Categorie: POEZII

„Sunt foarte amărât: înviorează-mă, Doamne, după cuvântul Tău!” ( Ps. 119: 107)

Din ce ungher de suflet, tenebros,
Din ce abis, din ce dimensiune
Ies rădăcini în chip misterios,
Şi care gând le-adapă viguros
Să-şi dea lăstarii de amărăciune?

Un lăstăriş de-a dreptul agresiv
Împădureşte inima şi gândul,
Şi-amarul sevei curge obsesiv
Pe sufletul ţestos şi abraziv,
În noapte şi declin înfăşurându-l.

De-atâta noapte şi de-atâta ger
Şi gândurile-n faşă-ncep să doară,
Cel al speranţei rămânând stingher,
Lipsit de orizont şi de reper,
Şi-n piept apasă pietrele de moară.

S-a-nstăpânit amarul peste tot
Şi-n suflet parcă vrea să se şi culce,
Dar împotriva crudului despot
Şi al invaziei cumplit complot
Se răzvrăteşte dorul după dulce.

E dorul după fagurii din cânt
Şi după mierea ce din psalmi îmbie,
Dor de dulceaţa prinsă în Cuvânt
Şi de nectar din versul plin de-avânt,
Dorul de dulce care reînvie.

Şi gândul îndrăzneţ, născut din dor,
Se vrea rostit în sunet de chimvale:
Vreau fagurii să-i sorb uşor, uşor
Şi de dulceaţa lor să mă-nfior,
Vreau, Doamne, mierea părtăşiei Tale!

Amin
Vulcan, 10 august 2012    Simion Felix Marţian

Suntem de neam sfinţit, din Dumnezeu,
Şi, blazonaţi de sacra obârşie,
Stăm vertical, stăm demni, fără trufie,
Smeriţi, însă încrezători mereu.

Suntem copiii Celui Preaînalt,
Ai Celui ce-a făcut şi face încă
Să curgă-n noi, când stăm lipiţi de Stâncă,
Tărie din tăria-I de bazalt.

Noi ţinem fruntea sus în încercări
Şi-n lupta cu ispita, cu păcatul,
Ştiind că Tatăl nostru, Împăratul,
Ne este scut, veghind de peste zări.

În bătălie nu ne bizuim
Pe tehnică de luptă, cai sau care,
Ci ne bazăm pe Numele Său mare
Şi-n Numele acesta biruim.

Suntem de neam sfinţit, din Dumnezeu,
Şi, onorând această ascendenţă,
Noi nu aducem nicicând reverenţă
Decât Părintelui din empireu.

Amin
Vulcan, 21 aug. 2006    Simion Felix Marţian

Suntem, prin trăire, copii ai luminii
Trăind în lumină ca-ntr-un spaţiu vital,
Tenebrele nopţii, mocirla şi spinii
Ne sunt inamici în războiul total.

Iubim Adevărul ce liberi ne face,
Minciuna ne este duşman declarat,
Dorim vieţuire cu semenii-n pace
Dar nu putem face la sfinţire rabat.

Trăim transparent, ne mişcăm la vedere,
Avem către oameni un suflet deschis,
Ne doare alături de cei în durere
Dar suntem departe de-orice compromis.

O haină de nuntă ne este veşmântul
Şi dorul de Mire speranţă şi ţel,
O rampă spre cer pentru noi e Pământul
Căci zborul nuntit ne va duce la El.

Suntem, prin trăire, copii ai luminii,
Lumina ne este sfinţit areal;
Sub curcubeu înflorind, suntem crinii
Sculptaţi în iubire pentru zborul astral.

Amin
Vulcan, 18 aug. 2006    Simion Felix Marţian