Categorie: POEZII

Rămâi Lumina mea!

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în POEZII

Maria LucaRămâi cu mine, Doamne,
Rămâi Lumina mea
Când noaptea iar se-aşterne
Şi calea-i tot mai grea…
Când miile de gânduri
În mintea mea se strâng
Revarsă pacea Ta
În inimă şi gând…

Rămâi a mea Nădejde
În lumea de suspin…
În boală şi durere
Rămâi al meu alin…
Când plânge-n mine duhul
Şi nu mai am putere
Întinde-Ţi Doamne mâna
Şi lasă mângâiere…

Rămâi cu mine Doamne,
Rămâi a mea Iubire…
Cu Tine vreau alături
Să capăt mântuire…
Cu Tine mă înalţ
Prin vise, pân’ la stele…
Rămâi…rămâi mereu
Lumina vieţii mele!

Vulcan-17-10-2013

Corneliu şi Daniela (Dedicație căsătorie)

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în POEZII

1387869_589605317769481_1271329447_n

(Cluj Napoca, 13 octombrie 2013)

În Cluj toamna-i mai vie-n acest an

Căci pe arama frunzelor, dantela

Poartă lumini din Vama şi Vulcan,

Ca straiul neprihanei, diafan,

Pe mirii Corneliu şi Daniela.

De sunt alături azi, surâzători,

Cu dragostea citindu-se pe faţă,

E pentru că din cer, îndurător,

Tatăl ceresc primit-a ruga lor

Şi i-a călăuzit mereu în viaţă.

Iar azi, când pe acelaşi drum pornesc,

Alături le suntem, cu bucurie,

Dorindu-le tot ceea ce-şi doresc,

Dar mai presus de-orice, Tatăl ceresc

Să-i binecuvânteze-n căsnicie.

Să binecuvânteze El căminul lor

Cu pace, bucurie, sănătate,

Iubire şi copii ascultători,

Belşug de pâine şi în toate spor,

Că-n mâna Domnului sunt astea toate.

Şi cerul vieţii de va fi-nnorat

Rămână neclintiţi pe totdeauna,

Căci  Cel ce până-acum i-a îndrumat

Şi legâmintele le-a ascultat,

E Cel ce-a potolit cândva furtuna.

Pornind pe-al vieţii necuprins ocean

Din Cluj o barcă îşi ridică vela

Şi suflă-n ea, din Vama şi Vulcan,

Cei ce se roagă-n duh, nepământean,

Pentru Corneliu şi Daniela.

Amin

Simion Felix Marţian

Spre Tine, Tatăl meu din nou ridic privirea…

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în POEZII

Maria Luca

Spre Tine, Tatăl meu, din nou ridic privirea
Şi mâinile înalţ spre cerul Tău slăvit…
Îţi mulţumesc o, Doamne, pentru a Ta-ndurare
Ce zilnic îmi şopteşte ce mult Tu m-ai iubit!

Şi inima-mi tresaltă în piept de bucurie
Când văd a Ta iubire în tot ce ai creat,
Când ochiul se desfată de-atâta măreţie…
E totul plin de viaţă, divin şi minunat!

Îţi mulţumesc de raza ce-mi încălzeşte gândul,
De pasărea ce-alină cu trilul ei duios…
De apa din izvoare şi vântul ce adie…
De tot ce mă-nconjoară Îţi mulţumesc Hristos!

Natura…parcă toată mă însoţeşte-n cânt…
Se-mbracă cu podoabe…îşi strigă bucuria…
Iar eu mă contopesc cu cerul şi pământul
Şi mâinile-mi înalţ să-Ţi laud măreţia!

Vulcan-18-08-2013       Maria Luca

De ce să mă mai tem?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în POEZII

Maria Luca

Păşesc cu-ncredinţare pe calea către cer
De-ar fi să vină valuri şi noaptea cea mai grea
Când Domnu-i lîngă mine de ce să mă mai tem?
Isus e Stânca vieţii şi Cetăţuia mea!

De ce să-mi fie teamă când se ivesc talazuri
Şi barca vieţii mele lovită e de val?
Eu am Cârmaci destoinic ce mâna-ţi va întinde
Şi voi ajunge iarăşi biruitor la mal!

Pe braţul Lui puternic e-atâta fericire…
Atâta pace sfântă…şi dragoste…şi har…
Păşesc cu El alături prin valea de suspine
Şi-oricât de grea e calea…nu este în zadar!

Eu ştiu…m-aşteaotă-n ceruri o ţară minunată
Ce-a pregătit-o Mielul pentru poporul Său…
Voi fi şi eu acolo în clipa fericiră
Când va veni cu slavă Eternul Dumnezeu!!!

Vulcan-16-10-2013       Maria Luca

De Ziua mulţumirii

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în POEZII

Mă şfichiuieşte burniţa şi-n suflet
Când plânge-n toamnă cerul plumburiu,
Şi simt invazia de cenuşiu
Prin gânduri reci venind fără răsuflet.

Sau: hohotul de aur şi aramă
Din frunzele care se scaldă-n cald
Mă-nfăşură cu-al bucuriei fald
Şi-n jocul razelor de foc mă cheamă.

Două decoruri, rând pe rând pe boltă
Când filele se-ntorc autumnal,
Însă niciunul nu e crucial
Căci toamna-i toamnă numai prin recoltă.

Şi o redefinesc, privind în zare,
Când  coacerea se manifestă viu
În glia ce-şi deşartă, pliu cu pliu,
Întreaga bogăţie în hambare.

Văd valurile binecuvântării
Purtând pe creste minunatul rod
Adus din brazdă, ramuri şi năvod,
Un râu al dragostei şi-al îndurării.

Dorind să-i aflu tainica sorginte
Îl urmăresc uimit către izvor
Şi văd că e deschis, dăruitor,
Zăgazul cerului cu daruri sfinte.

Această înţelegere mă-ndeamnă
Să văd întregul rod ca pe un dar
Şi aducându-mi jertfa la altar
Să mulţumesc şi pentru-această toamnă:

Primeşte-mi mulţumirea, Sfinte Tată,
Dar nu numai prin stihuri de rapsod
Ci pentru rod să mulţumesc cu rod,
Trăind o viaţă Ţie dedicată.

Amin

Vulcan 13.10.2013     Simion Felix Marțian