Biserica Penticostală Maranata Vulcan
Ca să lupți pentru biruința Bisericii, trebuie în primul rând să fii prezent la întrunirile ei!
Sufletul se-apleacă-n rugă
Căutând spre veşnicii
Şi Te cheamă Mire drag
Şi Te-aşteaptă să revii!
Copleşit de-a Ta prezenţă
Se proşterne la pământ
Şi-Ţi înalţă osanale
Sorbind viaţă din Cuvânt!
Da…acolo-n părtăşie
Te aud cum îmi vorbeşti
Despre Golgota…de cruce…
Şi îmi spui cât mă iubeşti!
O, ce har…ce bucurie
Să fii Domn în viaţa mea…
Nu mă tem de nici un rău
Căci mă ţii în palma Ta!
Vulcan-09-11-2013 Maria Luca
Sunt zile-n viaţa ta când te cuprinde teama,
Când grijile sunt multe şi drumul e prea greu.
Nu sta în deznădejde , priveşte către ceruri!
Ridică-te ! Alături de tine-i Dumnezeu !
Te simţi străin şi singur, tristeţea te doboară,
Păcatele din urmă năvalnic te-au ajuns
Şi cauţi cu disperare un suflet să te-aline.
Ridică-te ! Iubirea este Cristos Isus !
Când suferinţa-i grea şi trupul ţi se frânge,
E totul o durere, chiar gândurile gem,
Priveşte la Isus, El este apa vie,
Copilul suferinţei şi Medicul Suprem !
Dacă-ai pornit pe drumul ce duce către cer,
Mereu va fi cu tine, la bine şi la greu,
Chiar dacă valuri bat şi vânturi te doboară…
Ridică-te ! Alături de tine-i Dumnezeu !
Vulcan 20.03.2011 Maria Luca
Când ai văzut geometria mea,
Un amalgam de unghiuri ascuţite
Şi de secante dureros ţintite
Pe planşa vieţii ca o canava,
Ai folosit, Părinte, un compas,
Şi, pe planşeta planurilor Tale,
Din curbe ample cu suiri domoale
Mi-ai refăcut desenul, pas cu pas.
Şi dispărând ungher după ungher
S-a dus şi bezna ce zăcea în ele,
În sfera vie-a devenirii mele
Intrând lumina dragostei de cer.
Iar spaţiul devenit mai generos
Din sufletul avid după lumină
A devenit o lume nouă, plină
De pace, de iubire, de…Cristos!
Privesc acum din noul adăpost
Spre lumea colcăirilor bolnave,
În bezna din ungherele jilave,
Şi ştiu că e…desenul care-am fost.
De-aceea astăzi vin să-Ţi mulţumesc
Că prin proiectul Tău, divin Părinte,
Eu aparţin geometriei sfinte:
Mai şlefuit, mai larg, mai luminos.
Amin
Vulcan, 7 noiembrie 2007 Simion Felix Martian
Mi-e dor de tine
Măicuţa mea,
De ochii tăi
De vocea ta…
Mi-e dor de mâna
Ce-a mângâiat,
De glasul dulce
Ce-a alinat…
De-a ta prezenţă
În viaţa mea
Mi-aşa de dor
S-o pot avea…
Mi-e dor de anii
Trecuţi de mult
Când îmi plăcea
Să te ascult
În seri târzii
Când te rugai
Şi nopţi întregi
Când privegheai…
Mi-e dor să fiu
Copilul tău
Şi mă cuprind
Păreri de rău
Că nu ţi-am spus
N-ai auzit
Cât te iubesc
Şi te-am iubit!
Vulcan-04-11-2013 Maria Luca
E-aşa de greu s-asculţi tăcerea
Când mii de gânduri te frământă,
Când ţipă fără grai durerea
Şi plânge inima înfrântă…
E-aşa de greu să poţi cânta
Când valuri bat să te doboare,
Când simţi povara tot mai grea
Şi norii-s mulţi…şi nu e soare…
E-aşa de greu când paşii tăi
Stingheri şi singuri merg pe drum…
Pe colţi de stâncă sau prin văi
Pribeag să treci prin ploi şi fum…
E-aşa de greu când trece-o zi
Fără de rod…fără de sens…
Când drumul către veşnicii
Îl simţi pierdut în univers…
Dar nu e greu să vii la El
Să-L chemi cu dor în viaţa ta
Pe Mielul Sfânt Emanuel
Să-Ţi fie Scut în lupta grea!
Doar El va fi un Prieten bun
Ce-alături îţi va sta mereu
Şi nu te lasă nicidecum
Chiar de te clatini şi ţi-e greu!
Vulcan-06-11-2013 Maria Luca
