(Bistriţa, 25 august 2012)
Când Dumnezeu Şi-a-ncununat zidirea
Suflând viaţă-n lutul plămădit,
I-a mai făcut, pentru-a gusta-mplinirea
Şi a cunoaşte-n viaţă odrăslirea,
Un ajutor, pe cel mai potrivit.
Venind din Rai, avându-şi obârşia
În primul cuplu ce s-a consemnat,
Vedem cum se-nfiripă căsnicia,
Şi-avându-şi în iubire temelia
Uneşte-n veci femeie şi bărbat.
Paradoxal, dar dragostea uneşte
Până şi paralelele pe hărţi:
Vedem pe-a Sighetului cum porneşte
Şi tocmai la Agigea întâlneşte
Pe-a Bistriţei, venind din două părţi.
Acolo, undeva, pe ţărm de mare
S-a întâlnit cărarea lui Florin
Cu-a Flaviei, şi nu la întâmplare,
Căci rugăciunile însoţitoare
Le-au oferit şi scut şi ghid divin.
Ei sunt ai Domnului, Domnu-i iubeşte
Şi tot prin Domnul sunt aici, acum
Ştiind că-n căsnicie se porneşte
Cu-acelaşi Domn, care îi şi uneşte
Şi care îi va însoţi la drum.
Nuntim cu ei, părtaşi la bucurie,
Şi îi îmbrăţişăm, căci îi iubim,
Dar darul nostru, pentru veşnicie,
Să fie-o rugăciune-n clocot, vie,
În care dragostea să o-mpletim
Cerându-I Celui care dă, căci poate,
Pentru viaţa lor, pentru cămin,
Iubire, pace, pâine, sănătate,
Copii, succese în activitate
Şi locuri pregătite-n Cer, amin.
25 aug.2012 Simion Felix Marţian
