Furtuna


Cu teamă privesc către cer…
Furtuna se-apropie-n goană,
Un freamăt coboară din munţi,
E seară…e frig şi e toamnă…

Lumini ce despică văzduhul
Se sting ca o stea neştiută
Când bubuie cerul cu groază
Şi liniştea plânge, pierdută…

E toamnă…suspină natura
Cu frunze…cu ploaie şi vânt,
Mai cântă un cânt ciocârlia
Dar zborul spre soare e frânt!

Adesea în viaţă, furtuni
Pornesc din senin şi ne doare,
Şi grijuri şi lacrimi ce curg,
Şi dorul ce caută spre soare!

Dar ştim că acolo, departe,
Ascuns după nori, negreşit,
E Soarele viu ce veghează,
E Cel ce atât ne-a iubit!

La vocea Lui tace furtuna
Şi valuri deodată se sting,
Şi pacea coboară uşor
Cănd poala din nou Îi ating!

Ce har minunat să poţi spune
Că ai un Etern Dumnezeu
Ce-alungă şi nori şi furtună
Şi-ţi dă biruinţă la greu!

Vulcan-02-09-2012    Maria Luca

Mergând pe marea vieţii…


Mergând pe marea vieţii când mă surprind talazuri
Iar calea către ţărm e grea şi-am obosit,
Din mijlocul furtunii Te chem în ajutor
Iar Tu mă iei pe braţe şi-atunci sunt ocrotit!

Când prin pustiul lumii mă poartă paşi grăbiţi
Iar soarele-i puternic şi tălpile mă dor,
Îmi eşti umbrar Isuse şi rănile-mi alini
Prin Harul Tău m-ajuţi să fiu biruitor!

Prin Tine mă înalţ cu gândul pân-la stele
Şi mă cuprinde-un dor de patria de sus…
Un dor de veşnicie mă cheamă către cer
Să Te-ntâlnesc pe Tine…atât mi-ar fi de-ajuns!

Căci numai Tu, Isuse, eşti veşnica Iubire
Ce dăinuie în ceruri şi-i vie pe pământ
Mi-ai dat iertare-n dar prin jertfa de pe cruce
Şi apa vieţii-mi dai prin Sfântul Tău Cuvânt!

Vulcan-31-08-2012    Maria Luca

Codul lui Dan Vinci


Se-apropie sfârşitul lui Satan
Cu tot tragismul vremilor din urmă,
De-aceea urlă-acum,”brown-ian”,
Şi în noroiul veacurilor scurmă.

De când s-a prăbuşit, semeţ, din cer,
N-a fost mai furios, nici mai rapace,
Căci perspectiva lanţului de fier
Mai rău şi mai prăpăstios îl face.

În disperarea mută, neagră, grea
Se-agaţă de un pai, ca înecatul,
Crezând, în toată nebunia sa,
Că poate macula Imaculatul.

Zadarnic el aruncă cu noroi
Spre Cel ce din noroi a scos lumină,
Când peste pleoapele ochilor goi
A-ntins o binefăcătoare tină.

Zadarnic ţese-n intrigi eşafod,
Crezând că poate-nvinge Neînvinsul
Şi amăgindu-se că într-un”cod”
El ar putea cuprinde Necuprinsul.

Zadarnic se aruncă cu gunoi
Spre Soare, din nimicnicia humii,
Eternul Soare străluceşte-n noi,
ISUS CRISTOS ESTE LUMINA LUMII.

În hohotitul „danbrown-ian”
Satan îşi adânceşte agonia,
Căci zorii dimineţii bat la geam,
RĂSARE SOARELE,VINE MESIA.

Vulcan, 13 iunie 2006     Simion Felix Martian

Isus e viu în viaţa mea!


Isus e viu în viaţa mea…
O spun cu bucurie,
Petrecem clipe preţioase
În sfântă părtăşie!

Când vin la cruce, la altar,
Fiinţa-mi cercetează
Îmi şterge lacrima din ochi
Şi-n noapte mă veghează!

Isus e viu! Îl simt aici
În inima ce bate…
Îl văd în sângele ce-a curs
Să spele de păcate!

Iubirea Lui e tot ce am
Mai preţios în viaţă,
Cuvântul îmi arată calea
Şi-mi dă mereu povaţă!

Isus e viu! O spun oricui!
E viu în viaţa mea!
Pământul, cerul Îl slăvesc…
E viu de-a pururea!

Vulcan-28-08-2012    Maria Luca

Mă copleşeşti cu-atâta îndurare!


Mă copleşeşti o, Doamne,
Cu-atâta îndurare
Ce o reverşi spre mine
Ca binecuvântare!

Prin Harul Tău mă-nalţ
Mai sus de orice val
Căci ştiu, Tu eşti acolo
Şi mă aduci la mal!

În rugă când Te chem
La ceas de părtăşie
M-atingi prin Duhul Sfânt
Şi-mi dai din Apa Vie!

Iar dacă şchiopătez
Şi-mi pare drumul greu
Tu mă veghezi din ceruri,
Mă iei pe braţul Tău!

Mai mult de-atât ce pot
În viaţă să-mi doresc…
Când ştiu că mă iubeşti,
Şi mult eu Te iubesc!

Vulcan-25-08-2012     Maria Luca