ești trist? Zâmbește!


 

descărcare (1)

De ce ești trist? Zâmbește. . . e iarăși dimineața
Și-o rază jucăușă te mângâie pe față. . .
Te-așteaptă mii de clipe de har și fericire
Și lângă tine-i pace, căldură și iubire!

De ce ești trist? Zâmbește. . . în fața ta-i o zi
Ce poate să-ți aducă în viață bucurii. . .
Privește către ceruri. . . nu vezi ce minunat
Surâde către tine Acel ce te-a creat?

De ce ești trist? Zâmbește. . . învață să zâmbești,
Învață să te bucuri de timpul ce-l trăiești. . .
Sunt mulți ce plâng amarnic în boale și nevoi
Cu inima-mpărțită și pumnii veșnic goi. . .

Tu poți să fii ferice. . . ești sănătos. . . ești bine
Și nu alergi prin valea de umbre și suspine. . .
Tu ai primit sărutul Părintelui pe față
De ce ești trist? Zâmbește. . . e iarăși dimineață! ! !

Vulcan-16-11-2017      Maria Luca

Bună dimineața, Tată!


 

descărcare (1)
Bună dimineața Doamne! Bine Te-am găsit. . . E zi
Și pornesc din nou pe drumul ce mă duce-n veșnicii. . .
Mulțumesc de noaptea-n care trupul meu s-a odihnit
Și de șoaptele din vis ce mi-au spus că sunt iubit!

Bună dimineața Tată! Mi-a fost dor să fiu cu Tine
Glasul Tău să îmi vorbească. . . dorul tainic să-mi aline
Mi-a fost dor în cămăruță să te chem în părtășie
Să petrecem clipe dulci de frumos și bucurie!

Bună dimineața Doamne! Mulțumesc că mi-ai mai dat
Încă-o zi la șirul vieții și m-ai binecuvântat. . .
Mulțumesc pentru lumina ce m-a sărutat pe față
Și pentru Cuvântul Sfânt ce mi-ai dat de dimineață!

Bună dimineața Tată! Știu că Tu vei fi cu mine
Vei conduce pașii mei printre lacrimi și suspine. . .
Vei rămâne lângă mine. . . de e bine sau e greu
Zi și noapte mă veghează ochiul Tău de Dumnezeu!

Vulcan-15-11-2017    Maria Luca

Nu arunca cu piatra!


 

descărcare (1)

Nu arunca cu piatra! Tu nu ești
Îndreptățit să judeci un păcat. . .
Privește mai întâi la viața ta
Să vezi cât ți-este drumul de curat!

Nu judeca. . . căci nimeni de pe lume
Nu poate spune sincer: ”sunt curat”
Căci printr-o vorbă, faptă sau un gând
Ne întinăm veșmântul și-i păcat!

Nu arunca cu piatra. . . nici nu știi
Cât doare. . . chiar și-o vorbă aruncată!
De ce cu mâna ta s-aduci durere
Când Dumnezeu prin Harul Său ne iartă?

Nu judeca. . . e-atâta suferință
În sufletul ce știe c-a greșit!
Tu spune un cuvânt de mângâiere
Și-nvață-l să se-ndrepte. . . negreșit!

Nu arunca cu piatra ci mai bine
Ridică pe acel ce a căzut
Căci dragostea ne-nvață să iertăm
Iar Dumnezeu din ceruri te-a văzut! ! !

Vulcan-14-11-2017     Maria Luca