Pe umerii zilei lumina difuză
Îşi caută drumul prin nord şi prin sud,
Prin estul şi vestul ce-n ploi se exclud,
Şi ziua, ea însăşi, ne pare ursuză.
De ploaie veşmântul pământului ud
Atinge cu gheaţa-i şi pleoapă şi buză,
Şi-n curgerea tristă ce tihna-şi refuză
E umed şi sâmburul gândului nud.
Dar cum printre picurii grei care cad
Văd viaţa în verde trăindu-şi seninul,
Când fruntea-şi ridică spre nori un răsad,
În ploaie văd harul ce-l toarnă Divinul,
Şi strig, cu genunchii în iarba de jad:
Dă ploaie, Părinte, şi vieţii fă-i plinul!
Amin
Vulcan, 16 mai 2014 Simion Felix Marțian
Categorie: POEZII
Dumnezeu zilnic te binecuvântă!
Să trăieşti pe-acest pământ nu-i un joc, o întîmplare,
Căci destinul tău e scris de o Mână Creatoare…
Fiecare clipă-n viaţă Dumnezeu ţi-a hărăzit
Şi a pus în tine harul de-a iubi şi-a fi iubit!
Drumul tău a fost trasat încă de la început
Şi prin toate Domnul slavei ţi-a fost Pavăză şi Scut…
Valuri multe de vor bate cu putere-n barca ta
El veghează plin de milă… nicidecum nu te-o lăsa!
Să trăieşti aici, acum, e un dar primit de sus
Pentru El să mulţumeşti niciodată nu-i deajuns!
Să te-nchini cu viaţa ta e o datorie sfântă
Căci din ceruri Dumnezeu, zilnic te binecuvântă!
Vulcan-14-05-2014 Maria Luca
Eşti tu, iubită mamă…
Eşti tu, iubită mamă, fiinţa minunată
Ce-mi dă puteri pe cale şi-n rugăciuni mă poartă…
Eşti tu, fiinţa blândă ce sufletu-mi alină
Când vorbele mă dor şi inima suspină…
Eşti tu, măicuţa mea, comoara fără preţ
Ce mi-a lăsat în lume un Împărat Măreţ…
În ochii tăi văd cerul cu-albastru infinit,
Te simt mereu aproape şi ştiu că sunt iubit!
Prin părul tău trecut-au atâţia ani…şuvoi…
Şi-ai obosit măicuţă de grijuri şi nevoi
Dar câtă fericire inundă fiinţa ta
Când ai copii-aproape şi-i poţi îmbrăţişa!
Vulcan-11-05-2014 Maria Luca
Doamne, iartă-mi nevegherea!
Din îmbrăţişarea nopţii iată, zorii se ivesc
Şi o nouă zi se-arată… zi de pace şi-ndurare…
Domnul Îşi întinde mâna şi priveşte către oameni
Lăsând ploaie de iubire, har şi binecuvântare!
Pe o rază de lumină se coboară-n casa ta
Şi se-opreşte la altar… şi te-aşteaptă-n părtăşie…
Vrea în sfânta rugăciune să-ţi atingă inima
Şi să-ţi vindece durerea ce în taină El o ştie…
Dar altarul de-nchinare e pustiu şi este rece
Iar cărbunii-abia încet de mai fumegă pe el…
Tu, grăbit porneşti la drum şi-ai uitat s-aduci ofranda
Mulţumirii şi-adorării Domnului Emanuel!
Şi începe-o nouă zi… vezi în jurul tău splendoarea
Unei blânde primăveri… te opreşti acum uimit…
„Doamne, iartă-mi nevegherea şi aprinde focul sfânt
Să-nţeleg că Tu eşti Totul… să-nţeleg că sunt iubit!”
Parcă soarele străluce mai puternic ca oricând
Şi trimite raze calde într-o dulce-mbrăţişare…
E răspunsul ce-l trimite Dumnezeu prin solii Săi
Mângâind sufletul tău cu divina sărutare!
Vulcan-12-05-2014 Maria Luca
Sonet de mai
