Trece viaţa ca un fum
Tic şi tac pe-al lumii drum…
Trece timpul prea grăbit
Azi te naşti…mâine-ai murit…
Şi când ceasul a pornit
Te avânţi la drum grăbit..
Nu ştii încotro alergi,
Nu ştii roadă de culegi…
Dar Acel ce-ţi este Tată
Lasă-o clipă minunată
Când te-opreşti din drumul tău
Şi Îl vezi pe Dumnezeu…
O, ce sfântă fericire
Să-nţelegi a Lui iubire…
Timpul s-a topit, s-a dus
Când eşti prieten cu Isus…
Orice zi e sărbătoare,
Orice lacrimă…o floare…
Orice clipă…un mister
Ce te-apropie de cer!
Vulcan-27-04-2014 Maria Luca
Categorie: POEZII
Limba, vorba s-o strunim!
Ştii tu oare ce valoare
Are-o vorbă ce-ai rostit?
Ea ridică sau doboară
După cum tu ai vorbit…
Vorba bună e alin,
E balsam şi mângâiere…
Când e sufletul rănit
Ea ridică, dă putere…
Însă vorba spusă-n pripă
Ce-i urâtă şi e grea
Va ucide-ncet, încet,
Aducând lacrimi cu ea…
Deci, Cuvântul ne învaţă
Limba, vorba s-o strunim
Şi prin ea s-aducem pace,
Să cântăm, să mulţumim!
Vulcan-26-04-2014 Maria Luca
Trezeşte-te omenire
Trezeşte-te omenire…nu vezi că paşii tăi
Te duc înspre pierzare…te poartă-n negre văi?
Nu vezi câtă durere şi lacrimi te-au secat
De când în goana-ţi sumbră de dragoste-ai uitat?
Trezeşte-te omenire…ce rost are puterea
Dacă-ţi aduce moartea şi-amară e ca fierea?
Când fii tăi se luptă şi lupta nu-i a lor
Tu taci şi fruntea-ţi pleci…şi plângi apoi de dor…
Trezeşte-te omenire…priveşte către cer…
Te-ntoarce la iubire…e tot ce pot să-ţi cer.
Trezeşte-te din somnul ce-aduce nepăsare,
Priveşte către ceruri şi vei găsi salvare!
Mai este încă timp să te opreşti din drum!
Mai este încă timp să te trezeşti acum!
În lanţuri de iubire să legi pe fiecare…
Trezeşte-te omenire…E vremea de schimbare!!!
Maria Luca
Trezeşte-te omenire
Trezeşte-te omenire…nu vezi că paşii tăi
Te duc înspre pierzare…te poartă-n negre văi?
Nu vezi câtă durere şi lacrimi te-au secat
De când în goana-ţi sumbră de dragoste-ai uitat?
Trezeşte-te omenire…ce rost are puterea
Dacă-ţi aduce moartea şi-amară e ca fierea?
Când fii tăi se luptă şi lupta nu-i a lor
Tu taci şi fruntea-ţi pleci…şi plângi apoi de dor…
Trezeşte-te omenire…priveşte către cer…
Te-ntoarce la iubire…e tot ce pot să-ţi cer.
Trezeşte-te din somnul ce-aduce nepăsare,
Priveşte către ceruri şi vei găsi salvare!
Mai este încă timp să te opreşti din drum!
Mai este încă timp să te trezeşti acum!
În lanţuri de iubire să legi pe fiecare…
Trezeşte-te omenire…E vremea de schimbare!!!
Maria Luca
Isus, Toma şi… eu
Venind din moarte viu, biruitor,
În trup de slavă ca o haină nouă,
Păşeai spre-ai Tăi, Isuse, dor spre dor,
Trecând prin zid, prin uşa cu zăvor,
Să-i binecuvântezi cu… ”Pace vouă!”
Uimiţi, ei încă mai credeau că-i vis
Dar semnele din palmă, mărturie,
Au şters al îndoielilor înscris
Cu-al bucuriei foc de nedescris
Dar… Toma nu era la părtăşie.
Când s-a întors, încă se îndoia
Căci numai el, din toţi, nu Te văzuse;
Ar fi crezut şi parcă nu putea,
Voia să-şi pună palma-n palma Ta
Să simtă semnul cuielor, Isuse.
Tu nu Te-ai supărat, căci l-ai iubit
Şi pentru el ai mai venit o dată
Spunându-i blând, cu glas abia şoptit:
„Priveşte,Toma, unde-am fost lovit,
Semne de cuie şi de lance, iată!”
De data asta nu i-a mai fost greu
Căci ochii lui uimiţi puteau să vadă
Şi a rostit cu glas crescând mereu:
„O, Domnul meu şi Dumnezeul meu!”
Şi îi era aşa uşor să creadă.
Toma a vrut să vadă şi-a crezut
Dar, Doamne,Tu m-ai fericit pe mine
Privind spre viitor dinspre trecut,
Căci semnul cuielor nu l-am văzut
Şi totuşi Te iubesc şi cred în Tine.
Prin har Te văd în alte semne-acum
Şi nu în urma cuielor, ca Toma;
Te văd în al Creaţiei album,
În urmele ce mi le laşi pe drum,
Şi-n Duhul Sfânt Îţi simt din plin aroma.
Simion Felix Marțian
